Sunteți pe pagina 1din 36

Black PANTONE 569 U verde

TRIBUNA 154
Judeþul Cluj

3 lei
Revistã de culturã • serie nouã • anul VIII • 1-15 februarie 2009

Vianu Mureºan
Maestrul în chiloþi

Nicolae Maniu - Degetul înlocuit

Marian Victor Buciu Traian Vedinaº Interviu cu


Maeºtrii lui Horea la Bobbie Ann
N. Breban Negreni Mason
Ilustraþia numãrului: Nicolae Maniu

1 Black PANTONE 569 U verde


Black Pantone 253 U

agenda
TRIBUNA
Director fondator:
Ioan Slavici (1884)
Mircea Popa
PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA
Vocaþia istoriei literare
CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ Petru Poantã

L
a 70 de ani, împliniþi în aceastã lunã, Mircea
Popa are deja o operã vastã, de istorie
Consiliul consultativ al Redacþiei Tribuna: literarã, criticã culturalã ºi criticã propriu-
Diana Adamek zisã. A debutat în presã acum aproape o jumãtate
Mihai Bãrbulescu de secol, devenind în timp o prezenþã constantã
Aurel Codoban ºi consistentã a vieþii literare. El se formeazã ºi
Ion Cristofor creºte în mediul academic clujean ºi în preajma
Marius Jucan profesorului Iosif Pervain care, în anii ’60 ai
Virgil Mihaiu veacului trecut, era încã emblema pozitivismului
Ion Mureºan în cercetarea literarã, pozitivismul însemnînd aici
Mircea Muthu rigurozitatea documentãrii, contactul nemijlocit
Ovidiu Pecican cu sursele primare, cunoaºterea exhaustivã a
Petru Poantã contextului cultural ºi a “biografiei” produsului
Ioan-Aurel Pop literar. Nu este vorba atît despre o metodã cît
Ion Pop despre o tehnicã de lucru sub a cãrei severã
Ioan Sbârciu disciplinã ºi-au început cariera ºi tinerii
Radu Þuculescu universitari de atunci Mircea Zaciu, V. Fanache,
Alexandru Vlad
Gavril Scridon, Octavian ªchiau, Leon Baconsky,
Redacþia: Maria Protase, Sergiu Pavel Dan, Ion ªeuleanu,
I. Maxim Danciu Georgeta Antonescu, Mircea Curticeanu, ºi chiar
(redactor-ºef) Ioana Em. Petrescu. Se înfiripase aici o ºcoalã de
derutantã a temelor, aºa cum indicã doar cîteva
istorici literari avîndu-i precursori pe eruditul
titluri de volume: Timotei Cipariu – ipostazele
Ovidiu Petca pozitivist Gheorghe Bogdan-Duicã, pe filologul
enciclopedistului (1994), Estuar (1995),
(secretar tehnic de redacþie) Sextil Puºcariu, dar ºi pe comparatistul ºi
Convergenþe europene (1995), Aspecte ºi
ideologul literar Dimitrie Popovici. Mircea Popa
interferenþe iluministe (1997) Apropieri literare ºi
Ioan-Pavel Azap îºi face apariþia în ambianþa unui cult discret al
Claudiu Groza culturale româno-maghiare (19980, Reîntoarcerea
acestor personalitãþi, dar ºi a unei pasiuni,
ªtefan Manasia în Ithaca. Scriitori români din exil (1998), Mihai
întrucîtva conjuncturale, pentru istoria literarã.
Oana Pughineanu Eminescu – contextul receptãrii (1999), Mihai
S-ar zice cã el îºi descoperã vocaþia sub presiunea
Eminescu ºi Transilvania (1866-1918) Bibliografie
unui mediu în care biblioteca reprezenta însã-ºi
Nicolae Sucalã-Cuc (2000), Presa ºi ideea naþionalã (2000), Alba Iulia
raþiunea existenþei. Ea nu era pentru aceºti
Aurica Tothãzan – rãscruce ºi veghe (2000), Figuri universitare
oameni doar un depozit de cãrþi ºi un loc de
Georgeta Maria Marc clujene (2002), Pagini bihorene (2003), Presa
studiu, ci, în primul rînd, o arhivã vie de fapte
mehedinþeanã (2004), Sub semnul Franþei (2006)
literare niciodatã pe de-antregul cunoscute ºi, de
Tehnoredactare: º.a. Acestora li se adaugã numeroase studii ºi
Virgil Mleºniþã aceea pline de semnificaþii pentru cunoaºterea
articole din diferite volume colective ºi dicþionare,
ªtefan Socaciu complexã a unor epoci, opere sau scriitori. Mircea
precum ºi sute de cronici ºi recenzii din presa
Popa crede chiar cã descoperirea unui fapt literar
actualã. În sfîrºit, mai mult de un deceniu a
Colaþionare ºi supervizare: inedit nu-i cu nimic mai prejos decît actul
urmat ºi cariera universitarã, ceea ce ºi explicã
L.G.Ilea interpretãrii ºi cã, prin extensie, critica literarã la
aspectul de prelegere ºi o anume redundanþã din
zi n-are legitimitate fãrã cunoaºterea în
Redacþia ºi administraþia: articolele sale mai ample din ultimul timp. Mereu
profunzime a istoriei literare. De altfel, studiile
400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1 rãmîne însã remarcabilã pasiunea detectivistã a
sale de istorie literarã sînt dublate de un spirit
arhivarului. Are ºi flerul descoperirii faptelor
critic activ. El este deopotrivã istoric ºi critic
Tel. (0264) 59.14.98 literare ºi culturale inedite ori demult uitate prin
literar. Poate nu-i întîmplãtor cã prima sa
Fax (0264) 59.14.97 biblioteci, unele strict utile pentru specialiºti,
monografie (debutul editorial) e consacratã lui
E-mail: redactia@revistatribuna.ro altele de interes mai larg, precum excelentul
Ilarie Chendi, cel care avînd o solidã formaþie de
Pagina web: www.revistatribuna.ro volum Sub semnul Franþei, în care sînt
istoric literar devine, la începutul secolului XX
prospectate minuþios ºi cu farmecul evocãrii nu
ISSN 1223-8546 primul cronicar literar profesionist. În reabilitarea
doar scrierile despre Rom_nia ale unor cunoscuþi
energicã a lui Ilarie Chendi trebuie sã vedem ºi
ziariºti ºi scriitori francezi ai secolelor XIX ºi XX,
mãrturisirea unei profesiuni de credinþã. Ea
bour echivaleazã cu un manifest secret al lui Mircea
ci ºi ambianþele în care unii dintre aceºtia au trãit
ºi au lucrat în þarã, vizitele ºi anturajele acestora.
Popa. De fapt, dupã 1990 îndeosebi el practicã
Academismul solemn al cercetãrii face loc
foarte consecvent critica foiletonistã, dovedind o
jurnalismului ºi colajului dinamic ºi plin de
bunã familiaritate cu metamorfozele literaturii
culoare, rezultatul fiind o imagine aproape
contemporane, precum ºi faptul cã vocaþia sa
necunoscutã a României culturale moderne. Deloc
originarã nu constituie un handicap pentru
convenþionale, la obiect ºi adeseori expresive
evoluþia gustului. Înainte de Revoluþie este însã
literar sînt ºi cronicile despre cãrþile scriitorilor
preeminent istoricul literar, cu cîteva monografii
contemporani. Deºi destul de tolerant cu multe
ºi studii care rãmîn esenþiale în bibliografia
apariþii modeste, Mircea Popa are discernãmîntul
temelor respective. Dupã Ilarie Chendi (1973)
ºi instrumentarul critic adecvat comentariului
publicã Spaþii literare (1974), Ioan Molnar Piariu
unei literaturi aflatã în continuã ºi imprevizibilã
(1976), Tectonica genurilor literare (1980),
transformare. De cîþiva ani scrie sistematic despre
Octavian Goga între colectivitate ºi solitudine
autorii clujeni, prefigurînd un soi de panoramã a
(1981) ºi Introducere în opera lui Ion Agîrbiceanu
unui interval editorial surprinzãtor de abundent.
(1982), alãturi de multe prefeþe la diverse ediþii
din scriitori clasici ºi moderni. Începînd cu anii
’90 prezenþa sa editorialã ºi publicisticã devine
copleºitoare. Autorul pare cuprins de o
misterioasã frenezie a scrisului, într-o diversificare

2 TRIBUNA • NR. 154 • 1-15 februarie 2009

2 Black Pantone 253 U


Black Pantone 253 U

editorial
cat timp ºi identificãrii soluþiilor, puþin diferite
Valenþele presiunii faþã de regretatul proiect Nabucco, defunct
înainte de a lua naºtere. Însã, asupra soluþiilor
Sergiu Gherghina propuse vom reveni imediat, dupã ce vom analiza
succint caracterul discuþiilor dintre UE ºi

2
009 a început aºa cum finalul anului trecut îl statele-membre cu Rusia în momentul în care s-a partenerul rus. În ultimii ani, UE a discutat cu
anunþa – cu probleme multiple accentuate de decis preþul gazului, de aceastã datã Rusia ºi UE Vladimir Putin, fie din postura acestuia de
criza economicã mondialã. Referitoare la cea au semnat un protocol de acord pentru controlul preºedinte, fie din cea actualã de premier. Politica
din urmã, o expresie mai vagã ºi mai goalã de tranzitului gazelor ruseºti prin Ucraina. sa de forþã este caracterizatã de astfel de decizii,
conþinut nu cred cã se putea gãsi pentru Dependenþa faþã de Rusia este modalitatea prin de punerea partenerului în situaþii dificile, de sta-
denumirea a ceea ce se petrece la nivelul Planetei. care cea din urmã dovedeºte tuturor cã ºi-a stabi- bilirea unei presiuni constante. Summiturile G8,
Pe lângã faptul cã termenul este foarte des utilizat lizat poziþia dominantã în domeniul economic, precum ºi multiplele interacþiuni instituþionale
în mass-media ºi în discursurile guvernanþilor, resursele de aceastã naturã fiind vitale pentru dintre membrii UE ºi Rusia nu au reuºit sã
acesta serveºte pe scarã largã drept scuzã pentru bãtrânul continent. Sã reflectãm cum a recþionat schimbe atitudinea celei din urmã. Rusia este
eºecuri economico-politice. Mã delectam zilele UE (sau statele-membre separate) în cazul
trecute cu deciziile noului guvern, cu conºtientã de puterea sa economicã, ce o poate
ultimelor douã crize artificiale determinate de ajuta sã îºi clãdeascã relaþii cu celelalte state.
imposibilitatea de a îºi respecta promisiunile Rusia: stabilirea preþului gazelor naturale, ºi
electorale ºi mã gândeam cât de mult au crezut în Dominaþia rusã în domeniul gazelor este
sistarea livrãrilor de gaze. În cazul primei crize, accentuatã de faptul cã UE nu reuºeºte sã identi-
realizarea lor la vremea în care le anunþau în Rusia a reuºit pe plan economic ceea ce nu
campanie sau chiar când votau în Parlament fice soluþii pentru diminuarea dependenþei astfel
reuºise în plan politic ºi militar: destabilizarea UE, încât deciziile Moscovei sã nu o influenþeze.
aplicarea lor. Lipsiþi de o realã opoziþie în separarea statelor-membre prin purtarea dia-
legislativ (coaliþia guvernamentalã controleazã Mereu au fost vehiculate planurile referitoare la
logurilor separate. Toate discursurile despre con- crearea surselor alternative de energie, cu imple-
70% din mandate), mass-media este unica ce strucþia europeanã, despre idealul societãþii
poate scoate la ivealã incompetenþele, trucurile, mentare însã în câteva state industrializate din
europene, despre cetãþenie ºi valori europene dis- Europa de Vest. Ultima idee vizeazã propunerea
afacerile de familie, iresponsabilitatea sau pãreau în momentul în care interesele fiecãrui stat
minciuna reprezentanþilor noºtri. Cãci faptele creºterii producþiei de gaz în trei state-membre,
primau. Condiþiile financiare erau prioritare, fãrã unul dintre ele fiind România, plus Norvegia.
pozitive ºi le auto-promoveazã cu multã sârguinþã a þine cont de principiile enunþate în cadrul multi-
ai noºtri politicieni. Însã, modalitatea ºi perioada de timp necesarã
plelor tratate semnate de-a lungul istoriei UE. implementãrii acestui plan au rãmas neclare.
Însã nu mã voi axa asupra aspectelor interne, Poate absenþa unui reprezentant de politicã
ci insist asupra unui element care afecteazã Reacþia UE trebuie apreciatã pozitiv din trei
externã sau a unei politici comune sã fi determi- motive. În primul rând, oferã imaginea unui actor
România nu neapãrat din vina autoritãþilor noas- nat aceastã reacþie, dar am dubii cã acestea au
tre. Deºi, aºa cum zãpada ne ia mereu prin sur- omogen, al unei singure voci la nivel comunitar,
fost cauzele. Cunoscând politica rusã de a accepta un partener singular pentru viitor. Henry
prindere în mijlocul iernii sau cum seceta apare oferta celui care oferã mai mult, fiecare stat a
pe neaºteptate dupã zile îndelungate de tempera- Kissinger, secretarul de stat american în timpul
încercat obþinerea unei înþelegeri convenabile. ªi administraþiei Nixon, întreba ironic dacã existã un
turi de peste 35 de grade Celsius, mã aºteptam sã nu pot fi acuzaþi… Însã, acest comportament este
nu existe un plan de rezervã pentru eventualitatea numãr de telefon al UE, dacã existã o voce unicã.
contrar declaraþiilor de iubire pe care le fac în Faptul cã UE nu a mai fost dezbinatã în momen-
în care Rusia înceteazã livrãrile de gaz. ªi am fost plenul instituþiilor europene pentru ideea unei
ºi de aceastã datã “uimiþi” de decizia ruºilor, deºi tul unei situaþii de crizã este astfel de apreciat. În
uniuni cu celelalte state membre. al doilea rând, reacþia imediatã a UE la gestul
aceºtia avertizaserã Ucraina în repetate rânduri. Privind cu relativã detaºare aceste comporta-
Rusia a dovedit încã o datã cã este o super-putere ruºilor de a stopa livrarea de gaze a avut benefi-
mente, am putea concluziona cã ascensiunea pu- ciari colaterali – în principal statele balcanice.
ºi nu în domeniul armamentului sãu tehnologic terii financiare ruseºti ar putea conduce la o
aºa cum era pânã la finalul Rãzboiului Rece, ci în Aceastã situaþie creatã, suplimentatã de ajutorul
dezbinare a UE pe plan economic, singurul plan de gaze acordat în perioada crizei de unele state-
direcþia care conteazã cel mai mult în aceste vre- în care Uniunea conteazã cu adevãrat. Realizãrile
muri – cel economic. Criza gazelor reprezintã membre UE þãrilor din afara acesteia. Poate duce
comunitare de la nivelul celorlalte politici, la cooperãri pe multiple planuri în viitor. Nu în
doar un studiu de caz relevant pentru situaþia incluzând mediul, securitatea ºi domeniul relaþi-
generalã, nu conteazã cã premierii celor douã ultimul rând, atitudinea reactivã a UE a dat
ilor externe, fiind modeste. Modalitatea în care naºtere unor noi posibile soluþii pentru scãderea
state direct implicate au gãsit dupã câteva zile de recenta situaþie a fost tratatã de cãtre UE contra-
crizã acutã o soluþie. Trebuie evidenþiatã situaþia dependenþei. Lucrând sub presiune, experþii
zice însã aceste interpretãri. La începutul lui 2009 europeni nu au readus atât de mult în discuþie
în care statele-membre ale UE au fost puse ºi difi- nu s-a discutat despre state-membre, ci despre UE,
cultatea cu care au gãsit (acolo unde a fost cazul) proiectele vechi, fãrã rezultate (în aceastã cate-
despre un monolit care încearcã sã gãseascã gorie intrã ºi pretenþiile relativ nejustificate de la
soluþii. soluþii la problemele create de actori terþi (Ucraina
La nivel comunitar, un punct pozitiv pentru anumite state de a îºi dezvolta surse alternative
nefiind nici mãcar în process de aderare). În afara de energie), ci au adaptat strategiile ºi au creat un
UE fost acela cã a acþionat ca un actor unitar. discuþiilor prelungite cu furnizorul rus, UE a dedi-
Spre deosebire de acordurile bilaterale semnate de plan constructiv, de materializat pe viitor.
Câteva concluzii se pot trage referitoare la
ultimele dezvoltãri pe scena internaþionalã. Prima
este aceea cã UE pare a se mobiliza ºi acþiona efi-
cient în contextul unei probleme specifice, pre-
cum cea a deficitului de gaze. Rãmâne de vãzut
dacã va reuºi sã facã acelaºi lucru ºi cu problema
generalã a crizei financiare. Cea de-a doua con-
cluzie este cã Rusia ºi-a consolidat poziþia eco-
nomicã, aceasta fiind dimensiunea în care este o
super-putere. În al treilea rând, Rusia aratã o con-
tinuitate a politicii de forþã iniþiatã sub preºedinþia
lui Putin (nu mult diferitã de actuala situaþie în
care acelaºi Putin este conducãtorul din umbrã) în
care dialogul este agreat doar în termenii impuºi
de Moscova. Nu în ultimul rând, UE a intrat
într-o nouã fazã a construcþiei sale, una care în
pofida numãrului mare de membri trebuie sã fie
omogenã. Modalitatea în care a reacþionat de
aceastã datã oferã euro-optimiºtilor speranþe pen-
tru dezvoltãrile ulterioare.

Nicolae Maniu Muzeul imaginar

TRIBUNA • NR. 154 • 1-15 februarie 2009 3

Black Pantone 253 U 3


Black Pantone 253 U

cãrþi în actualitate
atice care urmãresc reconectarea la cosmic ºi la

Starea de blank naturã, substituindu-le peisajelor citadine


decorurile “plein air” sau vehiculând cu utopia
unei lumi “renãscute”, plasate sub semnul anima-
Octavian Soviany litãþii angelice: “Voi sfioaselor animale, voi vã
Vlad Moldovan cu þepii rupþi/uitatã între cojile de cartof/ºi ai fost neteziþi/Drumurile plutelor de pet, în timp ce
Blank un obiect care vorbeºte despre obiecte” (Easy mãdularele voastre/se scaldã în satori!/Râpele
Bucureºti, Editura Cartea Româneascã, 2008 note). Oroarea de aceastã exterioritate ostilã Asiei vuiesc continuu, din Osaka la Satsume ºi
provoacã o miºcare de repliere, astfel încât corpul, I Ching/fãrã repaus, culmile Yukatanului/ Se

U
nul dintre cele mai remarcabile debuturi el însuºi, ia aspectul unei “vizuini provizorii”, surpã în lumea ochilor voºtri, rãdãcinile Africii/Se
din ultima vreme este cel al lui Vlad devine un soi de cochilie precarã, pânditã în per- înmoaie sub firea luciosului baobab din Archeon”.
Moldovan, poet care reelaboreazã într-o manenþã, ºi ea, de pericolul “cãderilor energetice”: (Ciudate animale ºi animale sfioase). Contactul
formulã cu totul aparte lirica „autobiografistã” a “Ridicam genunchii printre stivele de xeroxuri/ºi epidermic cu elementele are – dintr-o asemenea
promoþiei sale ºi împinge patosul autenticist al peste tot/spaima cã mã împiedic sau cã/îmi intrã perspectivã – evidente aspecte purificatoare, iar
acesteia spre coordonate surprinzãtoare. Cãci un colþ în splinã/îmi umple gura cu nisip//Sã apele invocate de Vlad Moldovan sunt cel mai
poetul îºi mãrturiseºte de la bun început lipsa de pun un ficat zdravãn un muºchi sãnãtos./La orice adesea “ape lustrale” (“Acelaºi pârâu de lângã
apetit pentru spectacolul citadin (care îi fascina miºcare mã aºteptam sã îi explodeze/o arterã lui calea feratã în Baciu/Plouase – aºa cã mi-am afun-
pe promotorii fracturismului), de o deconcertantã taicã-miu,/contractam prea tare/ºi imediat dat capul/adânc pânã la nãmol – era rece ºi eu/un
banalitate ºi insignifianþã (“De fapt nu-i nimic de bãtrâneþea o stropºea pe maicã-mea/sub un bec extraterestru longilin dupã douã zile în sãlbãti-
vãzut/afarã poate se aglomereazã/cineva uitã galben în bucãtãrie” (Familial). Viaþa se reduce cie”) care readuc simþurile la capacitatea de a
poarta neîncuiatã (ºi acolo sânii ei când îºi ia acum la o succesiune de miºcãri încetinite, are redescoperi misterul ºi miracolul în scenele cele
tricoul de noapte/dupã perdea în luminã aspectul unui film au ralenti, care trãdeazã un mai banale: “2 unguroaice micuþe la masa
portocalie./nimic de vãzut, sub maºinã stã deficit de autenticitate, ºi devine, în cele din cealaltã./Faþa lor delicatã,/Ce spun în
pregãtitã/pisica”), peisajele urbane “mizerabiliste” urmã, supravieþuire: “Amândoi foarte serioºi// - maghiarã?/Totul e lin ºi/totul e eteric sub cande-
sunt înlocuite de interioarele sordide sau de eu mai îndes ceva în camerã/dar nu prea labru,/Una din ele are pãrul prins în coc,/un jer-
tavernele glaciale, unde beþia mohorâtã, lipsitã de încape/încã o hainã sau o carte pe care n-o seu portocaliu cu ochiuri,/Accentueazã într-un
euforie, face încã ºi mai acutã starea de urât citesc./ - el o sunã pe Barbara/ºi se ceartã/ - mie anumit ritm ºi/în momentul accentuãrii îºi ascute
ontologic: “La trei strãzi îmi cad lucruri din mânã/le împing cu papucul vocea./Cealaltã gesticuleazã mult, deseneazã cu
într-o tavernã îngheþatã noi/ne ameþim cu sticlele sub masã/sau adun pãrul de pe gresie/am o mâna pe masã,/din când în când se atinge pe
în jur cu scrumiera pe vine./Atenþia vine din mãturicã de care se prinde/ - Emanuele zice nos- umãr” (Blank zen).
plictis care vine din melodia asta prea lungã/care talgie pentru Elize/ - eu spun chiuveta se În paralel cu “reîmprospãtarea” percepþiei poe-
vine dintr-o pãlincã ratatã care vine din înfundã/mã bag sub instalaþie/mã fac praf tul urmãreºte însã ºi revitalizarea limbajului, pre-
bucuria/revederii chiar acum când ne aºezãm ºi deschizând/borcane, conserve cu nãut” ocupat (de data aceasta mai aproape de spiritul
comandãm/o bere” (Nimic de vãzut). grupului 2000) de insolitarea rostirii, prin
(Supravieþuitorii). Deoarece catastrofa care
În viziunile poetului, spaþiul va fi, prin cuvinte/asociaþii de “unicã folosinþã”, destinate sã
planeazã peste acest univers de o fragilitate
urmare, “fracturat”, divizat între un “înauntru” scoatã cititorul din obiºnuita lui placiditate, care
superlativã este entropia, ameninþarea perpetuã a
(care are aproape întotdeauna aspectul adãpostu- amintesc încã, aºa cum se întîmpla odinioarã în
colapsului energetic total; ea este generatã de
lui provizoriu, e o “vizuinã” neprimitoare, incapa- cazul lui Daniel Turcea, mai puþin de experi-
obiºnuinþã, de automatismele mentale ºi percep-
bilã sã ofere protecþie ºi intimitate) ºi un “afarã” mentele poetice de ultimã orã, ºi mai mult de
tive care reduce existenþa la un numpãr de
deprimant, unde starea de nesiguranþã se ampli- înþelepciunea milenarã a Yen-ului. Cãci Vlad
“scheme” mereu previzibile, anihilând orice mani-
ficã pânã la paroxistic, iar viaþa “se rãceºte” Moldovan vine în poezie în ipostaza “înþeleptu-
festare spontanã, mortificând procesele de
aproape instantaneu, generând omul-obiect, cu lui”, care, refuzându-ºi gesturile de frondã specta-
cunoaºtere ºi opturând astfel partea de miracol a
gesturile sale automatizate de marionetã culoase, pledeazã în ultimã instanþã pentru firesc
vieþii. Prin urmare, poezia devine o modalitate de
umanoidã: “Deºi dau cãldurã,/Mã gândesc cã eu ºi pentru o existenþã în armonie cu cosmicul.
recuperare a “stãrii de blank”, acea stare adamicã
ºi bãtrîna asta/Suntem afarã - random/Aproape Sã fie aceastã “înþelepciune” forma de revoltã
a conºtiinþei ºi a limbajului, prin care mintea îºi
întotdeauna afarã.//O sã mã apropii de ea ºi o a unui spirit ulcerat de civilizaþia videoclipului ºi
recapãtã spontaneitatea fireascã, astfel cã poemele
sã mã agãþ de/un braþ ºi n-o s-o las sã se a tastei de calculator?
lui Vlad Moldovan (ºi din acest moment autorul
ridice/dacã o sã strige o sã-i strig la loc:/Vino
se desparte în mod evident de locurile comune
fatã!/Vino cã eºti o persoanã/o coajã de castanã
ale liricii 2000) vor transcrie mici experienþe iniþi-

inepuizabil orgoliu, de credinþa în sine ºi de victo-


Excesul: Identitatea lui Cioran ria asupra fricii de ridicol? Adevãrul este cã cre-
deam în mine, cã-mi arogasem o soartã ºi cã ten-
siunea interioarã era întreþinutã de un vârtej în
Graþian Cormoº acelaºi timp rafinat ºi sãlbatic. Secretul meu era
Nicolae Turcan ecuaþia exegezei cioraniene de cãtre Nicolae simplu: n-aveam simþul mãsurii. În fond aceasta-i
Cioran sau excesul ca filosofie Turcan: excesul ca marcã identitarã a discursului cheia oricãrei vitalitãþi”.
Cluj-Napoca, Editura Limes, 2008 filosofic despre lume. Autorul deceleazã din startul cercetãrii sale
“Atracþia pentru extreme” care îl caracterizeazã cele trei sensuri ale conceptului de exces în opera

C
ioran este, mai mult sau mai puþin, o pe Cioran este specificã spiritelor fierbinþi, care lui Cioran: excesul ca limitã, ca paroxism ce pre-
obsesie a noastrã, a tuturor. Un fel de mit trãiesc orice dialecticã sub formã de nevrozã. Ea supune o ieºire din cadrele obiºnuite în favoarea
naþional, revendicat cu tãrie de români, nu este de datã recentã, ci îºi are precedentul în unei propensiuni cãtre iraþional; excesul ca polari-
înfiat de cultura francezã, criticat pentru hybris-ul culturii greceºti, care îl acceptase deja ca tate, ca oscilaþie continuã ºi radicalã între douã
publicistica sa de dreapta, respectat de toþi cei inevitabil complement al kalos-ului. De la aceste capete (extreme), fãrã a manifesta interes pentru
care trãiesc zilnic, asemeni lui, deopotrivã de acut, premise justificate evident de opera ºi de mãrturi- intervalul dintre ele, ºi excesul ca indecizie, ca
inutilitatea vieþii ºi conºtiinþa morþii, Cioran ile lui Cioran porneºte întreaga tezã de doctorat a absenþã a capacitãþii de fixare într-un “adevãr”
reprezintã una dintre cele mai lucide voci din lui Nicolae Turcan, reprezentând o radiografie în îmbrãþiºat dogmatic.
istoria filosofiei universale. Gândirea sa premierã a “filosofiei excesului”, definitorie pen- Lucrarea dovedeºte gradul de maturitate
ambivalentã, care penduleazã în fiecare paginã tru gânditorul de la Rãºinari, care declara în hermeneuticã a exegetului ºi echidistanþa cu care
scrisã între marginile celei mai stupefiante Cuvântul introductiv la colecþia de articole intitu- acesta e capabil sã inventarieze marile teme ale
iraþionalitãþi este când atee, când angajatã politic, latã Singurãtate ºi destin: universului cioranian. Este un mare merit, cu atât
când misticã, încât nu mai poate fi vorba de a-i “Sunt eu? Nu sunt eu? Rãmân perplex în faþa mai mult cu cât, autorul este ºi redactor-ºef al
atribui filosofului o identitate clarã. De aceea, anilor, a evenimentelor ºi a atâtor cuvinte cu sens publicaþiei Inter. Revista românã de studii teolo-
singurul diagnostic plauzibil este cel introdus în ºi fãrã sens. Cum sã nu fiu contaminat de un gice ºi religioase, situaþie care l-ar fi putut predis-

4 TRIBUNA • NR. 154 • 1-15 februarie 2009

4 Black Pantone 253 U


Black Pantone 253 U

pune la anumite accese de subiectivitate faþã de


Cioran, un filosof sceptic, blasfemator neîmpãcat
al divinitãþii ºi al existenþei. Totuºi, acest lucru nu
“Mistagogul” Mircea Eliade ºi
se întâmplã: Nicoale Turcan se apropie de exce-
sivul ºi ereziarhul Cioran cu o empatie izvorâtã
din înþelegerea accidentelor biografice, ce stau la
politicele anilor ‘30
baza antropologiei negative a filosofului contes- Vistian Goia
tatar.
Capitole întregi din lucrare, Suferinþa. De la Traian Vedinaº ‘27”.
nonsens, la definiþie a omului, Moartea ºi sinu- Bãtãliile mistagogului: Mircea Eliade Autorul volumului pe care-l prezentãm îi
ºi politicele anilor ‘30 desparte cu limpezime pe Mircea Eliade, Cioran,
ciderea. Încercãrile limitei, Cu Dumnezeu pe
Cluj-Napoca, Editura Grinta, 2008 Noica ºi pe dascãlul lor, Nae Ionescu, de ideologii
aleile singurãtãþii reprezintã tot atâtea mostre ale
miºcãrii legionare. Cei care au creat “doctrina”
unei grile de lecturã tolerante, care pun accentul

C
artea recentã a universitarului Traian Vedinaº legionarã au fost Ion I. Moþa, Corneliu Z. Codreanu,
pe elucidarea raporturilor lui Cioran cu religia, cu
se adaugã unei bibliografii bogate ºi adeseori Vasile Marin ºi Mihail Polihroniade. Iar Mircea
Dumnezeu, cu credinþa, încercând sã salveze
contradictorii privindu-l pe Mircea Eliade ºi Eliade ºi ceilalþi intelectuali din generaþia sa au fost,
printr-un proces de chirurgie purificatoare “partea
miºcarea de idei din perioada interbelicã a veacului prin publicistica lor, doar “simpatizanþi” ai Miºcãrii
sfântului” din întregul supus ambiguitãþii. Nicolae
trecut. legionare, fãrã sã practice “doctrina bâtei”,
Turcan navigheazã cu circumspecþie ºi cu condamnând asasinarea lui I. G. Duca, N. Iorga º.c.
Fiind vorba de “bãtãliile” de idei, concepte ºi
înþelegere în noianul de afirmaþii radicale ale lui mentalitãþi, ne dãm uºor seama cã volumul conþine, Apoi, autorul cãrþii întocmeºte cu obiectivitate
Cioran, slujindu-se tocmai de conceptul “excesu- printre altele, ºi polemicile dintre adversari politici ºi adevãrate fiºe biografice ºi caracteriale
lui” pentru a explica ataºamentul alternativ al ideologici care nu s-au menajat deloc, marcând personalitãþilor care au jucat un rol de prim-plan în
filosofului la cele mai opuse paradigme. evoluþia societãþii româneºti pentru o lungã perioadã epocã: Corneliu Z. Codreanu, Carol al II-lea, Elena
Exegetul ia toate lucrurile “cum grano salis”, de timp. Lupescu, I. G. Duca, N. Iorga, Nae Ionescu ºi, la fel,
conºtient cã nimic din ceea ce afirmã Cioran, un Ipoteza cãrþii este enunþatã din primele pagini. pentru grupul de legionari, cu psihologia ºi mistica
gânditor eminamente nesistematic ºi contradicto- Autorul vrea sã elucideze raporturile lui Mircea lor, cãrora le-a cãzut victimã, la un moment dat,
riu, nu trebuie luat în sensul “tare”, de principiu Eliade cu gruparea lui Corneliu Z. Codreanu. Ele chiar Mircea Eliade. Nu numai el, ci ºi o bunã parte
metafizic, ci, din contrã, ca o dovadã a gândirii trebuie privite ºi judecate pe fundalul democraþiei din intelectualii interbelici ºi-au însuºit,
descãtuºate, excesive, care îºi refuzã confortul de româneºti din perioada interbelicã, marcatã de volens/nolens, câte ceva din gestica ºi comporta-
a avansa pe cãrãri prestabilite. Un exemplu în declinul liberalismului, de blocarea miºcãrii þãrãniste mentul legionarilor. Traian Vedinaº nu-l iartã deloc
acest sens ne este furnizat ºi de concluzia capi- ºi de ascensiunea dreptei naþionaliste. În acest pe tânãrul Eliade, pentru cã s-a identificat în
tolului VI, O antropologie negativã, care decon- context istoric, autorul cãrþii se ocupã pe larg de “spectacolul mortuar” înscenat de legionari prin
spirã pertinent tocmai discrepanþa între “Generaþia ‘27” ºi în special de figura ei expunerea ºi plimbarea în public a trupurilor cãzute
mizantropia teoreticã, tributarã unui stil de expri- emblematicã, Mircea Eliade, deopotrivã admirat ºi în luptã ale lui Moþa ºi Marin, pentru a câºtiga noi
mare vehement, ºi omenescul cioranian: contestat mai ales prin publicistica acestuia. Traian adepþi ai miºcãrii. Ceremonialul final a fost vãzut ºi
“Distincþia dintre omul concret ºi omul în Vedinaº selecteazã din aceasta numai paginile în care descris de gazetarul Mircea Eliade sub titlul:
genere cade foarte bine peste cea dintre omul se reflectã bãtãliile politice ºi culturale duse în anii “Comentarii la un jurãmânt”.
Cioran, care «în viaþa de toate zilele […] este respectivi. În ºi prin gazetãria practicatã, Mircea Pe de altã parte, autorul cãrþii pune cap la cap
omenos, sensibil la nefericirea altuia» ºi scriitorul Eliade este un combatant pe baricade, situat mereu opiniile unor publiciºti ºi scriitori ai epocii care s-au
Cioran, iresponsabil în afirmaþii, tributar excesu- în linia întâi, “scriind ºi gândind în foc deschis”. exprimat în nume propriu despre “legionarismul” lui
lui celui mai violent. Atitudinea extremã com- În primul capitol (“Dispariþia centrului”), autorul Mircea Eliade: Petre Pandrea, Mihail Sebastian º.a.
portã în acest caz latura aproape unilateralã a descoperã câteva corelaþii între contextul european ºi Dupã sociologul clujean, Mircea Eliade a fost ataºat
negaþiilor extreme ale lui Cioran, stilul fiind realitãþile româneºti, arãtând pe ce cãi ºi datoritã idealului creºtin al Legiunii, fãrã sã-ºi dea seama cã
instrumentul, garantul ºi totodatã amplificatorul cãror cauze au apãrut fascismul ºi nazismul pe plan idealul respectiv era o “erezie” într-o miºcare sectarã
excesului prezent în operã. În calitate de european ºi cum s-a nãscut ºi a evoluat miºcarea a tinerimii române. Textele scrise de publicist
mizantrop teoretic, Cioran îºi alimenteazã stilul legionarã din România. Titlurile subcapitolelor în exprimã de fapt “ceea ce a înþeles el, ca mistagog,
prin transgresiuni etice, susþinând «o moralã a care este analizatã problematica ardentã amintitã din Miºcarea Legionarã”.
exasperãrii», nevalabilã la nivel practic, dar foarte sunt: “Context european ºi situaþie româneascã”; Dacã Cioran a suferit o “spaimã existenþialã”,
rãzboinicã în încercarea teoreticã de depãºire a “Declinul liberalismului”; “Social-democraþia ºi legionarii provocându-i fricã ºi pãrãsindu-i, Mircea
limitelor morale sau religioase” (p. 140). ofensiva Kominternului”; “Blocarea þãrãnismului ºi Eliade a parcurs o fazã a “fanatizãrii” sale de cãtre
Capitolul final demonstreazã încã o datã miºcarea revoluþionarã; “Socialismul naþional-creºtin: Cãpitan în momentul “jurãmântului” rostit în faþa
fineþea analizei lui Nicolae Turcan care distinge antisemitismul”; “Camarila ºi abandonul jocului sicrielor lui Moþa ºi Marin. Însã, aºa cum recunoaºte
între extremul ºi extremistul Cioran, realizând ºi electoral”. în “Jurnalul portughez”, dupã moartea lui Corneliu
cu aceastã ocazie, un parcurs obiectiv prin Capitolul al doilea – Radiografia legionarismului Z. Codreanu, “Garda” a devenit un “strigoi”,
istoricul implicãrii politice a filosofului, în urma – este o sintezã reuºitã asupra miºcãrii amintite ºi suferind de “vampirism”.
cãruia conchide cã acesta este vinovat pentru atât de contestate în istoria ºi publicistica Pe de altã parte, câteva bune pagini din cartea lui
publicistica tinereþii, însã, pentru textele sale româneascã, dar care nu poate fi eliminatã din epoca Traian Vedinaº prezintã cititorului modul cum a fost
franþuzeºti este, mai degrabã, valabilã marca respectivã. Meritul sãu constã în subsumarea receptat, la apariþie, romanul lui Mihail Sebastian,
extremului Cioran, dependent stilistic de artificiile informaþiilor unor concepte, principii ºi mituri, pe “De douã mii de ani”, cu prefaþa lui Nae Ionescu,
care le argumenteazã prin apelul la realitãþile politice care a iscat atâtea polemici. “Mistagogul”
retoricii excesului.
interbelice, la istoricul acestora, la publicistica l-a apãrat pe romancier, ºi-a fãcut loc printre
Puþine sunt tezele de doctorat ale contempo-
incendiarã din anii aceia ºi apoi la memorii ºi teoreticienii “românismului”, s-a bãtut, prin articolele
raneitãþii care sã aibã o coerenþã atât de vizibilã
documente. Argumentarea este plinã ºi persuasivã din “Criterion”, pentru solidarizarea “Generaþiei ‘27”,
ca aceea a lucrãrii de faþã. Expusã într-un limbaj
atunci când autorul se ocupã de “Tinerimea româ- a slãvit apoi “revoluþia creºtinã” din Miºcarea
de mare fluiditate, ancorat în conceptele cheie ale
nã” ºi “Mitul Salvatorului”; când face “Autopsia unui Legionarã. Aºadar, tânãrul publicist a pierdut
filosofiei lui Emil Cioran, exegeza lui Turcan este,
cult – Cãpitanul”. La fel, când aratã în pagini puþine majoritatea bãtãliilor, cu excepþia uneia, prin care va
cu siguranþã, una dintre cãrþile importante ale
ce a însemnat în epocã “Gardismul”, “Logica deveni celebru – “primatul spiritualului”,
momentului în materie de filosofie româneascã.
totalitarã”, “Mesajul creºtin” º.a. descoperindu-l astfel pe “homo religiosus”.
Cel de al treilea ºi ultimul capitol al cãrþii lui De asemenea, autorul cãrþii disociazã tranºant
Traian Vedinaº are titlul: “Solidarizãri ºi “Generaþia ‘27” de “Generaþia ‘22” a fondatorilor
desolidarizãri”. Consecvent cu el însuºi, autorul legionari. Analizeazã multiplele manifestãri ale
explicã pe îndelete (precum dascãlul de sociologie la “Generaþiei ‘27” din anii ‘30, când limbajul
curs) ce înseamnã “Teroarea istoriei”, cum se disting dominant al scrisului românesc a fost cel gazetãresc.
“huliganii” de dreapta de cei de stânga, cine a Traian Vedinaº a scris o carte incitantã, brãzdatã
propagat mantia “românismului”, cum au fost de o mulþime de polemici, care au animat o epocã ºi
privite în epocã “Revoluþia creºtinã” ºi manifestãrile au impus în scrisul românesc generaþia magistrului
“antisemite”. În ultimele pagini ale volumului, Traian Nae Ionescu, din care a fãcut parte ºi Mircea Eliade.
Vedinaº sintetizeazã propriile opinii cu privire la
“Generaþia ‘22” a legionarilor fondatori ºi “Generaþia

TRIBUNA • NR. 154 • 1-15 februarie 2009 5

Black Pantone 253 U 5


Black Pantone 253 U

cartea strãinã
vrea sã-ºi gãseascã liniºtea interioarã ºi decide sã-l
Persistenþa trecutului facã stãpân al þinuturilor sale pe Tom, fiul
bucãtãresei Brigid.
De ce tocmai Tom ºi nu alt copil? Povestea
Nicoleta-Petronela Apostol vieþii lui Tom este strâns legatã de destinul fami-
William Trevor atragã interesul cititorului indiferent de spaþiul din liei Rolleston. Tatãl lui Tom, Linchy (majordomul
Tãcerea din grãdinã care acesta provine. Derularea evenimentelor nu familiei), a fost ucis înainte de naºterea bãiatului,
Traducere din limba englezã de Virgil are un ritm accelerat. Dimpotrivã, faptele par a se ca o rãzbunare a celui care în tinereþe a fost chi-
Stanciu, Bucureºti, Editura Leda, 2008. derula într-un ritm al lor, fãrã sã þinã cont de nuit de Rollestoni ºi al cãrui nume va fi dat podu-
nevoile lectorului. Primele capitole au o lui menit sã lege insula de comitatul Cork. Viaþa

Î
ntr-un moment în care percepþia timpului ºi-a desfãºurare lentã menitã sã îi ofere cititorului bãiatului nu a fost una tocmai uºoarã pentru cã
modificat punctele de referinþã, în care ºansa de a se apropia de familia Rolleston, de a oamenii din zonã îi aminteau în mod constant cã
dimensiunea prezentului a devenit trãsãtura de percepe legãturile stabilite de aceºtia ºi felul lor de el este fructul pãcatului. Deºi încerca sã-i
bazã a omului contemporan, romanul scriitorului a se raporta la existenþã. Ritmul acesta se ocoleascã pe cei care îl atacau sau încercau sã-i
irlandez William Trevor, Tãcerea din grãdinã vine menþine, dar este presãrat cu tot felul de indicii insufle sentimentul vinovãþiei, Tom resimte aceste
parcã sã rãstoarne fixarea sau stabilirea noastrã referitoare la trecutul familiei Rolleston, indicii atacuri ºi cautã cu orice preþ sã înþeleagã ceea ce i
într-un prezent continuu. Alexandru Paleologu care ridicã variate semne de întrebare, dar care nu se spune. Are la un anumit moment posibilitatea
menþiona în Breviar pentru pãstrarea clipelor conferã o lãmurire imediatã. Aluziile fãcute sunt de a vedea o întâmplare pe care el o aseamãnã cu
(Bucureºti, Humanitas, 2005) faptul cã „marea lãsate spre descifrare lectorului sau sunt folosite ceea ce s-a întâmplat între pãrinþii lui ºi începe sã
dorinþã a omului este aceea de a pãstra clipa”, dar cu scopul de a-l aduce pe cititor mai aproape de înþeleagã vorbele celor din jur. Tot ceea ce îºi
transformarea clipei într-un prezent nesfârºit nu lumea ficþionalã în care a intrat în momentul în doreºte Tom de la cei din jur este acea afecþiune
pare a fi calea adecvatã în vederea dobândirii care a început lectura cãrþii. Spre sfârºitul romanu- pe care o primesc ceilalþi copii. Doamna Rolleston
echilibrului interior. lui evenimentele narate, mai ales cele din jurnalul realizeazã cã s-a fãcut o mare nedreptate ºi îi lasã
Traducerea în limba românã a acestui roman, lui Sarah, indicã un ritm mai alert sugerând lui Tom moºtenire proprietatea sa ca dorinþã de
realizatã de cãtre Virgil Stanciu (traducãtor ºi al apropierea unui deznodãmânt mult aºteptat. îngropare definitivã a trecutului prin împlinirea
unui alt român al scriitorului irlandez, Cãlãtoria Construcþia circularã (începe cu sosirea lui acestei fapte (interpretate ca restabilirea echilibru-
Feliciei, apãrut la editura Nemira în 2007), Sarah ºi se încheie cu moartea ei) a romanului lui mult aºteptat).
mijloceºte o întâlnire a publicului român cu un alt poate fi o sugestie a circularitãþii timpului. Evenimentele romanului sunt aºezate sub
mod de înþelegere a timpului. Romanul Tãcerea Timpul este cel care îi obligã, într-un fel, pe pecetea timpului care îºi pune amprenta asupra
din grãdinã parcurge un traseu temporal menit sã Rollestoni sã se întoarcã de unde au plecat. În ce oamenilor, asupra felului lor de a gândi, de a
dezvãluie zbuciumul interior al personajelor, felul sens? Fiecare membru al acestei familii a vrut sã vedea lumea, de a simþi, de a reacþiona sau de a
în care trecutul le afecteazã prezentul ºi le dis- uite ceea ce a fost ºi sã-ºi continue viaþa, într-un înþelege viaþa. Personajele lui William Trevor se
truge sau le modificã viitorul, dar ºi legãtura inde- fel sau altul. Asta au ºi fãcut, dar trecutul s-a pierd în pânza de pãianjen þesutã de timp ºi dupã
structibilã care se stabileºte între dimensiunea întors împotriva lor ºi i-a privat de prezent, dar o vreme în care rãtãcesc fãrã rost se întorc în
temporalã, vieþile indivizilor ºi comunitatea din mai ales de viitor. Datoritã unei întâmplãri din punctul de plecare, dar la întoarcere ele nu mai
care fac parte. Doamna Rolleston, personajul care copilãrie, fraþii Rolleston - John James, Lionel, sunt aceleaºi care au plecat. Fiecare a trecut prin
simte cel mai acut persistenþa trecutului în Villana -, Sarah ºi fratele ei, Hugh, dar ºi doamna anumite experienþe, a acumulat niºte cunoºtinþe, a
prezent, ºi nu este singurul personaj în aceastã Rolleston trãiesc sub umbra sentimentului de neli- aflat câte ceva despre ce înseamnã a trãi ºi acum
situaþie, chiar subliniazã la un moment dat un niºte ºi chiar de vinovãþie. Timpul nu este de încearcã sã o ia de la capãt, dar pe un alt drum.
aspect dureros al trecerii timpului: „Nu se partea lor pentru cã îi obligã sã trãiascã având în Întâmplãrile romanului par a fi acoperite de un
mulþumeºte sã treacã, Sarah. Întotdeauna þine ba minte imaginea trecutului. John James are o vãl de ceaþã care nu lasã personajele sã se apropie
cu unii, ba cu alþii.” Conºtientizarea acestui lucru relaþie cu doamna Moledy, o vãduvã mai în vârstã de luminã, care ar însemna claritate, înþelegere,
o face pe doamna Rolleston sã înþeleagã rostul decât el, dar este bântuit de imaginea tatãlui care liniºtire. Viaþa se deruleazã în ritmul ei, în timp
trecutului ºi sã încerce sã stabileascã o cale de uneori îl ironizeazã, alteori este dezamãgit de ce indivizii se mulþumesc sã-i urmeze cursul
împãcare între trecut ºi prezent cu scopul regãsirii faptele fiului. Villana este urmãritã de imaginea uitând cã ar trebui sã aibã un scop pe care sã-l
liniºtii interioare. logodnicului din tinereþe, Hugh Pollexfen, de care urmeze. Tom este cel care rãmâne sã tragã con-
Dupã primele rânduri, în care cititorul se s-a despãrþit în împrejurãri misterioase, vazându-se cluziile citind însemnãrile din jurnalul lui Sarah.
localizeazã în timp, anul 1971, ºi spaþiu, la obligatã de timp, poate, sã-l accepte de soþ pe Tot ce a rãmas în urma familiei Rolleston sunt
Carriglas (locul de desfãºurare al întâmplãrilor Finnamore Balt, un avocat din zonã. La suprafaþã, niºte camere goale ºi tãcerea din grãdinã, aºa cum
narate), ºi este informat despre persoanele care au aceste personaje trãiesc derularea prezentului, dar a constatat Sarah.
rãmas la Carriglas: Sarah, Patty ºi Tom, fiul ilegi- mintea lor pare a fi captivã trecutului. Fiecare Preocuparea lui William Trevor pentru dimen-
tim al ultimului majordom al Rollestonilor – firul clipã a prezentului este o trimitere spre eveni- siunea timpului (trecut, prezent, viitor) ne duce
întâmplãrilor este continuat dintr-un alt moment mentele trecutului. Fiecare pas spre viitor este un cu gândul la binecunoscutul tablou al pictorului
temporal (anul 1904) aºa cum apare el în jurnalul pas în adâncirea trecutului. Salvador Dali, Persistenþa memoriei, care pare a
lui Sarah, personajul care strãbate romanul ca un Doamna Rolleston este cea care nu vrea sã exprima în imagini ceea ce scriitorul irlandez a
fir roºu. Sarah este prezentã pe parcursul pove- plece din aceastã lume fãrã a îndrepta trecutul, expus în cuvinte: memoria este cea care aduce tre-
stirii prin notãrile din jurnal, lãsând familia fãrã a avea conºtiinþa împãcatã cã a fãcut ceea ce cutul în prezent ºi care influenþeazã astfel ºi
Rolleston sã se desfãºoare în voie. Întreaga carte trebuia, deoarece trecutul nu a lãsat-o sã se viitorul. Tãcerea din grãdinã este cartea care con-
oferã o perindare a impresiilor, trãirilor, inter- bucure de viaþã deºi a avut toate condiþiile nece- ferã memoriei un alt statut prin sublinierea
pretãrilor lui Sarah alãturi de derularea vieþii sare: „Existã momente pe care nu le uiþi nicio- importanþei rolului jucat de aceasta în viaþa indi-
Rollestonilor ºi a celor cu care aceºtia intrã în datã, Sarah. Oricât ai trãi.” Afirmaþia acestei vizilor ºi prin legãturile atemporale pe care le sta-
contact. femei aflatã la vârsta bãtrâneþii devine un adevãr bileºte în mintea personajelor. Persistenþa trecutu-
Cartea are zece capitole, primul intitulat Sarah dureros pentru Sarah, dar ºi pentru familie pentru lui în vieþile acestor personaje este rezultatul
soseºte, iar ultimul Sarah ne pãrãseºte. De la cã efectele pot fi vãzute în vieþile copiilor neîmplinirii lor sufleteºti, lucru care îi transformã
prima privire s-ar pãrea cã Sarah va fi personajul colonelului Rolleston. Sarah mãrturiseºte la un în niºte indivizi fãrã o destinaþie precisã, care se
central al cãrþii, dar e doar o aparenþã. Cu cât moment dat cã dacã ea a reuºit sã uite (pentru o lasã duºi de valurile timpului în care trãiesc ºi
firul întâmplãrilor prinde contur, cu cât câmpul vreme) anumite întâmplãri din copilãrie s-a care îºi pierd astfel sensul. Tot ce rãmâne în urma
de cunoaºtere se lãrgeºte, cu atât intrãm în con- datorat faptului cã a depus mari eforturi pentru a lor e o adâncã tãcere asupra cãreia cititorul e invi-
tact cu mai multe personaje, naratorul conturând înlãtura din minte acele clipe. Dar, spre sur- tat sã mediteze.
o imagine de ansamblu a vieþii unei familii irlan- prinderea ei, doamna Rolleston a pãstrat vie
deze ºi a împrejurimilor în care aceasta îºi amintirea acelor zile ºi nu ºi-a gãsit liniºtea chiar
desfãºoarã existenþa. Dincolo de aspectele care þin dacã viaþa ºi-a urmat cursul obiºnuit ºi a lãsat
de specificul irlandez, de felul irlandezilor de a impresia cã totul a fost acoperit de umbra uitãrii.
privi viaþa sau relaþia cu ceilalþi, scriitorul e intere- Simþind ameninþarea sfârºitului doamna Rolleston
sat sã dezvãluie trãsãturi general umane care sã

6 TRIBUNA • NR. 154 • 1-15 februarie 2009

6 Black Pantone 253 U


Black Pantone 253 U

comentarii
vigilenþã iritatã cu care o bunã parte a societãþii îl
Maestrul în chiloþi întâmpinã.
Întrucât structura mea nu mã predispune la
gusturi ºi comportamente de belfer (în sensul
Vianu Mureºan
nostim pe care i-l dã Gombrowicz), pe care,
„Nimic nu mai este de salvat din clipa Ntocarea imaginii publice a lui Liiceanu, dar ºi a desigur, mulþi i le atribuie cu sau fãrã argumente
în care am fost vãzuþi în chiloþi.” unor foarte îndatoraþi emuli, prieteni sau simpli lui Liiceanu, voi trece în vitezã peste cele câteva
(Gabriel Liiceanu, Scrisori cãtre fiul meu) afini ce ºi-au asigurat cu talent ºi abilitate relatãri din cuprinsul cãrþii, pe care inflamaþii de
serviciile editoriale ºi de branding ale serviciu au þinut sã le considere neapãrat

M
ai puþin sceptic decât maestrul Gabriel întreprinderii Humanitas. De aceea, pentru a nu scandaloase: autocontemplarea narcisiacã în
Liiceanu, eu aº zice cã anumite lucruri ar nedreptãþi o carte care, la urma urmei, nu trebuie oglindã a unui efeb ce capãtã revelaþia propriului
mai putea fi restituite demnitãþii lor, ce sã moºteneascã toate pãcatele atribuite autorului, corp (frapant de asemãnãtor, i se pare, cu David
þine de fire, chiar dacã în ochii cuiva, persoanã ai nevoie de o lecturã cât se poate de neutrã, al lui Michelangelo, paradigma adolescentului
intimã sau societate ai compãrut „în chiloþi” sau, într-o atmosferã din care au fost evacuate etern), din care, începând cu acel moment, îºi va
ºi mai palpitant, fãrã ei. Pentru ca intrarea mea aprecierile de circumstanþã, viciate în chip divers face senzorul fenomenologic de raportare la lume;
bruscã în subiect sã nu rãmânã lezatã de de toate simpatiile ºi antipatiile publice. Cu cât agonia ºi triumful voinþei juvenile sub presiunea
perplexitãþi, ar trebui sã convenim, cei care am un scriitor beneficiazã de o mai mare rezonanþã tentaþiei cãtre autosatisfacere sexualã („eu nu o
citit-o deja de la cap la coadã, cã în ultima lui în spaþiul public, cu atât calitatea lui de meseriaº fãcusem” (p. 39), spune autorul referindu-se la
carte, Scrisori cãtre fiul meu (Humanitas, 2008), al literei ajunge sã fie înlocuitã de imaginea de tâlhãroasa frecãturã, apelând organul propriu
autorul se etaleazã ºi în aceste ipostaze, cu ºi fãrã star, ori aceasta din urmã sã viruseze lectura „învârtoºat în mod straniu”, cu termenul latinesc
chiloþi, eventual în hegelienii tanga ca un textelor pe care le produce, chiar sã întunece fascinus, din raþiuni de pudoare, cã doar nu poþi
compromis dialectic între cu ºi fãrã, dar abia în orizontul în care îi sunt interpretate gesturile. întrebuinþa vreun sinonim din familia numeroasã
plan secund ºi din patinaje stocastice. În cea mai Atras în plasa unui dialog social ulcerat, Liiceanu ºi pastoralã a sculei – potrivitã ca o titicã în gura
mare parte a cadrelor prin care se reprezintã a ajuns în situaþia de-a nu putea fi citit înainte de- unor Creangã sau Brumaru – când e vorba de
stãruie gravitatea, firescul unui ins atins de boalã a fi fost rãstãlmãcit, a nu putea fi luat în serios bãgãreþul cuiva atât de suspus, însã pentru a nu
(tahicardie), marcat de melancolii ºi tandre decât dupã ce þi-ai rãcorit antipatiile cu câteva irosi acea „trezire intempestivã” a trupului îºi
aduceri aminte, ce hotãrãºte sã se mãrturiseascã injurii a cãror cauzã þi-e greu sã o identifici, pe rãsplãteºte abstinenþa cu îndelungi adieri
fiului sãu, ªtefan, înainte ºi dupã o intervenþie care le scoþi pe gurã în public ori în secret pentru contemplative, mai ortodoxe, mistice, necorupte
medicalã pe inimã. cã a ajuns trendy. Sã-l înjuri pe Liiceanu e, cel de spiritul intrepid teuton, reformat); cele cinºpe
Cu mai multã sau mai puþinã vinã ºtiutã ori puþin în provincie, o parolã obligatorie dacã vrei minute de fitness dimineaþa, operaþiunile de
asumatã, personalitatea lui Gabriel Liiceanu a sã fii îngãduit în societatea volubilã a literaþilor îmbãiere, cremuire ºi parfumare preþ de o
ajuns sã dezvolte un complex de empatie socialã care, pânã ºi cei mai cârpãciþi în fund al cãror jumãtate de orã zilnic, folosind mãrcile cele mai
în care dozele de admiraþie ºi repulsie, de prestigiu literar se consumã în cafenele ºi bune, e drept, pomenite cu o uºoarã tentã de
apreciere ºi dispreþ se amestecã în forme cârciumi, par a ascunde o rãfuialã preistoricã cu epatare. Lucruri pe care majoritatea inºilor
imposibil de lãmurit pânã la capãt. Sub clopotul filosoful dâmboviþean, oficiindu-ºi înjurãtura normali, citadini, cu o prezenþã publicã regulatã
gaussian al unei tensiuni oscilante, mereu sonor, în plinã stradã cu aerul fercheº al le fac, cu mici variaþii ale timpilor afectaþi ºi ale
prezente, alimentate de sensibilitatea reactivã patriotului local. Probabil cã intransigenþa mãrcilor cosmetice. Iar cu aceste câteva gesturi se
veºnic vie a contemporanilor cu audienþã publicã, judecãþilor publice, la care se adaugã severitatea epuizeazã tot ceea ce, într-o carte de peste 230 de
s-a ajuns ca fiece gest, fiecare afirmaþie, fiecare act inchizitorialã cu care amendeazã slãbiciunile sau pagini, unii ambiþioneazã sã susþinã cã ar fi
al filosofului sã fie prompt interpretate, fãrã actele „strigãtoare la cer” ale personalitãþilor infamant. Scandalos este, cred eu, chiar faptul cã,
rãgazul analizei la rece, fãrã dorinþa raþionalã de vizibile, precum ºi ambiguitatea poziþionãrii în venite de la un autor cu prestanþa ºi imaginea
înþelegere corectã. Se reacþioneazã în grabã, la jocul puterii, peste care se toarnã toatã glazura publicã a lui Liiceanu, suma gesturilor de toaletã
cald, aproape exploziv, atât din partea imputaþiei de „boier al minþii”, au dus la aceastã matinalã confiscã unora interesul pentru carte,
adversarilor, ce par a-ºi fi fixat un þel ultim din
permiþând eludarea ideilor, a situaþiilor mult mai
interesante ºi specifice. Altfel spus, e scandaloasã
emulaþia publicã în direcþia reprobãrii cuiva
pentru gesturi pe care oricãrui anonim i le poþi
tolera.
Poate cã e ºi o scãpare, o stângãcie, dacã nu
cumva un plan de captare cu orice preþ a atenþiei
publice, expunerea la care consimte autorul
acestei cãrþi, câtã vreme este atât de limpede cã
mulþi ar dori sã-l vadã în situaþii jenante, despuiat
de aurã ºi chiar de veºminte, ca sã-l poatã arãta
cu degetul, râzând cu gura pânã la urechi: ha-ha-
ha, hi-hi-hi, iatã-l, marele maestru, pedagogul
naþiei, în sfârºit apare gol-goluþ în faþa publicului
cãruia-i pretinde atenþie ºi respect, haideþi sã-l
râdem ºi sã-l batjocorim cãci nu e altfel decât noi,
e la fel, are ce-avem ºi noi (poate o leacã mai
mãrunþicã, ar amenda riguros în evaluare vreun
cioban), ºi ce bine e sã ne distrãm vãzându-l gol,
o nebunie, un delir, am scãpat, am scãpat de
privirea lui gravã ºi de fruntea încruntatã pentru
cã, indiferent ce ºtie, indiferent cum gândeºte,
dacã-l dezbraci e fix ca noi, aºadar sã-l botezãm
cu scuipaþii noºtri. Cam aºa aratã mecanismul
punitiv al unei sensibilitãþi publice iritate, ce nu-ºi
poate ierta admiraþia pe care o fi avut-o cândva
pentru elevul lui Noica, pe când traducea din
greacã ºi germanã, explicând ºi comentând autori
fãrã de care formarea în filosofie este incompletã,
cãruia, dacã vrea sã rãmânã admirabil, nu i se

Nicolae Maniu Miracolul

TRIBUNA • NR. 154 • 1-15 februarie 2009 7

Black Pantone 253 U 7


Black Pantone 253 U

de toate atenþie la analiza emoþiilor, a al înregimentãrii mele în condiþia umanã de pe


permite prea mult din ceea ce este omenesc. dispoziþiilor afective, a câtorva rafinamente aceastã planetã”, p. 127) în care stãruie invizibile
Oricum nu frivolitãþi, nu gesturi de clacã. Asociat speculative impecabile, cum sunt cele legate de spiritele protectoare ale strãbunilor, exprimã tipul
prea mult în imaginarul public hiperbolei „starea de aruncare în lume”, temã atât de religiozitate bazat pe transcendenþa sangvinã ºi
dobândite în anii Pãltiniºului, încãrcat de-atunci heideggerianã cât ºi cioranianã (p. 175-184), ºi, mântuirea prin filiaþie, fãrã un Dumnezeu ceresc
cu prestanþã cvasi-miticã, nu-i voie sã decadã poate cele mai interesante pagini sub unghi ce ar gestiona destinele. Sunt tentat sã pretind cã,
acum la nivelul muritorilor de rând, ce n-au filosofic, cele legate de cuplu, de contratimpul ce dupã lectura mea, aceasta e marea dezvãluire
zãbovit la viaþa lor nici mãcar o clipã în empireul determinã caracterul tragic al întâlnirii erotice, de personalã a lui Gabriel Liiceanu, nicidecum
lui Noica. Orice umanizare este o dezamãgire, caracterul aforistic al existenþei proprii ca ºi a mãrcile cremelor de piele ºi ale parfumurilor,
orice slãbiciune un pãcat, orice abdicare o crimã. celei erotice, pe urmele unui text al lui Derrida, nicidecum tigaia stângaci comparatã cu BMW-ul
Liiceanu se aflã în situaþia, rarisimã, în care, dupã aplicaþie la Romeo ºi Julieta (p. 197-220). ori împãrtãºaniile profane cu jambalaya cea
ce a atins cote irespirabile ale încrederii ºi Mãrturisirea cu public în faþa fiului sãu are, transculturalã.
admiraþiei unor generaþii de împãtimiþi ai culturii, desigur, ceva histrionic, poate dintr-o dublã Dacã vrem sã ne reprezentãm planul general
nu poate zburda slobod ca un „cal negru” scãpat perspectivã. O datã, este clar cã Scrisorile nu sunt al Scrisorilor, vom izbuti s-o facem foarte simplu.
din chingi pe ºesurile banalitãþii, fãrã a-ºi atrage adresate fiului, câtã vreme ele sunt publicate ºi Nu e vorba de o carte cu temã, ci de un
ura celor ce ºi l-au fixat ca reper al veneraþiei lor. puse-n circuitul literar, deci, cã destinatarul e fie caleidoscop al impresiilor, aducerilor aminte reale
Cei ce te admirã cu frenezie nu-s dispuºi la simplu pretext, fie ficþiune. Undeva, totuºi, în sau fictive, puneri în scenã ale propriului eu
concesii. Dacã îi dezamãgeºti nu te vor ierta, ci te tonul cãrþii se gãseºte la modul formal cuvântul filosofic de-a lungul câtorva episoade marcante,
vor lapida, chiar ºi numai simbolic, din nevoia unui tatã cãtre fiul sãu. Apoi, în al doilea rând, recurenþe ale unor motive frecvente în literatura
de-a te înlocui cu alt idol. Aceste lucruri, un ins adresate fiului, Scrisorile sunt gândite ca lui Liiceanu (limitã, boalã, moarte, nefericire,
cu rafinamentul intelectual al filosofului literaturã, adicã spre a fi citite de alþii, care nu-i bunãtate, prietenie, dragoste, urã, trãdare etc.),
bucureºtean ar trebui sã le fi înþeles, ºi odatã sunt fii autorului. Compuse ca literaturã, acestea fãcând apel la aceeaºi autori pe care i-a
înþelese sã prevadã reacþiile celor cãrora le oferã dezvrãjesc spaþiul sacru al relaþiei pãrinte-copil, întrebuinþat în întreaga carierã, plus nelipsitul ºi
întru contemplare alcovul, bucãtãria ºi camera sa jucând cu orice preþ rolul actului cultural. Dintr- hiperbranduitul Alexandru Dragomir, a cãrui
de baie. Odatã lãmurit acest fapt, anume un atare motiv, cred cã e greºit sã considerãm cã generoasã posteritate face gestul, splendid, de a-i
intoleranþa inconºtientã a publicului la transele de avem de-a face cu niºte scrisori adresate fiului, inventa o operã de care sã se extazieze în clipe de
umanitate ale lui Liiceanu, oricât de fireºti ar fi transformate ulterior într-o carte. Mai degrabã cumpãnã a gândului. Capitolele cãrþii ar putea fi
ele, e timpul sã luãm în serios efectiv conþinutul, avem o carte conceputã în stil epistolar unde vãzute ºi ca o suitã de fiºe ale sinelui, nu
stilul, tonul, þinta cãrþii. circulã o singurã voce, a tatãlui, nefiind vorba de neapãrat fiºe clinice în sensul maladiilor lui
Dacã filosofilor de dupã Marx li s-a pãrut rãspunsurile fiului, care rãmâne mereu un simplu Noica, o expunere prin câteva secvenþe a felului
natural sã-ºi pãrãseascã turnurile de fildeº, presupus, adicã o circumstanþã formalã. Ca atare în care autorul se vede pe sine ori cum îi place sã
descinzând în arenele ºi amfiteatrele publice, cu nu au simplitatea, firescul, intimitãþile, stângãciile, fie vãzut prin ochiul cititorului. Este mai curând
un pas mai aproape în aceastã operaþiune de zãrile de complicitate ºi obscuritãþi pe care un act de seducþie decât o spovedanie, deoarece
socializare/vulgarizare, Liiceanu, odatã ajuns în „numai noi doi” le ºtim. De aceea autorul ne orice punere de sine în scenã, sub ochiul celuilalt,
public, prin aceastã ultimã carte adoptã toaleta solicitã o convenþie, anume sã adoptãm, în îndeamnã la adoptarea mãºtii ºi rolului, face sã
sumarã, se lãfãieºte (ipostazã gombrowiczianã, de rãstimpul lecturii, ipostaza filialã ºi sã tratãm debuteze registrul jocului. Când spui ceva despre
asemenea) relaxat în fotoliu, serveºte un ceai textul ca un lucru adresat nouã de un tatã-autor. tine în mod public, întotdeauna vizezi un efect,
aromat pe care ºi l-a preparat singur, acceptând sã Mai clar spus, pentru a nu pãrea sufocatã de nu neapãrat de apreciere ºi admiraþie, dar oricum
se expunã în intimitatea relativ decentã a calitãþii tentaþia histrionicã, cartea reprezintã actul de o acaparare cât mai fermã a atenþiei. Iar acest fapt
lui umane, desprinse de locul ei în imaginarul înfiere de cãtre autor a oricãrui cititor posibil, ca înseamnã seducþie. Prin urmare, Scrisorile lui
public. Se expune, dar nu ca persoanã cu voce sub protecþia acestui pact sã se deruleze o Liiceanu ar trebui citite cu gândul cã în ele avem
autoritarã în societatea civilã, nici ca profesor, mãrturisire. Aºadar, sub simulacrul unor scrisori de-a face cu o formã de concupiscenþã auctorialã,
filosof ori scriitor, ci pur ºi simplu ca ins adresate fiului natural, e vorba în aceastã carte, cu o strategie de captatio în care se joacã relaþia
domestic cu dorinþe, cu „marile mici plãceri”, cu totuºi, de o imersiune deliberatã a autorului în scriitorului cu publicul sãu. Desigur, în felul ºi cu
bucurii simple, pasiuni, nostalgii, rãsfoindu-ºi spaþiul public. mijloacele lor toþi autorii de literaturã fac asta.
trecutul în câteva din episoadele lui pentru a-l Justificarea autorului pentru aceastã formã de Probabil cã între explicaþiile opþiunii pentru o
arãta aºa cum a fost fiului sãu aflat de mulþi ani scriiturã e simplã, orice carte este, în cele din literaturã confesivã, epistolarã, se aflã ºi oboseala
în Japonia, recunoscându-ºi ambiþiile, urmã o „epistolã groasã adresatã prietenilor de lui Gabriel Liiceanu de-a face pe filosoful, de-a
entuziasmele, maniile (precum fumatul), departe” (p. 5). Motivaþia ei, sentimentul unei epata, de-a fi preþios ºi solemn, dorinþa de
slãbiciunile, între care cea pentru „sexul frumos” urgenþe, cã anumite lucruri trebuie spuse pentru a dezactivare a ipostazei magistrale cu care s-a
nu e deloc marginalã. Dimpotrivã, cãci „dacã fi salvate de la uitare, deci de la moarte, lucruri impus de câteva decenii încoace ºi graba de a
paradisul are o formã plauzibilã ea este importante în perspectiva unei filiaþii, însãrcinate recupera cât se mai poate din ludicul ºi
indisociabilã de infernul celuilalt sex.” (p. 220) cu aerul mistic al unui veritabil cult al hedonismul vieþii pure ºi simple. Se retrage din
Un autor de texte cu iz biografic, care nu scrie strãmoºilor, la care fiul a aderat fãrã a mai fi mit, dezbracã roba academicã, renunþã sã predice
doar pentru a-ºi menþine forma ºi a-ºi ocupa nevoie de consimþãmânt, prin naºtere: „Dacã adevãruri supreme, îºi netezeºte cutele frunþii
vitrina publicã cu un nou volum ar trebui, cred, scriu totuºi aceste pagini o fac cu credinþa cã inchizitoriale, ia viaþa mai uºor, descoperã
sã se întrebe: la urma urmei prin ce sunt eu atât spiritul mamei ºi al bunicului meu nu trebuie sã-ºi înþelepciunea râsului (atât de proprie, conaturalã
de fascinant (a nu se confunda pentru nimic în piardã niciodatã identitatea, pentru cã, în ce ne parcã lui Andrei Pleºu), savoarea bagatelei ºi a
lume cu fascinus), ce mã caracterizeazã în chip priveºte, n-am nicio îndoialã cã de fapt ei autoderiziunii, îi lasã pe alþii sã agonizeze în
atât de sublim încât sã-mi expun viaþa celorlalþi? reprezintã Spiritul Strãmoºului ºi cã în spiritul lor palestre, se dezbracã la chilot ºi plonjeazã
Sunt eu, oare, ca ins aruncat în timp, expus meritã sã ne pierdem, cei din familia noastrã, cu fluºturatic în undele niciodatã aceleaºi ale vieþii.
degenerãrii ºi morþii obiectul legitim al unei toþii.” (p. 151-152). Restaurarea legãturii cu κi regãseºte naturalul, sãlbãticia. Ori ºi-l
curiozitãþi publice? Este uluitor cã am fost cândva familia ºi recâºtigarea demnitãþii totemice a reinventeazã.
copil, cã am avut jocurile mele, cã m-am „Marelui Strãmoº” comun, „un big animal cu
îndrãgostit, am studiat literaturã ºi filosofie, am multe chipuri” (p. 153), nu numai cã pare a fi o
iubit femei, am scris cãrþi, am învãþat câteva dorinþã arzãtoare a autorului, dar ideea ne
limbi, am avut copii, m-am îmbolnãvit, m-am dezvãluie ceva nebãnuit pânã acum despre
tratat în America, m-am vindecat, îmi place sensibilitatea religioasã, de facturã arhaicã, proto-
gãtitul etc.? Nu, nu e nimic uluitor în toate astea, istoricã a lui Gabriel Liiceanu, dacã luãm în serios
scoase dintr-o „cutie cu fleacuri”, cum îºi paginile respective. Eu le iau din pricinã cã, odatã
caracterizeazã autorul propriile evenimente achiziþionat acest element, prinde cheag o
relatate-n Scrisorile cãtre fiul sãu, ºi dacã acestea explicaþie mult mai adâncã a ceea ce îmi
ar fi citite doar pentru a afla date despre viaþa închipuiam a fi autorul Scrisorilor, dar ºi mai
autorului pe cei mai mulþi i-ar lãsa indiferenþi, cu mult persoana din interiorul mãºtii auctoriale.
pleoapele mereu pe punctu-l de-a cãdea, Legãtura cu familia – bunici, pãrinþi, veri, sorã, fiu
confirmând plictiseala deja instalatã. Dacã poþi –, cu locul (strada. Dr. Lister, nr. 69 din Bucureºti,
avea o lecturã câºtigatã, cred cã se impune întâi „adresa existenþei mele, un fel de numãr-matricol

8 TRIBUNA • NR. 154 • 1-15 februarie 2009

8 Black Pantone 253 U


Black Pantone 253 U

ordinea din zi

La Accademia di Romania
Ion Pop

U
n colocviu româno-italian In memoriam o necesarã reabilitare: a redat, cu mari eforturi,
Marian Papahagi, organizat de Accademia di spaþiul în exclusvitate locatarilor de drept, adicã
Romania ºi Universitatea “La Sapienza” bursierilor ºi cercetãtorilor, a obþinut reluarea
Roma, cu ocazia împlinirii, la 18 ianuarie 2009, a burselor dupã concursuri exigente, a recuperat cãrþi
zece ani de la dispariþia distinsului om de culturã pentru superba bibliotecã, a restabilit legãturile cu
clujean, a fost un moment potrivit ºi pentru o nouã instituþii similare din capitala Italiei. Din pãcate, el
reflecþie asupra statutului ºi semnificaþiei acestei n-a mai apucat sã-ºi primeascã nici mãcar bursierii,
importante instituþii. Remarcabilã ca þinutã sosiþi imediat dupã moartea sa, dar cei care i-au
ºtiinþificã, manifestarea prezidatã de profesorii Luisa urmat, adicã profesorul istoric Gheorghe
Valmarin ºi Mihai Bãrbulescu (au fost prezenþi cu Mândrescu ºi Dan Eugen Pinetta, s-au strãduit sã
intervenþii Roberto Antonelli, Adrian Papahagi, ducã mai departe proiectul restaurat de predecesor.
Monica Fekete, Corrado Bologna, Helga S-au mai publicat douã volume din Ephemeris
Tepperberg, Bruno Mazzoni, Gheorghe Carageani, Dacoromana ºi altele, vreo patru, aºteaptã în dosare
Daniela Crãsnaru, Francisco Guida, Paolo subvenþiile de tipãrire.
Canettieri, Carlo Pulsoni, Angela Tarantino, Ion Reamintesc aceste lucruri fiindcã, dintre cele trei
Pop) a evocat o personalitate complexã care, deºi cu funcþii amintite de noul director, cea de «ºcoalã»
un drum întrerupt tragic ºi la netimp, a apucat sã rãmâne ºi trebuie sã rãmânã, evident, prioritarã. Nicolae Maniu Capcana pentru îngeri
se exprime major în mai multe spaþii ale vieþii Este, de altfel, semnificativ, cã decizia iniþialã a fost
intelectuale româneºti ºi europene. Italienistul Dupã câte am înþeles, douã mai sunt
emisã de Ministerul Instrucþiunii Publice din epocã.
eminent, criticul exersat consistent în spaþiul problemele mari care preocupã conducerea
Este foarte bine, pe de altã parte, cã edificiul din
literaturii române clasice ºi contemporane, mentorul Accademiei di Romania în momentul de faþã. Întâi,
Valle Giulia gãzduieºte ºi manifestãrile Institutului
echinoxist, coordonatorul unor lucrãri de cuprins continuarea prestigioasei publicaþii Ephemeris
Cultural Român, care le ºi finanþeazã, de altfel,
enciclopedic, traducãtorul inspirat, dascãlul ºi Dacoromana, ca spaþiu reprezentativ al cercetãrilor
adicã diverse conferinþe, expoziþii, concerte ale unor
participantul exigent la renovarea Universitãþii de efectuate de bursieri. ªi, imediat, aprovizionarea
artiºti ºi specialiºti din þarã. Ele sunt numeroase – ºi
dupã 1989 au fost pe rând evocaþi ca ipostaze ale bibliotecii cu lucrãri de specialitate recente,
cel mai nou program, pe lunile ianuarie-februarie
unei energii creatoare mereu disponibile, deloc privitoare la România ºi latinitatea orientalã, din
2009, probeazã o diversitate notabilã, cãci, în afara
comune. ªi nu în ultimul rând directorul, din istorie, filologie, arhitecturã ºi, în genere, artele
colocviului comemorativ menþionat, e anunþat un
toamna lui 1997, al Accademiei din Roma, cãreia a plastice. Îmi pare de la sine înþeles cã, în ce priveºte
«convegno di studi» cu tema Românii ºi Italia.
reuºit, cum se ºtie, sã-i refacã ºi restituie statutul susþinerea apariþiei revistei, Editura Academiei
1859-1979, cu participare academicã româneascã ºi
iniþial, adicã cel proiectat de Vasile Pârvan în anii Române ar fi prima chematã sã imprime numerele
italianã, un altul cu tema Receptãrii lui Galileo
’20 ai secolului trecut. deja pregãtite pentru tipar ºi cele care vor urma.
Galilei în cultura româneacsã, o expoziþie de artã
Or, tocmai pentru menþinerea ºi consolidarea Tutela academicã s-ar concretiza cel mai
contemporanã «Imago Mundi», cu lucrãri, sculpturã
acestui statut mai sunt astãzi de întreprins destule convingãtor într-un asemenea sprijin, girând, alãturi
ºi graficã, de Radu Ciobanu ºi Valer Sasu, douã
lucruri, într-un moment în care, aºezat sub o triplã de un comitet de specialiºti români ºi strãini,
concerte ale ansamblului «Aliusmodum» cu muzicã
tutelã (a Ministerului Afacerilor Externe, a calitatea materialelor propuse spre publicare. Tot
preclasicã ºi contemporanã, eruropeanã ºi
Academiei Române ºi a Institutului Cultural dinspre Academia de la Bucureºti ar trebui sã vinã
româneascã, un Omagiu compozitorului Roman
Român), spaþiul nostru de culturã de la Roma principalele publicaþii ºtiinþifice (cãrþi ºi periodice)
Vlad, cu participarea unui chitarist italian... Câteva
cunoaºte situaþii uneori incerte, dificultãþi legate, se pe care le editeazã, acordând atenþie ºi reunirii celor
mari reuniuni ºtiinþifice sunt gândite pentru acest
pare, de chiar «concurenþa» dintre cele trei foruri mai importante titluri de cercetãri care pot interesa
an, prilejuite de centenarele Eugen Ionescu ºi
tutelare. Cum preciza deja, într-un interviu din Biblioteca. Ideea este ca acest minunat spaþiu, unul
Constantin Noica, alãturi de un simpozion dedicat
noiembrie 2008 noul director, profesorul clujean de dintre cele mai elegante din Roma, sã revinã la
Anului 1989 în Europa, toate cu invitaþi din mai
istorie Mihai Bãrbulescu, Accademia nu e deloc programul centrat pe specialitãþile care structureazã
multe þãri. E de reþinut ºi un alt colocviu
uºor de condus, fiind în acelaºi timp “misiune programul de burse ºi, pe de latã parte, sã devinã
internaþional, de arheologie, organizat în colaborare
diplomaticã în strãinãtate, for ºtiinþific ºi de un centru inconturnabil de documentare pentru
cu Consiliul Naþional al Cercetãrii din Italia ºi
formare intelectualã, cu bursieri «Vasile Pârvan», ºi specialiºtii strãini interesaþi de România ºi de spaþiul
Universitatea din Lecce, cu conferinþe alternative la
insitut cultural românesc la Roma”. lingvistic ºi cultural al Romaniei Orientale. Cãrþi
Accademia ºi la sediul Consiliului.
Dacã suntem atenþi la statutul prim, consfinþit importante de domeniile menþionate ar trebui sã
Se poate deduce din asemenea proiecte cã noua
prin decret regal în 1920, statut paralel cu cel al poatã fi achiziþionate din librãrii ºi anticariate italie-
conducere a instituþiei noastre romane face eforturi
instituþiei similare conduse la Paris de Nicolae ne pentru completarea fondurilor existente, fãcân-
remarcabile de integrare în reþeaua celorlalte
Iorga, reiese limpede cã Accademia a fost conceputã du-se în schimb economie la publicaþii care nu prea
institute similare – ºi o primã dovadã este cooptarea
în primul rând ca «ºcoalã», adicã loc în care un au ce cãuta în rafturile unei asemenea biblioteci
în Consilul Academiilor Strãine din Roma a
numãr de bursieri tineri de mari promisiuni, din specializate (de exemplu, literatura pentru copii sau
profesorului Mihai Bãrbulescu, care a organizat, de
domenii umaniste precum, istoria, arheologia, volume ajunse oarecum la întâmplare, cu teme ºi
altminteri ºi deschiderea anului «academic» la sediul
filologia, artele plastice, adicã cele mai adecvate, ca autori nerepezentativi).
nostru, oferind astfel ocazia colegilor strãini sã
posibilitãþi de aprofundare, în Cetatea Eternã, sunt Se poate spera, ba chiar crede, în aceste condiþii,
cunoascã frumosul spaþiu în care lucreazã românii.
chemaþi sã-ºi perfecþioneze studiile. Cartea despre cã triunghiul instituþional ce tuteleazã Accademia
Pentru tinerii bursieri s-a obþinut accesul gratuit la
ªcoala Românã din Roma, publicatã în 2002 la di Romania din Roma va gãsi soluþiile cele mai
muzeele din Roma, se continuã acþiunea de punere
Editura I.C.R. Bucureºti de George Lãzãrescu, dã bune pentru ca vocaþia ei, ºi ea triplã, amintitã mai
a lor în legãturã cu diverse grupuri de cercetare din
seama pe larg de activitãþile foarte productive ale sus, sã se împlineascã la înalte cote de exigenþã. În
domeniile specifice, se are în vedere înscrierea lor
acelor tineri, care au adevenit apoi, în majoritate, orice caz, activitãþile ei nu pot fi reduse doar la
cu comunicãri ºtiinþifice la colocvii precum cele
personalitãþi în domeniile lor de cercetare, - de nu canalul de Centru cultural: avem de-a face aici cu
anunþate, sunt prevãzute întâlniri periodice de
am cita decât nume ca Emil Condurachi, Radu un caz unic, de instituþie de perfecþionare post-
raportare a activitãþii ºi dezbateri. etc. Tinerii
Vulpe, Constantin Daicoviciu, Virgil Vãtãºianu, universitarã, cu deschidere spre þara gazdã ºi spre
plasticieni bursieri vor participa la expoziþiile
George Cãlinescu, Alexandru Busuioceanu, Dinu instituþiile internaþionale echivalente din vecinãtate.
colective ale Academiilor naþionale din zonã,
Adameºteanu º. a. Se vede acest lucru din foarte E ºansa majorã ce nu trebuie ratatã. La rândul lor,
istoricii-arheologi vor fi prezenþi pe ºantiere de
serioasa publicaþie Ephemeris Dacoromana, activitãþile mai larg culturale, ce þin de domeniul
sãpãturi, arhitectura va avea ºi ea loc în astfel de
apãrutã în 10 volume dense între 1927 ºi 1945, cu I.C.R. le vor completa, cum o fac ºi acum, pe cele
manifestãri comune. Colaborãri sunt prevãzute ºi
studii ºi astãzi de referinþã. ale «ªcolii române din Roma» care le gãzduieºte.
cu Ambasada românã la Vatican, reprezentatã
Ceea ce a fãcut Marian Papahagi a fost, aºadar,
acum, de domnul Marius Lazurcã.

TRIBUNA • NR. 154 • 1-15 februarie 2009 9

Black Pantone 253 U 9


Black Pantone 253 U

ele. Chestiunea finanþãrii rãmâne, desigur, esenþialã mereu arhipline, cum nu sunt nici cele ale altor
Poate cã ºi la nivelul coordonãrii celor douã mari pe ambele canale, confluente cu interesele de «accademii» strãine, într-o metropolã cu sute de de
deschideri – de cercetare ºtiinþificã ºi «rayonnement» diplomaþie traduse în domeniul cultural, ale manifestãri culturale pe zi. Din propria experienþã
mai larg cultural – sarcinile administrative s-ar Ministerului Afacerilor Externe ºi vizând o mai parizianã, ºtiu exact ce spun).
cuveni sã fie repartizate pentru fiecare sector între bunã ºi pozitivã cunoaºtere a valorilor româneºti Dincolo de melancolia orei comemorative din
director ºi directorul adjunct, iar foruri precum autentice ºi reprezentative. (În parantezã fie spus, acest ianuarie, am fost, personal, bucuros sã constat
Academia Românã ºi Institutul Cultural din ecoul acestor prezenþe nu e de aºteptat sã fie cã la Accademia di Romania se lucreazã serios, cã
Bucureºti sã-ºi împartã ºi ele, dar armonizându-le, spectaculos în sensul superficial al cuvântului, ci se sunt în curs articulãri de programe ºi propuneri,
îndatoririle specifice, de ordinul proiectelor de cere apreciat în timp, ca acumulare lentã a unui demersuri de restaurare ºi consolidare a marilor linii
cercetare, respectiv, al diverselor conferinþe, prestigiu real. Nu numãrând ºi fotografiind publicul care au orientat de la origini aceastã «ºcoalã
expoziþii, concerte, proiecþii de filme etc. O mai fiecãrei manifestãri poate fi certificatã efectiv românã» de peste frontiere. Eforturile eroice ºi
chibzuitã selecþie a «protagoniºtilor» unor «acþiuni valoarea unor manifestãri, asistenþa fiind inevitabil sacrificiul unui om de solidã culturã ºi energicã
culturale», propuºi de la Bucureºti ar evita variabilã ºi condiþionatã nu o datã de factori pur acþiune ca Marian Papahagi rãmân un exemplu ºi
improvizaþiile cauzate de interese particulare ºi accidentali, începând cu condiþiile... climatice. ªi nu obligã la continuitate.
conjuncturale ce pot afecta calitatea unora dintre e de aºteptat ca sãlile unei asemenea instituþii sã fie

oarecum exotic ºi neaºteptat pentru România celui


imprimatur de-al doilea stalinism, cel cu tentã ultranaþionalistã,
se justificã nu doar din perspectiva dorinþei de a
Societatea civilã în România elucida trecutul lãsat în urmã, ci ºi pentru cã acesta
este un trecut „care refuzã sã moarã”. Cu doar câþiva
ani în urmã, dupã o apoteozã postcomunistã
ceauºistã construitã din aproape în aproape în anii de dupã
1989, miºcarea yoghinicã româneascã, a cãrei
coordonare a preluat-o Gregorian Bivolaru, a fost
Ovidiu Pecican
pusã sub acuzare prin masive trivializãri, generalizãri

U
na dintre tezele cele mai dragi tranziþiei disciplinaþi, studioºi ºi bine motivaþi ai lui Rudolf ºi jonglãri cu probele, într-o acþiune a serviciilor
româneºti postcomuniste a fost aceea cã în Steiner (începând cel puþin din anii ’70, cu secrete ºi a procuraturii care, la data respectivã, a
România dictaturii ceauºiste nu exista muzicologul George Bãlan). Începe sã iasã la ivealã – stârnit senzaþie. Miºcarea de Integrare Spritualã în
societate civilã. Aceastã susþinere vine nu, aºa cum prin grija lui Ion Vianu, Dem. Zamfirescu ºi a altora Absolut (MISA) – nume oarecum emfatic ºi, în orice
te-ai aºtepta, poate, doar dinspre susþinãtorii – ºcoala de psihanalizã bucureºteanã, numai relativ caz, eufemistic -, înfiinþatã în anii de început ai
regimului de atunci (fie ºi post festum, din purã cunoscutã înafara cercului adepþilor sãi. Avem, pe de primei guvernãri Iliescu, a atins, la un moment dat,
nostalgie dupã siguranþa mizeriei lor relative), ci ºi altã parte, analize nuanþate, dintr-o pluralitate de o cotã de adeziuni alarmantã (circa 30.000 de adepþi,
din partea unora dintre foºtii disidenþi, dornici de puncte de vedere, despre Constantin Noica ºi dupã cum se noteazã pe un site public) pentru
singularitate ºi excepþionalism pe seamã proprie. În anturajul lui apropiat, proiectat într-o luminã oficialii PSD care, aflaþi în anul final al guvernãrii
fapt, lucrurile stau cu totul altfel, ºi societatea civilã strãlucitoare mai ales datoritã insolitãrii pe care o Adrian Nãstase, dornici de a pregãti noile alegeri ºi,
din România era relativ activã, chiar dacã nu în presupune poziþia de filosof activ ºi de grupare cu deci, de a stârni aversiune faþã de spiritualism,
forme de radicalitatea celor din alte þãri ale pretenþia de emulaþie filosoficã, mai cu seamã atunci asociat cu ideologiile dreptei, au pregãtit o
„lagãrului socialist” – precum Cehoslovacia sau când unii dintre membrii grupãrii devin manageri de descindere în forþã a aparatului de ordine. Astfel, în
Polonia, ori chiar URSS. Existau, în toþi anii succes ai unor instituþii postrevoluþionare martie 2004, circa 300 de poliþiºti ºi jandarmi au
socialismului, dar parcã mai accentuat decât înainte, (G. Liiceanu lider dominant al revistei 22, ai GDS ºi asaltat domiciliile personale a mai bine de 16 lideri
datoritã exceselor propagandei de partid ºi frustrãrii director al Ed. Humanitas, Andrei Pleºu de douã ori MISA, operând confiscãri ºi încercând o intimidare
tot mai accentuate a cetãþenilor, o continuã miºcare ministru, director al Dilemei, respectiv al Dilemei de proporþii. Monitorizat de cãtre SRI de un
subversivã neoprotestantã, organizatã bine în Vechi, ºi fondator-coordonator al New Europe deceniu, Gr. Bivolaru a fost târât într-un proces sub
subteran de cãtre fiecare cult religios de profil în College). Lipseºte momentan o analizã a altor acuza de opt delicte, dar procesul nu s-a încheiat nici
parte, dupã cum nici Biserica Greco-Catolicã nu era emulaþii intelectuale definitorii pentru epocã: aceea astãzi din lipsã de dovezi incriminatoare
lipsitã de un plan de acþiune ºi de protagoniºti din jurul filosofului ºi logicianului Anton Dumitriu, concludente. Suedia, unde liderul MISA a cerut azil
tenace ºi curajoºi (avem la dispoziþie petiþiile cea din anturajul folcloristului Mihai Pop. ªtim, pe politic, acuzând justiþia românã de lipsã de
cardinalului Alexandru Todea ºi destule alte pagini de altã parte, destul de puþin încã, despre alþi poli de neutralitate ºi de manipulare, l-a scutit de extrãdarea
de istorie reconstituitã a acestui cult). Nici ortodoxia emulaþie intelectualã, în pofida unor contribuþii – solicitatã de autoritãþile române prin Interpol,
nu stãtea cu mâinile în sân, din rândul ei fiind adeseori pro domo – retrospective referitoare la redându-i libertatea provizoriu suspendatã, ºi
cunoscutã mai ales vocea pãrintelui Gh. Calciu-
fenomenele din câmpul literaturii epocii: Cenaclul de transmiþând decizia – un adevãrat rechizitoriu la
Dumitreasa (au apãrut ºi textele lui între timp), dar
Luni, animat de Nicolae Manolescu, Cenaclul de adresa Ministerului Justiþiei din România – ministrei
ºi prin vocea blândã, însã neconformistã, în felul ei,
prozã Junimea condus de Ovid S. Crohmãlniceanu, Monica Macovei. Aceasta a iniþiat o anchetã
a monahului Nicolae de la Rohia (alias N. Steinhart).
Cenaclul Universitas al lui Mircea Martin, gruparea referitoare la modul în care a fost instrumentat cazul
A existat ºi o miºcare literar-artisticã alternativã la
Echinox de la Cluj (Ion Pop, Marian Papahagi, Ion Bivolaru, dar odatã cu înlocuirea Monicãi Macovei,
curentele afirmate oficial, ºi anume aºa-numitul
Vartic º.a.) ºi fenomenul publicistic ieºean de la ancheta respectivã pare sã se fi împotmolit. Dupã
„fandom” science fiction. O serie de voci literare
Opinia studenþeascã ºi Dialog (Luca Piþu, Dan Anette Swedow, procurorul ºef însãrcinat în Suedia
tinere s-au afirmat în acei ani prin cenacluri de profil
Petrescu, Lupescu, Sorin Antohi º.a.), ori cel cu ancheta ,,Decizia [autoritãþilor suedeze] spune cã,
ºi la întâlniri ritmice, pe întreg cuprinsul þãrii, unii
timiºorean de pe lângã Forum studenþesc (Mircea dacã acesta [= Gr. Bivolaru] va fi extrãdat în
dintre literaþii începãtori atunci ajungând lideri de
Mihãieº, I. T. Morar, Daniel Vighi, Viorel Marineasa, România, existã un risc ca el sã fie deportat,
opinie ºi scriitori cunoscuþi dupã 1989 (Cristian
Tudor Popescu, de pildã, dar ºi Viorel Marineasa), Marcel Tolcea º.a.). Toate aceste nuclee de emergenþã persecutat ºi hãrþuit din cauza ideilor lui religioase
alþii rãmânând arondaþi, peste un arc de timp, a libertãþii de opinie ºi a gândirii pe cont propriu, a pe care le pune în practicã în miºcarea de yoga.’’
aceloraºi ritualuri ºi forme recrudescente. În orice erudiþiei împletite cu bunul gust literar ºi artistic, au Chiar ºi numai din aceste informaþii se vede cât
caz, actuala labilitate a fenomenului SF românesc avut un impact mai mare decât se considerã de actualã rãmâne desluºirea trecutului mai
pare sã pledeze pentru interpretarea conform cãreia îndeobºte în rândul intelectualitãþii, într-o culturã îndepãrtat ºi mai apropiat al miºcãrii yoga din
întreaga miºcare a luat amploare în deceniul final al cum este cea românã, unde literatura ºi scriitorii au România. Pentru ca o istorie a fenomenului sã
comunismului tocmai ca formã de rezistenþã deþinut mereu prioritatea în exprimarea tendinþelor devinã posibilã, reeditarea cãrþilor fundamentale
culturalã ºi evitare a climatului opresiv din culturã. publice autentice, în medierea dintre puternicii zilei pentru domeniu semnate de Mircea Eliade, în cadrul
Au apãrut deja, într-o primã trecere în revistã – ºi societate, în desluºirea curentelor profunde ce operaþiunii de recuperare ºi valorificare a moºtenirii
meritul echipei coordonate de Doina Jela – traversau gândirea dintr-o epocã datã. culturale a acestui autor, iniþiatã mai demult ºi
documentele ºi schiþa scandalului transcendentalilor, Nu s-a dat însã deocamdatã importanþã, în accentuatã ºi acceleratã în preajma anului jubiliar
care mãreºte numãrul reacþiilor de facturã spiritualã evaluãrile de pânã astãzi, nici miºcãrii yoga. O face Eliade (2007) a constituit una dintre premise,
la materialismul vulgarizat în varianta naþionalistã a în mod salutar Gabriel Andreescu, într-o carte-dosar facilitând contactul cu „preistoria fenomenului”.
clicii dictatorului (D. Popescu-Dumnezeu ºi ceilalþi intitulatã Reprimarea miºcãrii yoga în anii ’80 (Iaºi, Cartea pusã la dispoziþia publicului de Gabriel
ideologi oficiali). Se tace în continuare – de ce? – Ed. Polirom, 2008, 240 p.), colectând mãrturii orale, Andreescu acum este o altã contribuþie substanþialã
asupra acþiunii antroposofilor din România, adepþii documente de dosar conservate prin grija Securitãþii ºi semnificativã.
etc. Interesul pentru acest segment al societãþii civile,

10 TRIBUNA • NR. 154 • 1-15 februarie 2009

10 Black Pantone 253 U


Black Pantone 253 U

sare-n ochi
pedeapsa de rigoare” (p. 106). Iar sofismul e con-
Aºa s-a cãlit oþetul (II) solidat prin repetare: “A nega sau a critica
Raportul înseamnã, implicit, a nega crimele comu-
Laszlo Alexandru nismului ºi, pe cale de consecinþã, înseamnã a
cãdea sub incidenþa dreptului penal” (ibid.). De

Î
n realitate, Max Weber a dovedit, de-a lungul denþelor, cã ar transmite un mesaj falsificator: aici ºi pînã la aberaþia supraetajatã – cã obligaþia
existenþei, o perseverentã implicare în “comunismul românesc a existat, dar în afara per- de a-l contrazice pe Tismãneanu echivaleazã cu o
realitãþile social-politice ale vremii sale: ca soanelor cu care a fost contemporan, el a avut luptã pentru libertatea de exprimare – a mai
voluntar pe front, în Primul Rãzboi Mondial, ca poate agenþi, dar, pînã la urmã, a fost lipsit de rãmas un singur pas. ªi, de fapt, realitatea e mult
negociator al pãcii, ca reformator al Constituþiei substanþã” (p. 72). Pesemne cã D. Barbu n-a citit mai simplã, chiar dacã nu se pliazã pe adolescen-
germane (faimosul Articol 48), ca fondator al cu mintea limpede cartea despre care a scris. tinele procese de intenþie: Alex. Cistelecan asimi-
unui partid politic etc. În cartea care este Dar universitarul bucureºtean se rãfuieºte nu leazã o recomandare lansatã în discuþie, cu adop-
consideratã cea mai importantã lucrare sociologicã doar cu trecutul istoric, ci ºi cu realitatea contem- tarea efectivã a unei legi; el confundã Raportul
a secolului XX, Économie et société, Weber poranã. El e foarte supãrat, de pildã, pe sinistra cu... înseºi crimele comunismului (!). Aºa cum
proclamã tocmai interdependenþa înþelegerii prin manie a denunþurilor de azi: “Presa româneascã a dezbaterea ºtiinþificã pe marginea cercetãrilor
interpretare ºi a explicaþiei cauzale: “Nous momentului aratã ca ziarele americane de acum despre Holocaust decurge liber, de cîteva decenii,
appelons sociologie une science qui se propose de un secol: demascarea ºi denunþarea politicienilor, în schimb negarea barbariei efectiv produse e
comprendre par interprétation l’action sociale et cu sau fãrã probe, dã mãsura angajamentului interzisã prin lege, la fel ar trebui sã se întîmple ºi
par là d’expliquer causalement son déroulement civic. Ministerul Educaþiei Naþionale îi încurajeazã în cazul celeilalte orori a secolului XX, comunis-
et ses effets”. În activitatea sa, în loc sã închidã în instituþional pe studenþi sã-ºi denunþe profesorii. mul. Sã fie, aºadar, foarte liniºtit Cistelecan jr.: în
recipiente etanºe fiecare disciplinã în parte, a Profesori constituiþi în asociaþii civice îºi denunþã cazul adoptãrii unei asemenea legislaþii, el n-ar
contribuit la o abordare interdisciplinarã a global ºi preventiv toþi colegii, atît la C.N.S.A.S., ajunge dupã gratii pentru vina de-a comenta sar-
sociologiei, a istoriei, a economiei politice, a cît ºi la instituþiile însãrcinate sã verifice declaraþi- castic Raportul Tismãneanu, ci doar pentru even-
politologiei ºi a filosofiei culturii. Referindu-se în ile de avere. Coaliþii ale societãþii civile fac inven- tuala contestare a realitãþilor ce-au schimonosit
mod explicit la raportul dintre ºtiinþã ºi politicã, tarul reclamaþiilor formulate la adresa candidaþilor biografia pãrinþilor ºi bunicilor sãi.
în conferinþa publicatã apoi în Franþa sub titlul Le în alegerile parlamentare ºi le distribuie în tiraje Adrian-Paul Iliescu, cel care înainte de 1989 a
savant et le politique, Max Weber condamnã, de masã. Guvernul ºi Parlamentul au constituit o fost, din cîte se scrie, pãtimaº propagandist PCR-
într-adevãr, aducerea mesajului politic între zidu- agenþie naþionalã de integritate a cãrei activitate ist, admite azi cã regimul comunist trebuie, indis-
rile Universitãþii ºi propagarea sa de la catedrã. principalã este colectarea ºi verificarea
Necesitatea neutralitãþii politice a dascãlilor, în cutabil, condamnat. Mã rog, tot e un pas
denunþurilor, reclamaþiilor ºi plîngerilor fãcute de înainte... Rezerva sa e legatã, însã, de contribuþia
exercitarea funcþiilor profesionale, nu le interzice
particulari împotriva tuturor celor care ocupã o comentatorilor cu orientare fãþiº anticomunistã,
însã ulterioara ieºire în spaþiul public, chiar dacã
poziþie de prestigiu în stat, în partide, în biserici, care ar fi lipsiþi de legitimitate ºi obiectivitate, pe
savantul german se îndoieºte de eficienþa lor: “On
în ºcoli, în sindicate. Pasiunea pentru reclamaþie ºi acest teritoriu de studiu. Zãu? Doar comuniºtii ar
dit, et j’y souscris, que la politique n’a pas sa
cultura denunþului dicteazã, în viaþa publicã avea vocaþia înnãscutã de-a dojeni comunismul?
place dans la salle de cours d’une université. (...)
româneascã, comportamentele cu cel mai înalt Trecem în zbor planat peste o asemenea ipocrizie
Si l’on me demandait maintenant pourquoi cette
grad de acceptabilitate moralã” (pp. 86-87). de duzinã (la urma urmei, nici Hitler sau Goering
dernière série de questions doit être exclue d’un
Perspectiva apocalipticã a distinsului profesor þine n-au produs cercetãri academice despre camerele
amphithéâtre, je répondrai que le prophète et le
de cea mai prãpãstioasã fantezie. În realitatea doc- de gazare) ºi îl aºteptãm pe Adrian-Paul Iliescu,
démagogue n’ont pas leur place dans une chaire
umentelor internaþionale, România ocupã unul un bun cunoscãtor al fenomenului, nu-i aºa?, din
universitaire. Il est dit au prophète aussi bien
qu’au démagogue: «Va dans la rue et parle en dintre ultimele locuri din Uniunea Europeanã, în interior, sã-ºi publice nestingherit propriul Raport
public», ce qui veut dire là où l’on peut te ceea ce priveºte sancþionarea corupþiei. Nu final de condamnare a comunismului.
critiquer. Dans un amphithéâtre au contraire on denunþarea maladivã a ipoteticilor infractori, cum C. Rogozanu ilustreazã, în ce-l priveºte, un
fait face à son auditoire d’une tout autre manière: îºi închipuie D. Barbu, ci chiar invers, nepedep- banal sofism al inadecvãrii cronologice: el
le professeur y a la parole, mais les étudiants sont sirea marilor corupþi reprezintã, în statisticile deplînge prezentul corupt, în contextul cãruia
condamnés au silence. Les circonstances veulent europene, adevãrata noastrã problemã, care ne analiza criticã a trecutului ar fi oricum lipsitã de
que les étudiants soient obligés de suivre les cours menþine în subdezvoltare economicã. sens: “Cum îþi poþi permite o grilã eticã intransi-
d’un professeur en vue de leur future carrière et La fel de fantasmagoricã e o altã impresie a gentã într-un regim democratic românesc în care
qu’aucune personne présente dans la salle de aceluiaºi cercetãtor, înspãimîntat de eventuala au triumfat «valorile» fostului sistem (ofiþerii de
cours ne puisse critiquer le maître. Aussi un deconspirare a colaboraþioniºtilor: “identificînd, în securitate au fost ºi au rãmas extrem de implicaþi
professeur est-il inexcusable de profiter de cette numele ºi pe spezele statului român, informatori în afacerile româneºti, bãnci, televiziuni, asigurãri,
situation pour essayer de marquer ses élèves de în arhiva Securitãþii, C.N.S.A.S. studiazã, de fapt, imobiliare, toate dublate de sprijin politic)?”
ses propres conceptions politiques au lieu de leur natura umanã ºi este chemat sã evalueze moral (p. 178). Poate avea ºi el dreptate, vorbind despre
être utile, comme il en a le devoir, par l’apport de comportamentele unor particulari. Natura comu- acum, tot astfel cum are ºi Tismãneanu dreptate,
ses connaissances et de son expérience nismului, ca regim politic represiv, rãmîne, ca vorbind despre atunci. În orice caz, e absurd sã
scientifique.” atare, în afara preocupãrilor sale legale” (p. 85). comentezi partida de fotbal reproºîndu-le jucãto-
Adaptînd acuta observaþie weberianã la rea- De bunã seamã cã C.N.S.A.S. nu e interesat sã rilor cã nu pun mîna pe minge, conform regulilor
litãþile româneºti, se poate susþine cã atitudinea cerceteze orice comportament particular (de cîte de la handbal.
lui Nae Ionescu, profesorul care ºi-a atras dis- ori am mîncat, cîte ore am dormit etc.), ci doar Într-un discurs incendiar ostentînd numeroase
cipolii spre adeziunea legionarã, abuzînd, de la acele fapte personale care au relevanþã socialã (pe carenþe de logicã ºi bun-simþ, Andrei State fluturã,
înãlþimea catedrei, de statutul sãu magisterial, cine anume am turnat la poliþia politicã, încît printre altele, cunoscutul refren cu “Nu e momen-
rãmîne profund condamnabilã. În schimb, ieºirea i-am blocat cariera, i-am stricat familia, i-am ºtirbit tul!”: “Dacã, imediat dupã 22 decembrie 1989, ca
lui Vladimir Tismãneanu dintre zidurile univer- libertatea etc.). Ar fi trist ca un profesor universi- parte a procesului revoluþionar, condamnarea
sitare cãtre cercetarea, în scopuri educative, a rav- tar sã nu facã distincþia între aceste douã categorii [comunismului] ar fi avut sens, ea apare acum, în
agiilor produse de regimul comunist, nu poate fi, de fapte “particulare”. aceastã regie, suspectã ºi resentimentarã” (p. 206).
nici mãcar (neo)weberian vorbind, blamatã, Alte viclenii aruncate în joc de contestatarii Din pãcate eu unul n-am auzit vocea lui Andrei
întrucît oratorul ºi-a asumat pe deplin riscurile studiului sînt mai degrabã naive, la limita ridicolu- State, imediat dupã 22 decembrie 1989, con-
vorbirii în faþa unui public liber de a-i cîntãri crit- lui. Alex. Cistelecan, consemnînd propunerea damnînd comunismul – pe atunci, prim-planul era
ic argumentele. legislativã a Comisiei Prezidenþiale, privind incri- ocupat de Ion Iliescu ºi eºalonul doi al struc-
Stingheritoare rãmîn ºi alte eforturi ale lui minarea penalã a negaþionismului legat de crimele turilor remanente care aveau, fireºte, alte pre-
Daniel Barbu de-a contrazice faptele notorii. comuniste, se preface înspãimîntat cã o asemenea ocupãri. Dar sã stea liniºtit freneticul fariseu.
Astfel Raportul final, care se concentreazã pe mãsurã i-ar limita, lui însuºi, dreptul de a critica Crimele fasciste sînt analizate ºi acum, dupã mai
punerea în luminã a efectelor devastatoare ale Raportul: “fie sîntem pe deplin de acord cu bine de 50 de ani. Crimele comuniste au, aºadar,
comunismului din România ºi se încheie prin autorii Raportului final, ºi atunci dublãm inutil ºi ele dreptul de-a fi contabilizate, chiar ºi cu o
întocmirea unei liste nominale a membrilor discursul lor; fie nu sîntem în totalitate de acord
nomenclaturii, este acuzat, în pofida tuturor evi- cu ei, ºi atunci sîntem pasibili de negaþionism ºi

TRIBUNA • NR. 154 • 1-15 februarie 2009 11

Black Pantone 253 U 11


Black Pantone 253 U

întîrziere de 20 de ani. eseu


Ciprian ªiulea e deranjat de faptul cã Raportul
Tismãneanu ºi-a propus sã facã o brumã de drep-
tate, dîndu-le cuvîntul victimelor: “perspectiva
Maeºtrii lui N. Breban
documentului în ansamblul sãu nu trebuia sã fie
cea a victimelor comunismului, fiind vorba de un Marian Victor Buciu

S
demers care vrea sã reprezinte întreaga societate ã reþinem cã, pentru voinþa ºi puterea rãzboinicului, ºi 2. al învãþãtorului rural (94).
actualã” (p. 228). Mde! Cei umiliþi ºi obidiþi tre- creatoare ale lui N. Breban, maestrul sau Opera lui Dostoievski, „magicianul artei ºi
buiau sã fie auziþi undeva, cãci vocea torþionarilor modelul este o reprezentare deplinã a psihologiei noastre” (Memorii IV, 453), l-a
se aude oricum mereu, de pe toate gardurile. Dar, forþei (Memorii III, 137). Breban pledeazã „format” (285). Pe F. M. Dostoievski, Breban îl
nicio grijã, partitura activiºtilor ºi a securiºtilor e adesea pentru nevoia de maeºtri. Nu se poate numea, printr-un personaj, în romanul sãu, Don
acoperitã, cu iodlere insistente, de ªiulea însuºi. îndepãrta de ei, ca un copil de mama lui ori ca Juan, mare barbar, sfânt, ridicol (O utopie
La aºa comuniºti – aºa analiºti! Diatribele dez- un matur ºi bãtrân de proprii sãi copii. Îi cautã tangibilã, 36). Îl vedea, aºadar, ca pe un creator
gustãtoare, cu care comentatorul se simte obligat în toate timpurile ºi tipurile de creaþie, vital, spiritualizat, la modul ambiguu, patetic ºi
sã-ºi împãneze impresiile despre cercetarea elabo- îndeosebi în cea scrisã. Un proverb francez ironic. Pentru Breban, el este nu numai
ratã de Comisia Prezidenþialã (“Este un act primi- spune cã se cuvine sã înveþi ºi de la duºmani. romancier, dar ºi psiholog ºi profet (Vinovaþi
tiv din punct de vedere intelectual ºi o mostrã cel Sã înveþi de la oricine, important este sã înveþi. fãrã vinã, 152). Desigur, în primul rând un
puþin neplãcutã de demagogie ºi propagandã, una Condiþia de învãþãcel este proprie omului, ºcolit model de romancier, care nu se mãrgineºte la
care împinge grandilocvenþa ºi tonul sforãitor ºi neºcolit, din Ardeal, provincie, nu-i aºa?, roman, chiar în romanele sale. Nu-l pãrãseºte,
pînã la indecenþã”, p. 241), definesc întregul lui pedagogicã. Maeºtrii sunt necesari, nu în egalã dimpotrivã, pe acest „scriitor creºtin” (194), se
calibru conceptual ºi moral. mãsurã, de la un moment la altul, unii conjun- va îndepãrta de Fr. Nietzsche, în ipostaza sa
Nu meritã mai mult de un rictus de dispreþ ctural, alþii mereu. Breban admirã disociativ, anticreºtinã. Dar tema fundamentalã a lui
opiniile unui Ovidiu Þichindeleanu, cu insolenþa nuanþat, atent la limite, (in)compatibilitãþi, Dostoievski, suferinþa, nu este ºi una majorã
lui de a-ºi exprima “îndoielile etice [sic!! – L.A.] antagonisme. Noteazã cã Goethe îl respingea pe pentru Breban. Despre „darul suferinþei” la
faþã de intransigenþa anticomunistã postcomu- Kleist. Iar lapidarul, sinteticul I. L. Caragiale Dostoievski, Breban scrie ºi în Memorii IV, 477-
nistã” (p. 247), ori ale unui Dan Ungureanu, ocu- contrasteazã cu digresivul – ca N. Breban însuºi, 482. Marea fidelitate a scriitorului român este
pat ºi el sã repovesteascã, în cheie frivolã, de altfel – M. Proust (Memorii I, 236). motivatã prin aceea cã scriitorul rus n-a rãmas
bãºcãlioasã ºi minimalizatoare, evenimentele ºi Modelele devin un soi de alþi „eu însumi”. la „umiliþi ºi obidiþi”, ci a trecut la abisalitatea
personajele vremilor trecute. Ce sã-i rãspunzi De maeºtri se apropie pânã la identificare, fãrã psihologicã. Omul dezechilibrat, abisal, ca
celui ce ia în derîdere oribilul decret din 1966, teama de a se pierde, dimpotrivã, cu psihologie, este tipul reprezentativ al lui F. M.
care interzicea avorturile ºi dispunea încolonarea certitudinea cunoaºterii sau a co-naºterii. Poetul Dostoievski: „opera sa romanescã se aflã, dupã
femeilor în faþa ginecologului, cînd el face com- R. M. Rilke, de la care deprinde voinþa ºi pãrerea mea, <dezechilibratã> ºi ca stil ºi ca
paraþii zeflemitoare cu Franþa, unde avortul a fost puterea angelice (din versul „orice înger este „reprezentanþã umanã>, în sensul cã bolnavii
liberalizat doar în 1974? Ce sã-i replici junelui teribil”, aflat în primele sale douã elegii duineze psihic, vicioºii din naturã, sadicii sau
extaziat de genialitatea miliþianului Eugen Barbu – Memorii IV, 115), devine „seraficul nostru monomaniacii prevaleazã în toatã tipologia sa”
(“Existã oare vreun rînd din Groapa care sã nu fie frate” (Memorii I, 216). (Vinovaþi fãrã vinã, 106-7).
mare literaturã?”, p. 274)? Reflexul de a-þi ciocãni Recunoaºte „geniala” carte Cãlãtoriile lui Într-un întreg capitol, Un antic modern:
obrazul este iluzoriu, cînd cel din faþa ta e lipsit Gulliver de J. Swift (Memorii IV, 99). Pe M. Friedrich Nietzsche (Riscul în culturã, 349-360),
de respectivul accesoriu. Proust ºi pe T. Mann îi citeºte în perioada de Breban schiþeazã cartea despre comentariile la
Într-o astfel de mocirlã grandilocventã ºi stu- dizgraþie trãitã, civic ºi artistic, dupã 1971 aforisme. Nietzsche, ne spune aici, este un
pefiantã, intervenþiile care mai încearcã sã salveze (Memorii II, 312). Proust? „Marcel Proust, constructor al modernitãþii, radical,
aparenþele riscã sã fie aglutinate de promiscui- marele ºi inovatorul absolut al romanului revoluþionar, avangardist. Da, foloseºte ºi acest
tatea înconjurãtoare. Michael Shafir are tot drep- european…” (Memorii IV, 467) a produs o termen: avangardist. E actual – spusese în alt loc
tul sã conteste funcþionalitatea anumitor concepte revoluþie stilisticã (375). Opera sa, „marea din acest volum cã este chiar de viitor, ca
folosite în Raportul Tismãneanu. Gabriel capodoperã – ºi ultima! – a prozei moderne este scriitor profetic, împreunã cu Dostoievski –, dar
Andreescu subliniazã, în mod întemeiat, compo- În cãutarea timpului pierdut, aceastã epopee „actual” era Nietzsche îndeosebi când era citit
nenþa discutabilã ºi eteroclitã a Comisiei nici azi asimilatã…” (373) Pe Thomas Mann îl în ascuns (57). Actual, modern, este egal cu ce
Prezidenþiale, inadecvarea terminologicã ºi impro- admirã, chiar dacã el a fost admiratorul lui este interzis. Breban îl apãrã pe Nietzsche – la
prietãþile stilistice ale textului analizat, încadrarea Ulise de Joyce, dupã care a crezut cã nu se mai care se referã, pe parcursul volumului, nu doar
juridicã lacunarã sau inexistentã a unor fapte poate scrie roman (Memorii II, 318). Cu în acest capitol – cam în totul, chiar ºi în
prezentate. mãsurã, îi apreciazã ºi pe „splendizii, distincþia dispreþului (24). Ne prevenise cã el
Ce-ar mai fi de adãugat? În seara de 21 fermecãtorii prozatori sud-americani” (Memorii îndeamnã la „a spune da vieþii” (9) iar
decembrie 1989, cînd n-a lipsit mult sã fiu III, 271). personajul sãu Zarathustra cautã „noile valori”
împuºcat pe una din strãzile Clujului, nu mi-am De la scriitorii ruºi din secolul al XIX-lea, (15).
închipuit cã, peste mai puþin de douãzeci de ani, „excelenþi maeºtri” (O utopie tangibilã, 31), Nietzsche nu este perceput ca un
voi vedea în librãrii un volum cu titlul Iluzia anti- învaþã creaþia de tipologie, dialog, atmosferã, antidemocrat. Pe la începutul cãrþii, fusese
comunismului. Adicã, ce? Sutele de oameni care apropierea de social, relaþia cu poporul. Gogol apãrat de învinuirile politice aduse: nazism ºi
mãrºãluiam spre centrul oraºului strigînd “Jos este „primul care sparge <linearitatea>” comunism (16), doctrinele totalitare despre care
Ceauºescu!”, “Jos comunismul!” aveam iluzii? Sau personajului de roman (35). s-a spus cã le-ar fi sugerat. Cele scrise despre
gloanþele trasoare care au muºcat asfaltul, la cîþiva Faþã de Dostoievski este, la început, oarecum supraom, veºnica reîntoarcere, prejudecata
centimetri de capul meu, pe cînd eram prãbuºit distant, probabil ºi dintr-o cunoaºtere încã în pãcatului, trãirea în cerc (anticipare a retrãirii lui
în noroi, au fost o iluzie? Sau tînãra Luminiþa curs ºi, ca orice nu s-a încheiat, temãtoare, dar Proust), voinþa de putere sau dominare, amor
Miºan, împuºcatã mortal la cîþiva metri în stînga ºi din calculul de a nu provoca prejudecata fati, adicã iubirea de destin, eul haotic trebuie
mea, a fost o iluzie? Rãsfoind, din aceastã per- criticã de a folosi „modelul” pentru a îndepãrta înþelese în sensul afirmãrii vieþii, a valorilor ei.
spectivã, înscrierea la cuvînt cu un asemenea „copia”. De aceea previne cã „asemãnarea cu Un singur punct rãmâne despãrþitor ca un zid:
titlu, în care unii intelectuali argumenteazã, cu Dostoievski (…) este parþial falsã, lucru care se „Nu ne vom ralia în întregime la anti-
ofilitã dexteritate, nu împotriva abuzurilor ºi a va dovedi dupã viitoarele mele cãrþi” (37). creºtinismul sãu…” (353). Aceastã despãrþire va
crimelor comuniste, ci împotriva celor ce se strã- Înrudirea lor, mai noteazã aici, ar fi doar una rãmâne ºi în comentariile la aforisme.
duiesc sã le condamne, am simþit brusc duhoarea de tip de nervozitate. Breban crede cã Comentariul lui N. Breban din volumul Fr.
pe care o produce cocteilul dintre gauchisme ºi Dostoievski a fost înþeles cu o mare întârziere, Nietzsche. Maxime comentate nu este doar la
balcanism. ªi nu mi-a dat pace gîndul cã unii din- abia dupã al Doilea Rãzboi Mondial (Vinovaþi obiect, el se rãsfrânge ºi asupra subiectului,
tre noi am ieºit sã protestãm împotriva comunis- fãrã vinã, 105). S-a întâmplat astfel, atunci când eseistului, mai dispus sã se înþeleagã decât sã
mului, riscîndu-ne ori sacrificîndu-ne viaþa, pentru a fost posibilã voinþa de înþelegere, ceea ce înþeleagã. Maximele lui Fr. Nietzsche atrag nu
ca alþii sã beneficieze de libertatea de-a recrimina rãmâne una dintre problemele umane majore. doar comentarii, dar ºi autocomentarii. E aici ºi
însãºi dobîndirea acestei libertãþi. Dar Dostoievski este „dascãlul nostru, al altceva decât condiþia propriu-zisã a lecturii,
romancierilor moderni”, exemplar prin eroismul care nu poate ieºi din subiect.
propus prin douã tipuri umane: 1. al

12 TRIBUNA • NR. 154 • 1-15 februarie 2009

12 Black Pantone 253 U


Black Pantone 253 U

Relaþia lui Breban cu Nietzsche este una


criticã, în sensul autorului nostru, ºi anume
acela cã o criticã potrivitã este elogioasã,
admirativã. Opþiunea aceasta rãmâne indiferent
de circumstanþele exterioare criticii ori
encomionului (de precizat: elogiul critic este
critic, nu necritic!): „am avut nechibzuinþa de a-l
lãuda în gura mare ºi de a-l cita în romanele
mele în vremuri ºi în conclavuri duºmãnoase…”
(Fr. Nietzsche, 117). Breban oferã o lecþie
memorabilã de transvazare creativã ºi convinge
cã admiraþia conferã comuniune ºi totodatã
identitate. Iatã-l arãtând cum s-a identificat cu
Nietzsche: „am lunecat vrând-nevrând în
intimitatea reflexelor sale umane, asumându-
le…” (122) Breban a fost atras de conºtiinþa
acestui „geniu profetic”, fãrã a rãmâne cu totul
insensibil la destinul sãu: a fost pedepsit tragic,
„la nici 45 de ani”, pentru cã n-a ales ce ºtia cã
are de ales de la sine (127-8). Geniul încearcã sã
descopere un ideal, cãruia îi rãmâne mereu
inferior. Geniul este „înþeles” de Nietzsche ca
fiind maimuþãreala unui ideal (34). Nici mãcar
geniul nu poate fi critic, nu poate înþelege.
Poate de aceea elogiul ajunge mai onest, mai
„înþelegãtor”. Critica existã ca act de
bunãvoinþã.
Nietzsche este, mai presus de orice, un
orgolios prin obsesie ºi patimã creatoare (118-9)
– ca Breban însuºi – ºi nu un vanitos nesigur de
el. Nietzsche apare înþeles aºa cum este,
contradictoriu ºi integrativ, ceea ce înseamnã:
criptic ºi revelator, fragmentarist-aforistic
(alãturat moraliºtilor francezi, 118) ºi sistemic,
radical-extrem ori chiar respingãtor, dar ºi Nicolae Maniu Ambalaj
ademenitor sau cuceritor, conservator ºi unitar, integral. Umanismul sãu nu se desparte Antichristul ºi dezicerea de Wagner, în favoarea
neobiºnuit de nou, cu gândul alergând dincolo de individualism. κi aºeazã axiologia pe lui Bizet, nici în negarea lui Schumann ºi
de actualitate („gândeºte înaintea vremii”, 47) ºi individualitate, în opoziþie cu Marx – noteazã Brahms sau în elogiul – necritic – al mediocrului
punând viitorul ºi trecutul faþã-n faþã. Nietzsche N. Breban – care constatã existenþa valorilor sãu prieten Peter Gast. Scriitorul nostru se
trãieºte izolat, dar într-o izolare puternic doar în social (77). Existã la Breban ºi o scurtã explicã: „noi nu-l putem urma în toate
relaþionatã ºi opusã contemporanilor. E un critic perioadã, cel puþin, în context totalitar, când consecinþele spiritului sãu rãzvrãtit, nostalgic ºi
adesea lipsit de elogiu, iar uneori cu elogiu înclinã spre valorizarea socialã, marxistã. Dar ºi vizionar”, „împotriva lui Schopenhauer, Wagner,
deplasat. E mai curând un înþelegãtor ºi, tot mai în cartea de maxime nietzscheene comentate, el muzicii romantice, ºi „mai ales” a creºtinismului
curând, e un neînþeles, acest „filosof singuratec, îi mai întinde o mânã lui Marx, iatã, (129). Îi reproºeazã ºi utopia: „Spiritul sãu
vagabond, ignorat sau chiar dispreþuit de nedreptãþitul, falsificatul, dupã „un secol de utopic se trãdeazã aici prin excelenþã…” (141).
congenerii sãi, calomniat în timpul vieþii ºi marxism ideologizat ºi vulgarizat” (55). Declarat Textele postume i se par „uneori insuportabile”
apoi!” (48). gânditor în partea dreptei, Breban îºi „trãdeazã” (145), dar concede cã autorul lor nu trebuie
Fr. Nietzsche a fost ceea ce numim azi un propensiuni ºi pulsiuni reflexive stângiste. judecat pe frazã. Breban îi tempereazã
opozant politic. El nu s-a opus doar regimului Gândirea lui Fr. Nietzsche este numai la „radicalitatea sa, uneori exacerbatã, împotriva
prusac, care i-a acoperit glasul, dar oricãrui tip suprafaþã neordonatã, în fapt are coerenþa sa. El idealismului german…” (22).
de regim. A fost, prin urmare, un anarhist, dezvoltã „sistemul ascuns” (17), în zone Distantul ºi pateticul Fr. Nietzsche a iritat
întrucât „ideologia nietzschenianã” (13) include reflexive greu accesibile. Nietzsche atrage – sau fãrã sã fi simþit în vreun fel vinovãþia (Vinovaþi
„refuzul politicului ºi al politicianului” (140-1), respinge – prin „pãtrunderea radicalã, abisalã a fãrã vinã, 42). El refuzã creºtinismul pentru cã
opoziþia filosoficã, moralã, religioasã. În lupta gândirii sale” (11). Pare a fura gândirea trans- nu acceptã vinovãþia. Nu suportã vinovãþia ºi pe
cu creºtinismul, Hegel, Kant, Schopenhauer, el umanã, dând-o oamenilor. De aceea îi apare lui cei (cu excepþia lui Beethoven) care ºi-au
are mereu curajul de a-ºi fi fidel, de a parcurge Breban drept un „incitant Prometeu ºi anarhist asumat-o, prin creºtinism. De aceea n-a fost
întreg drumul previzionat, de a cãuta ºi încerca al gândirii” (38). Un anarhist nu este rectiliniu, înþeles timp de un secol. Amoralitatea ºi nu
sã înþeleagã ce existã între adevãratele cauze ºi ci tocmai opusul cãii drepte. Fiind primordial anti-teismul îi configureazã esenþa (43). N-a
adevãratele efecte. κi construieºte curajul sã poet, ºi implicit filosof, un sofist (72), un deranjat spunând cã Dumnezeu e mort, dar
cunoascã ºi sã rosteascã pentru a rostui. maestru retorician deopotrivã de contemplativ ºi pentru cã a atacat mântuirea ca lipsã ºi nu ca
„Adesea, scrie Nietzsche, noi nu avem curajul sã de activ, Nietzsche se contrazice. În principal, el prezenþã a eliberãrii ºi a fericirii dincolo de viaþa
afirmãm ceea ce ºtim deja.” (115) El vrea sã îºi pune, din când în când – pentru a-ºi întoarce, terestrã. ªi, sã observãm, dacã eliberarea ºi
devinã un martor ºi un mãrturisitor de perverti, încerca perspectiva inversã – spiritul fericirea nu se aflã dincolo, nu urmau sã fie
încredere. Fidelitatea altora, iatã ipoteza sa, este deasupra trupului (28). La drept vorbind, aici. Ca urmare, totalitarismele, surogatele
efectul a cãrei cauzã existã în credinþa în sine. rãmâne greu de stabilit ce este originar ºi ce mitico-politico-religioase, toate rãmân cauzale, se
Prin asumare moralã ºi nu religioasã: pentru cã este final la Fr. Nietzsche. La primul contact leagã, se „þin”. Ce nu te ucide te întãreºte, iatã
morala individualizeazã iar religia generalizeazã, apare criptic, la urmãtorul se dezvãluie, pe ce se sprijinã autorul reflecþiilor din Vinovaþi
morala dezleagã iar religia – chiar etimologic – oferindu-ºi calea, metoda de descifrare, de fãrã vinã (126).
leagã, morala deconstruieºte iar religia edificã. ridicare a profunzimilor, pentru cã el posedã în Fr. Nietzsche, mult citat ºi care atrage prin
Nietzsche nu este un spirit negativ, mod evident un „sistem cu cheie” (51). Nu cu o îndrãzneala adevãrului (Memorii I, 294), este
dimpotrivã, el este afirmativ, vitalist, spune da singurã cheie, dar cu douã, crede Breban: voinþa considerat prea profetic ca sã-l înþelegem cu
existenþei, liniºteºte neliniºtind. „Ciudat vitalist, de putere ºi supraomul (52). Iatã: o temã ºi un adevãrat (253). Breban are în comun cu el
ciudat maestru!” (48), exclamã Breban admirativ tip, o tezã ºi un caracter, un ideal ºi un entuziasmul sau cel puþin aderenþa la existenþa
ºi deconcertat. Nietzsche este ºi un bizar temperament. trãitã, amor fati, ca exortaþie de a-þi iubi
modern, un modern-antimodern. Stã lângã om, Nietzsche este, mai ales, un „Grandios destinul (253). Breban a citat mult din
cu el, ºi nu împotriva lui, în tot ce este viaþã. E spectacol, grandios fenomen…” (145). Care are Nietzsche în romanele sale. El nu lipseºte,
un umanist în cãutarea ºi aflarea unui om decãderile lui. Breban nu-l urmeazã în

TRIBUNA • NR. 154 • 1-15 februarie 2009 13

Black Pantone 253 U 13


Black Pantone 253 U

începând cu principiul neliniºtii (unruhe gãsit „foarte interesant” (48). Descoperã în el o


probabil, din nicio carte a sa. ªi în Memorii Prinzip), „principiul esenþial al umanitãþii” (98). finã ºi afinã „tensiune a individualului, capabil
rãmâne o referinþã aºteptatã: despre Genealogia De altfel, Breban se mai referã la „unruhe prin risc asumat ºi consecvent…” etc. (49). La
moralei: ideea cã binele e voinþa celui puternic Prinzip hegelian, principiul neliniºtii ce-l Hortensia Papadat-Bengescu, numitã odatã cel
iar rãul a celui slab (Memorii III, 187), despre conduce de la tragic la sublim” (Memorii II, mai mare romancier român, îl reþin la început
voinþã (246, 250-1), despre caracter (Memorii II, 248). generalitãþi precum complexitatea gândirii ori
117, Memorii III, 142, 352), despre caracter cu Misterul este contemplat filosofic prin proustianismul (49). Breban vorbeºte de dialog
referire la romanul sãu Animale bolnave Schelling sau Blaga (Memorii IV, 303). Breban cultural ºi politic european în 1984, în miezul
(Memorii IV, 263), despre cât adevãr recunoaºte, onest, cã a fost sedus ºi de filosofia regimului naþional-comunist (50). Avem, afirmã
îndrãzneºte un spirit (234), idem cu referire la materialistã, chiar ºi de Marx (Memorii I, 97). el, romancieri mai talentaþi decât celebrii latino-
Îngerul de gips (Memorii III, 330), despre Aminteºte, în democraþie, de utopiºti, „visãtori americani (51). Când se referã la Liviu
veºnica întoarcere (Memorii II, 305, 402, sociali” comuniºti, marxiºti (Memorii IV, 128). Rebreanu, observã cã este mai bun ca nuvelist
Memorii III, 255), despre destin, amor fati Karl Marx este vãzut ca un analist „scânteietor”, (51), când, cum ºtim, exegeza operei autorului
(101), despre stãpânirea trecutului (Memorii IV, care s-a înºelat în privinþa capitalismului (129). lui Ion recunoaºte arareori autonomia artisticã a
473), despre „anti-christul numit Nietzsche” Marx, încã discutat în Franþa, nu e singurul nuvelistului.
(119), „Nietzsche (care ºi-a îndurerat Mama, în vinovat (Memorii III, 35). Nu ezitã sã facã o Din exilul francez, E. M. Cioran este „un
primul rând soþie de pastor, prin aceea cã ataca analogie între marxism ºi pragmatismul poet ce ºi-a cãutat geniul într-o sintaxã strãinã ºi
bazele creºtinismului!)” (295), despre criza american (Memorii II, 245). Iar în bulversarea imperialã” (Memorii IV, 9). Ionesco „dã o lecþie
omului tehnic de la Nietzsche la Heidegger istoricã postcomunistã din România, Marx este magistralã avangardismului francez” (10). Petru
(Memorii III, 74). Breban însuºi noteazã cã la el invocat ca un criteriu rezonabil: „Nu, dle Marx, Dumitriu i se pare „un spirit <blestemat>,
Nietzsche este „des citat” (Memorii IV, 475). nu numai cã nu ne putem <despãrþi râzând de damnat, un uriaº talent” (10). Dumitru
Uneori, chiar în „memorii”, este comentat pe trecut>, dar se pare cã nu ne putem despãrþi Þepeneag este dat ca exemplu de scriitor român
larg (Memorii III, 53-55). Schopenhauer ºi deloc…” (Memorii IV, Polirom, 278). european care poate publica simultan volume la
Nietzsche nu sunt înþelepþi, ci vizionari La Thomas Carlyle, în Cultul eroilor, a Bucureºti ºi Paris.
(Memorii IV, 262). descoperit o „carte unde mi-am regãsit ºi Nevoia de maeºtrii vii, din viaþã, din afara
Departe de a-ºi disimula diletantismul legitimat impulsurile mele tinereºti ºi bibliotecii, este ºi ea imperioasã. Maestru nu
filosofic, el îl recunoaºte cu deplinã politeþe faþã <nesãbuite>” (80). Precizeazã des cã este înseamnã pentru el numai cineva ieºit din
de cititorul probabil obiºnuit cu mistificarea vitalist, afirmativ, ca Nietzsche ºi Unamuno, comun, impus public, eventual universal. Dorin
(Memorii III, 80). Prima referinþã filosoficã împreunã cu care spune „da existenþei”, nu Corcimariov, coleg basarabean la Liceul
provine din categoria agreatã a vizionarilor, nihilist ca Pascal. Unamuno „un sfânt al „Coriolan Brediceau” din Lugoj, mort tânãr, este
singurii, în încredinþarea sa, autori majori: literelor” (111), recunoscut drept maestrul cel care i-a revelat „nevoia de modele, de
„clarvãzãtorul Parmenide” (Memorii I, 218). E, spiritual (Memorii I, 26), este citat cu maestru” (Memorii I, 31). L-a fascinat pânã la a-
apoi, „obedient al acestor mari magiºtri nemþi” Sentimentul tragic al vieþii (Memorii IV,197, l urma în aventura unei crime. Devine un
(Memorii II, 245): Fichte, Schelling, 442). simbol literar ºi mitologic. Magnetizant ca
Schopenhauer, Nietzsche, Heidegger (244-5). Din literatura românã, I. L. Caragiale este Krasotkin din Fraþii Karamazov, era, ca
Kant este apropiat ºi apropriat, cel puþin urmat pentru un gând, ºi doar parþial pentru Stavroghin, din Demonii, distant, rece,
declarativ, pentru idee, categorii apriorice, operã: „voi spune ca ºi Caragiale cã decât sã fiu dispreþuitor (30). Îl numeºte „micul zeu” (39).
estetica transcendentalã. Hegel îi este, modern ºi mic prefer sã nu fiu modern, dar Apare, cu numele real, în ficþiunea romanescã.
primordial, într-un fel etnic, apropiat, ca ºvab, mare” (O utopie tangibilã, 34). Tot un fel de Oricine învaþã ceva are calitatea de maestru.
originea lui însuºi dupã mamã. Poate de aceea, maeºtrii sunt cei ca Ibrãileanu ºi Lovinescu, Indiferent de moment ºi de loc al existenþei.
presupune el, îl „înþelege” (Memorii I, 27). E ridicaþi superelogios la rangul de „martiri ai Pedagogul este aºezat chiar mai presus decât
stranie ºi misterioasã, mirabilã ºi, în definitiv, literelor române” (Memorii I, 335). La fel va creatorul (133). Trãim ca sã învãþãm, abia apoi
indenegabilã, aceastã înþelegere sangvinicã a… spune ºi despre Blaga în vremea stalinismului. pentru a crea. Voinþa de creaþie vine dupã
înþelegerii, cel puþin ca bazã de pornire ºi Breban refuzã avangardismul, dar se referã voinþa de a fi ºi de a te educa ºi instrui. Acestea
întoarcere. Hegel, un pozitiv, optimist, vitalist, incidental la Urmuz, fãrã profit exegetic, nu sunt obsesii monomaniacale, ci libere,
un „ameliorist” (218), în pofida a tot ce dimpotrivã: „îl consider mai mult un poet sãnãtoase, uimitor înlãnþuite ºi ierarhizate. Iar
ameninþã fiinþa umanã, este un exemplu de alegoric decât un prozator” (O utopie tangibilã, pe deasupra, fapt de reþinut, aceste obsesii sunt
vocaþie urmatã cu puterea voinþei, de asumare, 43). Romanul individului, la A. Holban, este diversificate. Maestrul este cel care imprimã ºi
impresioneazã conºtiinþa recunoscãtoare, în
dublu sens, existenþial ºi moral. În cazul lui
Breban, memoria, reproductiv-imaginativã, a
pãstrat ºi transformat literar mai multe figuri
pedagogice, dintr-un ansamblu calificat în mod
predominant drept mediocru ºi steril. În aceste
pagini pãtrund Mia Pop, învãþãtoare în satul
Recea, lângã Baia Mare, dar ºi la Lugoj,
profesorii Aurel Piþu – al doilea pedagog-
maestru, dupã Mia Pop – ºi Nicolae
Lãpuºneanu. Pe unele dintre aceste nume le
cunoaºtem deja din romanele sale. Numele
profesorului de pian Willer apare ºi el în
romanul În absenþa stãpânilor, printr-un
personaj feminin, o pictoriþã. Alfonz Vezoc, alt
coleg „eminent”, fiu de canonic (122), apare în
Drumul la zid. Monica ºi Lia, „prietenele
tinereþii mele” (51), sunt nume de personaje
surori în Animale bolnave.

(Din monografia Voinþa ºi puterea de


creaþie. Opera lui Nicolae Breban, în curs de
apariþie la Ed. Ideea Europeanã)

Nicolae Maniu Trezirea modelelor

14 TRIBUNA • NR. 154 • 1-15 februarie 2009

Black Pantone 253 U


Black Pantone 253 U

poezia
Ierul ºi Easa de o armã sã opreascã sîngerarea mea. A fost
Cãtãlina Cadinoiu nevoie de vãrsare de sînge pentru a opri o altã
Un gunoier ºi o gunoiereasã îºi întind unul altuia crimã.
Nalba albã (Cuzma) pasta de roºii pe pâine
fãrã sã audã strigãtul marfarului. Cîteodatã mã visez invalidã. Stau pe un balcon
Judecaþi-mã, frumoºilor! Un zidar îi ºtergea obrazul de var unei zidãrese plin de igrasie, scorojit în nuanþe de bej. Într-un
Am fost Cuzma, aveam harmoºcã ºi raniþã cu pentru ca eu sã dorm scaun metalic, cu halat alb ºi-mi fumez þigara cu
peºte uscat. pe pantofii lor murdari pânã dimineaþa. plãcere stinsã. E primãvarã ºi nu simt aroma de
Judecaþi-mã, curtenilor! Pentru firimituri de pâine muncitoreascã sãracii ca frunze înverzite fiindcã sînt prea departe. Ies în
Am fãcut feþe de masã din paraºute. mine mulþumesc. fiecare zi pe balcon pînã cînd ºi þigara o sã-mi parã
Ah, ce tânãr când blestemam ca un scaun de tor- Un croitor ºi o croitoreasã mâncau ciorbã la borcan mai veche...
turã! ca sã aprind o lumânare.
M-am întors din rãzboi. Am vândut o lotcã de Mulþumesc în septembrie Cîteodatã mã sufocã oamenii dintr-o încãpere
peºte când o petalã de trandafir înseamnã pentru mine goalã. Îi port cu mine în gînd, în buzunar. Îi aud
ºi am cumpãrat zon. ceea ce un scaun cu rotile înseamnã pentru imobi- certîndu-se, le simt lacrimile ºi tînjesc ca ºi ei dupã
Aveam un copil alb ºi o femeie cu tifos. lizaþi. zîmbete la borcan. Mã zgîrie minciuni ºi mã
Am plâns pentru mama chealã a fiului meu. Un vatman ºi o vãtmãneasã existã deranjeazã cuvinte. Le-aº suprima. Filmul meu
Ah, ce tânãr când recitam Caterina lui ªevcenco! pentru ca eu sã ajung la biserica studenþeascã rãmîne alb-negru ºi mereu se blocheazã în
Tata, Petrichei, fost partizan, umblã iarna în în toiul unui botez singurãtate...
tãlpile goale, sã zburde copiii pe lângã mama lãuzã,
se închinã când bea apã, când mãnâncã, când iese Niciodatã nu m-am gîndit cum ar fi fost dacã
sã mã ridic pe vârfuri când mã alungã,
aº fi fost o piatrã. Pe cursul cãrui rîu aº ajunge
din casã, când fatã argamacii. sunt o impostoare.
accidental, aruncatã de un copil frenetic. Nu mã
gîndesc cum ar fi fost dacã aº fi fost o floare.
Judecaþi-mã, regeºtilor !
Dacã m-aº fi unduit liberã, pe cîmp, în acorduri de
Eram Cuzma, starover nãscut într-o aborã, Ioana Nica
averse ºi raze, dacã mi-aº fi trãit existenþa demn,
în gãleata de muls vitele.
într-o vazã, pînã la ultima petalã.
Ah, ah, ce tânãr ºi urât ca ºalupele gri ale ucraine- Control (alb, alb, alb)
nilor!
Niciodatã nu mã gîndesc cum ar fi fost sã fiu
Un ºlep încãrcat cu haine pentru militari români Cîteodatã îmi închipui cã lucrez ca menajerã. o oglindã. Cufãr de secrete ºi donatoare de
a fost bombardat ºi azvârlit pe mal. Caut cu paºi mãrunþi praful din colþuri ºi, în identitãþi. Rãzvrãtitã, într-o zi i-aº arãta stãpînei
Femeile cu tifos purtau vestoane, timp ce respir filtrat, intru prin efracþie în cusururile, iar ea mi-ar sfãrîma puterea în bucãþele.
paþanii purtau mantale, aspiraþiile lor.
bãtrânii purtau paºtanichii Deschid sertare ºi caut chei sã vãd dacã se Niciodatã nu mã gîndesc cum ar fi fost sã fiu
Copiii erau aruncaþi în fântânã, potrivesc lacãtelor mele. Bag în buzunar vise ºi un fermoar de bluzã uºuratic. Care se deschide
femeile mâncau papurã ºi laptele se acrea în ºterg cu pãmãtuful unde a fost cîndva speranþã... mai des decît casieria de la cinema. Cum aº scrîºni
piept, din dinþi, iremediabil, pentru a deschide zecilor de
bãtrânii plecau sã moarã în pãdure. Cîteodatã îmi închipui cã sînt ucigaº. mîini curioase sã cerceteze pãmînturi noi.
Ne lãsau pe masã o felie de pâine din mei. Adrenalina mã împinge la fapte, în timp ce liniºtea Niciodatã nu m-am gîndit cum ar fi dacã n-aº
Ah, ce femei bune de iubit la liziera pãdurii conºtiinþei face loc venelor plezninde. Beregata ta putea sã-mi controlez gîndurile. Dacã totul ar fi
Letea! unduieºte graþios în mîna mea. ªi retragi toate alb, imaculat, întrerupt de atacuri ºi iradieri de
Ah, ce bãtrâni buni de îngenuncheat înainte-le! junghiurile aplicate. De parcã rãnile mi s-ar absorbi memorie. ªi din nou alb, alb, alb.
Ah, nisip steril ca femeia chealã cu tifos! singure ºi cicatricile ar dispãrea la un simplu regret.
ºi totuºi parcã le-am uns cu tincturã. A fost nevoie

Revenind în þarã (Rumänien) fãrã pliuri, plinã de


emoticon sine ºi catifelatã, doamna îºi ia subit adio de la
ambii ei coechipieri: de la primul, intentând
divorþ; de la al doilea, prin accident (sau crimã?):
Anacronicã literarã amantul, dornic s-o recucereascã, þopãie în juru-i,
pe falezã; ea îl respinge de vreo patru ori, – a
cincea, pentru totdeauna, cãci el, impactul cãruia
ªerban Foarþã e slab, alunecã, de sus, în apã, sub acþiunea
cãreia se depliazã, pânã la, vai, a nu mai fi el
silicon, într-un autocar cochet ºi confortabil cu însuºi.
Sandra Knoedel, Dragostea celor trei cocoloaºe destinaþia Varna, staþiune renumitã prin nisipul
(Zürich, Klumpen u. Knoten Verlag, 2000, 413 p., Când aflã trista ºtire, fostul soþ, simþindu-se
(siliciul) ei „de aur“, – de unde ea le va trimite, la culpabil faþã de vechiu-i prieten, încearcã sã se
f. p.)
Ultimul roman al Sandrei Knoedel (originarã sosire, o emoþionantã cartolinã: „Nici nu ºtiþi, sinucidã, dându-ºi foc. Este salvat în ultimul
din Sibiu, fost Hermannstadt, ºi stabilitã, dragilor, ce greu mi-e fãrã voi!” moment, nereuºind decât sã se pârleascã.
actualmente, în „Þara Cantoanelor“, Elveþia) reia Memorabilã e scena despãrþirii, când cei doi Romanul (ce parafrazeazã un titlu al lui Carlo
o schemã veche, nu, însã, ºi vetustã: triunghiul vãduvi sug, boþiþi ºi singuri, în autogara Vama Gozzi) se terminã printr-un post-scriptum
conjugal, în varianta-i de ménage à trois. Veche (Altes Zollamt, în original), – soþul, echivoc (intitulat Gambitul & rocada): dupã ce
Cocoloºul cenuºiu, consortul, ºi Cocoloºul busuioacã româneascã, pânã se face violaceu ºi se dama (liberã, acum) este cãlcatã de o tricicletã,
pistruiat, amantul, o iubesc, ambii, pe turteºte; amantul, Tuborg dupã Tuborg, pânã se revenind la forma anterioarã beneficului lifting
Cocoloºita. Primul o cocoloºeºte excesiv, al face blond ca paiul, ºifonându-se din te miri ce bulgãresc, se sugereazã cã cei doi bãrbaþi ai ei ar
doilea se lasã cocoloºit de ea... (când, bunãoarã, inocentul chelner îl întreabã ca fi pe cale sã-ºi dea mâna la cãpãtâiul suferindei ºi
κi fac, în trei, concediul pe litoralul Mãrii faimosul prinþ danez: „To borg or not to borg?”, sã-ºi refacã viaþa cu aceasta, – de astã data, însã,
Negre (Schwarze Meer) ºi, stând la plajã – cãruia cestãlalt îi riposteazã printr-un viceversa, examantul devenindu-i soþ ºi invers.
împreunã, constatã, dupã douã zile, cã se ireproductibil „Tu-vã-n Borg!”). Palpitant, acest roman de plajã al
bronzeazã inegal, din cauza multiplelor lor cute. Istorisindu-ºi aventurile galante cu soaþa, compatrioatei noastre Sandra Knoedel, transpus
Acþiunea soarelui contribuie, se ºtie, la apariþia respectiv iubita, cei doi sunt gata sã se sfâºie în în româneºte de ea însãºi, este un thriller
ridurilor noastre. Ca s-o protejeze de acestea, cei bucãþi. Când se despart, în zorii strepezi, nu-ºi postmodern soft-hard.
doi bãrbaþi ai doamnei Cocoloº) ce practicã o strâng mâna. O iau, în fine, care încotro, mai
biandrie higienicã ºi equanimã) pun mânã de la mototoliþi ºi mai zadarnici decât hârtiile de una
mânã ºi o suie, în scopul unui tratament cu sutã lei.
Apoi, acþiunea se precipitã dramatic.

TRIBUNA • NR. 154 • 1-15 februarie 2009 15

15 Black Pantone 253 U


Black Pantone 253 U

istorie oralã

Horea la Negreni
Traian Vedinaº

Î
n mediile culturale ºi istorice s-a acreditat familiei sale din munþi ºi procurarea banilor cu
ideea cã Horea, conducãtorul rãscoalei din care sã-ºi achite obligaþiile de supus iobag.4
1784, atunci când a ridicat biserica de lemn În testamentul sãu dictat înainte de execuþia
din Cizer (jud. Sãlaj), a locuit la Iegãriºte (azi de la Alba Iulia lui Popa Nicolae Raþ citim:
Vânãtori), comuna Ciucea, judeþul Cluj. „La ªuteu Toader din Ciucea ºi ºade în Þizeri
În ceea ce priveºte paternitatea construcþiei 10 florinþi ºi i-au dat 10 horgoºi ºi au mai rãmas
monumentului de la Cizer – aflat astãzi în secþia 6 ºi 2 mariaºi.
în aer liber a muzeului Etnografic al Transilvaniei Satul Ciucea am fost datori 170 florinþi, pe
din Cluj-Napoca – nu existã nicio îndoialã cu mine au cãzut banii groºilor 22 florinþi ºi i-am dat
privire la identitatea meºterului ce l-a înãlþat. în mâna lui Petriºor Luca fiind birãu, ºi într-a lui
„Într-un loc mai ferit – citim într-o descriere Brudaºcã Mihai, fiind de faþã Ciucean Toader, în
etnograficã a bisericii din Cizer1 –, pe cupola uºor casa mea i-am dat banii de plin.”5.
arcuitã, deasupra «cununii» peretelui de nord al Reþinem de aici cuvântul apãsat al lui Horea,
naosului, este scris cu litere chirilice: „lucrat Ursu despre locul în care ºi-a achitat o datorie faþã de
H.”. satul Ciucea: „în casa mea i-am dat banii de plin”.
În legãturã cu profilul omului Horea ºi a Aºadar, nu existã niciun echivoc cã, în perioada
prezenþei lui în arealul Cizerului ºi al Ciucii lucrului la Biserica de lemn din Cizer, Horea a Biserica din Cizer
reþinem: avut casa lui. Documentul citat mai sus nu indicã ªi, într-adevãr, am cãutat ºi am gãsit „Fântâna
„Horea, despre al cãrui trecut s-au pãstrat din pãcate ºi teritoriul, partea de teren din Mnerãie”, pe drumul ce se ridicã pe stânga din
puþine date, a fost un moþ sãrac, înzestrat cu întinsul spaþiu dintre Cizer ºi Ciucea. Iegãriºte (Vânãtori) pentru a urca în Calea Latã –
calitãþi deosebite. Meºteºugul cioplirii ºi Acest spaþiu are însã o identitate documentarã, un cãtun al comunei Ciucea – ºi a se întinde mai
construirii lemnului l-a învãþat de la tatãl sãu. înfãþiºatã astfel în limbaj istoriografic: departe spre Tusa-Sâg pânã în ªimleul Silvaniei.
Cãsuþa modestã de la Albac, din crângul „ªtim cã Horea a fost câtva timp ºi jeler în Calea Latã este un cãtun al comunei Ciucea,
Feregetului, unde s-a nãscut ºi a trãit cea mai Ciucea, pe moºiile Bánffy. Într-o scrisoare din 15 în care au roit în timp ºi familii din Cizer. O
mare parte din viaþã, compusã dintr-o tindã ºi o noiembrie baronul Bánffy Farkas spune cã Horea vecinã cu casa nu prea departe de Fântâna
camerã de locuit, din bârne masive, cioplite în a locuit înainte pe domeniul Cãlata, în „prediul” Mnerãie ne spune: „Calea Latã þinea de Cizer.” ªi
brad, încheiate foarte bine, a avut încrestat pe lor Börmény (Ghermin), unde a fost jelerul apoi la întrebãrile noastre despre Horea aflãm:
grindã numele celui care a înãlþat-o, Nicula Ursu. fratelui sãu Gheorghe Bánffy. Locul corespunde „Horea a locuit în Piscuieºti, a fãcut fântânã în
Acesta fie cã a construit-o el, fie cã a construit-o cu Iegãriºtea (Vânãtori) de lângã Ciucea.”6 pãrâu la Costanea Gheorghii. De acolo duceau
tatãl sãu cum susþin unii, dezvãluie nu numai Dupã cum vom dovedi prin cercetarea noastrã apã. Fântâna Mnerãie, de aici de lângã noi, din
iscusinþa în cioplirea lemnului, ci ºi faptul cã cel de teren nu se poate face nicio asociere între auzite am aflat cã a fost fãcutã tot de Horea.
care a înãlþat-o cunoºtea slovele chirilice. Ghermin ºi Iegãriºte, întrucât geografic se aflã la Acuma-i moluitã. Drumul vechi de la Cizer la
Secþiunea grinzii cu scrisoarea a fost tãiatã, distru- poli opuºi teritorial. Adevãratul loc al casei lui Ciucea era pe aici, pe la Oºteana. Acolo – ne aratã
gându-se înainte de dãrâmarea casei. Nu ne-a Horea nu þine de Iegãriºte (Vânãtori), ci de Valea cu mâna în depãrtare – este Oºteana Cizerului,
rãmas o descriere mai amãnunþitã a ei, deºi s-a Ghermin ce separã cãtunele Jdera (comuna acolo cãtre Dealul Satului.”9
pãstrat pânã în anul 1898. În afarã de cãsuþa din Ciucea) de cãtunele La Râturi ºi Bogomir Oºteana este un teritoriu destul de întins,
Fereget nu a avut alte bunuri. (comuna Negreni). situat pe drumul Ciucea – Tusa-Sâg între cãtunele
Horea s-a aºezat în Iegãriºte crezând cã de Acel Börmény (Ghermin) din care a rãmas o Calea Latã, comuna Ciucea (jud. Cluj) ºi Dealul
acolo va agonisi mai uºor cele necesare traiului vale ne va conduce prin mãrturii orale spre Mare, comuna Sâg (jud. Sãlaj). Dealul mare se
familiei destul de numeroase, formatã din soþie, localizarea spaþiului real în care Horea ºi-a avut învecineazã ºi cu Bogomir, cãtun al comunei
Ilina, ºi doi copii, Ioan ºi Luca, preferând situaþia cãsuþa în vremea ridicãrii bisericii de lemn din Negreni.
de jeler, în locul iobãgiei mult mai grele pe Cizer. Din punctul de vedere al proprietãþilor
domeniul minier unde sporesc sarcinile ºi În anul 1996, în timpul unei anchete de teren Oºteana este distribuitã nu numai pentru cei din
abuzurile, se restrâng posibilitãþile de câºtig. În în localitatea Ciucea, anchetã ce m-a condus la Cizer, dar ºi pentru localnici din Ciucea ºi
aceastã situaþie, pe lângã o anumitã taxã, mai era descoperirea paradigmei pe care am numit-o Negreni (jud. Cluj), din Sâg, Fizeº ºi Mal (jud.
dator sã presteze zile de coasã pe care, atunci „asincronismul social”7, am aflat din gura unui Sãlaj). Hotarul care desparte comunele Ciucea ºi
când era angajat în unele munci, le-a rãscumpãrat localnic despre existenþa în arealul comunei Sâg ºi evident judeþele Cluj ºi Sãlaj este Valea
cu bani, aºa cum reiese din testament. Ciucea a unui hidronim: „Cioroiul Horii”. Oºtenii, o apã limpede ºi linã ce izvorãºte de la
Într-o primã perioadã a ºederii lui în cãsuþa de Recent, în cãutarea unor urme de civilizaþie a Gura Oºtenii Cizer, izvorul ei fãcând cumpãnã
sub Mãgurã, din Puturoanca, mai sus de rãscrucea lemnului (garduri de nuiele, punþi) pe Valea (de ape) cu Valea Crasnei, ce strãbate, paralel cu
drumurilor spre Cizer ºi Buciumi, care ocolesc Crasnei din Cizer, am cãlãtorit de la Ciucea cãtre ºoseaua Ciucea-Crasna, satul Cizer.
Meseºul, împreunã cu alþi ortaci de muncã ºi de Iegãriºte pe drumul Poicului. Valea Oºtenii curge spre Negreni ºi dupã ce
suferinþe, s-au impus în satele din împrejurimi Aºa am putut stabili cã locul numit intrã în hotarele acestui sat îºi schimbã numele în
prin iscusinþa meºteºugului lor. În aceºti ani au „Puturoanca” se aflã la ieºirea din Vânãtori spre valea Ghermin ºi cu acest nume se varsã în Criºul
construit ºi frumoasa bisericã de lemn din Cizer, la ultima casã pe stânga, poreclitã „la Repede, chiar la intrarea dinspre Ciucea în
Cizer.”2 Crâºmã”. Ceva mai încolo drumul Poicului se Negreni.
Ceea ce susþine etnograful ºi etnologul Valeriu desface în douã –, pe dreapta se deschide cel ce Sã cãutãm însã mai departe „Cioroiul Horii”.
Buturã în textul de mai sus, în legãturã cu duce spre Buciumi – Zalãu, iar pe stânga se Ceea ce a fost numit mai sus „Piscoieºti” este o
„Puturoanca”, nu este o descoperire proprie, ci e continuã ºoseaua Ciucea-Cizer-Crasna-Zalãu. uliþã din cãtunul Calea Latã. Pe acea uliþã am
o reproducere dintr-o monografie istoricã a Din discuþiile cu câþiva localnici ieºiþi „la aflat urmãtoarele: „Fântâna lui Horea este lângã
Sãlajului, din care aflãm cã, în timpul cât a lucrat stradã” sau aflaþi cu vitele la pãscut nu am pãºunea Malului. Florica Nuþului Purjii ºtie. Cum
la biserica din Cizer, Horea a avut casã pe partea obþinut confirmarea cã acolo ar fi locuit cândva vii de la Negreni, pe valea Ghermin în sus în
de hotar a Ciucii, la locul numit „Puturoanca”.3 Horea. ªi, evident, „Cioroiul Horii” nu exista în stânga este cãtunul „La Râturi”. Acolo o avut
„Tradiþia popularã din aceste pãrþi reþine ºi ea acel areal de sub Mãgura Priei, peste care urcã Horea o colibã. Se odihnea acolo ºi când pleca la
informaþii din realitatea ºederii lui Horea în drumul cãtre Cizer ºi coboarã în sat pe valea Viena. Acolo e ºi un izvor, un cioroi. ªi-o fãcut
hotarul satului Ciucea, sub Mãgurã, în locul Boului. fântânã. O rãmas numele de fântâna lui Horea.
numit „Puturoanca”, unde a avut casã. Denumirea Ajuns în Cizer, mi-am comunicat nedumerirea Nu cunosc sã fi avut casã la Puturoanca. Coliba
locului respectiv stã, probabil, în legãturã cu în legãturã cu posibilul sãlaº al lui Horea „La lui Horea o fost la capãtul Gherminului. De acolo
sticlãria domeniului, la care Horea a putut sã Puturoanca”. Am primit un rãspuns strãlucitor: izvorãºte Gherminul”10.
lucreze pentru agonisirea celor necesare traiului „Cãutaþi fântâna Mnerãie”.8

16 TRIBUNA • NR. 154 • 1-15 februarie 2009

16 Black Pantone 253 U


Black Pantone 253 U

Valea Gherminului este un culoar îngust – vale interviu


ºi drum –, cu o luncã în partea dinspre Ciucea ºi
o coastã destul de abruptã spre Negreni. E însã
luminoasã, cerul ºi soarele pãtrund din înalt prin “Asistãm la izbucnirea unor
vârfuri ºi crengi de arin. Arinii sunt deºi, iar unii
dintre ei sunt chiar seculari. Înainte de a ajunge
la capãt, cam pe la jumãtatea drumului, formidabile energii”
Gherminul primeºte un afluent, Valea Jderii, ce
coboarã de pe versantul Ciucii, iar acolo unde De vorbã cu pictorul Nicolae Maniu
face buclã cu Gherminul sunt câteva acareturi
dintr-o veche moarã abandonatã.
În dreptul cãtunului „La Râturi” aflãm – de la
o ºcolãriþã – cã de acolo-n sus pânã la Dealul
Colibiþii mergem pe Valea Horii. În deal o gãsim
pe Florica Nuþului Purjii, a cãrei casã ne primeºte
ospitalier: „De cându-s ºtiu de Fântâna Horii.
Acolo jos e Cioroiu Horii, se mai vede încã o
talpã a fântânii. Din Cioroiu Horii, da ºi de sub
Dâmbul Colibiþei ºi din Pãduriþã izvorãºte Valea
Horii, care mai jos se uneºte cu Valea Oºtenii ºi
cu Valea Jderii ºi formeazã Valea Gherminului.”11
Aºadar, acuma ºtim, la capãtul Gherminului
(Börmeny) este Cioroiul Horii, iar pe Dealul
Colibiþii a avut „colibã” Horea. Dincolo de Dealul
Colibiþii este Oºteana, iar la Gura Oºtenii e
Dealul satului Cizer, pe care nu ºtim de câte ori
l-a urcat ºi l-a coborât Horea când a lucrat la
Biserica din Cizer. Cert este cã acela a fost
drumul, o cãrare din hotarul Negrenilor pe Valea
Oºtenii în sus, a meºterului lemnar Horea, cel
care, pe lângã faptul cã a ridicat biserici, a sãpat
ºi fântâni, iar aceste fântâni ne-au condus la locul
real pe Dealul Colibiþei, sub care se aflã „Cioroiul
Horii” ºi izvorul vãii Gherminului, numit Valea - ªtiu cã sunteþi un pictor de mare succes la ziarul Financiarul, semnat de criticul de artã Radu
Horii. Paris. Dupã cum scriu ziarele, sunteþi pictorul Constantinescu. Interesul clienþilor ºi al iubitorilor
român cel mai bine vândut peste hotare. Cum se de artã m-a îndemnat sã-mi schimb opþiunea
Note: explicã întoarcerea dumneavoastrã în þarã, mai ales iniþialã ºi sã încerc sã vin la Cluj-Napoca.
acum, într-un context economic nu prea favorabil?
1 Valeriu Buturã, Un monument al arhitecturii populare - La ora de faþã colaboraþi mai ales cu o galerie
- Am venit din douã motive foarte clare. În parizianã...
transilvãnene. Biserica de lemn din Cizer, în „Anuarul
Muzeului Etnografic al Transilvaniei pe anii 1959-1961”,
primul rând am livrat douã tablouri pentru doi
Cluj, 1963, p. 326. colecþionari din Cluj. Sunt douã piese importante - Galeria parizianã cu care lucrez eu, Opera
2 Valeriu Buturã, loc. cit., p. 325. din creaþia mea recentã. E de altfel prima datã Gallery, are sucursale în zece galerii, situate pe tot
3 Dionisie Stoica, Ioan P. Lazãr, Schiþã monograficã a când, de la Paris, trimit douã piese în România. globul, din America pânã în Asia. Prin intermediul
Sãlajului, ªimleul Silvaniei, 1908, p. 241. Trebuie sã spun cã sunt din ce mai mulþi clienþi acestei galerii tablouri importante din creaþia mea
4 Nicolae Edroiu, Horea 1730-1785, Editura Viitorul români, clujeni unii, care-mi solicitã lucrãri. Am au ajuns în cele mai diverse destinaþii. Printre
românesc, Bucureºti, 2002, p. 30. sosit prima datã la Bucureºti. Pânã recent nu exis- colecþionarii mei se numãr diverse personalitãþi,
5 David Prodan, Rãscoala lui Horea, p. 487. tau curse de avion între Cluj ºi Paris. Am venit la cum ar fi actorul Pierce Brosnan (interpretul lui
6 idem, Rãscoala lui Horea, I, 1979, p.428. Existã între Bucureºti fiindcã plãnuiam sã fac o expoziþie per- James Bond), secretarul financiar al sultanului din
Börmény ca denumire teritorialã o corelaþie cu Iegãriºte sonalã în capitalã, undeva prin luna mai, anul Brunei, unul din fiii lui Deng Xiaoping, prinþi,
(Vînãtori) ca denumire de localitate. Pe hãrþile viitor. E o expoziþie ce va cuprinde în jur de 12- 15 cineaºti celebri, bancheri sau arhitecþi.
maghiare localitatea Vînãtori e denumitã Borveny. lucrãri. Însã din 4 noiembrie de când sunt aici, am
Astfel în lectura documentelor cele douã denumiri au intrat în contact cu tot soiul de clienþi interesaþi. - În aceste condiþii cred cã e imposibil sã orga-
putut fi confundate.
Sunt oameni care învârt afaceri de milioane de nizaþi o retrospectivã.
7 Cf. Traian Vedinaº, Proiecte ºi paradigme în gândirea
socialã româneascã, Editura Diotima-Argonaut, Cluj- euro, oameni cu vile superbe, cu maºini ultimul rãc-
Napoca, 2004, p. 339-341. Cercetarea de la Ciucea, net. Deocamdatã cei mai multi dintre aceºti oameni - Din pãcate, da. Tablourile mele importante nu
Vânãtori, Negreni, Prelucele e confirmatã ºi de materi- de afaceri sunt speriaþi de crizã, de faptul cã n-au pot fi adunate din toate cele patru colþuri ale lumii
alul etnologic cules atunci ºi prezent în lucrarea noas- lichiditãþi pentru a achiziþiona tablouri în care sunt rãspândite. Regret cã cele mai bune
trã: Sistemul culturii þãrãneºti, Casa Cãrþii de ªtiinþã de-ale mele. E un lucru cunoscut din vechime: pen- creaþii ale mele nu au rãmas în þara în care m-am
Cluj-Napoca, 2000, p. 57-171. tru un artist e nevoie de oameni cu disponibilitãþi nãscut. Oricum, galeristul parizian noteazã mereu
8 Inf. Petre Galiº, Cizer, martie 2008. Petre Galiº, financiare. Statusul social nu e complet fãrã lângã numele meu indicaþia “ born in Turda,
împreunã cu Zoia Galiº, este autorul monografiei prezenþa câtorva opere de artã în casã. E gata vila, Romania”. Sigur, România trãieºte azi în faza unui
ªcoalã veche-n sat strãvechi, Editura ªcoala noastrã,
maºina, piscina, bijuteriile etc., dar lipsesc capitalism “sauvage”. Ar fi pãcat ca lucrãrile pe care
Zalãu, 2007.
9 Eugenia Mocan, 35 ani, 1 martie 2008, Calea Latã, tablourile... Sigur, e o perioadã de crizã financiarã. le fac sã nu figureze în colecþii de stat sau private
com. Ciucea, jud. Cluj. Din mai multe motive am amânat deschiderea per- din þara natalã. Sunt la vârsta maturitãþii depline ºi
10 Ioan Piscoi, 80 de ani, 22 iulie 2008, Calea Latã, sonalei pentru octombrie 2009. ªtiu cã e chiar am speranþa cã voi fi invitat sã rãspund la anumite
com. Ciucea, jud. Cluj. perioada alegerilor prezidenþiale, dar nu cred cã asta comenzi publice, sã pictez pentru instituþii culturale
11 Floarea Sabãu (Florica Nuþului Purjii), 72 de ani, va influenþa asupra comerþului de artã. Am luat sau ºtiinþifice din þarã. Poate sunt prea sentimental,
Mircea Sabãu, 49 de ani, 27 iulie 2008, la „Cioroiu decizia de a-mi organiza o personalã ºi datoritã dar aº vrea sã fac ceva pentru a reîmprospãta
Horii”, Negreni, jud. Cluj. interesului arãtat de mass media româneascã. Un memoria prezenþei mele aici. Am avut un moment
critic de artã, Veronica Marinescu, m-a vizitat prin plenar în 1996, când am fost prezent cu o expoziþie
luna septembrie la Paris ºi a realizat o paginã la Muzeul Naþional de Artã din Cluj, dupã ce
întreagã în ziarul Curierul Naþional din 8 muzeul tocmai fusese renovat. Acea expoziþie a fost
octombrie. Recent, de ziua Sfântului Nicolae, TVR ulterior transferatã la Bucureºti ºi la Teatrul
Cultural a prezentat o emisiune intitulatã “Art- Naþional din capitalã, mai precis la Galeriile Art
delenisme”, un reportaj fãcut la Paris de televiz- Expo. Or, de la aceastã datã pânã azi au trecut
iunea din Cluj. Un articol urmeazã sã aparã în

TRIBUNA • NR. 154 • 1-15 februarie 2009 17

Black Pantone 253 U 17


Black Pantone 253 U

condiþiile cerute. Cãci, spunea el, România e o þarã trãit într-o perioadã în care meseria de artist era
unsprezece ani. În 1996, am cunoscut un francez plinã de vitalitate, cu un tineret mai deschis, adese- luatã foarte în serios. Sigur, arta era nevoitã sã
galerist la Opera Gallery. Aºa se face cã acesta mi-a ori mai cult ºi mai bine pregãtit decât cel din Franþa serveascã ideologia epocii. Dar sã nu uitãm ºi
împrãºtiat lucrãrile pe tot mapamondul. Prin sau Germania. Desigur, existã ºi corupþie la noi, dar cealaltã faþetã a sistemului, cu facultãþi gratuite, cu
urmare nici la Paris nu puteam sã fac o expoziþie asta e valabil pentru aproape toate þãrile. Lumea e lucrãrile pe care regimul le achiziþiona, cu un loc de
personalã. Abia în 2003 am fãcut o personalã la mai deschisã la noi din punct de vedere cultural, muncã asigurat pentru oricine termina o ºcoalã.
Opera Gallery. cum era de altfel ºi în comunism. Existã la noi o Arta era masiv subvenþionatã de stat, iar artiºtii
Aceastã iniþiativã de a reveni în ambianþa clu- curiozitate pentru culturã ºi ºtiinþã pe care ameri- erau cu adevãrat apreciaþi în societate. În plan pri-
jeanã, în care m-am format în fond ca artist, se canul nu o are. Dacã ne uitãm la rezultatele din vat, oamenii voiau sã aibã în casã un tablou de
datoreazã mai ales publicului doritor sã vadã sporturi, din zona învãþãmântului, din ºtiinþã, nu Maniu.
lucrãrile mele. Sunt mulþi care au vãzut lucrãrile avem de ce sã ne ruºinãm în faþa altor popoare. Îmi
mele pe internet, dar niciodatã pe viu. Nu mai place sã vorbesc cu plãcere despre dezvoltarea - Cum se explicã faptul cã aþi pãrãsit acea lume
vorbesc de faptul cã am o serie de idei care doar României. Asistãm la izbucnirea unor formidabile pe care o evocaþi?
aici îºi vor gãsi vibraþia plenarã. Mã refer la faptul energii, betonate, þinute în loc de fostul regim
cã voi reveni la tematica tablourilor mele din anii social. - Ar fi multe de spus, dar primordialã a fost
’75- ’80. Sunt, dacã vã aduceþi aminte, teme dorinþa mea de a mã confrunta cu arta occidentalã.
româneºti, pe care le-am pãrãsit în perioada mea - În ce mãsurã întoarcerea în þarã, cu o expoziþie Recunosc cã, deºi eram un pictor de succes în þarã,
parizianã. personalã, va însemna ºi o revenire la temele m-a fascinat ideea de a ieºi pe piaþa occidentalã.
Cu multã emoþie mã pregãtesc pentru aceastã româneºti ale picturii dumneavoastrã? Din acest punct de vedere regimul comunist era
revenire, în ciuda crizei financiare, puþin propice foarte restrictiv. Am avut mereu dorinþa de a vedea
artei. Mi-a fãcut mare plãcere sã mã reîntorc în - Perioada mea româneascã e foarte condensatã muzee occidentale, de a-i vedea pe viu pe maeºtrii
ambianþa româneascã participând la tot soiul de de imagini tipice pentru o anumitã regiune, care e artei ºi, în fond, de a deveni ambasador al culturii
evenimente private ºi mondene, la Bucureºti ºi la cea a Ardealului. Ca pictor m-am identificat cu aces- propriei þãri. Am ieºit, printr-un noroc orb, în 1978,
Cluj. Recent am avut prilejul sã-l întâlnesc pe ener- te peisaje mirifice. Am fost foarte încântat sã aud în Austria, unde am pictat vreo douã luni. Am
gicul primar al Clujului, pe Emil Boc, ºi sã dau prieteni sau oameni necunoscuþi care spuneau cã fãcut o expoziþie cu lucrãrile executate acolo. Am
mâna cu el la festivitãþile de la 1 Decembrie. peisajul pe care-l admirau e ca în pictura lui Maniu. vândut toate tablourile, se apropia Crãciunul. Am
Mãrturisesc cã e prima datã când particip la o Altfel spus, vedeau realitatea prin pictura mea. revenit în þarã dar mã gândeam intens sã fac o
asemenea sãrbãtoare. M-am întâlnit atunci cu multe Peisajele dar ºi imaginile preluate din civilizaþia expoziþie în Germania. Am plecat cu 32 de lucrãri,
persoane cu care nu m-am vãzut de vreo 30 de ani. ruralã, din inventarul curþii þãrãneºti - cocini, oale, dar nu mi-au dat paºaportul. Expoziþia a fost apro-
Am constatat, în aceste ultime reveniri ale mele, cã roþi, scânduri rupte etc - sunt obiecte desprinse batã, dar artistul nu putea sã plece. În sfârºit, am
România se schimbã într-un ritm uluitor. E dovada parcã din Evul Mediu sau din pictura lui Brueghel. reuºit sã plec în aprilie 1983. Eram hotãrât sã-mi iau
cã românii sunt un popor plin de energie ºi de Sunt elemente extrem de picturale, de pline de sem- lumea în cap. Sã vãd dacã am într-adevãr talent sau
inteligenþã, care a ºtiut rapid sã se adapteze la ºocul nificaþii. La noi poþi sã vezi încã o lume neatinsã de nu. Am avut ºi puþin noroc cãci în Germania am
trecerii de la socialism la capitalism. Orice ar spune morbul civilizaþiei. Toate astea le-am revãzut acum, vândut un tablou Casei memoriale a lui Albrecht
cârtitorii, e o naþiune pe care nu poþi sã n-o admiri, din mersul trenului. S-ar putea face un album splen- Dürer ºi asta mi-a creat o anumitã faimã.
inclusiv din punctul de vedere al aspectului fizic. did de fotografii ºi cred cã o sã-l fac eu însumi
Ca pictor sunt atent ºi la acest aspect al cândva. Cineva care a rãsfoit albumul meu m-a - Când aþi pãrãsit Germania?
fizionomiei. Într-o simplã plimbare pe stradã vezi întrebat de ce am renunþat la tematica aceasta, cum
atâtea fete frumoase la noi încât îþi vine sã zici ca de am pus în tablourile mele o placã de beton ºi nu - Am ajuns la Paris, în capitala mondialã a
ardeleanul: “No, pãi aºa ceva n-o vãzut Parisul !” a apãrut niciun fir de iarbã în lucrãrile executate în artei, prin 1993. Pentru mine s-a deschis o mare
Aºa cã am multe motive sã vin ºi sã organizez o Germania sau la Paris...E adevãrat, în tablourile poartã astfel. Sigur, e o ºansã sã ai atelierul în rue
personalã la Cluj. mele în locul roatei a apãrut un element specific La Fayette, cu geamul deschizându-se spre magnifi-
civilizaþiei occidentale: folia de ambalaj. Acest ca imagine a bazilicii Saint Vincent de Paul.
- Bãnuiesc cã în acest gest e cuprinsã ºi puþinã înfricoºãtor produs al societãþii de consum apare în Prezenþa la Paris a însemnat pentru mine ºansa de a
nostalgie dupã Clujul tinereþii dumneavoastrã... multe dintre lucrãrile mele. Explicaþia e simplã. De fi prezent cu lucrãri în cele mai mari galerii din
la þigãri, alimente, ciocolatã sau echipamentul Europa ºi America, de a prezenta lucrãri în marile
- M-am întâlnit recent cu Livia Drãgoi ºi mi-a astronauþilor folia argintie sau aurie este târguri de artã, cum ar fi cele de la Hamburg,
spus cã prima expoziþie trebuie neapãrat s-o fac la omniprezentã. Am fost imediat remarcat datoritã Roma, Barcelona, New York. Din 1997 am intrat la
Cluj. Sigur, în ciuda faptului cã am trãit atât de prezenþei obsesive a acestui element, nepictat de Opera Gallery, graþie lui Gilles Dyan. Datoritã aces-
mult timp în strãinãtate, nu am rupt legãturile mele nimeni pânã la mine. E nu numai chestiunea obser- tui om providenþial tablourile mele au fost expuse
sufleteºti cu þara, cu Clujul în care am atâþia pri- vaþiei realiste faþã de simbolurile materiale ale unei ºi vândute în cele zece filiale ale galeriei din rue
eteni ºi admiratori. E firesc sã fiu legat sufleteºte de civilizaþii obsedate de curãþenie, de o strãlucire Saint-Honoré.
þara mea natalã, o þarã capabilã sã facã salturi facilã ºi efemerã în fond. E, s-ar putea spune, o
fenomenale în dezvoltarea ei. De la Carol I, primul reflecþie filosoficã, dar ºi o problemã de abilitate - Care e cota dumneavoastrã în prezent?
rege care a modernizat România, þara a traversat tehnicã, care nu e la îndemâna oricui. Folia de alu-
prefaceri care au aliniat-o în rândul þãrilor cu ade- miniu, un produs banal, a devenit la mine un ele- - Cota e stabilitã de mai mulþi factori, dar sim-
vãrat europene. În perioada interbelicã eram o þarã ment pictural esenþial, un patent al meu. Dar, plificând puþin aº spune cã ea depinde de mãrimea
prosperã, cu o monedã convertibilã, cu un remarca- revenind la întrebarea dumneavoastrã, aº vrea sã ºi complexitatea lucrãrii. O lucrare de dimensiunea
bil grad de civilizaþie. Nu pot sã uit cã, în vremurile evadez din acest univers aseptic, ºi sã mã întorc la 1,50- 1,80 metri e vândutã de galerist cu sume
bune, mama purta haine de la Londra ºi mãnuºi de simbolurile esenþiale ale acestei regiuni în care am cuprinse între 90.000 ºi 100.000 de euro.
la Paris. A fost, fãrã îndoialã, o epocã strãlucitã, în crescut, în zona Ardealului. Vreau sã realizez un
care România a ars etapele ºi a fãcut serioase efor- mixaj, preluând elemente din primele mele tablouri - Acum când v-aþi îndeplinit visul de a reprezen-
turi de modernizare. Sigur, au fost ºi 50 de ani de (cãpiþe, care, etc) combinate cu altele din tablourile ta arta plasticã româneascã la Paris ºi în întreaga
“stagnare” în perioada comunistã. E bine sã punem realizate în ultima perioadã. Mã gândesc cu mare lume, pe când întoarcerea la “rãdãcini”?
niºte ghilimele, cãci lucrurile nu au stat foarte rãu plãcere la vacanþele pe care le-am petrecut la bunicii
în toate domeniile. Dar sã vã spun o micã pican- paterni din Mãnãstireni. A fost un privilegiu al exis- - Omul nu e un pom, nu are rãdãcini ca sã
terie. Prin 1994, am cunoscut un francez, director tenþei mele ca între 7 ºi 19 ani sã prind lumea rãmânã fixat într-un singur loc. Aºa cã, sigur, mã
de bancã, ce rãspundea de investiþiile de la aceea de curat Ev Mediu, fãrã baie, fãrã luminã voi reîntoarce în Clujul tinereþii mele. Aici am încã
Bruxelles pentru zona Transilvaniei. Mi-a mãrturisit electricã, cu prezenþa familiarã a animalelor - capre, mulþi prieteni ºi fraþi. Aici, la Cluj, în Cimitirul cen-
cã jumãtatea din inima lui i-a rãmas în România. vaci, mãgari. Cât de fascinant era universul ºurii, cu tral, se odihnesc pãrinþii mei. Deocamdatã, sunt în
Vãzuse albumul meu la Carmen Cristian ºi a spus lanþuri ruginite, cu unelte arhaice de lemn, lumea plinã putere creatoare ºi nu mã grãbesc deloc sã mã
cã e cea mai mare descoperire culturalã pe care a aceea în care puteai sã umbli desculþ ºi sã culegi retrag la umbra rãdãcinilor. E mai bine sã profit de
fãcut-o în spaþiul românesc. ciuperci! Brueghel curat! Mã gândesc cã fetiþa mea faptul cã existã o legãturã aerianã între Paris ºi Cluj.
A vrut sã ne cunoaºtem mai bine, m-a vizitat la nu a vãzut niciodatã un rât de porc pe viu. Din
Paris ºi, într-o discuþie foarte lungã, mi-a mãrturisit acest punct de vedere eu am avut noroc, cãci am Interviu realizat de
cã Europa are nevoie de o rapidã integrare a avut parte de o copilãrie petrecutã în mediul þãrã- Ion Cristofor
României, chiar dacã nu vom îndeplini toate nesc. Pe de altã parte, ca elev ºi student la Cluj am

18 TRIBUNA • NR. 154 • 1-15 februarie 2009

18 Black Pantone 253 U


Black Pantone 253 U

1985, romanul In Country. Povestea adolescentei


Sudul american contemporan în interviuri Samantha Hughes, care încearcã cu disperare sã
afle ceva despre tatãl mort în rãzboiul din
Bobbie Ann Mason ºi Vietnam înainte de naºterea ei, a devenit repede
best seller ºi a fost ecranizat, patru ani mai târziu,
în regia lui Norman Jewison. În 1988 publicã cel
„realismul de mall ” de–al doilea roman, Spence + Lila, urmat, un an
mai târziu, de o nouã colecþie de povestiri, Love
Life. Al treilea roman, Feather Crowns, apãrut în
de vorbã cu Bobbie Ann Mason 1993, este câºtigãtor al Southern Book Award.

B
obbie Ann Mason s–a nãscut în 1942 în circumscrie fenomenul cultural cunoscut sub Cele mai recente scrieri ale autoarei sunt, în
Mayfield, Kentucky. Primele amintiri ale numele de „noul Sud”, nãscut în anii ’70, sub ordinea publicãrii: volumul de povestiri Midnight
autoarei reconstituie copilãria în ferma de la presiunea urbanismului care invadeazã Sudul Magic (1998), volumul de memorii Clear Springs:
marginea oraºului, unde treburile gospodãreºti rural, aºezând într–un colaj neverosimil, de a Family History (1999), colecþia de povestiri
sunt subminate constant de pasiunea pentru dimensiuni suprarealiste, antene parabolice pe Zigzagging Down a Wild Trail (2001), de
lecturã ºi de nostalgia depãrtãrilor. Aºa cum avea rulote pãrãginite la marginea pãdurii, restaurante asemenea câºtigãtor al Southern Book Award,
sã–ºi aminteascã mai târziu: “În timp ce culegeam fast–food lângã vestitigii confederate, sau mall–uri romanul An Atomic Romance (2005) ºi volumul
afine sau pliveam în grãdina de legume sub gigantice lângã plantaþiile de bumbac. În aceastã de povestiri Nancy Culpepper (2006). Volumul
soarele dogoritor al dimineþii, visam sã cãlãtoresc lume, scriitoarea descoperã americanul de rând – reuneºte toate povestirile a cãror protagonistã este
ºi sã vãd lumea.” A studiat jurnalismul la fermierul, ºoferul de camion, chelneriþa, coafeza Nancy Culpepper, începând cu 1980, adãugând ºi
Universitatea din Kentucky, iar dupã absolvire, în sau ºomerul – marginalizat cu o subtilitate perfidã câteva povestiri noi. Personaj recurent în proza lui
1962, ºi–a fãcut debutul în acest domeniu de cãtre cei educaþi, exilat la marginea visului Mason, probabil ºi datoritã unei mãrturisite
redactând cronici mondene ºi de film pentru american ºi scos din când în când la rampã sub afinitãþi structurale cu autoarea, Nancy se apropie
revistele newyorkeze Movie Star, Movie Life ºi vreun slogan democratic al ºanselor egale. acum de 40 de ani, este cãsãtoritã cu un yankeu
T.V. Star Parade. A urmat apoi ºcoala doctoralã a Paradoxal, ne aratã autoarea, aceºti oameni ale ºi locuieºte lângã Philadelphia. Întorcându–se la
Universitãþii din Connecticut, obþinând, în 1972, cãror lecturi se rezumã la ziare ºi reviste ºi care ferma familiei, descoperã întâmplãtor în podul
titlul de doctor în literaturã cu o disertaþie despre n–au deschis niciodatã o carte, au întotdeauna o casei fotografiile unei misterioase mãtuºi al cãrei
Ada lui Vladimir Nabokov. Lucrarea este poveste care meritã spusã. nume îl poartã ºi despre care nimeni nu–ºi mai
cunoscutã în forma în care a fost publicatã în În ciuda orientãrii aparent tematice a prozei aminteºte nimic. Trãirile contradictorii ale
1974, cu titlul ”Nabokov’s Garden: A Nature sale, Bobbie Ann Mason reuºeºte cu eleganþã ºi personajului în faþa trecutului devenit dintr– odatã
Guide to Ada”. naturaleþe sã pãstreze distanþa atât faþã de mesajul palpabil îi prilejuiesc scriitoarei un ºir de meditaþii
A început sã scrie prozã relativ târziu, prima populist–militantist, cât ºi faþã de efuziunile tandre asupra familiei, memoriei, istoriei ºi
povestire fiindu–i publicatã în sãptãmânalul The nostalgice prilejuite de evocarea spaþiului natal. jocurilor destinului. În acest moment Bobbie Ann
New Yorker în 1980. Într–un interviu acordat Toate acestea se pierd undeva pe drumul între Mason este scriitor rezident la Universitatea din
pentru editura Harper Collins, scriitoarea îºi spaþiul geografic ºi cel al textului, ceea ce rãmâne Kentucky.
aminteºte: „A durat mult pânã mi–am descoperit ***
fiind un mesaj pe cât de simplu ºi de bun simþ,
materialul. N–a fost vorba despre formarea Dialogul care urmeazã face parte dintr–o serie
pe atât de sonor: întrucât clasa muncitoare este
deprinderii de a scrie, ci despre modul de a vedea de interviuri realizate cu scriitori contemporani ai
covârºitoare numeric în America, a ignora
lucrurile. ªi mi–a luat foarte mult timp sã mã Sudului american în Oxford, MS, în perioada
poveºtile acestor oameni echivaleazã cu ratarea a
maturizez. Scriam de ceva vreme, dar nu eram în septembrie–decembrie 2006, cu scopul de a
însuºi pulsului acestei þãri.
stare sã–mi dau seama despre ce sã scriu. Aspiram urmãri evoluþia conceptului de
Opera scriitoarei cuprinde romane ºi colecþii
întotdeauna la lucruri îndepãrtate, astfel cã a regiune/regionalism în epoca postmodernã în care
de povestiri care, în mod ironic, nu vor fi
durat mult pânã mi–am îndreptat privirea înapoi, identitatea naþionalã este perpetuu reconstruitã
niciodatã citite de cãtre cei care le–au fost sursã
spre casã ºi am realizat cã acolo era centrul din perspectiva globalizãrii. Pentru a ilustra modul
de inspiraþie. Prima sa colecþie de povestiri, Shiloh
gândirii mele.” în care scriitorii sudiºti contemporani se desprind
and Other Stories, pentru care i s–a acordat
Odatã descoperit „materialul”, acesta a fost definitiv de paradigmele tradiþionale de formã ºi
premiul pentru debut din partea Fundaþiei Ernest
modelat întru construirea unui spaþiu narativ conþinut asimilându-ºi „moºtenirea” regionalã, cu
Hemingway, a apãrut în 1982. Instantaneele din
populat de oameni de rând din vestul statului diferite grade de iconoclasm, într–un discurs
viaþa orãºelelor de provincie ºi a suburbiilor din
Kentucky, contribuind la revirimentul ficþiunii capabil sã ordoneze experienþa lumii
vestul statului Kentucky nu au nimic senzaþional,
regionale în literatura americanã ºi, în acelaºi contemporane prin asumarea ei ca o permanentã
dar sunt departe de a fi banale în sinceritatea
timp, inaugurând un curent literar distinct, provocare a limbajului, interviurile s–au axat, în
emoþiei ºi intensitatea zbaterii personajelor,
identificat de critici ca realismul de mall principal, pe douã aspecte:
incapabile sã–ºi însuºeascã ritmul derutant al unei
(„shopping mall realism”). Acest spaþiu Atitudinea scriitorului contemporan faþã de
lumi care le–a invadat existenþa. Urmeazã, în
regiunea natalã ºi trecut ca surse de inspiraþie ºi
elemente modelatoare ale sensibilitãþii artistice;
Reacþia faþã de „etichetarea” ca scriitori
sudiºti.
Înainte de toate, trebuie spus cã prima mea
tentativã de a obþine un interviu cu ocazia
turneului de promovare a volumului de povestiri
Nancy Culpepper s–a soldat, în mod firesc, cu un
eºec, cunoscutã fiind reþinerea scriitoarei faþã de
dialogul bazat pe întrebare–rãspuns ºi aversiunea
faþã de discursul academic. Urmãtoarele rânduri
sunt rezultatul celei de–a doua încercãri, de
aceastã datã reuºitã graþie revizuirii metodei de
abordare, prin sporirea dozei de diplomaþie ºi
scãderea celei de entuziasm academic.

Gabriela Dumbravã: Doar acum, dupã ce am


aflat despre reþinerea pe care o aveþi faþã de
interviuri ºi faþã de abordãrile academice, îmi dau
seama ce neinspiratã am fost când v–am solicitat
un interviu la librãria Square Books din Oxford,
în 14 octombrie. Mai mult, intimidatã de
perspectiva de a vorbi cu o scriitoare celebrã,

Nicolae Maniu Lumea carului

TRIBUNA • NR. 154 • 1-15 februarie 2009 19

Black Pantone 253 U 19


Black Pantone 253 U

cont propriu ºi cã poate conþine lucruri de care - Poate e vorba de sentimentul de a fi un


m–am strãduit atât de mult sã dovedesc cã mi–am autorul ei nu este conºtient. Este total greºit sã observator detaºat, aºa cum pot fi doar oamenii
fãcut serios „temele”, încât, dacã bine îmi presupunem cã autorul a intenþionat ceva în din comunitãþile mici, care nu sunt „prinºi” în
amintesc, am folosit ºi termeni înspãimântãtor de opera sa. Personal, sunt sigurã cã autorul nu este centrul vieþii sociale, dar sunt destul de aproape
confuzi, cum ar fi ‘postmodernism’! Sper sincer întotdeuna conºtient de ceea ce face. Sunt adesea de margine pentru a vedea dincolo. Cu alte
sã mã reabilitez cu acest interviu... foarte surprinsã de ideile cititorilor, dar, de cele cuvinte, neadaptaþii.
mai multe ori, observaþiile lor sunt juste, întrucât
Bobbie Ann Mason: Te rog, nu este nevoie sã existã în operã o unitate organicã, naturalã, care - „Nu poþi învãþa din trecut”, spune Emmett
te scuzi. Dã–mi voie sã–þi explic. În mod normal, provine din imaginaþia creatoare a scriitorului. Pe în romanul In Country. Sunã destul de ciudat,
nu am nicio reþinere faþã de interviuri, mai ales cã de altã parte, cred cã, într–adevãr, cititorii pot din partea unui veteran al rãzboiului din Vietnam.
am acordat foarte multe în timpul turneelor de vedea prea mult într–o scriere, ceea ce este Ce vrea sã spunã cu asta?
promovare a cãrþilor mele. Dar genul de discuþie inevitabil, dat fiind numãrul infinit de interpretãri
bazatã pe întrebare – rãspuns mã pune în mare individuale. - Cred cã vrea sã spunã cã oamenii nu învaþã
dificultate, mai ales când este transcrisã ulterior. din trecut.
Atunci, pentru cã apar groaznic de incoerentã, - Într–un alt interviu aþi afirmat cã scriitorul
trebuie sã pierd o grãmadã de timp editând sau gândeºte în termeni literali, fãrã vreo legãturã cu - ªi, vorbind de trecut, ce rol credeþi cã
chiar rescriind anumite afirmaþii, pentru ca un conþinut tematic. Cum funcþioneazã Bobbie joacã/ar trebui sã joace acesta în viaþa noastrã, pe
lucrurile sã aibã sens. Am avut câteva experienþe Ann Mason ca cititor? Poate rezista tentaþiei de a care suntem atât de ocupaþi s–o trãim aici ºi
de acest gen ºi este extenuant. În ceea ce priveºte cãuta semnificaþii dincolo de nivelul textual? acum?
reþinerea mea faþã de abordarea academicã, aºa
cum o numeºti tu, cred cã are legãturã mai - Nu–mi mai amintesc când am fãcut o - Mã simt din ce în ce mai atrasã de istorie –
degrabã cu mine, nu cu abordarea în sine. Nu pot afirmaþie atât de platã. Sunt sigurã cã nu am spus nu în sensul nostalgiei sau al istoriei de familie, ci
sã concep o abordare academicã a propriei mele asta în sens atât de strict ºi m–am referit doar la de alte vremuri ºi tãrâmuri, prin imaginaþie. Mã
opere, pentru simplul fapt cã n–am creat–o în mine. Este adevãrat cã merg, în general, pe un fascineazã detaliul scenei istorice, cum ar fi, de
acest fel ºi nu o vãd astfel când este terminatã. plan destul de literal atunci cînd scriu o povestire exemplu, Revoluþia Francezã. Îmi doresc sã ºtiu
Este dificil pentru un scriitor sã aibã o asemenea – concep dialogul, descriu interioarele, hotãrãsc cum a fost.
perspectivã asupra propriei opere. cum este vremea, sau dacã este vreo pisicã de
hrãnit. Apoi, când încep sã lucrez asupra textului - La un moment dat, aþi mãrturisit un
- Am crezut întotdeauna cã procesul de astfel ca lucrurile sã prindã viaþã, temele încep sã ataºament ºi o afinitate speciale cu personajul
extragere a semnificaþiei dintr–o operã de artã este prindã ºi ele cotur, adâncind sensurile. La început Nancy Culpepper. În ce fel vã identificaþi cu ea?
un act de re–citire creativã ºi, implicit, un proces nu ºtiu care vor fi temele. Nu este o abordare
care þine de imaginaþie. M–a surprins sã aflu cã productivã. Aºa cã nu încerc sã impun o temã - Ea este mai aproape de sensibilitatea mea
dv. consideraþi cã procesul creator ºi cel analitic asupra unei naraþiuni. Nu lucrez pornind de la decât oricare alt personaj pe care l-am creat.
(pentru a evita termenul „critic”) sunt opuse. De idei ºi teme, ci, mai degrabã, de la detalii ºi Seamãnã cel mai mult cu mine. Povestirile din
ce credeþi asta? sentimente. Dar unele abstracþii pot sã transparã care face parte nu sunt tocmai autobiografice, dar
din povestire ca reflectãri ale propriilor mele sunt inspirate din trecutul meu rural, familia mea
- Când scriu, pendulez între starea creatoare preocupãri ºi sensibilitãþi. Când mã aflu în ºi sciziunea culturalã pe care am suferit–o când
ºi cea analiticã. În prima visez, iar în cea de–a postura de cititor, tind sã citesc ca un scriitor, m–am mutat din Nord în Sud. Experienþa ei este,
doua îmi privesc visarea cu un ochi oarecum conºtientã fiind de detaliile tehnice – limbaj, întrucâtva, diferitã, dar felul ei de a gândi mi se
critic. Oscilez între cele douã. Le mai numesc ºi atmosferã – ºi de varietatea de efecte obþinute. pare familiar.
scriere ºi revizuire. Aceste concepte se aplicã în
cazul procesului creaþiei. În cazul lecturii operei - Am pus întrebarea precedentã, pentru cã ºtiu - Lee Smith este de pãrere cã finalurile fericite
finite, însã, sunt sigurã cã ai dreptate când afirmi cã aþi scris o tezã de doctorat despre Vladimir ºi oamenii care o duc foarte bine nu sunt
cã imaginaþia este implicatã în citire ºi re–citire. Nabokov. Mã întreb dacã Nabokov a citit „material” pentru ficþiune. Dv. ce consideraþi cã
Expresia „a extrage semnificaþia dintr–o operã de lucrarea ºi ce reacþie a avut. poate constitui „materialul” ficþiunii?
artã” este cea care îmi dã de gândit. Dacã am
putea pur ºi simplu sã extragem sensul din operã, - Nabokov a citit manuscrisul tezei mele, iar - Cred cã este ca în cazul jurnalismului.
sã–l separãm, atunci opera n–ar mai fi viabilã ºi soþia sa, Vera, mi–a trimis notiþele lui pe câteva Poveºtile fericite nu ajung la ºtiri. Orice poate
n–ar mai avea nicio raþiune de a fi. Aºa cum pagini dactilografiate. Au fost observaþii sã–ºi gãseascã drumul spre lumea ficþiunii, atâta
spunea Mark Twain, nu poþi extrage lumina amuzante, instructive ºi, bineînþeles, foarte timp cât este provocator, complex ºi are un
dintr–un licurici. Probabil cã nu te–ai referit la nabokoviene, scrise la persoana I. Mai târziu, impact durabil.
extragere în sens „chirurgical”. coordonatorul meu de la Universitatea din
Connecticut, profesorul J. D. O’Hara, a avut - Cum ºtiþi cã o impresie sau un moment din
- Desigur cã nu. Am avut în vedere un proces ºansa sã–i viziteze pe soþii Nabokov în Montreux, experienþa dv. „meritã” sã devinã povestire?
mult mai subtil ºi mai puþin invaziv care aparþine Elveþia. Când s–a întors de acolo, mi–a spus cã
spaþiului lecturii ºi prin care experienþa esteticã se Nabokov m–a apreciat ca fiind „o scriitoare foarte - Experienþa este cel mai adesea imaginarã.
transformã în experienþã ontologicã. bunã”. Poate fi un sunet, un cuvânt sau o frânturã de
propoziþie care se tot repetã în mintea mea. Sau
- În orice caz, nu cred cã abordarea analiticã - Acum, cunoscându–vã mãrturisita „oroare de chiar un anumit ton narativ pe care vreau sã–l
trebuie sã fie reductivã. Dacã o operã este etichete”, o sã încerc sã–mi formulez întrebarea cultiv.
într–adevãr valoroasã, n–o poþi diseca. aºa: ce anume este specific „sudist” în proza dv.
ºi ce nu? - În sfârºit, cu riscul de a avea un final la fel
- Credeþi cã abordarea analiticã poate agresa de nefericit ca ºi începutul, atunci când v–am
opera literarã prin excese de interpretare? Întreb - Mi–e greu sã spun. Desigur cã limbajul ºi solicitat prima datã un interviu, trebuie sã vã
asta, întrucât se crede cã textul literar bagajul meu cultural dau un caracter inevitabil întreb: dacã ar fi sã predaþi proza lui Bobbie Ann
supravieþuieºte prin re–evaluarea sa perpetuã în sudist scrierilor mele. Însã trebuie reþinut cã am Mason’s cum aþi descrie–o, într–o propoziþie,
procesul lecturii. Desigur cã excludem din discuþie crescut într–o regiune insularã care a ignorat studenþilor?
analiza fanaticã, hotãrâtã sã impunã canoane doar Rãzboiul Civil ºi nu s–a hrãnit din poveºti. Mai
de dragul de a susþine o idee preconceputã. Pe de mult, o mare parte din experienþa mea literarã a - N–am idee care ar fi abordarea idealã a lui
altã parte, însã, cititorii obiºnuiþi fac ºi ei un fel fost filtratã prin ºocul cultural pe care l–am avut Bobbie Ann Mason ca scriitoare. Dar aº vrea ca
de analizã filtrând ceea ce citesc prin propria în nord–est. cititorii sã fie atenþi la sonoritãþi, la tonuri. Nu
experienþã ºi sensibilitate. Cred cã de aceea mi–am privit niciodatã povestirile din perspectiva
sunteþi, uneori, surprinsã când aflaþi de la un - „Cultura Sudului este cea care a avut cea mai temei sau a subiectului. Pentru mine, toate au
cititor ce aþi vrut sã spuneþi într–o povestire! profundã influenþã asupra mea ca om”, afirmaþi fost proiecte lirice. Dar poate mã amãgesc...
într–un interviu. Cât din aceastã influenþã Interviu realizat de
- Am fost educatã (în tradiþia „New transpare din modul în care priviþi lumea? Gabriela Dumbravã
Criticism”) sã cred cã opera supravieþuieºte pe

20 TRIBUNA • NR. 154 • 1-15 februarie 2009

20 Black Pantone 253 U


Black Pantone 253 U

puncte de vedere
Nationalitatenfrage [în loc de Nationalitätenfrage,
Cum nu trebuie sã arate o F. S] und die Sozialdemokratie, Viena, 1924;
Madievschi, S. A., Elita economicã a României
1866-1918, Chiºinãu, 1993 (de fapt Elita politicã a
construcþie istoriograficã României… F.S.), Alexandri, V. – Lipitorile satului,
Dramã în trei acte ºi douã tablouri, Iaºi, 1863 etc.
etc. Foarte multe titluri din bibliografie sunt
Flavius Solomon preluate probabil din lucrãri ale altor autori, fãrã

D
iscuþiile in jurul problemei naþionalitãþilor 1866-1918) în acelaºi volum colectiv (p. 280-321) ca dl. Turliuc sã le fi consultat personal. Doar
sau minoritãþilor, care tind sã nu mai ºi în Itinerarii istoriografice, volum editat de astfel am putea explica nenumãratele erori în
ocupe agenda principalã, precum acum Gabriel Bãdãrãu, Iaºi, 1996, p. 166-1902. redactarea acestora. De pildã, din cele nouã titluri
câþiva ani, reprezintã în continuare un fel de test Un frumos exemplu de perseverenþã am putea de la litera „A” din rubrica lucrãri ºi studii
de competenþã ºi onestitate pentru istoricii ºi spune, mai ales cã la noi discuþiile cu caracter generale, patru sunt reproduse greºit. Nici mãcar
intelectualii români. Ne amintim cã la începutul deontologic sunt complet marginale dacã nu indicele de nume nu face notã discordantã cu
anilor 1990, atunci când noul regim liberal nu-ºi absente. Cui i-ar pãsa deci, atâta timp cât restul cãrþii. Astfel, mai bine de jumãtate dintre
interiorizase încã o culturã politicã liberalã, în instituþiile academice nu sancþioneazã acest tip de menþiunile de nume de la literele cercetate de
care minoritãþile sã-ºi aibã locul lor legitim, comportament. Dimpotrivã! Poate cã mine aleatoriu („A”, „G”, „N” ºi „W”) nu au
problema declanºa nu numai valuri de isterie autoplagiatul mai mult sau mai puþin discret ar putut fi gãsite în text la paginile menþionate.
publicã dar ºi numeroase dispute în interiorul putea fi trecut cu vederea, dacã rezultatele ar fi Existã ºi situaþii când nume folosite în text nu se
spaþiului academic. O frontierã de netrecut pãrea mãcar onorabile ºi mãcar la nivel formal dacã nu regãsesc ºi în indice.
cã se lãsase atunci între „naþionaliºti” ºi al conþinutului. Se ºtie de altfel cã republicarea Sã încercãm sã depãºim aceste veritabile
„cosmopoliþi”. Primii, dominanþi, susþineau mai unor studii mai vechi într-o lucrare nouã este o obstacole pe care dl. Turliuc le aºeazã între el ºi
departe modelul de stat de tip iacobin (naþional ºi practicã întâlnitã frecvent în lumea academicã, cititor ºi sã încercãm o analizã a conþinutului
centralizat) promovat de naþional-comunismul lui legitimã adesea. În general, aceasta se face în propriu-zis al lucrãrii. „Ansamblul demersului”, ne
Ceauºescu; aceºtia cultivau o imagine idilicã, anumite limite ºi îndeosebi cu o anumitã logicã. spune promiþãtor dl. Turliuc la p. 7, „vizeazã
eroizantã ºi neproblematicã a trecutului naþional, Pe scurt, republicarea îºi propune sã aducã o modul în care, în cadrul marelui proces istoric de
precum ºi viziunea unei naþiuni organice ºi noutate oarecare, fie ºi o simplã corecturã de text. organizare a României moderne, naþionalitãþile
omogene. În aceastã perspectivã, „alogenii”, De aceea, pare cu atât mai supãrãtor în cazul ºi-au definit rolul ºi poziþia în societatea românã,
minoritãþile, erau fie pericole interne, care volumului de faþã faptul cã autorul este mai felul în care aceasta din urmã a reacþionat în faþa
trebuiau într-o formã sau alta extirpate, fie perseverent decât este omeneºte suportabil. Astfel, complexitãþii problemei, atitudinea ºi intervenþia
cantitãþi neglijabile, care nu puteau cere dreptul la d-sa reia cu obstinaþie atât erorile din textele vechi marilor puteri, în fine, modul în care alogenii s-au
a fi integrate „istoriei naþionale”. Astãzi, lucrurile (greºeli de ortografie sau de corecturã) cât ºi integrat în varii mãsuri în societatea noastrã din a
par sã se fi nuanþat, pe mãsurã ce tema ºi doua jumãtate a secolului al XIX-lea ºi începutul
fragmente deja editate în capitolele anterioare, ca
referenþialul minoritarului ca strãin s-a estompat secolului al XX-lea”. Ceva mai târziu, autorul
ºi cum ar fi angajat într-un fel de operaþiune de
în atenþia publicã. Cât de mult, nu se ºtie încã. precizeazã ºi faptul cã lucrarea se doreºte a fi o
reciclare permanentã! Iatã de exemplu, gãsim
Tot ce ºtim este cã n-ar trebui sã ne facem iluzii „sintezã” menitã „sã fixeze în cadre fireºti statutul
fragmente similare la paginile 50 ºi 142, 82-83 ºi
prea mari, dupã cum o dovedeºte lucrarea pe care naþionalitãþilor în procesul organizãrii României
104-105, 87 ºi 107, 88-89 ºi 113-114, 115 ºi 177,
o prezentãm mai jos ºi în care putem distinge, în moderne” (p. 32).
120-121 ºi 205 etc.
termeni aproape didactici, de ce tribalismul Dacã autorul spune cã lucrarea este o
Cum spuneam însã, autorul nu pare a fi la
ideologic este o formã severã de pauperism „sintezã”, îl putem crede, dar în acest caz, ar
curent cu niciun fel de normã cu privire la
intelectual. trebui modificatã „pe ici pe colo, prin pãrþile
corectitudinea formalã a unui text academic. Iatã
Lucrarea dlui Cãtãlin Turliuc (Organizarea esenþiale” definiþia acceptatã deja a unei sinteze
doar câteva dintre greºelile de ortografie
României moderne. Statutul naþionalitãþilor (1866- academice. Oricum, titlul sugereazã mai mult cã
frecvente: „deasemenea” ºi „deasemeni” pentru
1918), Iaºi, Editura Performantica, 2004, 263 p.), ar fi vorba de o cercetare monograficã, chiar dacã
„de asemenea”; „secolul al XIX lea” / „secolul al
cercetãtor acreditat în lumea academicã frontierele între cele douã specii nu sunt atât de
XX lea” în loc de „secolul al XIX-lea…” sau, mai
româneascã, trebuie aºadar înþeleasã ca un ecou, precise, dupã cum se ºtie. În acelaºi timp, titlul ar
simplu, „secolul XX…”; „aceiaºi” pentru
fie ºi oarecum întârziat, al dezbaterilor anilor fi trebuit mai clar definit. Ce vrea sã spunã
pronumele feminin „aceeaºi” etc. Propoziþiile sunt
nouãzeci ºi ca o expresie a direcþiei istoriografice vocabula „organizare” în acest caz? Apoi la ce
deseori încheiate fãrã semnul punct. Autorul nu
de care aminteam mai sus. Pare-se cã aceasta statut al naþionalitãþilor face referire? Este vorba
ne lãmureºte de ce foloseºte mai multe forme
reprezintã la origine teza de doctorat a dlui de un cod normativ eventual, un set de reguli
pentru ghilimele în situaþii similare. Nu existã în
Turliuc, susþinutã la Universitatea „Al. I. Cuza” juridice sau para-juridice cu privire la aceste
text nicio regulã în plasarea numerelor de ordine
din Iaºi în anul 1999. Volumul a fost încununat grupuri sociale sau de un „statut” informal, în
ale trimiterilor la notele de subsol, respectiv,
în anul 2006 cu premiul Kogãlniceanu al sensul de poziþie în cadrul societãþii? Ori poate ºi
înainte sau dupã semnele de punctuaþie. Termeni
Academiei Române. În mod curios, o versiune una ºi alta?
ºi nume preluate din alte limbi, în speþã din
similarã în douã volume separate a vãzut lumina Pe de altã parte, este uºor de observat încã de
limba germanã, sunt ortografiate greºit. Chiar
tiparului tot în 2004 la editurile „Junimea” (vol. la cuprins cã de fapt evreii reprezintã singurul
dacã volumul a fost publicat în 2004, autorul
II) ºi „Performantica” (vol. I). grup etnic de care se ocupã dl. Turliuc, iar cele
foloseºte sintagma „secolul trecut” pentru secolul
Este drept cã, ºi pânã atunci, fragmente întregi câteva referiri sumare la þigani sau minoritãþile
XIX ºi pe cea de „secolul nostru” pentru secolul
din carte mai apãruserã, unele de mai multe ori, din Dobrogea sunt evident prea puþine pentru ca
XX. Aceeaºi lipsã de norme o gãsim ºi la notele
în reviste de specialitate sau în volume colective. titlul volumului sã poatã fi justificat cu adevãrat.
de subsol, în reperele bibliografice (p. 223-256) ºi
De pildã, jumãtate din capitolul Naþionalitãþile în Din pãcate, ºi celelalte obiective ale lucrãrii rãmân
în indicele numelor menþionate în text (p. 257-
România modernã. Statutul juridic (p. 101-119) doar la faza de deziderat. De pildã, analiza
263). De la primele note, dl. Turliuc foloseºte mai
este o reeditare fãrã modificãri a articolului promisã a modului ºi palierelor de integrare a
multe sisteme de citare, nu lasã deseori spaþii
Statutul juridic al naþionalitãþilor în România populaþiei neromâneºti eºueazã chiar din start
între cuvinte, utilizeazã abrevierea op. cit. pentru
(1866-1878), publicat anterior de douã ori: în într-o simplã naraþiune despre dezbaterile publice
lucrãri pe care nu le-a citat anterior, se încurcã în
2000, în „Anuarul Institutului de Istorie «A. D. ºi parlamentare în problema acordãrii drepturilor
ordinea notelor din text ºi a celor de la subsolul
Xenopol»” (XXXVII, p. 161-179), respectiv în cetãþeneºti pentru evrei (p. 81-139), despre istoria
paginii, invocã afirmaþii ale unor autori fãrã a
2002, în volumul colectiv Dumitru Vitcu, economicã a comunitãþii mozaice din România la
preciza exact pagina (ex.: p. 10, nota 3; p. 12,
Dumitru Ivãnescu, Cãtãlin Turliuc, Modernizare ºi sfârºitul secolului XIX ºi începutul secolului XX
nota 10; p. 14, notele 17, 24 ºi 26; p. 22, nota 82;
construcþie naþionalã în România. Rolul factorului (p. 141-181) sau despre unele reacþii internaþionale
p. 51, nota 36). Titlurile din repere bibliografice
alogen, 1932-1918, Iaºi, Editura Junimea, 20021 la situaþia juridicã a evreilor români (p. 183-219).
sunt redactate fãrã nicio regulã, aparent cel puþin:
(p. 175-194). Un alt capitol, Implicaþii ºi Cititorul va cãuta inutil explicaþii clare la cauzele
Acton, lord – Essay on Nationality, London, 1862;
rezonanþe internaþionale ale problemei imigrãrii masive a evreilor în Moldova, analize
Adãniloaie, N. – Independenþa naþionalã a
naþionalitãþilor, poate fi citit sub alt titlu (Marile
României, Bucureºti, 1986; Bauer, O. Die
puteri ºi problema naþionalitãþilor în România,

TRIBUNA • NR. 154 • 1-15 februarie 2009 21

21 Black Pantone 253 U


Black Pantone 253 U

iar pentru cazul special al Europei Centrale ºi de noastre, „care cuprindea ºi un numãr apreciabil de
privitoare la primele experienþe ale acestora pe Est pe cele ale lui Jürgen Kocka13, John R. alogeni”20. Chiar dacã are deja la activ câteva
pãmânt românesc, comparaþii cu alte regiuni din Lampe14, Dominic Lieven15, Peter Urbanitsch16, articole cu referire la perioada comunistã, autorul
Europa Centralã ºi de Est sau preocupãri pentru Adam Wandruszka17 ºi Holm Sundhaussen18. explicã, în capitolul dedicat istoriografiei, într-un
organizarea vieþii interne a credincioºilor mozaici Fãrã a ne spune ºi motivul, dl. Turliuc expediazã mod mai mult decât simplist natura
de la noi. Pentru aceasta, ar fi fost desigur cercetãtori care au scris despre istoria evreilor din naþionalismului românesc din anii 1960-1980.
necesar ca autorul sã cunoascã ºi sã foloseascã cel România ºi au fost bine receptaþi de cãtre lumea Astfel, scrierile istorice ºi literare în care
puþin o parte a impresionantei literaturi academicã ºi opinia publicã (Carol Iancu, Liviu abordãrile din perspectiva internaþionalismului
referitoare la istoria evreilor din Est în secolul XIX Rotman, Beate Welter, Harry Kuller, Leon proletar erau înlocuite de un discurs naþional
ºi începutul secolului XX3 sau mãcar pe aceea Volovici, Avram Rosen, Victor Neuman, Gary (naþionalist chiar), pot fi numite „curajoase” (vezi
produsã de cãtre evreii români4. Dean Best) în categoria istoricilor „cu rezultate de ex. p. 19), doar dacã nu avem în vedere
Într-o încercare de a prezenta un orizont mai mult sau mai puþin contestabile ºi contextul general ºi jocurile din culisele ierarhiei
istoriografic al temei (p. 9-32), dl. Turliuc oferã, acceptabile” (p. 24). Acest fapt este cu atât mai superioare de partid21. „Breºa” invocatã de autor
alãturi de o simplã înºiruire de nume ºi lucrãri, curios cu cât, aºa cum vom arãta mai jos, (p. 20), ca probã a distanþãrii unor istorici de
fragmente din texte aparþinând unor figuri dl Turliuc nu ezitã sã foloseascã rezultatele unora abordãrile dependente de comanda politicã a
reprezentative ale generaþiei paºoptiste ºi dintre cercetãtorii amintiþi, de cele mai multe ori epocii – apariþia în 1964 la Editura Academiei a
postpaºoptiste, pe care le prezintã drept concepte fãrã a menþiona acest lucru. Însemnãrilor lui Marx despre români22 –,
închegate despre naþiune ºi naþionalism5. De În tradiþia consacratã de istoriografia constituie, aºa cum a demonstrat istoricul olandez
pildã, fãrã a avea în vedere un efort minimal de romanticã ºi naþional-comunistã, autorul exceleazã Wim P. van Meurs, tocmai o dovadã a
înþelegere a operei lui Constantin Stere, în prezentarea festivistã a unor realitãþi româneºti instrumentalizãrii politice a scrierii istorice din
dl. Turliuc aºeazã viziunea politicã a acestui din a doua jumãtate a secolului XIX ºi începutul România comunistã23 ºi nicidecum expresia
cãrturar ºi om politic pe un fundament exclusiv secolului XX: „Începând cu domnia lui Alexandru emancipãrii istoriografiei noastre.
naþional (p. 15-16). Aceasta în condiþiile în care Ioan Cuza este de remarcat dinamica susþinutã a Printre documentele de arhivã pe care pretinde
scrierile lui Stere, lucru bine ºtiut, abundã în acestui proces [al modernizãrii], continuat la o cã le-ar fi consultat în timpul elaborãrii lucrãrii,
dovezi de deschidere cãtre alte grupuri etnice, scarã mereu amplificatã în ultimele decenii ale dl. Turliuc aminteºte la p. 157, 159, 165 ºi 166
inclusiv cãtre evrei6. ªi un alt exemplu invocat de secolului al XIX-lea ºi la începutul veacului acte din urmãtoarele fonduri: fondul Visteriei
cãtre autor, anume cel al lui Aurel C. Popovici urmãtor, perioadã în care, nu întâmplãtor, Moldovei de la Arhivele Statului Iaºi; fondul
(p. 16), ar fi putut apãrea în cu totul altã luminã, România era catalogatã uneori, în presa vremii, Tribunalului de Comerþ ºi Industrie Ilfov de la
dacã dl. Turliuc ar fi avut în vedere ºi lucrarea de drept „Japonia europeanã” sau „Belgia Arhivele Naþionale Bucureºti; fondul Camerei de
referinþã a acestuia Die Vereinigten Staaten von Orientului”, iar Bucureºtii se pregãteau sã devinã Comerþ ºi Industrie de la Arhivele Statului Iaºi ºi
Groß-Österreich. Politische Studien zur Lösung „Micul Paris”. Opera reformatoare ºi legislativã a fondul Casei Regale de la Arhivele Naþionale
der nationalen Fragen und staatsrechtlichen Krisen Domnitorului Unirii, venirea la tron a principelui Bucureºti. Trecând peste faptul cã o abordare de
in Österreich-Ungarn (Leipzig, 1906). Carol ºi adoptarea constituþiei de la 1866 au felul celei asumate de autor nu poate sã ocoleascã
Încã de la primele pagini ale lucrãrii, autorul însemnat în planul societãþii româneºti canalizarea nenumãratele colecþii de documente referitoare la
insistã asupra caracterului cu totul original al ei pe o albie vãdit modernã, europeanã în conþi- temã din þarã ºi din afarã, constatãm cã ºi cele
demersului sãu, demers menit sã conducã, nutul ºi aspectul sãu, au dat un impuls hotãrâtor câteva referinþe au fost luate de la alþi cercetãtori.
potrivit propriilor spuse, la eliminarea procesului de modernizare care a cãpãtat o serie Urmând întocmai trimiterile, am identificat doar
„prezentãrilor deformate ale realitãþilor naþionale de specificitãþi printre care ºi dimensiunea douã dosare din cele cinci citate. Nici în foile de
româneºti” din perioada creãrii ºi consolidãrii pronunþat naþionalã care ne intereseazã din folosire ale acestora numele dlui Turliuc nu apare
statului modern român (p. 32), iar pentru a-ºi perspectiva abordãrii noastre” (p. 6). însã (a se vedea anexele 1 ºi 2). Gãsim pe de altã
convinge cititorul de originalitatea întreprinderii O altã constantã a lucrãrii este naþionalismul parte numele a doi cercetãtori, Liviu Rotman ºi
trimite la unele teorii ºi metode occidentale tribal, pe care dl. Turliuc îl camufleazã cu Avram Rosen, din lucrãrile cãrora, la fel ca ºi din
privitoare la naþiune, naþionalism, modernizare dificultate. Astfel, scrieri cu o evidentã laturã cele ale lui Carol Iancu, autorul preia frecvent
etc.7. Din pãcate, la fel ca ºi în partea consacratã antisemitã (de pildã broºura Complot jidano- date referitoare la istoria evreilor. Autorul nu
istoriografiei problemei, autorul nu depãºeºte franc-masonic împotriva neamului românesc a lui apeleazã direct la surse nici atunci când
nivelul unor simple înºiruiri – deseori greu de Nicolae C. Paulescu, Bucureºti, 1924) sunt analizeazã diverse fragmente din texte
urmãrit – de nume ºi titluri bibliografice asociate, „în ciuda exagerãrilor antisemite”, programatice referitoare la naþionalismul
(capitolele Provocãri metodologice, p. 33-37; categoriei „remarcabile”. Poate dacã autorul ar fi românesc. Una dintre cãrþile de unde autorul
Concepte cheie: polisemie, forþã ºi fragilitate, citit (cu atenþie) lucrãrile la care face referinþã, sau sustrage fragmente întregi este Idealuri sociale ºi
p. 39-80). În aceastã situaþie, nu este deloc de mãcar analize ºi reflecþii recente19, ar fi ajuns la realitãþi naþionale. Seriile constitutive ale
mirare faptul cã dl. Turliuc trece cu vederea cu totul alte concluzii. Intoleranþa, politica sociologiei româneºti (1848-1918), semnatã de Ion
direcþii întregi de cercetare, devenite, unele de discriminatorie faþã de alte grupuri etnice, actele Ungureanu ºi publicatã la Bucureºti în 1988.
mai multe decenii, un bun câºtigat pentru chiar de violenþã (mai cu seamã faþã de evrei) din Iatã câteva dovezi cu referinþã la texte
abordãri de acest gen. Amintim, pentru context, deceniul premergãtor celei de-a doua conflagraþii aparþinând lui Mihai Eminescu ºi Nicolae Iorga:
rezultatele remarcabile în domeniul contactelor mondiale ºi, în special, în anii rãzboiului,
interetnice din spaþiul urban ale „ºcolii sociologice reflectate inclusiv în scrierile epocii, sunt explicate
de la Chicago”8, studiile de referinþã privitoare la de dl. Turliuc prin „ascensiunea dreptei ºi a
identitate, etnicitate, naþionalism ºi modernizare revizionismului pe plan european”, situaþie în care
ale lui George Herbert Mead9, Wsevolod W. elita româneascã ar fi fost obligatã sã manifeste
Isajiw10, Craig J. Calhoun11, Cameron Rondo12, „grija pentru realitatea geopoliticã” a societãþii

C. Turliuc I. Ungureanu Textul original


(dupã M. Eminescu, Scrieri politice, comentate de D.
p. 12 p. 99 Murãraºu, Craiova, [1935]).

Celebra teorie a clasei (pãturii) superpuse formulatã Studiul istoriei societãþii româneºti de la 1700 încoace, "Avem de-o parte rasa românã, cu trecutul ei, identicã în
astfel de Eminescu: scria Eminescu, aratã cã "deasupra" poporului român toate þãrile pe care le locuieºte, popor cinstit, inimos,
s-a aºezat capabil de adevãr ºi de patriotism. Avem apoi de asupra
"o pãturã superpusã, un fel de sediment de pungaºi ºi acestui popor
de cocote, rãsãritã din amestecul scursãturilor orien- "o pãturã superpusã, un fel de sediment de pungaºi ºi o pãturã superpusã, un fel de sediment de pungaºi ºi de
tale ºi occidentale, incapabilã de adevãr ºi de patrio- de cocote, rãsãritã din amestecul scursãturilor orientale cocote, rãsãritã din amestecul scursãturilor orientale ºi
tism" s-a aºezat deasupra poporului român între "rasa ºi occidentale, incapabilã de adevãr ºi de patriotism", occidentale, incapabilã de adevãr ºi de patriotism, rasa
românã ºi acea pãturã superpusã existând mereu o între "rasa românã" ºi acea pãturã superpusã existând Caradalelor, pe care Moldovenii din eroare o numesc
oscilaþiune, o mutare a punctului de gravitaþie, când mereu o "oscilaþiune, o mutare a punctului de gravi- Munteni"… (p. 287) "Existã de atunci [de la urcarea pe
taþie, când asupra elementelor instinctiv-naþionale, când tron a principelui Carol de Hohenzollern, F. S.] o oscilaþi-
asupra elementelor instinctiv-naþionale, când asupra
asupra celor instinctiv-strãine, dar victoria, precum une, o mutare a punctului de gravitaþie când asupra ele-
celor instinctiv-strãine, dar victoria precum vedem e
vedem, e momentan a acestora din urmã". mentelor instinctiv-naþionale, când asupra celor instinctiv
momentan a acestora din urmã…".
strãine, dar victoria, precum vedem, e momentan a aces-
tora din urmã". (p. 289).

22 TRIBUNA • NR. 154 • 1-15 februarie 2009

Black Pantone 253 U 22


Black Pantone 253 U

C. Turliuc I. Ungureanu Textul original


(dupã M. Eminescu, Scrieri politice, comentate de D.
p. 12 p. 98 Murãraºu, Craiova, [1935], p. 336-337).

În legãturã cu dezvoltarea în cadre moderne, capital- "…n-am avut clasã de mijloc decât ca slabe începuturi ºi "Din citirea izvoarelor istorice m-am convins cã în
iste, care presupuneau existenþa unei clase de mijloc cã aceastã clasã - excepþie fãcând de olteni ºi ardeleni - decursul evului mediu, care pentru noi a încetat cu
puternice, Mihai Eminescu sublinia: e cea mai mare parte de originã strãinã"…. venirea fanarioþilor,
"n-am avut clasã de mijloc decât ca slabe începuturi ºi "plebea aceasta e recrutatã din Bizanþ, din împãrãþia n-am avut clasã de mijloc decât ca slabe începuturi ºi
aceastã clasã - excepþie fãcând oltenii ºi ardelenii - e greceascã a rãsãritului" caracterizatã prin "demagogie ºi cã aceastã clasã - excepþie fãcând de olteni ºi ardeleni
cea mai mare parte de originã strãinã… viclenie, crimã ºi incest, mizerie ºi minciunã, etc.". - e cea mai mare parte de originã strãinã…"
plebea aceasta e recrutatã din Bizanþ… (caracterizatã
prin) demagogie ºi viclenie, crimã ºi incest, mizerie ºi Plebea aceasta e recrutatã din Bizanþ, din împãrãþia
minciunã, etc.". greceascã a rãsãritului. Trebuie sã-ºi reprezinte cineva
istoria acestei împãrãþii, mia de ani de crime scâr-
boase, de mizerii, de demagogie, trebuie sã-ºi aducã
aminte cã era împãrãþia în care taþii îºi desvirginau
fiicele, copilul scotea ochii pãrintelui, pãrintele copilu-
lui, în care cãsãtoria era o batjocurã, în care suflet ºi
trup erau venale…".

C. Turliuc I. Ungureanu Textul original


(Nicolae Iorga, Generalitãþi cu privire la studiile
p. 15 p. 75 istorice. Lecþii de deschidere ºi cuvântãri, Vãlenii de
Munte, 1911, p. 150)
"Într-o societate încã nefixatã ºi cãzutã prea repede în "Într-o societate încã nefixatã, ºi cãzutã prea repede "Într-o societate încã nefixatã ºi cãzutã prea repede
uºorul entuziasm al începuturilor, în cãutarea pãti- în uºorul entuziasm al începuturilor, în cãutarea pãti- din uºorul entuziasm al începuturilor în cãutarea
maºã a mulþãmirilor materiale ale vieþii, idealul social maºã a mulþãmirilor materiale ale vieþii", [Notã F.S.: pãtimaºã a mulþãmirilor materiale ale vieþii, istoricul
trebuie sã fie naþional". I. Ungureanu încheie aici citatul din Iorga ºi continuã e dator a fi un animator neobosit al tradiþiei
cu precizarea proprie] "idealul social trebuie sã fie naþionale, un mãrturisitor al unitãþii neamului peste
naþional". hotare politice ºi de clase, un predicator al solidar-
itãþii de rasã ºi un descoperitor de ideale spre care
cel dintâi trebuie sã meargã, dând tineretului ce vine
dupã noi exemplul".

Fãrã a deschide o discuþie prea extinsã aici C. Turliuc E. Focºeneanu


p. 122 p. 34-35
asupra cazului, ar trebui menþionat doar faptul cã,
dacã ar fi comparat originalul cu versiunile Moldovenii, în general, se temeau cã evreii vor deveni Moldovenii se temeau cã evreii vor deveni o forþã
publicate de Ion Ungureanu, autorul ar fi putut o forþã dominantã dacã pe lângã puterea economicã dominantã, dacã la puterea lor economicã adaugã ºi
observa cã Ungureanu redã deformat pãrþi din pe care o exercitau ar fi dobândit ºi drepturi politice. drepturile politice…,
textele lui Eminescu, cu trimiteri nu întotdeauna Dezbaterile legate de aceastã chestiune au fost extrem
precise la sursã, trimiteri pe care dl. Turliuc ºi le de furtunoase ºi prelungite. dezbaterile au fost cele mai lungi ºi furtunoase din
asumã de altfel. Observaþia este valabilã ºi pentru Pentru a împiedica revizuirea atât deputaþii cât ºi întreaga istorie constituþionalã a României…
citatele din Iorga. Urmându-l pe I. Ungureanu, senatorii au practicat un adevãrat filibusterism (…), Pentru a împiedica revizuirea art. 7 din Constituþie,
autorul trimite la un titlu greºit din opera marelui menit sã prelungeascã la infinit dezbaterile. atât deputaþii, cât ºi senatorii au practicat un adevãrat
filibusterism (…), menit sã prelungeascã la infinit dez-
istoric. ºi citatele despre naþiune (p. 13, 92-94)
baterile.
atribuite lui C. A. Rosetti, Ion. C. Brãtianu ºi În cele din urmã, Adunarea Deputaþilor voteazã pe
Nicolae Codreanu sunt preluate tot de la Ion rând cele trei citiri ale Declaraþiei de revizuire a art. 7 p. 36
Ungureanu. La fel ca ºi în cazul scrierilor din Constituþie propusã de majoritatea parlamentarã, În cele din urmã, Adunarea Deputaþilor voteazã pe
eminesciene, dl. Turliuc mãcar nici nu urmãreºte la 25 februarie/9 martie, 7/19 martie ºi 24 martie/5 rând cele trei citiri ale Declaraþiei de revizuire a art. 7
cu atenþie ordinea notelor de sfârºit de capitol din aprilie 1879, iar Senatul la 28 februarie/12 martie, din Constituþie propusã de majoritatea parlamentarã,
lucrarea lui Ion Ungureanu24. Dacã ar fi consultat 9/21 aprilie ºi 24 martie/5 aprilie acelaºi an. Odatã la 25 februarie 1879, la 7 martie 1879 ºi la 24 martie
cu adevãrat sursele la care face trimitere, de pildã îndeplinitã procedura ce s-a dovedit atât de dificil de 1879, iar Senatul la 28 februarie 1879, la 9 martie
volumul Documente privind începuturile miºcãrii pus în practicã, la 25 martie/6 aprilie (Duminica 1879 ºi 24 martie 1879. […]. Odatã realizatã prima
Floriilor), prin mesajul tronului cele douã camere sunt etapã a procesului de revizuire, la 25 martie 1879,
muncitoreºti ºi socialiste din România (1821-
dizolvate prin mesajul domnesc, cele douã camere sunt dizol-
1878)25, autorul ar fi preluat fragmentul din vate de drept
respectiva culegere în forma sa originalã ºi nu în
versiunea adaptatã de I. Ungureanu.
Fãrã a menþiona expres acest lucru în aparatul Dlui i-a plãcut evident lucrarea amintitã cãci, Dl. Turliuc afirmã cã ar fi întocmit personal
critic, dl. Turliuc preia de la alþi autori nu doar „inspiraþia” se prelungeºte ºi la p. 123-125. În alte tabelul, pe baza datelor din Ancheta industrialã
date din fonduri de arhivã sau citate, ci ºi cazuri însã, autorul se rezumã la a prelua doar
fragmente întregi de text. Dacã în debutul cãrþii date statistice, ignorând sursa lor, dupã cum se
sursa preferatã rãmâne cartea lui Ion întâmplã cu lucrarea, deja menþionatã, a lui
Ungureanu26, în capitolele de mijloc ºi de final Avram Rosen. Astfel este cazul tabelului de la
adresele sunt altele. Iatã de pildã o comparaþie a p. 16127,
textului d-lui Turliuc cu fragmente din Eleodor
Focºeneanu, Istoria constituþionalã a României, identic cu cel publicat de Avram Rosen, în
1859-1991, Bucureºti, 1992. volumul Participarea evreilor la dezvoltarea

din 1901-1902, vol. I, Industria mare, Bucureºti,


1904, p. 54 ºi dupã N. P. Arcadian,
Industrializarea României, ed. II-a, Bucureºti,
1936, p. 117. Analizând însã lucrarea lui N. P.
Arcadian, vom observa uºor cã lucrurile nu stau
industrialã a Bucureºtiului din a douã jumãtate a deloc astfel. Un prim indiciu sigur cã autorul a
secolului al XIX-lea pânã în anul 1938, preluat tabelul de la A. Rosen îl reprezintã
Bucureºti, 1995, p. 60:

TRIBUNA • NR. 154 • 1-15 februarie 2009 23

Black Pantone 253 U


Black Pantone 253 U

Angeles, London, 2002; Steven J. Zipperstein, The Jews Reiches, hrsg. von Adam Wandruszka und Helmut
of Odessa. A Cultural History, 1794-1881, Stanford, Rumpler, Wien, 1980.
structura acestuia. Apoi, spre deosebire de N. P.
1985; Edward H. Judge, Easter in Kishinev: Anatomy of 18 Die Dekonstruktion des Balkanraums (1870 bis
Arcadian, dar la fel ca ºi Avram Rosen, dl. Turliuc a Pogrom, New York 1992; I. Michael Aronson, 1913), în Raumstrukturen und Grenzen in
trece în categoria etnicilor evrei persoanele Geographical and Socioeconomic Factors in the 1881 Südosteuropa, hrsg. von C. Lienau, München, 2001, p.
reþinute de Ancheta din 1901-1902 la rubrica Anti-Jewish Pogroms in Russia, în „Russian Review”, 19-41; Chancen und Grenzen zivilgesellschaftlichen
„fãrã protecþie”. De asemenea, nu este lipsit de Jan., 1980, vol. 39, nr. 1, p. 18-31; Judith Deutsch Wandels. Die Balkanländer 1830-1940 als historisches
importanþã nici faptul cã, urmându-l pe A. Rosen, Kornblatt, Vladimir Solov’ev on Spiritual Nationhood, Labor, în Europäische Zivilgesellschaft in Ost und West.
autorul trimite la p. 54 din Anchetã, în timp ce Russia and the Jews, în „Russian Review”, Apr. 1997, Begriff, Geschichte, Chancen, hrsg. von M. Hildermeier,
vol. 56, nr. 2, p. 157-177; Gary B. Cohen, Jews in J. Kocka, C. Conrad, Frankfurt am Main, 2000, p. 149-
statisticile menþionate se aflã în sursa originalã la
German Society: Prague, 1860-1914, în „Central 177; Eliten, Bürgertum, politische Klasse? Anmerkungen
p. 54 sq - 69 sq (datele referitoare la industria European History”, Mar. 1977, vol. 10, nr. 1, p. 28-54; zu den Oberschichten in den Balkanländern des 19. und
mare pe regiuni, formele de organizare ºi Yaacov Shavit, The ‘Glorious Century’ or the ‘Cursed 20. Jahrhunderts, în Eliten in Südosteuropa. Rolle,
naþionalitatea fondatorilor) ºi la p. 65 sq ºi 69 sq Century’. Fin de-Siecle Europe and the Emergence of Kontinuitäten, Brüche in Geschichte und Gegenwart,
(datele centralizatoare). În sfârºit, dl. Turliuc preia Modern Jewish Nationalism, în „Journal of hrsg. von W. Höpken und H. Sundhaussen, München,
de la A. Rosen ºi interpretarea acestuia privind Contemporary History”, Sept. 1991, vol. 26, nr. 3/4, p. 1998, p. 5-30; Die „Peripherisierungstheorie” zur
apartenenþa etnicã a fondatorilor / proprietarilor 553-574; Joshua Shanes, Neither Germans nor Poles: Erklärung südosteuropäischer Geschichte, în Sprache in
de întreprinderi, punând semnul egalitãþii între Jewish nationalism in Galicia before Herzl, 1883-1897, în der Slavia und auf dem Balkan. Slavistische und balka-
„Austrian History Yearbook”, 2003, vol. 34, p. 191-213; nologische Aufsätze. Norbert Reiter zum 65. Geburtstag,
„nesupuºii nici unei protecþiuni strãine” ºi evrei. Jerzy Holzer, „Vom Orient die Fantasie, und in der Brust hrsg. von U. Hinrichs, Wiesbaden, 1993, p. 277-288;
Respectiva eroare putea fi evitatã, dacã dl. Turliuc der Slawen Feuer…“. Jüdisches Leben und Akkulturation Nationsbildung und Nationalismus im Donau-Balkan-
ar fi citit comentariile din Anchetã de la p. 53- im Lemberg des 19. und des 20. Jahrhunderts, în Raum, în „Forschungen zur osteuropäischen Geschichte”
5528. Pentru a întregi tabloul, autorul îºi însuºeºte Lemberg, Lwów, Lviv. Eine Stadt im Schnittpunkt 48, 1992, p. 223-258.
din lucrarea amintitã a lui A. Rosen un alt tabel europäischer Kulturen, hrsg. von Peter Fäßler, Thomas 19 De pildã: Victor Neumann, Istoria evreilor din
(p. 162)29, dar ºi fragmente de text, fãrã a face, Held und Dirk Sawitzki, Köln, 1993, p. 75-91; Wolfgang România, Timiºoara, 1996 (în special capitolul
Häusler, Das Judentum der Habsburgermonarchie im “Problema emancipãrii evreilor reflectatã în cultura
Zeitalter von Toleranz, Emanzipation und românã modernã”, p. 161-210); Carol Iancu, Evreii din
Antisemitismus, în Nationale Vielfalt und gemeinsames România (1866-1919). De la excludere la emancipare,
Erbe in Mitteleuropa, hrsg. von Erhard Busek und Bucureºti, 1996, p. 235-272.
Gerald Stourzh, Wien, München, 1990, p. 61-79; 20 Termenul „alogeni”, problematic din mai multe
Czernowitz. Die Geschichte einer ungewöhnlichen puncte de vedere, este folosit frecvent de cãtre autor,
Stadt, hrsg. von Harald Heppner, Köln, 2000 etc. etc. chiar ºi pentru grupuri etnice cu rãdãcini istorice adânci
4 Beletristicã, articole din presã, memorii, corespon- în anumite regiuni ale României.
evident, vreo menþiune în acest sens. De exemplu: denþã, petiþii etc. Pentru un posibil model de abordare, 21 A se vedea, printre altele: Ephraim Nimni, Marxism
vezi Carol Iancu, Evreii din România (1866-1919). De la and Nationalism. Theoretical Origins of a Political
excludere la emancipare, Bucureºti, 1996. Crisis, London, 1991; Naþionalismul est-european în sec-
Mã opresc aici cu exemplele. Nu mã întreb 5 De foarte multe ori, acestea nu sunt mãcar însoþite de olul al XX-lea, ed. Peter F. Sugar, Bucureºti, 2002;
cum de nimeni din breasla noastrã n-a comentat trimiteri bibliografice, puþinele citate din operele unor Katherine Verdery, National Ideology under Socialism:
acest caz de imposturã (eufemistic vorbind!). istorici, sociologi, oameni politici sau sociologi din Indentity and Cultural Politics in Ceauºescu’s Romania,
Tãcerea generalã se datoreazã poate poziþiei pe secolul XIX fiind preluate, fãrã o verificare prealabilã, Berkley, Los Angeles, Oxford, 1991; Dennis Deletant,
care dl. Turliuc o deþine în cadrul sistemului din lucrãrile altor autori. Romania under Communist Rule, Iasi, Oxford, Portland,
academic ºi universitar ieºean, poziþie pe care a 6 A se vedea, de pildã, romanul În preajma revoluþiei. 1999 (ediþia în limba românã: Dennis Deletant, România
obþinut-o, cum se poate lesne deduce, abuzând de 7 La p. 37, dl. Turliuc afirmã cã metodologia folositã în sub regimul comunist, Bucureºti, 1997); Olivier Gillet,
cercetare a pornit de la „modelul modernizãrii/ comu- Religion et nationalisme. L’idéologie de l’église ortho-
încrederea celora care i-au fost profesori ºi l-au nicãrii”, „paradigma oferitã de social change”, la care se doxe roumaine sous le régime communiste, Bruxelles,
încurajat. ªtim însã cu toþii cã acest caz nu este adaugã „modelul heteroimaginii”. 1997; Miturile comunismului românesc, sub direcþia lui
izolat. Gãsesc de aceea cã obligaþia tuturora este 8 The City. With a Bibliography by Louis Wirth, ed. by. Lucian Boia, Bucureºti, 1998; Al. Zub, Orizont închis.
de a limita fenomenul, mai cu seamã pentru cei Robert Ezra Park, Ernest Watson Burgess, Roderick Istoriografia românã sub comunism, Iaºi, 2000; Vladimir
care vin acum în spaþiul istoriografiei. Duncan MacKenzie, Chicago, 1925; Martin Bulmer, The Tismãneanu, Stalinism for All Seasons. A Political
Din acest punct de vedere, s-ar putea spune cã Chicago School of Sociology, Chicago, London, 1984; History of Romanian Communism, Berkeley, Los
demersul d-lui Turliuc conþine ºi un aspect Hartmut Häußermann, Walter Siebel, Stadtsoziologie. Angeles, London, 2003 (ediþia în limba românã:
Eine Einführung, Frankfurt, New York, 2004. Stalinism pentru eternitate. O istorie politicã a comunis-
pozitiv. Mai mult încã, dacã dl. Turliuc ºi-a
9 Mind, Self, and Society, ed. by Charles W. Morris, mului românesc, Iaºi, 2005); Adrian Cioroianu, Ce
propus cu aceastã lucrare sã compromitã Chicago, 1934. Ceauºescu qui hante les Roumains. Le Mythe, les
naþionalismul tribal cel puþin în mãsura în care s-a 10 De pildã: Definitions of Ethnicity, în „Ethnicity”, vol. représentations et le culte de Dirigeant dans la
compromis pe sine, probabil cã a reuºit. Rareori, 1, 1974, p. 111-124. Roumanie communiste, Bucureºti, 2004; Andi
am vãzut ceva mai eficace. Uneori, peisajul din 11 Craig J. Calhoun, Social Theory and the Politics of Mihalache, Stalinism ºi ideologie naþionalã. Mobilurile
jurul nostru se schimbã chiar cu ajutorul celor Identity, Oxford, 1994; Idem, Nationalism and Ethnicity, unei convertiri, în „Xenopoliana”, 5, 1997, nr. 1-4.
care ar vrea sã ne þinã în loc. în „Annual Review of Sociology”, vol. 19, 1993, p. 211- 22 Karl Marx, Însemnãri despre români. Manuscrise
239. inedite, ed. Andrei Oþetea, Stanislaw Schwann,
12 Cameron Rondo, A Concise Economic History of the Bucureºti, 1964.
Note: World, New York, 1989; Idem, A New View of 23 Wim P. van Meurs, Marx über die Rumänen, die
European Industrialization, în „Economic History Rumänen über Marx, în „Revue Roumaine d’Histoire”,
1 Publicarea volumului a fost finanþatã de cãtre Review”, 1985, vol. 38, nr. 1, p. 1-23. 1997, janvier-juin, 1-2, p. 57-76, în special p. 62-76.
Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii din România printr-un 13 Printre altele: Jürgen Kocka, Bürgertum im neunzehn- 24 A se compara nota nr. 16 din lucrarea recenzatã cu
grant CNCSIS. ten Jahrhundert. Deutschland im europäischen Vergleich, notele nr. 60 ºi 62 de la p. 121 din volumul amintit al
2 Pãrþi importante din lucrarea recenzatã au apãrut, în München, 1988; Idem, Industrial Culture and Bourgeois lui Ion Ungureanu.
formã identicã sau puþin modificatã, ºi în alte publicaþii: Cociety. Business, Labor, and Bureaucracy in Modern 25 Bucureºti, 1971.
Modelul naþional francez ºi receptarea lui în mediul Germany, New York, 1999. 26 A se compara p. 11-12 din cartea recenzatã cu p. 75,
românesc, în Franþa: model cultural ºi politic, Iaºi, 2003, 14 John R. Lampe, Varieties of Unsuccessful 88-89, 91 din Ion Ungureanu, Idealuri sociale ºi realitãþi
p. 19-28; Ideea naþionalã ºi realizarea unirii din 1859, în Industrialization: The Balkan States Before 1914, în „The naþionale. Seriile constitutive ale sociologiei româneºti
Unirea Principatelor. Evenimente, fapte, protagoniºti, Journal of Economic History”, Mar. 1975, vol. 35, nr. 1, (1848-1918), Bucureºti, 1988.
volum editat de Dumitru Ivãnescu, Iaºi, 2005, p. 15-19; The Tasks of Economic History, p. 56-85. A se vedea ?i 27 Tabelul este însoþit de urmãtoarea notã: Întocmit pe
Ponderea ºi rolul naþionalitãþilor în România modernã. John R. Lampe, Marvin R. Jackson, Balkan Economic baza datelor din Ancheta industrialã din 1901-1902, vol.
Cazul evreilor 1866-1918, în AIIX, XXXIII, 1996, p. 263- History 1550-1950. From Imperial Borderlands to I, Industria mare, Bucureºti, 1904, p. 54. Arcadian, op.
287; Elita economicã în România la sfârºitul secolului Developing Nations, Bloomington, 1982; John R. Lampe, cit., p. 117. Vezi ºi Avram Rosen, Participarea evreilor la
XIX ºi începutul secolului XX. Rolul industriaºilor evrei, Mark Mazower, Ideologies and National Identities. The dezvoltarea industrialã a Bucureºtiului, 1995, p. 60.
în „Xenopoliana“, IV, 1996, p. 120-132 etc. Case of Twentieth-Century Southeastern Europe, 28 În Anchetã etnicii evrei se puteau gãsi ºi în categoriile
3 Foarte selectiv: Polish Studies in Polish Jewry, Volume Budapest, 2004. „români” ºi „strãini”, la fel cum rubrica „nesupuºi nici
Twelve Focusing on Galicia: Jews, Poles, and Ukrainians, 15 Dominic Lieven, Russia’s Rulers under the Old unei protecþiuni strãine” ar fi putut include ºi persoane
1772-1918, ed. by Israel Bartal and Antony Polonsky, Regime, New Haven, 1989; Idem, Dilemmas of Empire de altã origine decât evreiascã.
London, 1999; François Guesnet, Polnische Juden im 19. 1850-1918. Power, Territory, Identity, în „Journal of 29 La Avram Rosen respectivul tabel se aflã la p. 60.
Jahrhundert. Lebensbedingungen, Rechtsnormen und Contemporary History”, Apr. 1999, vol. 34, nr. 2, p.
Organisation im Wandel, Köln, 1998; Juden in 163-200.
Ostmitteleuropa von der Emanzipation bis zum Ersten 16 Kleinstadtbürgertum in der Habsburgermonarchie,
Weltkrieg, hrsg. von Gotthold Rhode, Marburg/Lahn, 1862-1914, hrsg. von Peter Urbanitsch und Hannes Stekl,
1989; Benjamin Nathans, Beyond the Pale. The Jewish Wien, 2000.
Encounter with Late Imperial Russia, Berkeley, Los 17 Die Habsburgermonarchie 1848-1918. Die Völker des

24 TRIBUNA • NR. 154 • 1-15 februarie 2009

Black Pantone 253 U 24


Black Pantone 253 U

religia
teologia socialã
Laicatul ortodox
Radu Preda

L
a finele lunii noiembrie a anului trecut, a ordinea zilei, fie atacurile în serie la adresa
avut loc la Bucureºti o consfãtuire a acesteia lansate de autointitulata societate civilã
organizaþiilor ortodoxe române de laici. Au sau de mercenariatul mediatic.
fost prezente asociaþii diverse, de la cele care Aºa cum se poate bãnui, o astfel de poziþie
coordoneazã proiecte social-filantropice, la unele mediatoare a fost ºi rãmâne în continuare una
profilate în domeniul comunicaþiilor, prezente ca deosebit de incomodã, cei din afara Bisericii
atare în mass-media. Scopul declarat al întâlnirii a acuzând partizanatul „popesc”, obscurantismul
Nicolae Maniu Interstiþii ale vieþii
fost numãrãtoarea rândurilor ºi pregãtirea într-un sau chiar fundamentalismul laicilor angajaþi, iar
viitor cât mai apropiat a unui Congres al propria ierarhie lipsa de fidelitate, îndrãzneala sau neînþelegere de la început, sublinierea distincþiei
laicatului. ªi de data aceasta s-a putut constata chiar obrãznicia celor care, în organismul eclezial dintre substanþial ºi funcþional nu are menirea sã
faptul cã unul dintre paradoxurile României fiind, nu ar avea voie în opinia multora sã ridice relativizeze sub nicio formã dimensiunea ºi
creºtine de dupã 1989 este cvasi-absenþa temei vocea, mai ales în vremuri atât de dificile precum valoarea sacramentalã a Tainei Hirotoniei care
laicatului de pe agenda dezbaterilor bisericeºti din cele pe care le trãim. Fie cã a dorit sã fie o punte fundamenteazã clerul sacramental, ci doar sã
ultimele douã decenii. Dupã o tentativã de de comunicare sau un arbitru în dezbateri, laicul punã în relaþie justã lucrarea acestuia în raport cu
articulare a acestuia în jurul primei (ºi pânã azi care ºi-a asumat misiunea a trebuit în egalã laicii, cu cei care, preoþie împãrãteascã având, nu
ultimei) Conferinþe a laicatului, în 1992, laicatul s- mãsurã sã îºi asume ºi riscurile. Una peste alta, intrã prin hirotonie, adicã prin lucrarea specificã a
a redus la un numãr de laici, vizibili mai ales în marea problemã a laicatului ortodox din România Duhului Sfânt (cf. Efeseni 4, 11-12), în categoria
postura lor jurnalisticã, precum Sorin Dumitrescu de dupã 1989 este faptul cã nu este, la rândul clericilor. O astfel de distincþie doreºte sã
ºi paginile Fundaþiei „Anastasia” din România sãu, asumat ca atare de Bisericã în înþelesul sublinieze egalitatea membrilor Bisericii între ei,
liberã ºi ulterior Ziua sau Costion Nicolescu ºi instituþional-ierarhic al acesteia. Însãºi o astfel de în ciuda faptului cã slujirile sunt vizibil diferite ºi
excelentul supliment Alfa ºi Omega din limitare a definiþiei Bisericii lui Hristos poate fi reclamã, pentru a le onora, instituirea unei
Cotidianul. În presa scrisã, audio sau video, cei una dintre sursele acestei paradoxale situaþii. Este ierarhii. În fapt, marea provocare a fundamentãrii
puþini laici activi din punct de vedere apologetic motivul pentru care abordarea temei laicatului dogmatice ºi canonice a principiului ierarhic în
au acuzat din vreme în vreme metehnele unei presupune revizitarea izvoarelor organizãrii vieþii Bisericã rezidã tocmai în realizarea unui echilibru
proaste gestionãri a resurselor umane de cãtre ecleziale ºi interogarea contextului social-teologic permanent între acesta ºi cel al egalitãþii,
ierarhia bisericeascã, au tras semnale de alarmã actual deopotrivã. traducere a calitãþii ontologice de a fi cu toþii, cei
când tentativele de politizare ale Bisericii noastre Legat de contextul fondator al Bisericii lui botezaþi, fiii lui Dumnezeu, adicã fraþi între noi,
erau prea vizibile, au cerut ca mediul eclezial sã fãrã deosebire de statut social, sex sau etnie.
Hristos, aºa cum subliniazã canoniºtii ortodocºi,
fie primul în cercetarea ºi asumarea trecutului În ceea ce priveºte momentul social-teologic
diferenþele dintre laici ºi clerici nu sunt
recent ºi, în general, au încercat, uneori cu o actual, parte a societãþii civile ºi bazã a trupului
substanþiale, adicã Biserica nu este înfiinþatã pe
tenacitate exemplarã, sã contrabalanseze critic ºi eclezial în acelaºi timp, laicatul este prezent pe
baza acestei distincþii. Ea este consideratã ca fiind
constructiv în acelaºi timp, fie greºelile de toate aceste paliere tocmai pentru a informa,
de naturã funcþionalã. Pentru a evita orice
poziþionare ale ierarhiei faþã de problemele la pentru a relata despre pulsul lumii, despre
orizontul de aºteptãri al comunitãþii mai largi,
adicã pentru a ajuta preoþimea ºi episcopatul sã
îºi îndeplineascã menirea sacramentalã. Redus la
un element de decor sau, în cel mai bun caz, la
un rezervor de relaþii ºi disponibilitãþi financiare,
laicatul nu îºi va putea lua niciodatã în serios
rolul. Pentru a evita fenomenul sindicalizãrii ºi pe
cel al clericalismului, schimbarea de atitudine, azi
ca ºi mâine, trebuie sã înceapã în sânul ierarhiei ºi
în rândurile laicatului deopotrivã. Din punct de
vedere teologic, un laicat implicat ºi conºtient de
sine ºi de menirea lui, va oferi cea mai bunã
imagine cu putinþã a diversitãþii darurilor
Sfântului Duh în Bisericã. Cât despre impactul
social, un astfel de laicat, mai cu seamã într-o þarã
cu o majoritate confesionalã precum în România,
ar lãsa urme: în politicã, în economie, în viaþa
culturalã ºi academicã. Cu un astfel de laicat,
ierarhia sacramentalã ar reintra în rolul genuin,
spiritual. Cu laici pe mãsurã, un preot sau un
episcop îºi pot regãsi mãsura. Adicã pot redeveni,
din manageri, pãrinþi, urmaºi ai Apostolilor, iar
laicii, din decor liturgic, ucenici ai aceloraºi
Apostoli, împreunã-lucrãtori în via Domnului.

Nicolae Maniu Simbiozã armonioasã

TRIBUNA • NR. 154 • 1-15 februarie 2009 25

Black Pantone 253 U


dezbateri & idei
pricina au aruncat în spatele „externilor” propriile
„Adio, dar rãmîi cu mine” lor sarcini ºi dificultãþi, conform calculului
elementar: „Nu veþi fi plãtiþi, dar, dacã nu lucraþi
Sfîrºitul unei soluþii imorale în învãþãmîntul pe gratis, o s-o încurcãm noi.”
Iatã cum o soluþie imoralã a fost înlocuitã cu
superior de stat ºi consecinþele sale una profund moralã: decît sã lucrezi la plata cu
ora, mai bine lucrezi, din vocaþie ºi spirit de
castã, contra unor gratificaþii plasate simbolic pe
L. Ghiman asimptota realizãrii de sine (adicã, pe ºleau, la

D
ecizia Curþii Constituþionale a României, Restul „necesarului” se asigurã prin regimul de Sfîntu-aºteaptã). Cãci, aºa cum ne explica un tînãr
care a declarat recent neconstituþionalã platã cu ora, ceea ce înseamnã, actualmente, cel doctorand ºi valoros critic literar, nu oricine
O.U. nr. 230/2008 privind interzicerea puþin 500 de persoane care presteazã activitãþi ajunge sã predea la universitate, iar simplul
cumulului pensiei cu salariul de la stat a avut didactice fãrã contract de muncã, sau peste contact cu acest mediu înnobileazã. Astfel,
darul de a restabili pulsul a 40% dintre salariaþii norma didacticã retribuitã, doar în aceastã vacanþele din statele de funcþii s-au transformat,
din învãþãmînt. De ce 40%? Pentru cã, potrivit instituþie. Cu alte cuvinte, aproximativ 25% din ca prin minune, în vacanþe ale spiritului, care,
unor surse sindicale1, la atît se ridicã, procentual, toate cursurile, laboratoarele ºi seminariile din desprins de constrîngerile materiale (deci ºi
numãrul pensionarilor care continuã sã lucreze în Universitate fuseserã plãtite în acest regim. Iar pecuniare) cutreierã cîmpiile pure ale noii paidei
sistem, la nivel naþional. Probabil cel mai faptul cã ele nu mai sunt retribuite nu le face europene.
interesant aspect al acestei ºtiri este indiferenþa cu automat redundante în planurile de învãþãmînt. Nu e nicio umbrã de îndoialã cã sistemul
care e întîmpinatã în mediile universitare, care ªi, pentru cã o întîmplare nu vine niciodatã plãþii cu ora era o soluþie de compromis, ºi,
nici nu s-au alãturat protestelor actorilor, singurã, tot o întîmplare pare sã fie ºi aceea cã oricum, fusese gînditã ca una provizorie, menitã
cercetãtorilor, sau ale dascãlilor de þarã de dupã structurile conducerii facultãþilor, departamentelor sã suporte pe termen scurt eforturile de
apariþia ordonanþei. Cel puþin pentru o ºi catedrelor au uitat sã-ºi anunþe colaboratorii cã, restructurare ºi de creºtere ºi diversificare a ofertei
universitate din urbea clujevitã, aceastã informaþie începînd cu anul universitar 2008-2009, nu vor educaþionale. La fel cum, pentru orice om care îºi
este, ca sã ne exprimãm neacademic, ca starea mai fi plãtiþi. Este regretabil cã, astfel, s-a pierdut cunoaºte locul în continuum-ul spaþio-temporal,
vremii dupã ploaie. pe drum celebra practicã managerialã a plicului este clar cã cei care lucreazã trebuie plãtiþi, ori,
Sã ne explicãm: Universitatea „Babeº-Bolyai” a albastru, care conþinea vestea concedierii. Plicul dacã nu mai e nevoie de serviciile lor, sã fie
înþeles încã de anul trecut cã regimul de platã cu cu pricina scutea ºeful direct de jena de a-i anunþa anunþaþi de aceasta, ºi nu, cum s-a petrecut în
ora, care sã înlocuiascã salariul, este o soluþie subalternului aceastã decizie. S-ar putea zice, cu prea multe cazuri, sã li se spunã cã, dimpotrivã, e
inacceptabilã. Printr-o decizie administrativã, ea a rea-voinþã, cã Universitatea n-a crezut cã aceºti nevoie de ei. Acest „adio, dar rãmîi cu mine”, pe
hotãrît sã nu mai remunereze serviciile didactice colaboratori ai sãi meritã cheltuiala unui plic, dar care-l îngînã încã destui aparatnici din mediul
ale profesorilor trecuþi de vîrsta pensionãrii. În cã, jenîndu-se sã le comunice prin viu grai academic, mai tineri sau mai în vîrstã, trebuie
niciun fel – nici prin salariu, nici prin plata cu hotãrîrea ei, a „lãsat-o pe mai încolo”, doar-doar expus în toatã dizarmonia sa, la care participã
ora. Aceeaºi mãsurã a fost aplicatã ºi în cazul s-or lãmuri lucrurile de la sine. Pe scurt, toþi actanþii din sfera afacerilor universitare.
colaboratorilor externi, precum ºi al activitãþilor departamentele ºi-au depus statele de funcþii cum Administraþia centralã, pentru a nu fi reuºit sã
didactice prestate peste norma didacticã de cãtre s-au priceput, ºi-au nãimit pe mai departe coordoneze pe deplin renunþarea la acest regim de
angajaþi. colaboratorii (fãrã de care, cum am vãzut, nu ies platã (pãgubos sub aspect academic) cu politica
Mãsura vine sã rezolve o situaþie cu care la socotealã numãrul de ore ºi de credite) ºi apoi, (altminteri vastã) de angajãri. Responsabilii din
instituþiile de învãþãmînt superior din România, în ostenite, s-au dus sã tragã un pui de somn pînã la facultãþi, pentru cinismul cu care aruncã pisica
ansamblu, se confruntã deja de ceva vreme. Ele jumãtatea lui noiembrie, cînd vine leafa, lãsîndu-i responsabilitãþii în ograda celor care, oricum,
funcþioneazã într-un regim demografic diferit de pe colaboratori sã-ºi vadã înainte de treabã. ascundeau publicului, prin activitatea lor,
cel al ºcolilor de rînd. Creºterea continuã a Pentru situaþia care a apãrut din noiembrie incompetenþe manageriale ºi blocaje sistemice.
numãrului de studenþi din ultimele douã decenii existã o expresie foarte potrivitã: a trage un ºut Colaboratorii externi ºi ceilalþi foºti beneficiari ai
nu se regãseºte într-o creºtere proporþionalã a într-un muºuroi de furnici. Dupã ce au aºteptat în regimului de plata cu ora, pentru incapacitatea lor
numãrului de absolvenþi ai studiilor medii. Iar zadar plata cu ora pentru munca prestatã, cei de a se desprinde din simbolistica otrãvitã a
aceastã populaþie studenþeascã în creºtere, care vizaþi au început sã punã întrebãri în toate pãrþile. statutului de cadru didactic, pe care, cum am
aduce atît de mult profit oraºelor universitare, a ºi nu micã le-a fost uimirea (altã expresie vãzut, destui nici nu-l posedã realmente, ºi care
impus eforturi (majore, dupã cum suntem consacratã) sã afle cã instituþia pe care o slujeau i-a fãcut vulnerabili ºi la cele mai simple
asiguraþi) de a garanta pregãtirea lor. Însã cererea aleargã pe trei picioare: 1) În unele cazuri, orele manipulãri. Dacã s-ar fi considerat simpli angajaþi,
de cadre didactice calificate în mediul universitar se fãceau pur ºi simplu pe baza unui acord verbal, lucrurile ar fi stat, evident, cu totul altfel. ªi, în
a depãºit cu mult posibilitatea aceluiaºi mediu de neregãsindu-se în evidenþele de la salarizare ultimul rînd, dar nu cel din urmã, responsabilii
a le produce, fapt la care s-a adãugat finanþarea numele persoanelor care prestau, realmente, sindicali, cei care nu înþeleg nici acum cã funcþia
parcimonioasã a guvernelor care s-au succedat în activitatea. În aceastã situaþie, colaboratorii nu lor socialã nu este aceea de a participa la un
aceastã perioadã. În cele mai multe cazuri, soluþia puteau emite nicio pretenþie salarialã, deoarece ei, sistem quasi-feudal de privilegii. Inamovibilitatea
imoralã aleasã de cãtre conducerea universitãþilor de drept, nu existã. 2) În ceea ce-i priveºte pe generalizatã a cadrelor titulare (în ciuda crasei
a fost sã asigure, în condiþii de austeritate ceilalþi, situaþia are darul de a fi mult mai neclarã, incompetenþe a unui procent semnificativ al
bugetarã ºi de îngheþare a posturilor, un minim statutul lor din punctul de vedere al dreptului efectivului) ºi fixarea o datã pentru totdeauna a
de pregãtire pentru studenþi, cu un minim de muncii fiind unul demn de paradoxurile lui normelor didactice, pe care aceºtia le garanteazã
efort financiar. E limpede cã e mai uºor ºi mai Carroll. 3) Cît despre angajaþii universitãþii care angajaþilor, este reversul neputinþei ºi a
ieftin sã lucrezi cu colaboratori externi sau cu s-au vãzut puºi în situaþia de a prelua peste dezinteresului generalizat ale corpului profesoral
pensionari în regim de platã cu ora, decît sã normã activitãþi didactice, fãrã a fi plãtiþi pentru de a evalua propria sa poziþie, prin care se lasã
închei contracte de muncã. ele, rãspunsul „nu sunt bani, viaþa merge înainte” definitiv pe mîna unei birocraþii care, ca peste tot,
Ei bine, s-a sfîrºit. UBB a renunþat la aceastã a pãrut sã funcþioneze perfect. în lipsa corectivelor de pe versantul academic, nu
practicã imoralã, pe care o aplicase ani de-a Deznãdejdea i-a fãcut pe unii sã ameninþe cã poate rezolva decît formal problemele cu care se
rîndul. Aflînd cã serviciile lor nu mai sunt nu vor mai intra la cursuri ºi nu vor organiza confruntã.
cãutate, bãtrînii profesori ai mai multor facultãþi examenele dacã nu-ºi primesc banii cuveniþi. Tipic
ºi-au golit în liniºte birourile ºi au apucat-o care româneºte, responsabilii din catedre ºi 1 Marius Nistor, preºedintele executiv al Federaþiei
încotro. Iar mai tinerii zilieri ai universitãþii, departamente au acuzat fie conducerea centralã, Sindicatelor din Învãþãmânt “Spiru Haret”, citat de
prizonieri ai provizoratului perpetuu, au rãmas sã fie diferiþi debitori pentru situaþia apãrutã. Gardianul, ºi preluat de portalul stiri.rol.ro.
se întrebe ce-i de fãcut. De ce au rãmas, se va Colaboratorilor li s-a explicat cã existã „niºte
vedea îndatã. blocaje”, dar cã se trage nãdejde pentru o
Întîmplarea face ca, în prestigioasa universitate rezolvare a acestora, doar sã se intre mai departe
amintitã, sã existe o ratã de ocupare a posturilor în sãli, cãci „avem o datorie faþã de studenþii
de 60-70%, dupã cele mai optimiste estimãri. noºtri”. Fãrã niciun scrupul, responsabilii cu

26 TRIBUNA • NR. 154 • 1-15 februarie 2009


Black Pantone 253 U

flash-meridian
mult asupra legãturilor familiei Lang cu Statele
Roman Polanski filmeazã la Unite. De asemenea, filmul va fi, dupã Harris, o
„dramã sexualã cu patru protagoniºti”: aventura
lui Adam Lang cu Amelia Bly ºi relaþia lui Ruth
Westminster Lang cu scriitorul fantomã. Desigur, spectatorii
vor fi atraºi în mare mãsurã de reconstituirea
atmosferei de pe „coridoarele puterii.” Filmul
Ing. Licu Stavri urmeazã sã fie terminat pânã în toamna anului
Romancierul american John Updike (recent moºtenirea Imperiului – culturile ºi limbile lui.” El 2009 ºi difuzat înainte de publicarea memoriilor
revenit în atenþia publicului nostru prin va arãta publicului ambele feþe ale problemei lui Tony Blair (acesta a semnat cu Random
traducerea romanelor din seria „Rabbit” la coloniale. Pe de o parte, aspectele ruºinoase ca House un contract în valoare de 4,6 milioane ºi
Humanitas de cãtre Antoaneta Ralian ºi George masacrul de la Amritsar (India) din 1919 sau se pare cã îºi scrie memoriile fãrã ajutorul vreunui
Volceanov) este departe de a fi un pudic; umilirea din timpul rãzboiului Canalului Suez din „negru”).
dimpotrivã, cãrþile lui, cum ar fi Couples sau The 1956, pe de alta rãspândirea democraþiei de tip Rãmânând în zona de interferenþã a
Witches of Eastwick conþin nenumãrate scene de englez, abolirea sclaviei în 1834, contribuþia politicii cu literatura ºi filmul, citim în Newsweek
sex, mai mult sau mai puþin explicite. Iatã însã popoarelor Commonwealth-ului la înfrângerea despre apariþia cãrþii All in the Mind (Totul e în
cã, recent, dupã cum ne informeazã The Sunday nazismului ºi militarismului japonez. minte) de Alastair Campbell. Este debutul ca
Times, el a acceptat sã gireze cu numele sãu un Am semnalat în aceastã rubricã publicarea romancier al fostului ºef de relaþii cu presa al
serviciu online care e-maileazã texte erotice de romanului Ghost de Robert Harris, povestea unui cabinetului Tony Blair, un foarte iscusit
maximum 500 de cuvinte pe telefoanele mobile fost premier britanic, Adam Lang, aflat în propagandist cãruia, printre altele, i se atribuie
ale doamnelor. Updike a câºtigat multe distincþii cãutarea unui ghost writer (negru) care sã-l ajute sintagma „prinþesa poporului”, folositã în legãturã
literare, inclusiv douã premii Pulitzer, dar se crede sã-ºi redacteze memoriile. Critica a sesizat prompt cu Lady Di. Campbell ºi-a început cariera
cã niciunul nu i-a fãcut atât de multã plãcere ca asemãnãrile dintre personajele cãrþii ºi cercul compunând texte erotice pentru revista Forum,
The Bad Sex in Fiction Award, care i-a fost prim-ministrului Tony Blair, iar protestele aºa cã, într-un fel, a revenit la o mai veche
decernat în noiembrie 2008 de cãtre revista autorului nu au avut niciun efect. Iatã cã acum, pasiune pentru literaturã. Romanul se ocupã de
britanicã Literary Review. Serviciul de „e-book dupã cum aflãm din Sunday Times, se lucreazã la spinoasa problemã a bolilor mentale, bine
erotica”, numit Ravenous Romance, la care a ecranizarea romanului, regizorul ales fiind Roman cunoscutã lui Campbell, care, dupã o cãdere
consimþit sã colaboreze John Updike (acum în Polanski, realizatorul unor filme oscarizate, ca nervoasã din 1986, a petrecut nenumãrate ore pe
vârstã de 76 de ani) este condus de Catherine Chinatown sau Pianistul. Fostul prim-ministru va canapeaua psihanalistului. Autorul ºi-a turnat
Hiller, fostã editoare la Penthouse. Newyorkezã fi interpretat de Pierce Brosnan (În filmul Regina, experienþa personalã în mintea personajului
cu studii la Sussex University (UK), Hiller l-a Tony Blair era jucat de Michael Sheen), iar principal, un psihiatru numit Martin Sturrock,
cunoscut pe Updike în anii 1970, când a scris o „Cherie” va fi jucatã de Olivia Williams, partenera care este pe punctul de a-ºi pierde facultãþile
dizertaþie doctoralã despre opera lui. „Este lui Bruce Willis din Al ºaselea simþ. Senzaþia mentale de prea multã muncã ºi exces de bãuturã.
protejata lui ºi John e bucuros s-o ajute în noua ei filmului se pare cã va fi însã Kim Cattrall, actriþa Alcoolismul este ºi crucea altui personaj, ministru
e-venturã”, scria un ziar american. „Updike crede din Sex and the City, care va încarna pe ecran al sãnãtãþii, cãruia dependenþa de bãuturã îi
cã lumea are acum mai multã nevoie de sex ºi cã personajul echivalent lui Anji Hunter, confidenta ruineazã cãsnicia ºi cariera. Campbell vorbeºte cu
mulþi îl gãsesc pe Internet. Cel puþin acest site are lui Tony Blair ºi „câinele de pazã” de la Downing francheþe ºocantã despre „câinele negru”, cum
o valoare literarã.” Ravenous Romance sperã sã Street 10. În roman (ºi scenariu), prim-ministrul ºi numea Winston Churchill depresia nervoasã,
poatã racola ºi alþi autori celebri, printre care pe Anji Hunter au o relaþie mult mai intimã, care arãtând în ce mãsurã aceasta submineazã
Stephen King. constituie coloana vertebralã a naraþiunii. activitãþile elitei politice din Westminster. Fireºte,
Steagul Imperiului Britanic va flutura din Dominatoarea Ruth, soþia ficþionalã a premierului pe cititori îi intereseazã în primul rând
nou în centrul Londrei, titreazã, enigmatic, The Adam Lang, posedã multe din trãsãturile lui corespondenþele cu realitatea – care amãnunte
Times. Zilele colonialismului nu vor reînvia (deºi Cherie Blair, iar personajul Amelia Bly o sunt ficþiune purã ºi care sunt autobiografice. Ca
mulþi eurosceptici susþin cã UE este o nouã reproduce exact pe Anji Hunter. Robert Harris nu orice PR man abil, Campbell se fereºte s-o spunã,
structurã imperialistã), dar un subiect pe care mai neagã acum cã sursa lui de inspiraþie a fost lãsându-ºi cititorii sã separe adevãrul de minciuna
britanicii îl abordeazã cu reticenþã urmeazã sã fie coteria prim-ministrului Tony Blair. El ºi Roman romanescã.
de-tabuizat prin mutarea de la Bristol la Londra a Polanski au petrecut mai bine de o sãptãmânã
„The British Empire and Commonwealth lucrând la scenariu într-un hotel din Paris. Intriga
Museum”, proiectul care, mai mult ca sigur, va scormoneºte trecutul personajelor ºi zãboveºte
câºtiga concursul pentru construirea unei noi
instituþii culturale pe malul stâng al Tamisei, în
apropiere de Tate Modern ºi vis-à-vis de Turnul
Londrei. Proiectul este deja controversat – când
muzeul s-a deschis la Bristol în 2002 a fost atacat
în media ca promovând nostalgia colonialismului
sau, dimpotrivã, ca având un parti-pris marxist.
Organizatorii sperã, însã, ca prin re-locarea
muzeului în centrul Londrei multiculturale sã dea
posibilitatea cetãþenilor britanici sã cunoascã ºi
evalueze una dintre cele mai agitate ºi disputate
perioade din istoria lor. Ei susþin cã muzeul, care
va fi inaugurat în 2010 sau 2011, va fi „neutru
din punct de vedere ideologic”, expunând ºi
succesele Imperiului – rãspândirea democraþiei
parlamentare, de exemplu – dar ºi defectele lui,
bunãoarã sclavia. Actualul director al muzeului,
Gareth Griffith, a declarat presei: „Am ajuns
acum într-un punct în care suntem destul de
maturi, ca societate, ca sã ne ocupãm de trecutul
care ne provoacã ºi, cu un amplasament atât de
vizibil în Londra, muzeul nostru va câºtiga o
faimã naþionalã ºi internaþionalã pe care, pur ºi
simplu, nu o avem la Bristol.” El a adãugat: „Nu
poþi înþelege Londra fãrã sã cunoºti trecutul
Nicolae Maniu Construcþie hexagonalã
colonial al Marii Britanii. Muzeul reprezintã

TRIBUNA • NR. 154 • 1-15 februarie 2009 27

Black Pantone 253 U 27


Black Pantone 253 U

structuri în miºcare

„Lumea literarã”
(trasee, inventare de nume)
Ion Bogdan Lefter

T
rasee de toamnã-iarnã prin þarã, prin lumea Joi 16 octombrie. Ajung în Cluj dupã o
literarã. Le refac dupã agendã, extrãgînd cãlãtorie de cîteva ore prin Braºov, Sighiºoara,
doar întîlnirile cu ei, cu prietenii ºi colegii Tîrgu Mureº. Singur în toamna frumoasã,
de scris, cu „lumea literarã”. Ce-o mai fi însoritã. ªosele aglomerate, însã cu trafic cursiv,
însemnînd ea, ce-o mai rãmas astãzi din ea. traversînd zone colinare, uneori împãdurite. Fãrã Tribunei, unde le cunosc pe tinerele ºi graþioasele
Formula comunitãþii profesionale cvasi-omogene sã opresc, ocolesc dealul cetãþii din mijlocul doamne Aurica Tothãzan ºi Georgeta Marc. Dupã
de dinainte de 1989 s-a dus de mult, odatã cu Schäsburg-ului, admirînd ce se vede de la distanþã prînz, lumea – „lume literarã” – se risipeºte.
„duºmanul comun”: solidaritatea intelectualã în ºi reamintindu-mi multele descinderi la faþa „Zilele prozei” s-au încheiat, rãmînem cu proza
faþa regimului politic s-a evaporat dupã prãbuºirea locului, în pieþele medievale, pe strãduþele în vieþii cotidiene – sau, mã rog, ºi cu clipele ei de
lui (nu chiar imediat – în fine, am mai vorbit pantã, pe scãrile care urcã spre liceul din vîrf ºi poezie, eventual!
despre asta...). În lumea postcomunistã, scriitorii spre cimitirul nemþesc. „Turist” de multe ori, încã
au ieºit din marea enclavã simbolicã în care trãiau din adolescenþã, dar ºi participant la Festivalul Tot în Cluj, vineri seara, apoi sîmbãtã (voi
ºi s-au risipit în viaþa publicã, în presã, în nostru de poezie de acolo, în prima parte a anilor porni spre Bucureºti abia duminicã dimineaþa).
„facþiuni”, grupuri, enclave mici ºi multe. Va mai 1980 ºi dupã mijlocul deceniului urmãtor, Vizitã ºi tacla, pînã noaptea tîrziu, la Marius J.
fi rãmas – oare – ceva din sentimentul de altãdatã împreunã cu o întreagã „lume literarã”, strînsã de (Luminiþa a plecat ea din urbe, la un colocviu
al apartenenþei la o comunitate, la „lumea peste tot din þarã, mai ales „primul val braºovean), cu M., în spaþiul atît de cald (la
literarã”? postmodern”, dar ºi colegi ºi prieteni mai figurat!) de la etaj, înconjuraþi de rafturile
vîrstnici, dar ºi, la un moment dat, studenþi ai bibliotecii. A doua zi, sîmbãtã dimineaþa, le fac o
Mijloc de septembrie. Deschidere de „sezon”. noºtri (acum cîþiva ani i-am dus acolo pe Magda vizitã Alexandrei ºi lui Michael S., sus, pe dealul
Nu existã o „rentrée littéraire” româneascã, piaþa Rãduþã, Viki Luþã, Luminiþa Marcu, Cristina Mureºanu (parcã aºa i se spune cochetului cartier
noastrã editorialã are alte ritmuri ºi alte puncte de Ionicã, Costi Rogozanu ºi alþii)... de case ºi vile). De la mijlocul anilor 1990 încoace
vîrf (Bookarest/Bookfest în iunie, Gaudeamus în Ocolesc Tîrgu Mureºul: aglomeraþie prea mare. ne-am vãzut ºi la Praga, unde au locuit dupã
noiembrie), însã oricum reîncep lansãrile de cãrþi Drum plãcut spre Cluj, apoi coborîre în vitezã pe strãmutarea de la München a Europei Libere, ºi în
noi, scoase dupã vacanþa de varã. Prima despre „derdeluºurile” care se scurg în „cãldarea” trecerile lor prin Bucureºti, ºi în Cluj, de cînd s-au
care sînt invitat sã vorbesc e romanul Ioanei oraºului, pe ºoseaua cu patru benzi pictatã la tot stabilit aici (Michael – la Universitate). Ieºim o
pasul cu marcaje de avertizare. Strãpung cu greu clipã pe terasã, chiar dacã sînt doar cîteva grade:
bulevardele pline de maºini ºi pieþele blocate, ies soare, cer albastru ºi jos, întins sub noi, splendid,
pe malul Someºului, ajung la hotel, urc în oraºul. De la ei plec spre centrul vechi, îl iau pe
camerã, în mare grabã, în mare întîrziere, îmi drum pe M. ºi ajungem la Lucia, Teodora ºi Bazil
depun bagajele, mã schimb ºi pornesc înapoi spre G., pe o strãduþã dinspre Someº. Douã ore mai
centru, spre sediul clujean al Uniunii Scriitorilor. tîrziu vom porni de acolo, M. ºi cu mine, direct la
...la „Zilele prozei”, organizate de Irina Petraº, Mihãeºti, la 20 ºi ceva de kilometri de Cluj, spre
ºefa filialei. Lume multã, dezbateri aprinse, deja Zalãu, unde ne aºteaptã Maria & Alexandru V.,
spre final. Prima pe care o vãd, venind pe culoar, plus Alexandru jr., la locul lor de retragere, deja
prin uºa deschisã a sãlii, e Luminiþa Medeºan. Ea „topos literar” (în minunata carte a lui S.). Terenul
ºi Petru Poantã îmi aratã uºa a doua, prin care mã îngust ºi lung, în uºoarã pantã descendentã, apoi
strecor înãuntru. Mã aºtepta scaunul dintre Irina invers, în urcare pe dealul de alãturi. Cãsuþa
Nicolaie, O pasãre pe sîrmã, pe 19 septembrie, la ºi Mircea Muthu, împreunã cu care ar fi trebuit construitã de ei, cu terasã în spate, la etaj, spre
Cãrtureºti. Ceainãria de aici – plinã cu prieteni. sã „moderez”. Voi prelua rolul a doua zi. În jur – vale. Facem schimb de experienþe ca-ntre
Începe Florin Iaru. Amfitrion, din partea Polirom- Ion Pop, Mircea Popa, Constantin ºi Victor apropitari de livezi. Stãm afarã, la masa îngustã de
ului, Vasile Ernu. În salã, între alþii, Delia ºi Cubleºan, Vasile Gogea, Mariana Gorczyca, lemn, în frigul din ce în ce mai tãios al dupã-
Tudor Jebeleanu, Ioana Pârvulescu, Ana Maria Gheorghe Glodeanu, Paul Aretzu, Ioan Pop- amiezii, apoi în casã, la cãldura plitei. Cade seara,
Sandu, Svetlana Cârstean, Vali ºi Teo Bobe. ªi Curºeu, Nicolae Bârna, Ruxandra Cesereanu. Pe mîncãm, povestim, plecãm. La-ntoarcere îl luãm
Mircea Cãrtãrescu, bineînþeles dupã, în ciuda laterale – Mariana Bojan, Dora Pavel, Tatiana cu noi pe juniorul (revenit de curînd dintr-o
frigului timpuriu, stãm la o masã afarã, pe mica Dragomir, Dana Sala, Daniel Drãgan, experienþã... canadianã). Ajungem, M. ºi cu mine,
terasã de la Home, cafeneaua de lîngã Biserica A.I. Brumaru, Nicolae Stoie, Alex Goldiº, Luigi cu întîrziere la Dora, Laura ºi Cãlin, dar
Anglicanã. Ioana ne-o prezintã pe o junã Bambulea. Mai în spate – Iolanda Malamen, „recuperãm” sporovãind îndelung cu ei, mic grup
nemþoaicã, absolventã a românisticii de la Berlin, Luminiþa M., Doinea Cetea, Alexandru Vlad, literar, despre ce altceva decît despre „lumea
parcã. Sporovãialã, poante, veselie. „Lume Sanda Cordoº, Ovidiu Pecican, Vasile Spiridon, literarã”. Singurul dezinteresat e – deocamdatã –
literarã”, vezi bine! Florin, proaspãt tãtic de Claudiu Groza ºi alþii. Bineînþeles, bunul prieten drãgãlaºul Cosmin, care va merge la culcare.
bãieþel, pleacã primul. Mihai Dragolea. Nu fac inventare complete, „dãri
de seamã”; schiþe – doar – de „lume literarã”. Duminicã pe ºosele, dupã un mic dejun
30 septembrie. Lecturã Svetlana Cârstean la Clujul, bineînþeles, dar ºi Bucureºti, Braºov, prelungit cu M., cu pîine prãjitã, gem de piersici,
Institutul Francez. Vorbesc despre ea Simona ºi cafea ºi tacla. Tai iarãºi Ardealul în douã. Înainte
Sighiºoara, Baia Mare, Oradea, Craiova, Bacãu.
fostul nostru coleg „junimist” Cristian Tudor de Braºov o iau la stînga, ies în Hãrman ºi
Prozatorii citesc mostre din creaþiuni recente, apoi
Popescu, care i-a publicat cîndva, în Adevãrul de-acolo ajung repede la Podul Old, la casa Manei
suspandãm. Pe culoar dau peste bistriþeni: Virgil
literar ºi artistic, pe Svetlana ºi pe colegii ei de ºi a Oanei C. Am mai fost la ele vara trecutã, cu
Raþiu, Olimpiu Nuºfelean, Ioan Pintea, Ion Moise,
cenaclu de la Literele noastre. Cam aceeaºi „lume Simona ºi Danda. Decor de vis: suprafaþã
Andrei Moldovan. Plecãm cu toþii spre recepþia de
literarã” mai recentã (ultimele „valuri”). La final – deschisã, uºor vãluritã, senzaþie de lãrgime, cu
searã, într-un salon al hotelului în care stãm. Îi
bunã dispoziþie ºi-un pahar de vin (pentru cine dealuri ºi munþi în fundal, de jur-împrejur. Ajung
mai vãd acolo pe Ion Maxim Danciu, Constantin
poate sã bea, nu pentru convalescenþii ca mine!). în Bucureºti noaptea tîrziu, rulînd în vitezã mare
Zãrnescu, Ioana Bot, Mihaela Ursa, Graþian
Silueta mignonã, de fapt minusculã, ºi vocea de pe ºoseaua liberã, cu gîndul la începutul cãlãtoriei,
Cormoº, Adi Dohotaru ºi nu mai ºtiu pe cine.
copil a lui Fanny Chartres, ataºatã culturalã la cînd am tras peste noapte la Tohan, la pãrinþii lui
Înghesuialã, zgomot, distracþie, chef!
Institut, în contrast cu chipul serios, grav, parcã G., prietenul plecat prea devreme dintre noi...
A doua zi, vineri, la colocviu mai vin ºi Bill
uºor nedumerit – contrast straniu-amuzant-ataºant. Stanciu, Mircea Tomuº, Mircea Opriþã, Marta
(Va urma)
Petreu, Laura Pavel, Cãlin Teutiºan. Discuþii
interesante, chiar pasionante. Trec ºi prin redacþia

28 TRIBUNA • NR. 154 • 1-15 februarie 2009

28 Black Pantone 253 U


Black Pantone 253 U

ºtiinþã ºi violoncel
contact dintre civilizaþii. Un contact interstelar va
Hawking ºi viaþa în cosmos fi, în mod precis, mult mai evident ºi, probabil,
mult mai neplãcut decât tot ce constituie
Mircea Opriþã fenomenul OZN. Întâlnirea dintre civilizaþia
noastrã actualã ºi o civilizaþie avansatã care ne-ar

U
n cosmolog faimos nu e obligatoriu sã fundamentalã ar trebui sã se limiteze doar la vizita la noi acasã îi lasã impresia întâlnirii
arate ca un star de cinema. Cu atât mai descrierea proceselor neînsufleþite ale Cosmosului. vechilor locuitori ai continentului american cu
mult nu e cazul lui Stephen Hawking, Odatã apãrutã pe Pãmânt, viaþa ne lasã sã credem caravelele lui Columb. Din perspectiva intereselor
succesorul – la distanþã de trei secole – al lui Isaac cã se mai poate ivi în nenumãrate alte locuri din celor dintâi pomeniþi, e foarte probabil cã ar fi
Newton la catedra ocupatã odinioarã, în aceastã lume imensã, constituitã dintr-o puzderie fost de preferat sã nu fi avut loc un asemenea
Universitatea din Cambridge, de inventatorul de galaxii împrãºtiate radiar de explozia contact radical.
celor trei legi fundamentale ale miºcãrii. Dacã aº primordialã: sisteme gigantice, formate, fiecare, Soarele a apãrut în urmã cu cinci miliarde de
fi un sentimental mai puþin controlat de luciditate din miliarde de sori ºi un numãr incalculabil de ani, dar alte sisteme solare s-au format ºi pânã
decât sunt, poate cã m-aº lãsa târât într-o panicatã planete însoþitoare. Fãrã sã aibã sentimentul cã un atunci, pe parcursul altor cinci miliarde ce ne
tulburare la vederea imaginii acestui trup cu alurã asemenea subiect i-ar putea compromite reputaþia apropie ºi mai mult de momentul Big Bang.
tristã, contorsionat de boalã în scaunul pe rotile savantã, Hawking discutã meticulos etapele ªansele noastre de a gãsi noi forme de viaþã
care i-a devenit, încã din studenþie, ºi casã ºi parcurse de universul fizic de la condiþiile naturalã sau mecanicã par – teoretic vorbind –
masã. Masã de lucru, vreau sã spun, întrucât pe primordiale pânã la complexitatea sa actualã. O foarte mari la o asemenea scarã a evenimentelor
un braþ al lui îºi are instalatã tastatura complexitate materialã ºi energeticã în cadrul cosmice. De ce n-am fost totuºi vizitaþi? Hawking
computerului ºi sintetizorul electronic care îi face cãreia viaþa poate apãrea nu doar în tiparele e foarte logic în ipotezele pe care le discutã. Una,
auzite cuvintele în absenþa dramaticã a vocii cunoscute de noi pe Pãmânt, însã chiar ºi aici, în situatã în extrema pesimistã a lucrurilor, pleacã de
naturale. Nu e destul cã suferã de o boalã soluþii de-a dreptul senzaþionale, cum ar fi cea la ideea cã ne-am fi putut înºela în convingerile
incurabilã, sclerozã lateralã amiotroficã, din lansatã prin manipulãrile genetice asupra speciei noastre despre apariþia spontanã a vieþii
perspectiva cãreia e de mirare cã a reuºit sã umane actuale. Sau, ºi mai senzaþional, prin pretutindeni în Univers. Pãmântul ar fi, prin
depãºeascã 65 de ani (s-a nãscut în 1942). Aºa, transferul unei forme de viaþã – încã greu de urmare, singura lume vie. O altã idee falsã s-ar
aproape complet paralizat în cãruciorul electric, a imaginat în trãsãturile sale concrete – asupra putea dovedi cea conform cãreia viaþa inteligentã
mai trebuit sã suporte ºi o traheotomie care i-a maºinilor cu sisteme de autoperfecþionare ºi este rezultatul inevitabil al evoluþiei. În aceastã
anulat pânã ºi bruma de voce desluºitã cândva autoreproducere, cãrora le-am încredinþa la un
doar de apropiaþi, ceea ce îl obliga sã-ºi aducã în situaþie, creºte probabilitatea ca fiinþele pe care le
moment dat sarcina explorãrilor la mare distanþã putem întâlni în Cosmos sã fie exclusiv specii
permanenþã, la conferinþe ºi la cursurile sale de prin Galaxie. Dupã cum se poate observa,
matematici superioare, un interpret. Din muþenia inferioare, incapabile de raþiune. Hawking crede
gânditorul de la Cambridge nu se fereºte de idei cã acesta e cazul frecvent la nivelul întregului
rezultatã a avut ºansa sã-l scoatã tehnica de
cultivate pânã nu de mult doar de science-fiction. Univers, din moment ce însãºi schema expusã de
ultimã generaþie a unui inventator inspirat:
Dimpotrivã, le testeazã cu instrumente proprii planeta noastrã aratã cã, în puzderia de specii
pomenitul sintetizor de sunete, care îi recreazã
valabilitatea, în perspectiva unei evoluþii tot mai existente, raþiunea e o excepþie. Evoluþia în
pur ºi simplu cuvintele tastate cu dificultate pe
accelerate ºi tot mai spectaculoase a domeniului direcþia ei poate fi un proces întâmplãtor, mai
computer, emiþându-le mecanic, într-o exprimare
actual al ºtiinþelor. curând decât unul obligatoriu. În plus, bacteriile
strãinã, cu accent american. Ceea ce e cam
În ciuda actualei lipse de dovezi palpabile, vor trãi pe Pãmânt chiar ºi dupã ce vreun
straniu în cazul unui fost student de Oxford ºi
Steven Hawking nu se îndoieºte nicio clipã de eveniment catastrofal ar distruge toate formele de
Cambridge, dar, în tot cazul, preferabil gradului
zero al vorbirii. Poate, mai mult ºi mai adevãrat existenþa vieþii extraterestre ºi regretã cã un viaþã complexã. Simplitatea e infinit mai pregãtitã
decât personajele din filme SF, omul ilustreazã în important proiect de cãutare a acesteia (Proiectul pentru supravieþuire decât formele complicate. Iar
felul sãu postura unui ciborg. Figurã tragicã, în SETI) riscã sã amorþeascã sau chiar sã disparã prin asemenea evenimente nu sunt tocmai rare în
fond, dar nu într-atâta încât sã nu-ºi fi putut diminuarea participãrii financiare a lumii de astãzi calendarul universal. Un asteroid masiv ne-a lovit
explora cu o acuitate extremã condiþia, pe la obiectivele lui. Nu în farfuriile zburãtoare ar planeta cu 70 de milioane de ani în urmã,
parcursul anilor de suferinþã ºi de genial efort trebui sã ne punem aºteptãrile privitoare la marele punând capãt erei dinozaurilor. Coliziunea
intelectual, strãduindu-se sã ia în seamã, din viaþã, cometei Schumacher-Levi cu planeta Jupiter am
partea plinã a paharului. urmãrit-o noi înºine în urmã cu puþinã vreme.
Partea aceasta înseamnã pentru el o familie Asta înseamnã cã, pânã ºi acolo unde inteligenþa
devotatã, capabilã de sacrificiile pe care le a avut ºansa sã aparã, ea este extrem de expusã
presupune ºi o permanentã misiune de infirmier. distrugerii întâmplãtoare. În plus, ca sã fie totul
Dar, mai ales, înseamnã ºansa de a-ºi construi o spus limpede ºi fãrã menajamente: un sistem
operã ºtiinþificã unanim apreciatã în mediile bazat pe inteligenþã poate sã intre la un moment
savante. Preocupat de teme fundamentale ale dat într-o fazã de instabilitate ºi sã se
astrofizicii ºi cosmologiei, dovadã cãrþile sale autodistrugã.
Universul într-o coajã de nucã ºi Scurtã istorie a Condamnat la nemiºcare ºi muþenie,
timpului, Hawking adânceºte conceptele de spaþiu succesorul lui Newton îºi înfrânge sistematic –
ºi timp, descriindu-le natura ºi acþiunea din prin instrumentul delicat al inteligenþei sale
perspectiva creaþiei cosmice ºi în sensul unei ascuþite – propriile limite fizice. El se strãduieºte
evoluþii universale. Faptul cã asemenea volume au sã vadã partea plinã a paharului ºi în relaþia
putut deveni bestseller-uri pretutindeni unde s-au noastrã controversatã cu Universul. Inamicii
publicat, în original sau în traduceri, denotã din programului SETI i se par a fi din aceeaºi stirpe
partea omului de ºtiinþã sensibilitate pentru cu reacþionarii care se strãduiau cândva sã
public, cãruia îi transmite într-o formã inteligibilã opreascã iniþiativa exploratorie a lui Cristofor
conþinutul teoriilor sale originare (ºi originale), Columb. Ieºirea noastrã spre lumile ascunse ale
adresate gândirii academice. Dintr-un fel de Universului este o imensã obligaþie moralã,
curriculum, îl descopãr susþinând între cinci ºi Hawking însuºi dorind sã-ºi încununeze lupta de
zece conferinþe publice anual, de la un capãt la o viaþã cu neputinþele printr-o cãlãtorie în
celãlalt al globului pãmântesc. Subiectele lui Cosmos, ca turist privilegiat. Pentru un cercetãtor
preferate sunt, bineînþeles, contribuþiile proprii în al legilor gravitaþiei (la fel ca ilustrul sãu înaintaº),
cosmologie, cele privitoare la spaþiu, timp, tentaþia supremã e sã încerce personal promisele
gravitaþie, gãurile negre, „singularitãþile” descifrate cinci minute de plutire în regimul gravitaþiei
la modul teoretic în interiorul acestora. anulate.
Viaþa în Univers îl preocupã, de asemenea, ca
o problemã fundamentalã ce este, fiindcã
Hawking nu considerã cã un om de ºtiinþã
Nicolae Maniu Invazia virtuozitãþii (Detaliu)

TRIBUNA • NR. 154 • 1-15 februarie 2009 29

Black Pantone 253 U 29


Black Pantone 253 U

parlando

Faþa nevãzutã a lumii


la 200 de ani de la moartea lui Haydn
Marius Tabacu

N
u puþini sunt cei care strîmbã din nas sau care o cunoaºtem azi, a fost consacrat mult mai
din minte faþã de comemorarea festivã a tîrziu, pe la 1840, în fierberea spiritual-muzicalã
unei morþi, fie ea ºi cea a lui Haydn. Un din jurul lui Schumann ºi din a sa Neue
parastas, acolo, ceva de soiul acesta ar fi mai Zeitschrift für Musik. Influenþa celor trei era
potrivit, dar un festin în toatã regula e prea de covîrºitoare ºi greu de suportat. Se zice cã, atunci
tot. Fiindcã de festin vom avea parte tot anul, de cînd cineva l-a întrebat dacã înrudirea dintre
unul muzical ºi muzicologic, dedicat celui pe prima lui Simfonie ºi a noua de Beethoven e
care, cu o preþiozitate încetãþenitã, îl numim unul întîmplãtoare, Brahms i-ar fi rãspuns cã numai un
din clasicii vienezi. El ºi-a scris muzica o viaþã idiot nu observã asta. Acelaºi lucru se poate
întreagã, fãrã sã aibã habar cã scrie muzicã clasicã spune despre Concertul al treilea, în do minor, de
(aidoma lui monsieur Jourdain). Cã stilul pe care Beethoven ºi primul, în re minor, de Brahms. Cã acces la ceea ce, pînã atunci era un privilegiu
l-a creat ºi care, o datã cu moartea sa se ºi despre simfoniile lui Schubert sau ale lui nobil. Nicio schimbare atît de radicalã nu s-a mai
terminã, va fi considerat clasic, avînd o influenþã Schumann sã nici nu mai vorbim. Dar acestea petrecut în cultura europeanã pînã la sfîrºitul
mai mare asupra urmaºilor sãi, decît oricare alt sunt în cea mai covîrºitoare mãsurã asemãnãri de secolului al XIX-lea, odatã cu descoperirea
stil dinainte sau de dupã el. Dintre cei trei, structurã, de formã muzicalã ºi doar arareori cinematografului, care, oricît de european ar fi
Haydn este poate cel mai clasic dintre clasici. tematice. Pentru cã marea noutate adusã de fost, tot în America a devenit o adevãratã culturã
Pentru cã puþine opere mai romantice cunosc clasicismul vienez (sã ne plecãm capul în faþa a maselor. Dar sã revenim epoca de emancipare
decît Don Giovani, cã despre revolta lui tradiþiei schematizatoare) este forma, mai precis care a dus la revoluþiile franceze ºi la cataclismele
Beethoven faþã de tiparele pe care tocmai el le-a forma de sonatã. Este cea mai complexã formã sociale din prima jumãtate a secolului al XIX-lea.
dus la cea mai convingãtoare concentraþie sã nu muzicalã, care, pînã la Bartók, nu a putut fi Marea revoluþie a muzicii din secolul al XVIII-
mai vorbim. Totuºi, cu permisiunea domniilor reformatã. Se vede cã romanticilor germani le-a lea a fost sistemul temperat ºi consecinþele sale în
voastre, vom vorbi despre toate acestea, încercînd venit greu sã accepte ideea cã, orice ar face, vor fi privinþa formelor muzicale. Bach l-a cunoscut ºi a
sã conturãm ceea ce, în aparenþã, e atît de mereu urmãriþi de aceastã structurã formalã ºi, exultat în ofranda Clavecinului bine temperat.
simplu, dar vã asigur cã e al naibii de complicat – numai expresivitatea muzicalã, de-a dreptul epicã Dar, pe de o parte, acest sistem de acordaj nu era
clasicismul vienez. la Schumann sau recursul la citatele literare le nici pe departe rãspîndit, iar pe de alta, el era
Iluminismul a fost o sintezã purificatoare a oferã o poartã de scãpare din faþa epigonismului, încã departe de a-ºi fi relevat valenþele
celor de dinaintea sa. Iar ideologia întoarcerii la de care altminteri au ºi fost acuzaþi adeseori. Dar dramaturgice. Pentru cã, pe lîngã importanþa sa
naturã a fost revenirea la simplitatea nobilã a despre suferinzii romantici, mai încolo. intonaþionalã, sistemul temperat a dus ºi la
artei greceºti. De aceea, ca orice ideologie ce se Sã ne întoarcem un pic la începuturi. Prima cristalizarea tonalã, iar de aici nu mai era decît un
vrea înþeleasã, ºi aceasta a fost obligatã sã facã jumãtate a secolului al XVIII-lea a fost perioada pas pînã la conºtientizarea tensiunilor dintre
abstracþie de la ceea nu i se potrivea în canoane. de dominaþie totalitarã a barocului. Bach a trãit tonalitãþi, esenþa clasicismului vienez. Un singur
Rafinamentul ºi complexitatea artei, a gîndirii pînã la 1750, Haendel pînã la 1759, iar Domenico pas, dar cardinal, accesibil doar celor care au
greceºti par a fi mãturate sub preº. Iar în acest Scarlatti a murit în 1757. Primii doi au dus cristalizat ºi apoi spart canoanele stilului – Haydn,
registru, minunãþia formelor elene e identicã cu textura contrapuncticã la apogeu. Mai mult decît Mozart, Beethoven.
întoarcerea la naturã. Coloanele clãdirilor atîta nu se putea extrage din aceastã modalitate Semnele rãzmeriþei au existat mai demult. Cei
neoclasice sunt simplificate pînã la baza lor, de scriere. Formele muzicale erau determinate de trei fii ai lui Johann Sebastian, ca niºte adevãrate
creînd impresia cã ele rãsar direct din pãmînt, factori extramuzicali: dansurile îºi aveau structura odrasle de geniu, au fãcut tot posibilul sã scape
aidoma copacilor. lor ºi orice schimbare formalã le-ar fi dus la de sub apãsarea bãtrînului, reuºind doar sã
Singurul clasicism cunoscut în secolul al inutilitate. Ele s-au schimbat de-a lungul timpului, încropeascã cîte ceva din ceea ce se va numi peste
XVIII-lea e aºa-numitul clasicism de la Weimar, nu sub influenþa creatorilor. Muzica religioasã era o jumãtate de veac sonata clasicã. Meritul lor era
încadrat între anul 1787, cel al întoarcerii lui încorsetatã în regulile canonice, iar scrierea de a fi impus discursului muzical o periodicitate
Goethe din Italia, ºi 1805, cel al morþii lui contrapuncticã era o modalitate de scriere, nu o uneori supãrãtor de simetricã, dar avînd la bazã
Schiller. Dar ºi acela era o pastiºã grandomanã ºi formã – nu existã formã de fugã. relaþii de tonalitãþi bine determinate. Interesant
retoricã a neoclasicismului care bîntuia artele Cum muzica nu avea niciun punct de sprijin este cã adevãratul stil al clasicismului vienez s-a
vremii. Goethe, mereu frustrat de originea sa ca sã se întoarcã la o aºa-zisã puritate elenã, a format numai dupã ce Haydn, Mozart ºi
burghezã ºi care a fãcut tot posibilul sã-ºi creeze fost nevoit sã-ºi caute propria sa puritate. Sã-ºi Beethoven l-au descoperit pe bãtrînul Bach. Iar
antecedente cît de cît nobiliare, a vãzut în creeze propria sa dramaturgie, sã spunã, în modul influenþa lui a fost esenþialã. De unde pînã atunci
neoclasicismul italian un bun prilej de a-ºi etala ei specific, tot ceea ce se spunea pe scenele vremii scrierea contrapuncticã era consideratã stearpã ºi
unele false rãdãcini în trecutul grecesc, mult mai prin genul cel mai rãspîndit ºi din ce în ce mai inexpresivã, toþi cei trei au inclus-o organic în
îndepãrtat ºi mai greu de dovedit decît cele ce popular, opera. Suntem în epoca în care opera muzica lor, fiecare în felul sãu. Într-o mãsurã atît
puteau fi controlate în Almanahul de Gotha. S-a seria se pregãtea sã-ºi dea obºtescul sfîrºit, de mare, încît, în a doua parte a creaþiei sale,
întors deci la Weimar, ºi-a umplut locuinþa cu sufocatã de propriul sãu manierism. Spectacolele Beethoven s-a simþit tot mai obsedat de ideea de
cópii ale sculpturilor greceºti, ba chiar a ºi pus sã de operã erau evenimente sociale, recitativele fugã, dovedindu-se nu o datã greoi, chiar
i se construiascã în imensul parc care azi îi poartã lungi ºi plicticoase erau prilejuri de conversaþii neputincios în faþa ei. Iar la sfîrºitul vieþii, Mozart
numele niºte ruine greceºti, alãturi de o mai mult sau mai puþin galante, de partide de a creat cea mai contrapuncticã ºi totodatã cea mai
minusculã catedralã neogoticã, cum îi ºade bine cãrþi sau pur ºi simplu de moþãialã, întrerupte puþin ”mozartianã” lucrare a sa: Recviemul.
oricãrui vlãstar de viþã nobilã. Ironia sorþii a fãcut arareori de cîte o arie în care bravurile coloristice Contrapunctica clasicismului e privirea înapoi a
ca doar aceastã bisericã sã fie bombardatã în cel ale cîntãreþilor prevalau de departe în faþa celor trei mari, cu tendinþe novatoare. E, dacã
de al Doilea Rãzboi Mondial, devenind singurele partiturilor. Urmãrirea fidelã a textului muzical vreþi renaºterea unei tehnici componistice, în
adevãrate ruine de la Weimar. Dar, desigur nu era o atitudine necunoscutã. Nici acþiunea nu forma muzicalã cu tiparele atît de bine
întîmplãtor, niciuna din aceste monstruozitãþi avea prea mare importanþã. Pietro Metastasio, cristalizate, încît deveniserã numai bune de negat.
artistice nu se vede de la fereastra camerei de unul dintre cei mai prolifici dramaturgi ai vremii, Dar în ce mãsurã forma de sonatã a constituit un
lucru din pavilionul unde ºi-a creat Goethe a fost pus pe muzicã de peste treizeci de tipar pentru cei care au dus-o la perfecþiune, data
majoritatea capodoperelor. Nimic mai uman decît compozitori, încît publicul ºtia dinainte toate viitoare.
aceastã vanitate grandomanã, care conlocuia în replicile, indiferent de evoluþia sonorã a
bunã înþelegere cu grandoarea creatoare. spectacolului. Opera buffa, duºmanul ei de
Termenul de clasicism vienez, cu conotaþia pe
(continuare în numãrul urmãtor)
moarte cîºtiga scenele, masele aveau tot mai mult

30 TRIBUNA • NR. 154 • 1-15 februarie 2009

30 Black Pantone 253 U


Black Pantone 253 U

portrete
aproape dureroasã nãscutã dintr-o mare
De ce portrete....? neputinþã. Am renunþat, brusc, la gestul meu
teatral. M-am întors lîngã el ºi am terminat,
împreunã, sticla.
Radu Þuculescu Volumul Portrete în miºcare a apãrut aºa

Î
n toamna anului 1986, spre sfîrºitul lunii fãcuse spre binele meu (ºi al sãu, evident), ca cum îl “croºetase” L.H., nu mi s-a mai scos
octombire, mã gãseam în capitalã. Era o sã evitãm complicaþiile inutile ºi cine ºtie ce nicio altã prozã. Coperta volumului a fost
searã ploioasã, plinã de semne note în plus la dosarul fiecãruia. Eu i-am conceputã de Andi Andrieº, pe care nici pînã
neliniºtitoare ºi jilave. replicat cã gîndeºte greºit, mai bine lasã toate azi nu am reuºit sã-l cunosc personal dar mai
Mã aflam în apartamentul redactorului prozele, sã scoatã ãia de la cenzurã ce vor, e timp, secolul abia a început...
meu de carte L.H. de la editura Albatros, aflat s-ar putea sã avem surpriza cã vor elimina Mi-am amintit de întîmplare, cînd m-am
la ultimul etaj al unui bloc turn. Poate din mult mai puþine texte decît intenþioneazã el hotãrît sã încep o rubricã intitulatã Portrete în
dorinþa de a preveni o posibilã “furtunã” sã o facã. Cu aceeaºi voce calmã, L.H. îmi miºcare, iatã, dupã mai bine de douãzeci de
declanºatã de mine, L. mã tot îmbia sã beau zise cã el nu are de gînd sã riºte nimic. ani. De aceastã datã, însã, voi dedica rubrica
din whisky-ul cel rubiniu ºi jucãuº, încercînd Atunci am izbucnit. Dupã cîteva înjurãturi în exclusivitate artiºtilor: poeþi, prozatori,
sã se explice. Efectul era, însã, exact care biciuirã pereþii camerei, gata sã-i crape, plasticieni, actori, muzicieni ºi aºa mai
contrariul. Eu simþeam cum stau gata sã am mai dat pe gît un pahar cu licoarea cea departe. Despre artiºti ºi creaþiile lor. Una
izbucnesc, sã nu mã mai controlez. Urma sã rubinie ºi jucãuºã, am înhãþat manuscrisul ºi dintre ele. Nu vor fi pagini de criticã, nu
mi se tipãreascã volumul de prozã scurtã m-am repezit pe balcon, hotãrît sã-l arunc, pagini de “specialitate”, ci portrete personale
Portrete în miºcare. Manuscrisul îmi fusese, naibii, în hãul umed de afarã. Am deschis uºa despre oameni-artiºti pe care-i cunosc ori i-am
pe jumãtate, ciuntit, încã înainte de a ajunge cu brutalitate, aproape c-am smuls-o din cunoscut. Profiluri umane de care voi “lipi”,
la comisia de cenzurã, chiar de cãtre...tînãrul încheieturi. În momentul cînd am pãºit precum într-un colaj, “bucãþele” din opera lor,
redactor de carte, în care intrase spaima pragul, m-am întors, o clipã, cãtre L.H. Mã din gîndirea lor, din comportamentul lor, din
nãscutã din replica lansatã de oficialitãþi: aºteptam sã se repeadã asupra mea, sã mã gusturile lor...chiar ºi cele gastronomice.
“...tovarãºe L.H., în primul rînd tu rãspunzi blocheze printr-o figurã de rugbi ori de judo, ªi-apoi, chiar ºi un bucãtar poate fi un
de manuscrisele pe care le trimiþi la noi spre sã mã implore sã nu arunc bunãtate de veritabil artist. Cãci artist înseamnã: persoanã
lecturare...” Ameninþarea era evidentã, lectorii manuscris. Dar redactorul meu de carte parcã care lucreazã în mod creator în domeniul
devenind astfel de-o “exigenþã” care o depãºea încremenise în fotoliu, privindu-mã fix. artei dar ºi persoanã foarte iscusitã într-o
chiar ºi pe cea a cenzorilor cãpcãuni. Deci, Atunci am descoperit pe chipul sãu o tristeþe îndeletnicire.
L.H. se strãduia sã-mi explice cu blîndeþe, de surprinzãtoare, deloc mimatã, o tristeþe
ce a scos el personal respectivele texte. O

zapp-media
invidioase.
Aripi ocrotitoare Sau sã ne bucurãm când aflãm cã justiþia
din alte þãri îºi face cu adevãrat datoria, chiar
Adrian Þion ºi în cazul vedetelor autentice ºi excentrice

Î
cât cuprinde, cãci Boy George, idolul anilor
ntr-o singurã zi, douã incidente aviatice La Oradea, a apãrut prefectul judeþului ca
grave au acaparat interesul consumatorilor ’80, a înfundat-o. A fost condamnat la 15 luni
sã insinueze cã aeroportul trebuie
de ºtiri, dispuºi sã digere informaþiile de închisoare pentru cã a sechestrat un
modernizat, s-a presupus cã pista avea un
week-end-ului 16 – 17 ianuarie, care se anunþa bãrbat-escortã în apartamentul lui din Londra,
strat de polei, lucru inadmisibil pentru un
extrem de plictisitor pentru sedentari. Unul agãþat online ºi invitat pentru o ºedinþã nud.
aeroport din UE, s-a vorbit despre o eroare de
din aceste evenimente nedorite a avut loc în Cântãreþul a fost încarcerat imediat dupã
pilotaj din cauza ceþii dense ºi cam atât.
New York, pe râul Hudson, altul pe pista citirea sentinþei. Ca la noi. Ce ºtiri
Restul se referea la invitaþii lui Ion Þiriac
aeroportului din Oradea. Amândouã soldate plictisitoare mai afiºeazã ãºtia pe net!
aduºi cu aeronava buclucaºã pentru
cu distrugerea aparatelor de zbor, dar cu Sau sã înaintãm practic în viitor
vânãtoarea de la Balc. Printre cei 10 pasageri,
salvarea tuturor pasagerilor. Dacã n-a murit procurându-ne numaidecât tastatura cu litere
niciun om, putem concluziona la repezealã cã celebritãþi ºi dame de lux, se numãrau ºi fiul
klingoniene pusã în vânzare de o firmã din
au fost reuºite ale piloþilor. În timp ce pilotul lui Ion Þiriac ºi omul de afaceri Elan
Marea Britanie. Cum? Nu cunoaºteþi scrierea
Airbus-ului care a decolat de pe aeroportul La Schwartzenberg. Singurul care a mulþumit
klingonianã? Se poate? Întrebaþi un fan Star
Guardia, Chesley Sullenberger, a devenit erou piloþilor, în faþa camerei, a fost Elan
Trek. Vã va spune cã limba klingonianã a fost
naþional online, numele celor doi piloþi ai Schwartzenberg, un tip ok, manierat, rasat, ca
nãscocitã de Marc Okrand în 1984 special
aeronavei de tip Gulfstream, aparþinând tot cercul de invitaþi selecþi, aºteptaþi la
pentru serialul Star Trek. Tot el vã va spune
companiei Þiriac Air, au fost ºi sunt trecute partida de vânãtoare, societate cãreia
încã sub tãcere. cã sunt mii de fani ai serialului care au
Rãduleasca i-a dat cu piciorul pentru
Aripile Airbus-ului întinse pe suprafaþa învãþat literele din alfabetul acestei limbi
nãbãdãiosul Dani Oþil. Cauzele incidentului
râului Hudson s-au transformat subit în punþi extraterestre. Ba mai mult, vã va informa cã
aviatic de la Oradea vor fi aflate peste ºase
ocrotitoare pentru pasagerii scãpaþi ca prin Biblia ºi piese de Shakespeare au fost traduse
luni.
minune de la o moarte sigurã, oameni în klingonianã. Mai rãmâne s-o înveþe
Pânã atunci e mai important sã aflãm cã
înspãimântaþi care aºteptau feriboturile din marþienii ºi populaþia de pe Alpha Centauri.
la Balc au fost 30 de invitaþi ºi 60 de gonaci.
zonã ca sã fie salvaþi. La New York se Dacã esperanto s-a nãscut moartã, aceastã
Sau sã observãm cã, lovite de opþiuni
înregistrau la acea orã 20 de grade Celsius cu limbã la modã ajunge sã ºteargã diferenþele
sentimentale asemãnãtoare cu alegerea
minus în faþã. Aeronava ºi-a luat, nu sub dintre real ºi fantastic. O tastaturã cu litere
ºocantã a Mihaelei Rãdulescu, sunt mai multe
aripile ocrotitoare, ci deasupra lor, pasagerii klingoniene costã doar 43,99 de lire sterline.
exemplare din showbiz, printre care ºi
din fuselaj. Imaginile au fãcut înconjurul Vã intereseazã?
Simona Florescu (fostã Dichiseanu). Dupã 20
lumii. Ca un comandant de navã, pilotul Iatã ce aripi ocrotitoare întinde media
de ani de cãsnicie cu actorul care a scos-o din
american s-a îngrijit ca toþi cei 150 de româneascã peste îngrijorãrile noastre privind
anonimat, ea ºi-a gãsit în sfârºit marea iubire
pasageri sã fie salvaþi. A doua zi, Chesley ziua de mâine.
în persoana unui fost model pentru Calvin
Sullenberger avea deja peste o mie de fani pe Klein, cu fotografia bust gol postatã
facebook. Americanii se mândreau cu noul demonstrativ pe toate site-urile mondene. Cu
erou. aºa un fizic în dormitor, anonima Simona
poate sã închidã definitiv gura concurentelor

TRIBUNA • NR. 154 • 1-15 februarie 2009 31

Black Pantone 253 U 31


Black Pantone 253 U

muzica
precum ºi dintre voluntarii Corului Filarmonicii.
Cine umblã sã colinde? Prezenþa ºi aportul lor dezinteresat a fost o
splendidã demonstraþie de simpatie faþã de tânãrul
compozitor care la
Francisc László rându-i a adus un foarte personal omagiu geniului

S
e împuþineazã colindãtorii autentici, care Compozitorul Dan Variu se apleacã asupra colectiv al þãrãnimii ºi tradiþiilor acesteia.
practicã acest gen arhaic ºi sincretic al artei genului cu cuvenita competenþã ºi smerenie. În afarã de dirijoarea Mihaela Ceºa-Goje, cãreia
þãrãneºti ca pe un ritual de întâmpinare Ambiþioasa sa lucrare coralã Noi umblãm sã i-a reuºit impecabil coordonarea celor ºase
spiritualã a solstiþiului de iarnã. Genul se colindãm... evocã ºi contextualizeazã colindul ansambluri corale, trebuie neapãrat amintit în
degradeazã prin banalizare. Copii care ºtiu o „virgin”, antebelic. Melodia „Pã cel plai de munte / aceastã cronicã profesorul Ioan Haplea, care a
singurã melodie de colind sau cântec de stea sunã Merg oile-n frunte”, culeasã de Bartók în 1913, la prefaþat concertul în stilul sãu inconfundabil.
la poarta cunoscuþilor ºi necunoscuþilor, cântã pripit Grãdiºte (Hunedoara), ne este binecunoscutã din Domnia sa va fi pomenit de istoriografii Academiei
câteva strofe, apoi întind mâna dupã bani. Dar prelucrarea pentru pian a compozitorului-folclorist. de Muzicã „Gheorghe Dima” ca un profesor cu har
genul se banalizeazã ºi altfel: prin „promovarea” lui Atât melodia, cât ºi textul sunt în cea mai mare deosebit, care a înrâurit profund gândirea ºi
scenicã. În perioada postului de Crãciun, instituþiile mãsurã reprezentative pentru gen. În creaþia lui mentalitatea unui mare numãr de studenþi. Dincolo
de culturã dau concerte „extraordinare” de colinde, Variu, primele douã strofe sunt cântate de douã de morfologia ºi sintaxa creaþiei folclorice,
cu soliºti renumiþi, specializaþi, care, anual, fete, la unison, ad litteram, apoi se alãturã melodiei muzicologul-filosof Haplea este fascinat mai ales de
peregrinând prin oraºele þãrii, „îºi fac plinul” în un ison, mai târziu chiar mai multe isoane ºi chiar dimensiunea spiritualã a acesteia, iar aceastã
aceastã perioadã. Cine vrea sã cunoascã colindul acorduri. Pe neobservate, ritmul de colind pierde fascinaþie este molipsitoare. Faptul cã partitura îi
adevãrat, trebuie sã petreacã aceastã perioadã în din conturul sãu genuin, iar interpretarea este dedicatã denotã rolul sãu de mentor al
sate mici ºi îndepãrtate de oraºe, de preferinþã barochizantã apropie melodia de muzica lui Bach, compozitorului.
neelectrificate, unde, în consecinþã, populaþia nu generând un extins episod care trimite, sub aspectul În clasificarea textelor de colind, cele „de gazdã”
vede programele posturilor de televiziune scriiturii, la autorul grandiosului Oratoriu de constituie o clasã aparte. De data aceasta, „gazda” a
specializate în „kitschurizarea” artei þãrãneºti. Mai Crãciun. Dar colindul hunedorean „se întâlneºte” în fost biserica Sf. Mihail, supranumitã de clujeni
existã ºi o a doua posibilitate de a se pãtrunde în lucrare ºi cu alte idiomuri, ca arhicunoscutul cântec „catedrala catolicã” (ceea ce este o eroare, catedralã
tainele genului: studiul asiduu al monografiilor de german „O Tannenbaum ...”, anglosaxonul „We numindu-se numai bisericile reºedinþe episcopale,
colinde, dintre care o amintesc doar pe cea a lui wish you a Merry Christmas” ºi „Jingle bells”, el or, ierarhic, biserica Sf. Mihail din Cluj este
Béla Bartók, care imortalizeazã genul prin însuºi americanizându-se prin maniera jazzisticã a subordonatã episcopiei din Alba Iulia, întemeiatã cu
prezentarea ºtiinþificã a colindatului aºa cum l-a interpretãrii ºi a acompaniamentului. Revenirea exact 1000 de ani în urmã). Edificiul gotic (ca
putut cunoaºte el înainte de Primul Rãzboi Mondial bruscã a colindului, dupã atâtea peripeþii, în forma mãrime, dupã Biserica Neagrã din Braºov, cel de-al
(o teribilã cezurã în istoria culturilor þãrãneºti din
sa originalã, creeazã un moment cathartic. doilea al Transilvaniei), cu ale sale trei nave,
toatã Europa!),
Partitura prevede nu mai puþin de ºase despãrþite de masive coloane, a oferit un spaþiu
petrecându-ºi vacanþele de Crãciun în Þara Moþilor,
ansambluri corale (trei de fete, trei de bãieþi) ideal pentru aceastã întreprindere artisticã
Bihor, Banat sau Hunedoara, culegând ºi clasificând
dispuse la o distanþã cât mai mare unul de celãlalt, cutezãtoare, de mare amploare. La ieºire, publicul ar
484 de melodii de colinde româneºti, cu textele
având fiecare un dirijor propriu, coordonat de fi putut sã cânte „gazdei” (a se înþelege: pãrintelui
aferente. („Veºti bune” despre colindul transilvãnean
dirijorul principal. În momentul de culminaþie al paroh), ca semn al recunoºtinþei, colindul „Asta-i
de azi ne aduce masiva monografie Colinde
compoziþiei, fiecare cor cântã altceva ºi fiecare casa cea frumoasã, / Florile dalbe”.
româneºti, apãrutã în 2002, coordonatã de Ioan
ascultãtor aude altceva în funcþie de distanþa care îl
Bocºa, care cuprinde 1480 melodii ºi 1546 texte
desparte de un cor sau celãlalt. La prima audiþie
culese relativ recent.)
absolutã, coriºtii s-au recrutat dintre studenþii ºi
tinerele cadre didactice ale Academiei de Muzicã,

teatru

Strãini de teatrul fãrã sens


Alexandru ªtefan

H
ãituit de briza Vântului vânãtor de securiºti, ideal – tânãra Ea (Emilia Popescu) ºi bãtrânul El
Florin Piersic este actorul în stare sã (Florin Piersic) – prins într-un joc straniu, lipsit însã
demonstreze la infinit cã un sentiment de vulgaritãþi, fãrã excese denotative sau conotative,
uman valoros nu se lasã plecat cu una cu douã. pe alocuri intrigant – pe scurt... special conceput
Cãci Florin Piersic este un actor al sentimentelor, ºi pentru public. Un „produs” sã zicem... de teatru
asta nu o dovedesc recentele premii ale Realitãþii ºi veritabil, la care nu e nici o ruºine sã râzi sau sã
nici mai mult sau mai puþin dulcegãroasele reclame plângi în hohote.
TV. (În fond, la mijloc se aflã un paradox, deoarece Personal am impresia (ºi puþini sunt aceia care
de unde au venit premiile, fundamental vorbind, a mã pot convinge cã nu am dreptate) cã existã în
venit ºi palma de aur româneascã.) Dar întoarcerea România o seamã de actori, cãrora breasla
pe scena bucureºteanã, dupã aproximativ 20 de ani „unitereascã” întristatã de ordonanþe-fulger nu a
de absenþã, în care salariul nu i s-a cumulat cu putut sã le fure un singur lucru, esenþial de altfel în
pensia (cum a fost cazul altor artiºti dramatic meseria pe care o întreprind: priza la public.
Naþionali), a fost foarte apreciatã de public. Plecãciunea adâncã pe care o fac spectatorilor,
Asta “însemneazã” (ca sã parafrazez niºte încãrcatã de foarte multã dragoste, valoreazã enorm.
evlavioºi fãþarnici tinerei), cã Florin Piersic este ceva
mai mult decât “Pinte’al nost’” sau „Scuipãtoru’ de Strãini în noapte de Eric Assous
seminþe mioritic” – este un actor adevãrat, cum cu:
puþini îl cunosc totuºi. Emilia Popescu
Cine nu crede, poate vedea Strãini în noapte de Florin Piersic
Eric Assous: un spectacol de teatru curat, fãrã scenografia: Puiu Antemir
artificii luminiscente, de un echilibru interior atât costume: Irina Schrotter
de bine construit încât trãdeazã involuntar viziunea muzica: Ionuþ ªtefãnescu Emilia Popescu ºi Florin Piersic
înþeleaptã asupra scenei a maestrului Radu Beligan – regia: Radu Beligan
cel care semneazã regia spectacolului. Un cuplu

32 TRIBUNA • NR. 154 • 1-15 februarie 2009

32 Black Pantone 253 U


Black Pantone 253 U

film
Schimbul
Ioan-Pavel Azap

C
u peste 60 de roluri la activ ºi peste 30 de (2006) – creaþii de real impact emoþional, graþie
filme regizate, Clint Eatswood este – cã unui dramatism bine temperat. (Când
place sau nu – un fenomen. Aproape autocontrolul slãbeºte, rezultã un „desen animat
octogenar, continuã sã lucreze într-un ritm de cu actori”, o poveste unidimensionalã, lipsitã de
invidiat ºi e greu de spus cine e mai bun: actorul consistenþã gen Million Dollar Baby / 2004.)
sau regizorul, cu atât mai mult cu cât se Cel mai recent film al lui Clint Eastwood care
autodistribuie (deloc greºit) în nu puþine din ruleazã în cinematografele din România este
filmele pe care le regizeazã. Pistolarul misterios, Schimbul (Changeling, SUA, 2008; sc. J. Michael
dur cu suflet tandru, din westernurile-spaghetti Straczynski; r. Clint Eastwood; cu: Angelina Jolie,
ale lui Sergio Leone (Pentru un pumn de dolari – John Malkovich), inspirat de un fapt real petrecut
1964, Pentru câþiva dolari în plus – 1965, Bunul, în anii ’30. O dimineaþã de varã a anului 1928,
rãul ºi urâtul – 1966) – personaj care i-a adus într-un Los Angeles de-a dreptul pitoresc, cu
celebritatea mondialã, tipologie comodã ce putea cartiere liniºtite, aducând mai degrabã a oraº
sã-i asigure o carierã decentã ºi o bãtrâneþe provincial decât a metropolã – un început aproape
liniºtitã – nu l-a mulþumit pe deplin, chiar dacã idilic. Christine Collins (Angelina Jolie) este o
filmele sunt admirabile, fiind absolut savuroase ºi mamã care îºi creºte singurã bãiatul de nouã ani.
astãzi, ba chiar lecþii de naraþiune cinematograficã Într-o zi, lãsat singur acasã, Walter dispare, iar
ºi mãiestrie regizoralã. El îºi nuanþeazã reacþia poliþiei este cel puþin ciudatã. Dupã ce cã
„prototipul” (fãrã a-l abandona ºi exploatându-l în se miºcã extrem de încet, fapt specific unui sistem
continuare) în Joe Kidd (John Sturges, 1972), birocratic greoi ºi indiferent, la câteva luni dupã Angelina Jolie în Schimbul
pentru a-l demitiza complet, transferându-l într-o incident Christine se trezeºte cã acelaºi aparat moment în melodrama facilã ºi superlacrimogenã
poveste contemporanã, în Bronco Billy (1980), poliþienesc îi pune cu mult tapaj mediatic în braþe la care se preta subiectul. Eastwood nu acuzã
unde – în calitate (ºi) de regizor – se un copil care nu este al ei. Autoritãþile vor sã-ºi fãþiº sistemul, nu ne oferã un film de atitudine
autodistribuie, nu fãrã o umbrã de ironie amelioreze astfel imaginea în faþa opiniei publice, socialã. El se mulþumeºte sã povesteascã faptele,
maliþioasã. Nefiind un autor de capodopere, ci imagine ºifonatã rãu de tot din cauza ineficienþei în contextualitatea lor, mizând pe impactul
doar un „simplu” cineast talentat, nu se poate acþiunilor instituþiei ce ar trebui sã asigure emoþional dar ºi pe inteligenþa spectatorului, care,
spune cã Eastwood revoluþioneazã cinematografia protecþie cetãþenilor. Când Christine refuzã sã desluºind „povestea-bis” (în sensul acordat
ori cã nu are rateuri. Lãsând la o parte cã accepte mistificarea, abuzurile poliþiei merg atât
rateurile sale ar fi asigurat o filmografie onorabilã sintagmei de D.I. Suchianu), aflatã dincolo de
de departe încât tânãra mamã este închisã într-un primul strat al poveºtii, va trage concluziile de
unui regizor mediocru, nu pot fi ignorate
ospiciu. ªi nu este singura victimã a poliþiei... rigoare. ªi nu e vorba de a nu lãsa copiii
îndeosebi filmele regizorului Eastwood din
Un alt fir narativ conduce la povestea unui nesupravegheaþi, ci mai degrabã de a nu-i lãsa
ultimele douã decenii: Necruþãtorul (1992),
asasin în serie, ale cãrui victime, în jur de 20, nesupravegheaþi pe diriguitori. În ce mod? Asta
O lume perfectã (1993), Podurile din Madison
sunt copii de vârste apropiate celei a lui Walter. este deja o altã poveste...
County (1995), Miezul nopþii în grãdina binelui ºi
Cele douã poveºti se împletesc într-o construcþie
rãului (1997), Misterele fluviului (2003), Steaguri
dramaticã nu lipsitã de suspens, chiar dacã filmul
pline de glorie (2006), Scrisori din Iwo Jima
nu este un thriller, echilibratã, fãrã a cãdea niciun

Cucerirea galaxiei umane care vine dinspre un George Lucas hotãrît sã


cucereascã toate generaþiile de puºtani, cu orice
preþ. Iar cum limbajul generaþiei actuale e cel
Lucian Maier informatic – al jocurilor video –, asta oferã

ª
tiu o poveste care se potriveºte cu televiziune Clone Wars – o animaþie într-o sutã Lucas în mod agresiv. Cãci fãrã o privire prea
activitatea pe care o întreprinde pãrintele de episoade de cîte douãzeci ºi douã de minute, atentã, e destul de clar cã ºi serialul de animaþie
francizei Star Wars. Ca afacere care va înfãþiºa tot felul de lupte între cavalerii repetã scenariul jocurilor video cu aventuri:
cinematograficã este opusul canonadei ordonate Jedi, care susþin ºi conduc armata Republicii misiune în etape, cu multe bubuituri, cu alertã
de generalul George Lucas, astfel cã ne-ar putea Galactice, ºi forþele malefice conduse de contele continuã, fiecare etapã se încheie cu o luptã în
folosi ca paradigmã pentru ceea ce înseamnã Dooku ºi Asajj Ventress (Separatiºtii). Acþiunea care adversar e un cãpcãun de gradul doi, pînã
efort artistic ºi efort comercial pe traseul se petrece în rãgazul lãsat liber între isprãvile eroii ajung la cãpcãunul cel mare. Doar cã în
cinema-televiziune. din Attack of the Clones ºi din Revenge of the cazul Star Wars la cãpcãunul suprem nu vor
La finele anilor ’90, David Lynch prezentase Sith. ajunge nici în desene animate ºi nici în jocuri
un proiect de serial televiziunii ABC, Problema acestui film – ºi a întregii serii video, fiindcã el a fost creat pentru ºi deja se
susþinãtorii sãi în realizarea lui Twin Peaks. Ar care-i va urma, fãrã îndoialã – e cã nu aduce aflã pe marele ecran de cîteva decenii.
fi fost o epopee despre Hollywood care s-ar fi nimic nou în ceea ce înseamnã Star Wars. Seria Seria cu actori Star Wars îmbogãþea
conturat ºi care ar fi crescut în timp (de altfel, Animatrix, de exemplu, e cît de cît interesantã mitologia SF contemporanã ºi oferea o imagine
în anii 2000, Lynch a lucrat intuitiv, ºi-a pentru pasionaþii poveºtii Matrix, pentru cã interesantã despre relaþia dintre bine ºi rãu la
dezvoltat filmele în timp ce le turna). A fãcut vorbeºte despre rãzboiul dintre oameni ºi nivel uman (episoadele IV-VI, în special). Noile
pilotul, însã nu a fost pe placul televiziunii maºini, explicã cele întîmplate în spatele aventuri ale francizei – animate, de data aceasta
americane fiindcã avea o naraþiune non-linearã, filmelor de lungmetraj. Pentru Matrix, – lãrgesc sfera mitologicã pomenitã, fãrã a o
pentru cã erau fecale de cîine în prim-plan sau Animatrix este cimentul care solidificã o bazã, îmbogãþi, însã. Sînt doar acumulãri cantitative
pentru cã personajele interpretate de Naomi la fel cum cele trei filme Star Wars din anii (inflaþie de informaþie vizualã) care din punct
Watts ºi Laura Elena Harring nu erau suficient 2000 merg pînã în buza episoadelor de vedere artistic nu pot fi apreciate nici mãcar
de june. Pînã la urmã, în 2001, la doi ani dupã cinematografice ale anilor ’70-’80 ºi întregesc în relaþie cu puºtii de azi. Pentru a înþelege ce
ce fusese prezentat celor de la ABC, pilotul istoria anunþatã atunci. se petrece în relatãrile actuale, copiii ar avea
respectiv a devenit filmul de lungmetraj Astfel cã animaþiile astea nu au vreun rost, nevoie de lungmetrajele clasice. ªi dacã le-ar
Mulholland Drive. Canal Plus i-a oferit lui altul decît acela de a consfinþi poziþia de lider a vedea, cred cã ºi ei ar realiza cã animaþiile
Lynch banii necesari pentru a rotunji istoria din lui Star Wars prin toate mediile posibile. Dupã acestea sînt inutile: papã aiurea timpul lor ºi
pilot. cinema au fost jucãriile, apoi cãrþile, hainele, banii pãrinþilor!
George Lucas porneºte invers: pentru jocurile video, benzile desenate, acum sînt
reclamã, pentru vizibilitate, creeazã un pilot- desenele animate. Toatã povestea asta nu mai
cinematografic pentru ceea ce va fi serialul de seamãnã a distracþie stelarã, ci a atac furibund

TRIBUNA • NR. 154 • 1-15 februarie 2009 33

Black Pantone 253 U 33


Black Pantone 253 U

colaþionãri
Când bei mai seamãnã
puþin a viaþã
Alexandru Jurcan

A
m vãzut un film în care ideea de bazã cãpãtâi – Pescãruºul de Cehov (cartea reuneºte
scuza toate cliºeele, tot comercialul. Ben întreaga dramaturgie a scriitorului), B.P.T.,
Stiller în Tropic Thunder filmeazã povestea Bucureºti, 1967, în traducerea lui M. Sorbul,
facerii unui film. Cum actorii pãreau cam Moni Ghelerter ºi mulþi alþii. Ciudat cum alcoolul
pãmpãlãi, regizorul (din film!) îi „aruncã” într-o scoate personajele din muþenie. Fiecãruia îi vine
situaþie realã ºi îi filmeazã cu camere ascunse, rândul la „spectacol”, fiecare are partitura lui,
obþinând un credibil de calitate. Cu alte monologul, criza… „Când bei, mai seamãnã puþin
coordonate, într-o situaþie deloc similarã (dar care a viaþã” – spun ei. Chiar dacã Astrov e conºtient
pactizeazã cu cea prezentatã în subterane cã la om „totul trebuie sã fie frumos: ºi faþa ºi
alambicate), Nikita Mihalkov începe sã ecranizeze îmbrãcãmintea ºi sufletul ºi gândurile”, el
Platonav de Cehov ºi – deodatã – se trezeºte într- conchide – totuºi – cã „starea normalã a omului e
un teritoriu prea limitat, pânã când „cade” pe sã fie caraghios”. În filmul lui Mihalkov vorbesc
planeta… Cehov, adicã plonjeazã în întreaga chiar ºi perdelele, duºumeaua, pãlãriile, scaunele.
dramaturgie a autorului ºi, din complexa O vazã cu flori lângã o pãlãrie uitatã. Cineva Nikita Mihalkov
aventurã, se naºte filmul Piesã neterminatã pentru adoarme într-o lume care are mereu rãbdare. salveze, sã rupã cu trecutul. Strigã în gura mare
pianina mecanicã (1977), cu Elena Solovei, Elena Solovei joacã magistral cu nuanþe de cã nu a fãcut nimic, cã e un ratat, cã nu e bun de
Aleksandr Kaliaghin ºi Oleg Tabakov. Mihalkov a pleoape miºcate, în vârtejul unui spleen filtrat nimic. (La Buzzati se sperã în fiecare clipã…) Ar
mai realizat Urga, Cinci seri, Soare înºelãtor, prin sentimente înãbuºite. Frustrãrile se vrea altceva decât bavardajul ieftin, târârea
Sclava iubirii, Oblomov, Bãrbierul din Siberia mascheazã în priviri furtive. Un copil rãtãcitor cotidianã; ar dori chiar „sã-mi iau zborul de lângã
º.a.… Dupã succesul cu Soleil trompeur, regizorul (doarme mai apoi cu spatele întors spre noi, ca o
a declarat cã nu îºi propune sã facã cinema: „ceea voi toþi”, care se trezesc din apatie, ascultã, se
revoltã) aminteºte de Cãlãuza lui Tarkovski. sperie. ªi atât! Planeta Cehov nu are limite, de
ce fac e mai degrabã un compromis între cinema Iluziile seamãnã cu paloarea lãmpilor ºi cu micile
ºi mine, iar rezultatul este un film”. În universul aceea Mihalkov ºi-a intitulat filmul Piesã
lumini ale trenului. Dezabuzarea pluteºte în neterminatã. Crizele se vor relua periodic, letargia
cehovian, dorinþa personajelor de a face ceva se plecãri ºi reveniri. Se duc împreunã ca într-o
împotmoleºte în examene de conºtiinþã, în cuprinde din nou saloanele indiferente, alþii
expediþie ridicolã. O ceatã de oameni cu vegeteazã, în timp ce Elena Solovei îºi muºcã
proiecte derizorii. B. Amengual compara Piesã
umbreluþe de soare, fãrã percutãri sociale de tip lasciv buzele… Mihalkov a câºtigat pariul: filmul
neterminatã cu Nunta lui Wajda, în sensul cã în
Buñuel. Într-o naturã darnicã, în acorduri de sãu egaleazã cu evlavie suflul inimitabil cehovian.
ambele filme „o lume uitã cã moare visând cã se
muzicã de operã, copilul se desparte de adulþi.
apãrã”.
Ceilalþi se ascund dupã vorbe, pânã când,
Rãsfoiesc mereu una din cãrþile mele de
deodatã, izbucneºte CRIZA. Cineva încearcã sã se

Forºpan
Ioan-Pavel Azap

N
u trebuie sã fii microbist ºi nici fan emoþioneazã prin candoare ºi prin capacitatea celor
Kusturica pentru a-þi plãcea Maradona by doi eroi ai filmului, Kusturica ºi Maradona, de a se
Kusturica (Spania / Franþa, 2008; sc. ºi r.: comporta încã nealterat, la modul primitiv, originar;
Emir Kusturica). Totul e sã depãºeºti pãguboasa sau de a încerca mãcar; sau de a lãsa aceastã
corectitudine politicã ºi sã vezi filmul fãrã impresie...
preconcepþii. În fond, este vorba despre întâlnirea a
doi titani – un geniu cinematografic ºi unul Impresionant este ºi Frost / Nixon (SUA /
fotbalistic –, care au ºi ei dreptul la opinii politice, Marea Britanie / Franþa, 2008; sc. Peter Morgan;
de pildã. Pentru cã acesta este aspectul delicat al r. Ron Howard; cu: Frank Langella, Michael Sheen,
documentarului lui Kusturica: opiniile tranºant Kevin Bacon), nu atât prin subiect, cunoscut ºi deci
antimericane ale lui Maradona, împãrtãºite tacit ºi fãrã a putea oferi surprize spectatorului, cât prin
implicit ºi de Kusturica, au deranjat, inclusiv printre demersul cinematografic ºi prin problematizarea
cronicarii români, spiritele „superdemocratice” lucidã a ceea ce s-ar putea numi morbul societãþii
pentru care Marele Frate de la Apus (citeºte SUA) umane: dorinþa de putere. Scandalul Watergate,
este farul cãlãuzitor al întregii umanitãþi, singurul urmat de demisia lui Nixon, este doar un pretext
model demn de urmat, care trebuie urmat ºi pentru regizorul Ron Howard. În 1977, David Frost,
ascultat, care nu greºeºte niciodatã ºi a cãrui mânã un realizator de televiziune britanic – mai degrabã
ocrotitoare trebuie sãrutatã chiar ºi atunci când se play-boy decât acerb analist politic – se
transformã în pumn. Dacã Maradona îl admirã pe ambiþioneazã sã realizeze un interviu deloc urmãtoarele mii de ani. E o dulce naivitate sã crezi
Fidel Castro ºi îl dispreþuieºte pe George W. Bush, encomiastic cu Richard Nixon. Cel care pãrea sã fie cã cei care conduc lumea sunt animaþi de dorinþa
înseamnã nu doar cã nu are fler politic, ci cã este el o pradã uºoarã pentru Nixon, se dovedeºte a fi arzãtoare de a asigura binele comun. Mai degrabã
însuºi un asasin politic, un dictator. Gândind atât de buturuga micã... În fapt, totul se poate rezuma la o adrenalina este cea care îi susþine, iar demagogia
simplist, ar trebui sã-i anulãm dintr-o trãsãturã de mãrturie a lui Nixon: conducãtorii politici sunt mai mijlocul public de promovare. Revenind cu
condei pe Hemingway ºi pe contemporanul nostru presus de lege, în situaþii-limitã ei au dreptul de a picioarele pe pãmânt, adicã scuturându-ne de iluzia
Gabriel Garcia Márquez. Dar documentarul lui decide, de a acþiona fãrã a se mai împiedica de cã celor care conduc le pasã de cei pe care-i conduc,
Kusturica este mai mult de atât. Este o poveste, amãnunte precum legea sau binele public. Nicio este de remarcat talentul lui Ron Howard de a crea
povestea a doi oameni ale cãror destine se diferenþã între puterea divinã invocatã de „unsului suspans într-o poveste cu final anunþat, precum ºi
aseamãnã, al cãror parcurs existenþial este, pe lui Dumnezeu” ºi între drepturile pe care ºi le arogã prestaþia impecabilã a celor doi protagoniºti: Frank
alocuri, similar. Maradona by Kusturica este un cel care este ales în vârful piramidei în democraticul Langella (Nixon) ºi Michael Sheen (Frost).
exerciþiu de admiraþie al regizorului bosniac pentru sistem prezidenþial. Nimic nu s-a schimbat de mii
un fenomen sportiv al secolului XX, care de ani ºi nu sunt semne cã se va schimba în

34 TRIBUNA • NR. 154 • 1-15 februarie 2009

34 Black Pantone 253 U


1001 de filme ºi nopþi

Cenuºã ºi diamant
Marius ªopterean
„Fãrã a fi realizatorul «unui singur film» – ºi al companiilor de producþie extrem de bine
cum se spune adesea despre cutare sau cutare puse la punct, Italia – de giganticele montãri ºi,
regizor –, Andrzej Wajda rãmâne în conºtiinþa din nou, de o organizare excelentã la nivelul
timpului mai cu seamã prin acea tulburãtoare producþiei, Rusia de ai sãi excepþionali cineaºti
peliculã Cenuºã ºi diamant, film perfect, tras (Eisenstein, Vertov, Pudovkin, Kuleºov etc.),
dintr-un roman bine scris. Nimeni nu poate nordul european excelase prin remarcabilele
afirma însã cã filmele celelalte ar fi mai puþin realizãri ale unui Stiller sau Sjöström, America
memorabile. Dar Cenuºã ºi diamant a însemnat prin tradiþia filmului comic sau western, Polonia
emanciparea totalã a cineastului polonez de se gãseºte în tot acest timp în vecinãtatea unor
schemele cinematografului postbelic, ieºirea sa producþii mediocre.2 Sã mai adãugãm totuºi
din orbita unor cineaºti onorabili ca Alexander cîteva date. Din 1920 pânã aproximativ la
Ford sau Wanda Jakubowska ºi – mai presus de începutul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial
orice – el a condus la afirmarea acelui splendid Polonia produce, aºa cum observã Georges
fenomen desemnat de criticã drept «ºcoala Sadoul, între 10 ºi 25 de filme. Adãugãm aici
polonezã de film». Cine vede sau revede aceastã câteva nume importante ale acestei perioade:
creaþie a lui Wajda îºi dã seama cã doar Puchalski, Modzelewski sau Ordysisky.
sentimentul respectãrii scenariului i-a oferit o Majoritatea filmelor realizate de aceºti pionieri
anume legãturã cu eposul din romanul lui Jerzy ai filmului polonez au fost ecranizãri ale unor
Andrzejewski. Pentru cã regizorul filmeazã un opere scrise de autori reputaþi: Reymont sau
cadru sugerat de un epos anume, dar ceea ce Mickiewicz. Dupã aceastã perioadã în care au
obþine el acolo, în cadrul acela, este expresia activat cineaºtii amintiþi, respectiv pânã
unei clipe de har. Numai aºa Cristul rãsturnat aproximativ la finele anului 1930, lucrurile – aºa
din catedralã poate încadra destinul unei întregi cum afirmã Plazewski – se modificã prin Andrzej Wajda
generaþii zbuciumate. De altfel, în analiza unui apariþia unor cineaºti notabili din care amintim
regizor ca Wajda aceastã vocabulã, «generaþie», pe Alexander Ford ºi Wanda Jakubowska.
va reveni obsesiv ºi cred cã niciun eºalon Trebuie sã notãm aici cã în dezvoltarea
biologic – precum acela cãruia îi aparþine cinematografului polonez anul 1925 se leagã de
cineastul polonez – nu ºi-a avut vreodatã în apariþia unei cãrþi profetice de teoria filmului Note:
1 Vâjeu, Titus, Andrzej Vajda – Omul de celuloid,
istorie un comentator mai profund ataºat. Este intitulatã A zecea muzã, scrisã de criticul literar
o generaþie tulburãtor de romanticã dar ºi Karol Irzykowski. Pe marginea ei, dupã decenii Editura Clusium, Cluj-Napoca, 2005, pp. 7-8.
2 „S-ar putea spune pe scurt: cinematografia
excesiv traumatizatã, o generaþie încã care au marcat o întreagã evoluþie a filmului
polonezã antebelicã este o marfã de duzinã, care nu
adolescentã în vremea ocupaþiei naziste ºi a polonez, un alt mare teoretician al
poate constitui un izvor de inspiraþie, iar cea postbe-
rãzboiului. O generaþie scindatã la un cinematografului, Jacek Fuksiewicz, licã ne este prea apropiatã în timp, ca sã poatã fi o
momentdat, ilustrând parcã destinul concluzioneazã: „Contrar celor care gândeau sã tradiþie.” (Jerzy Plazewski, Tradiþie proprie?, în Caiet
dintotdeauna al Poloniei – ºi care încearcã sã se dea cinematografului titlul de nobleþe, de documentare cinematograficã, nr. 3/1973, p. 82)
regãseascã pilotând naiv sau lucid printre idei saturându-l de elemente provenind din literaturã 3 Secolul cinematografului, Editura ªtiinþificã ºi
mari sau printre aberaþii.”1 ºi din celelalte arte, Irzykowski deceleazã Enciclopedicã, Bucureºti, 1989, p. 102.
Nici un alt nume nu a influenþat mai mult ºansele cinematografiei în specificitatea sa, care 4 Înainte de apariþia în filmul polonez a

cinematografia polonezã precum Andrzej Wajda, consistã în a arãta omul navigând în vecinãtatea fenomenului black ºi glas trebuie amintite cele trei
aºa cum nici o altã istorie naþionalã de film nu materiei.”3 nume, primele trei nume de inventatori ai iluziei
se revendicã mai mult din cel de-al treilea film Începuturile filmului polonez stau de fapt miºcãrii din Polonia: Piotr Lebiedynski, Josef
Poplawski ºi Kazimiersk Proszynski. Alãturi de ei nu
al „Trilogiei Rezistenþei”, Cenuºã ºi diamant. sub semnul începuturilor filmului documentar
putem omite numele lui Boleslaw Matuszewski. Mai
Filmul celui pe care eruditul critic de film Titus polonez.4 Acesta, dupã cum vom vedea, va avea întâi fotograf la Paris, dupã 1898 – devenind un
Vâjeu îl numeºte „un romantic violent” devine, o mare influenþã mai târziu în opera lui Andrzej apropiat colaborator al lui Louis Lumière – se
dincolo de covârºitoarea importanþã pe care îl Wajda. Criticul ºi istoricul de film Jerzy Toeplitz specializeazã la Varºovia ºi mai apoi la St. Petersburg
are în filmul polonez în ansamblul lui, un reper vorbeºte despre zorii cinematografului polonez în filmãri medicale pe care le face în diferite spitale:
absolut chiar la nivelul istoriei filmului care, ca ºi în celelalte þãri ale Blocului Estic, au amputãri de mâini ºi picioare, naºteri complicate sau
universal, influenþa acestuia fãcându-se simþitã stat, în mod absolut ironic, pânã la un anumit grave crize de epilepsie. El va fi cel care va spune
în toate cinematografiile naþionale, Andrzej punct, sub spectrul credinþei lui Lenin despre profetic: „Fotografierea miºcãrii este o meserie
Wajda devenind din chiar momentul realizãrii puterea cinematografului. „Bineînþeles, spune indiscretã, nescãpându-i nici un prilej; capacitatea de
intuiþie a acesteia ne permite ca ea – fotografia în
acestui film una dintre acele uluitoare Toeplitz, încã de la început a fost foarte dificil
miºcare – sã fie prezentã ºi contemporanã cauzelor
personalitãþi regizorale de tip far fãrã de care dar a existat un mare entuziasm ºi credinþã iar istorice; încetul cu încetul curiozitatea spiritului
istoria filmului ar fi fost altfel scrisã. Iar analiza ajutorul venit din partea statului a fost foarte uman ºi dorinþa de afirmare – douã sentimente
pe care o propunem acestei fãrã nicio îndoialã important. Formula lui Lenin despre film ca corespondente – îl vor face pe fotograf mai inventiv,
capodopere trebuie sã þinã cont de mai mulþi fiind cea mai importantã dintre arte a avut mai îndrãzneþ – ºi, fãrã a avea permisiunea nimãnui,
factori care au influenþat atât pe cineast cât ºi probabil un efect benefic chiar dacã se vorbea cu o forþã teribilã va gãsi acele locuri ºi ocazii care
procesul complicat al elaborãrii ºi naºterii de aspectul educaþional ºi informaþional al mâine vor fi istorie.” (Bren Frank, World Cinema –
filmului Cenuºã ºi diamant. filmului ºi mai puþin se referea la filmul ca artã Poland, Fliks Books, London, 1990, p. 8)
5 Idem, p. 91.
Este adevãrat, aºa cum remarcã reputatul propriu-zisã. Cert este cã filmul acelor ani nu l-a
istoric al filmului polonez Jerzy Plazewski, cum impresionat pe Maiakovski iar Lenin nefiind un
cã a vorbi de cinematografia polonezã de pânã mare prieten al noilor curente, al artei
la Wajda – atât antebelicã cât ºi postbelicã – experimentale, niciodatã nu a fost preocupat de
pare a fi un lucru greu. ªi asta deoarece filmul posibilitãþile filmului de artã. Dar totuºi remarca
polonez nu a funcþionat aºa cum bunãoarã au a rãmas ºi ea a avut darul de a fi de mare
funcþionat celelalte cinematografii europene. ajutor realizatorilor de film, mai ales în Estul
Dacã Franþa a beneficiat de serviciile regizorale Europei, pentru cã atunci când erau certaþi ºi li
ale unui René Clair – personalitatea cea mai se spunea cã cheltuie prea mulþi bani pe film
influentã înainte ºi imediat dupã sfârºitul întotdeauna aceºtia fãceau referire la Lenin...”5
rãzboiului (la care putem adãuga pe un Zecca,
Feuillade, Epstein sau Gance), Germania – de (Continuare în numãrul viitor)
fenomenul ºcolii expresioniste de film, precum
TRIBUNA • NR. 154 • 1-15 februarie 2009 35
Black PANTONE 569 U verde

sumar plasticã
agenda
Petru Poantã
Mircea Popa: Vocaþia istoriei literare 2 Sculptorul convertit la picturã
editorial
Sergiu Gherghina Valenþele presiunii 3 Livius George Ilea

P
cãrþi în actualitate
Octavian Soviany Starea de blank 4 icturalitatea pânzelor lui N. Maniu, a
Graþian Cormoº Excesul: Identitatea lui Cioran 4 sculptorului convertit la picturã, departe de
Vistian Goia "Mistagogul" ceea ce se înþelege în mod clasic prin aceastã
Mircea Eliade ºi politicele anilor '30 5 calitate a picturii, este generatã de orizontul
cartea strãinã civilizaþional contemporan, de o severã criticã a
Nicoleta-Petronela Apostol consumerismului rãspunzând, astfel, unei
Persistenþa trecutului 6 sensibilitãþi preponderent urbane, în acelaºi timp
comentarii înclinate sã jubileze în faþa „cuceririlor de vârf” ale
Vianu Mureºan tehnologiei imaginii, ºi totuºi rãmânând aptã de a
Maestrul în chiloþi 7 digera „citate” din propria sa istorie culturalã.
ordinea din zi Astfel, acest tip de picturalitate, proprie grupãrii
Ion Pop La Accademia di Romania 9 contemporane a ªcolii de picturã de la Paris
exploateazã cu premeditare fenomene optice foto: Stefan Socaciu
imprimatur
Ovidiu Pecican spectaculare cum ar fi reflexele date de folia de Livius George Ilea ºi Nocolae Maniu
Societatea civilã în România ceauºistã 10 staniu aurie sau argintie - marcã personalã a artistic. Bãrbatul rãmâne în pictura lui N. Maniu cel
sare-n ochi artistului -, dar ºi sugestia fracturãrii/glisãrii spaþio- care resimte îndepãrtarea de chipul originar, el
Laszlo Alexandru temporale sau numeroase fenomene specifice
Aºa s-a cãlit oþetul (II) 11 gãzduieºte „revolta” sau încearcã sã reitereze
animaþiei 3D ºi artei video, venind în întâmpinarea „întâiul gest creator”, monopolizând rolul de
eseu gustului unui public „devorator de imagini”
Marian Victor Buciu purtãtor activ al „vocii artistului”.
Maeºtrii lui N. Breban 12 ºocante, provocatoare sau cel puþin seducãtoare la Adaptându-ºi ca manierã de lucru formula de
poezia
nivel senzorial. expresie hiperrealistã cu inserþii de elemente
Cãtãlina Cadinoiu 15 Concepþia compoziþionalã a lui N. Maniu este onirice/simbolice de sorginte suprarealistã, N.
Ioana Nica 15 una pregnant scenograficã deconspirând o riguroasã Maniu se adreseazã mereu cu succes, gustului
emoticon organizare spaþialã ºi cromaticã a elementelor publicului sãu þintã: fie unei societãþi narcisiace ºi
ªerban Foarþã Anacronicã literarã 15 plastice, a registrului simbolic ermetic, alienate, care se închinã la fotomodele ºi atleþi de
istorie oralã spontaneitatea fiind în mod aproape integral celuloid, avidã de a-ºi contempla imaginea
Traian Vedinaº exclusã din aceastã lume, aparent îngheþatã în act,
Horea la Negreni 16 „retuºatã” în oglinzi generos distorsionante, fie
animatã totuºi de un germene de miºcare (virtualã) unor enclave de intelectuali stimulaþi de „citatele
interviu
de vorbã cu pictorul Nicolae Maniu
prezent datoritã clivajului spaþio-temporal al din clasici”, fie, în cazul producþiilor din perioada
"Asistãm la izbucnirea unor formidabile energii" 17 diferitelor registre de „realitate invocatã”. ardeleanã timpurie, unor nostalgici ai paradisului
de vorbã cu Bobbie Ann Mason Mizând pe „uneltele mentale” ale sculptorului
Sudul american contemporan în interviuri - pierdut al unui idealizat Ev Mediu rural.
Bobbie Ann Mason ºi "realismul de mall " 19 care n-a fost sã fie, deºi începuturile sale într-ale Pânzele lui N. Maniu - par uneori a demola
artei pãreau a-l destina unei strãlucite evoluþii în cinic funestul impuls al unor super-producþii
puncte de vedere
Flavius Solomon
artele spaþiale, N. Maniu jongleazã în mod cinematografice americane saturate de „efecte
Cum nu trebuie sã arate o construcþie istoriograficã 21 predilect cu expresivitatea volumelor ºi formelor, speciale” (cu Angelina Jolly în rol principal), menite
religia
manipulând ºi convertind în reacþii afective sã populeze murii fastuoaselor saloane ale
teologia socialã tensiunile generate de raporturile spaþiale ce se nasc miliardarilor, dar, ar putea în egalã mãsurã sã iºte
Radu Preda Laicatul ortodox 25 între entitãþile iconice cu care opereazã, sesizabile destinatarilor lor un deloc neglijabil frison
dezbateri & idei îndeosebi în studiile de amplã respiraþie existenþial, deoarece pictorul, odatã cu imaginea
L. Ghiman renascentistã. „Arhitecturã” virtualã ºi cvasi- picturalã aparent pliatã pe „exigenþele” pieþei de
"Adio, dar rãmîi cu mine" Sfîrºitul unei soluþii imorale în imponderabilã, pictura lui N. Maniu prezintã un
învãþãmîntul superior de stat ºi consecinþele sale 26 artã contemporane, livreazã în subtext, adeseori, un
puternic simptom de „de-corporalizare”, de mesaj la fel de sumbru precum avertismentul
flash-meridian „pierdere de fiinþã” caracteristic artei societãþii
Ing. Licu Stavri Ecleziastului - vis-à-vis de lumea „deºertãciunii
postindustriale, acut informatizate, prezenþele deºertãciunilor.”
Roman Polanski filmeazã la Westminster 27
umane ce „bântuie” pânzele pictorului conturându- Fiinþa este prezentã în pânzele lui Maniu prin
structuri în miºcare ºi existenþa imaginalã în sistemul de referinþã al
Ion Bogdan Lefter ceea ce nu (mai) este ea pentru gândirea
"Lumea literarã" (trasee, inventare de nume) 28 privitorului, undeva între „realitatea secundã” a contemporanã aflatã în „pierdere ontologicã” - deci
unei carcase/cochilii obiectuale vidate de conþinutul prin cvasi-absenþa ºi de-corporalizarea ei, prin
ºtiinþã ºi violoncel
Mircea Opriþã Hawking ºi viaþa în cosmos 29
sãu material ºi proiecþia/holograma sa i-mediatã sau sãrãcirea ei spiritualã pânã la incoerenþã,
mediatã cultural ca imago mundi a unei realitãþi transcendenþa deviantã pe care o acuzã pictura lui
parlando secvenþiale filtratã prin prisma unor obiecte de artã
Marius Tabacu Faþa nevãzutã a lumii la 200 de Maniu fiind tributarã fenomenului postindustrial
ani de la moartea lui Haydn 30 salvate în convenþionale cliºee sculpturale originate occidental care, la limitele sale extreme, genereazã o
de antichitatea greco-latinã sau neo-clasicã „pensiero debole”. Astfel, am putea spune cu
portrete în miºcare
Radu Þuculescu De ce portrete....? 31
occidentalã. Wunenburger cã: „Ceea ce se manifestã indicã în
Afarã de rare excepþii, pictorul practicã o acelaºi timp o absenþã, o profunzime inaccesibilã,
zapp-media
imersie în psihismul abisal masculin afin, refuzând care suspendã orice obiectivare. Imaginea ca
Adrian Þion Aripi ocrotitoare 31
„sexului frumos” o analizã mai atentã a universului fenomen este pentru subiect deopotrivã o avansare
muzica interior, chipurile feminine prezente în creaþia lui
Francisc László Cine umblã sã colinde? 32
Maniu rãmânând, în genere, mãºti ce mimeazã a Fiinþei ºi ocultarea ei.”
teatru absconse chemãri senzuale/sexuale sau adãpostind Personal, mai aºtept încã de la plasticianul
Alexandru ªtefan
clar-obscurul unor false mistere. Trupurile acestor Nicolae Maniu un monument de for public, în care
Strãini de teatrul fãrã sens 32 acesta sã-ºi punã în operã, în mod exemplar,
„driade” moderne - top-modele cu silueta ajustatã
film prin diete dure, cosmetice scumpe sau implanturi vocaþia de sculptor, valorificându-ºi prin prisma
Ioan-Pavel Azap Schimbul 33
cu silicon - nu sunt decât un motiv de organizare acestei extraordinare experienþe estetice,
Lucian Maier Cucerirea galaxiei umane 33 neobiºnuitul sãu har creator.
plasticã a spaþiului unei anume compoziþii, suportul
colaþionãri
Alexandru Jurcan
pasiv al unui anume mesaj artistic sau explicit extra-
Când bei mai seamãnã puþin a viaþã 34 ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacþie: 18 lei – trimestru, 36 lei – semestru, 72 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 27 lei –
Ioan-Pavel Azap Forºpan 33
trimestru, 54 lei – semestru, 108 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei
1001 de filme ºi nopþi (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr.
Marius ªopterean Cenuºã ºi diamante 35
R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.
plastica Cititorii din strãinãtate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A. cu sediul în Piaþa Presei Libere nr. 1, Corp B, Sector 1, Bucureºti, România,
Livius George Ilea
la P.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 sau email abonamente@rodipet.ro; subscriptions@rodipet.ro sau on-line la adresa www. rodipet.ro.
Sculptorul convertit la picturã 36
Tipar executat la Imprimeria Ardealul,
Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.
Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

36 Black PANTONE 569 U verde