Tratamente din natură contra nevralgiilor

Nevralgia este un sindrom dureros, localizat pe traseul unui nerv, al cărui nume îl poartă. De
aceea există termenii de nevralgie de trigemen, facială, intercostală, dentară, pelviană sau
sciatică. În cazul nevralgiei, durerea se intensifică în timpul crizelor şi persistă în intervalul
dintre aceste iritaţii nervoase. „Este bine să reduceţi consumul de antinevralgice de tot felul. Ca
alternativă, este eficient tratamentul local bazat pe ceaiuri şi pe uleiuri volatile, extrase din
plante medicinale. Aceste remedii pot fi folosite sub formă de ceaiuri, de frecţii sau de masaje
pe zonele dureroase”, precizează Eugen Giurgiu, doctor în biochimie, cu competenţe în
fitoterapie şi nutriţie.

Nevralgia de trigemen
Sunt plante care acţionează bine asupra nervului trigemen. Ca adjuvant, s-a dovedit foarte
eficientă următoarea formulă de ceai, obţinută dintr-un amestec de mai multe plante : busuioc
(10 g), flori de levănţică (10 g), flori de tei (30 g), flori de păducel (10 g) şi talpa gâştei (40 g).
Pentru prepararea unei infuzii se pune o lingură de amestec într-o cană cu apă rece; ceaiul se
fierbe cinci minute la foc mic. Apoi se lasă să se sedimenteze zece minute. În timpul crizelor, se
consumă două, chiar trei căni de ceai pe zi. În paralel, se frecţionează locul dureros cu ulei
volatil de ienupăr. Acesta se prepară prin amestecul a cinci ml de ulei de plantă, procurat de la
magazinele naturiste, cu 95 ml de alcool.
Ceaiurile complexe ajută
Pentru calmarea durerilor sâcâitoare, cauzate de nevralgii, decocturile preparate dintr-un
amestec de plante cu efecte calmante sunt binevenite. O formulă complexă cu astfel de ceaiuri
conţine plante precum talpa-gâştei (40 g), busuioc (10 g), levănţică (10 g), flori de tei (30 g) şi
flori de păducel (10 g). Decoctul se prepară dintr-o lingură de amestec, la o cană de 250 ml cu
apă rece. Ceaiul se fierbe cinci minute la foc mic; se lasă în repaus zece minute, apoi se filtrează.
S-a dovedit eficienţa acestor ceaiuri când s-au consumat câte două-trei căni pe zi, vreme de cel
puţin o săptămână.
Băile generale, bune pentru nevralgia sciatică
Din seminţele de muştar negru, măcinate, se obţine făina de muştar, benefică în tratmentul
nevralgiilor. Pentru compresele locale sunt suficiente şase linguri din această făină care se pun
într-un săculeţ de pânză deasă, peste care se toarnă un litru de apă caldă la temperatura de 25-
30 de grade C. Săculeţul-compresă se aplică pe locul dureros şi se menţine 20-30 de minute.
Pentru o baie generală, foarte eficientă în nevralgia sciatică, se folosesc 250 g de făină de
muştar puse într-un săculeţ de pânză care se păstrează în apa caldă din cadă, cât timp durează
baia.
Uleiuri recomandate pentru masaj
Nevralgia de orice natură poate fi tratată prin masarea locului dureros cu o soluţie preparată
dintr-un amestec de uleiuri (câte 3 g ulei volatil de levănţică, de izmă, de isop şi de fenicul) în
care se adaugă glicerină (5 g) şi alcool de 95 grade C (10 g). Cu această soluţie se fac masaje
locale de mai multe ori pe zi, până când durerea încedează.
Infuzia concentrată calmează
Urzica şi pedicuţa sunt plante care tratează nevralgiile de orice natură. Pe locul dureros se pot
aplica comprese calde, umezite cu o infuzie concentrată obţinută dintr-un amestec de urzică şi
de pedicuţă (câte o linguriţă din fiecare plantă) la o cană de 300 ml cu apă clocotită.
Compresele calmante trebuie să se aplice de trei-patru ori pe zi, atunci când durerile sunt
intense.
Ce remedii recomanda fitoterapia?
Tratamentele naturiste au menirea sa mareasca intervalele dintre crize si sa reduca gradul de
nocivitate al acestora, paralel cu o revigorare a sistemului imunitar. Pentru aceasta, se vor
vindeca toate infectiile din organism (dentare, renale, genitale, gripe, sinuzita, amigdalita) si se
va respecta un tratament adecvat, completat cu regim alimentar si de viata strict controlate.
Prin aceasta, boala poate fi tinuta sub control, urmarind o ameliorare treptata a starii de
sanatate, pana la vindecare.
Remediile din plante se impun in terapii de lunga durata si apeleaza la numeroase specii de
plante medicinale, administrate dupa un program saptamanal, separate sau in amestecuri, mai
ales in intervalele dintre puseuri.
Prin aceste tratamente se urmareste, in primul rand, dezintoxicarea si revigorarea
organismului.
Pentru uz intern, se prepara:
- infuzie din frunze de salvie (cate doua cani in doua zile pe saptamana, luni si joi), cu efecte
favorabile asupra paraliziilor si pentru imbunatatirea circulatiei periferice;
- infuzie din herba de cretisoara (cate 3 cani in doua zile pe saptamana, marti si vineri);
- infuzie din herba de coada-soricelului (cate doua cani, inainte de mesele de dimineata si seara,
in doua zile pe saptamana, miercuri si duminica);
- macerat timp de 8 ore de vasc alb (o lingurita la 200 ml apa rece, din care se bea cate o cana
pe zi, sambata, indulcita cu miere);
- infuzie din herba de pufulita cu flori mici (doua lingurite la 250 ml apa clocotita), care se bea
cu 30 de minute inainte de micul dejun, adaugand trei linguri de bitter suedez;
- infuzie din herba de silur – Euphrasia officinalis – (o lingurita la 250 ml apa clocotita), din care
se beau cate doua cani pe zi;
- decoct din flori de soc (o lingurita la 250 ml apa clocotita), din care se bea cate o ceasca
inainte de mesele de dimineata si seara;
- tinctura din flori de lavanda (20 g macerate in 100 ml alcool 700, timp de 14 zile), din care se
iau cate 10 picaturi de doua ori pe zi, intre mese, avand efecte in eliminarea toxinelor si in
stimularea activitatii glandelor endocrine;
- suc din frunze proaspete de macris (Rumex acetosella), din care se iau cate 3-5 picaturi de 6
ori pe zi, la intervale de o ora, cu diluare in ceai.
Preparate din amestecuri de plante
- infuzie dintr-un amestec format din: flori de paducel (4 linguri), flori de musetel (4 linguri),
frunze de vasc (4 linguri) si usturoi (3 catei); se iau doua linguri de amestec la 250 ml apa
fierbinte, se infuzeaza o ora, se strecoara si se beau 3 cesti pe zi, inainte de fiecare masa;
- infuzie din amestecul format cu: cretisoara (40 g), coada-calului (40 g), salvie (30 g), cimbrisor
(30 g), coada-soricelului (30 g), urzici (30 g), ciubotica-cucului (20 g) si sunatoare (20 g); din
amestec se ia o lingurita la 250 ml apa clocotita, care se infuzeaza 5 minute si se beau doua cani
pe zi, cu adaos de bitter suedez si 5 picaturi de macrisul-iepurelui (la fiecare cana);
- infuzie din amestecul format cu tataneasa (30 g), trifoi-rosu (30 g), salvie (20 g), sunatoare (20
g), roinita (20 g), isop (10 g), lavanda (10 g), rozmarin (10 g), ventrilica (10 g); din amestec se ia
o lingurita la 250 ml apa fierbinte, care se infuzeaza 2 minute si se beau 2 cani pe zi cu adaos de
bitter suedez (o lingurita).
Bune efecte se constata si la folosirea speciilor: aloe, arnica, angelica, valeriana, busuioc, catina-
alba, Ginkgo biloba, lemn-dulce, maces si galbenele.
Baile cu cimbrisor si urzica-vie stimuleaza irigarea sanguina
In uz extern se vor aplica:
- masaje cu tinctura de sunatoare, musetel, coada-soricelului, cimbrisor, menta, traista-
ciobanului, radacini de tataneasa (20 g planta la 100 ml alcool 900) aplicate alternativ de 2-3 ori
pe zi pe sira spinarii, incheieturi, solduri, picioare si portiunile musculare dureroase;
- masaje cu ulei de sunatoare, musetel, cimbrisor, coada-soricelului, galbenele, macerate in ulei
timp de 10-15 zile, la soare, si aplicate pe coloana vertebrala si incheieturi, de 2 ori pe zi;
- cataplasme cu frunze zdrobite de branca-ursului, talpa-ursului, urechea-porcului si ierburi
suedeze puse pe regiunea occipitala si pelviana, unde se tin timp de 4 ore;
- cataplasme cu terci din radacini de tataneasa (pulbere amestecata cu apa calda si putin ulei),
aplicate pe regiunea sacrala si pe coloana vertebrala;
- bai generale si de sezut, timp de 20 de minute, la temperatura de 370C, folosind plante
aromate (lavanda, tei, busuioc, pin, salvie, cimbrisor, musetel, sunatoare) amestecate in parti
egale si tinute 24 de ore intr-un saculet de panza pus in apa calda a baii, cu efecte bune in
paralizii;
- bai generale cu cimbrisor si urzica-vie (cate 200 g la cada de baie), cu actiune asupra muschilor
si tesuturilor si de stimulare a irigarii sanguine;
- perne umplute cu pedicuta, tinute pe zonele dureroase.
Terapia cu venin de albine
Veninul albinelor contine circa 18 substante cu activitate terapeutica, dovedindu-se tamaduitor
inca din vremuri stravechi in tratarea multor afectiuni, printre care artrita cronica, boli
inflamatoare si degenerative si, mai ales, in scleroza multipla in placi. In acest caz, se aplica
intepaturile directe ale albinelor, pe o durata de aproximativ 6 luni, repartizate in 2-3 sedinte
pe saptamana. Se adopta si metoda recoltarii veninului in fiole, dupa care se injecteaza sub
piele, uneori amestecandu-l cu un anestezic local.
Tratamentele cu medicamente
Se fac cu diferite preparate de sinteza chimica, intre care pot fi amintite azathioprina,
ciclofosfamida, corticoizii si, mai nou, interferonul-beta. Acesta din urma are un cost foarte
ridicat pentru un tratament de minimum doi ani. In plus, au fost constatate unele efecte
secundare, atat la nivel local (inflamatii, dureri, necroze), cat si general (convulsii, anxietate,
depresie psihica, instabilitate emotionala, confuzii si complicatii, care slabesc organismul deja
suferind).
Alimentatia trebuie sa normalizeze metabolismul
Este bine cunoscut ca infectiile din organism afecteaza rinichii si ficatul, ducand la intoxicarea
creierului. De aceea, mentinerea ficatului si a rinichilor in stare sanatoasa este o conditie
esentiala pentru a reduce afectarea celulelor creierului.
O alimentatie corecta poate fi considerata o parghie importanta in tratamentul sclerozei in
placi. Hrana va fi strict controlata, pentru a asigura imbunatatirea digestiei si nor-malizarea
metabolismului.
La mesele zilnice se vor consuma multe legume proaspete (salata verde, spanac, morcov, varza
alba si rosie, telina, marar, patrunjel frunze si radacini, praz, usturoi), la care se pot adauga
proteinele necesare prin carne slaba de pasare (ex. curcan), peste (crap, macrou, biban, stiuca,
pastrav, rosioara, sardina), 3-4 oua pe saptamana, telemea de oi sau de capra, lapte de iapa
(consumat zilnic). Este indicat ca in mancare sa se puna un varf de cutit de ghimbir (pulbere).
Alte alimente admise sunt: cartofi, fasole verde, uleiuri vegetale presate la rece, paine integrala
(numai 1-2 felii pe zi) si produse apicole (miere de albine, propolis, polen (40 g/zi).
Pentru deschiderea poftei de mancare va fi eficienta o salata de varza murata cu putin chimion,
coriandru si ulei vegetal, care se consuma ca aperitiv la mesele de pranz si seara. Dupa placul
bolnavului, se propune un amestec de grau germinat (200 g), fulgi de ovaz (100 g), paine
graham (100 g), un ou fiert si un litru de lapte dulce, lapte acru sau iaurt.
Fiecare masa se incheie cu fructe (mere, pere, piersici, caise, prune uscate neafumate, struguri,
pepeni verzi, nuci, alune, grepfrut, banane, zmeura, capsuni, afine, coacaze, stafide, smochine,
migdale, ananas). Ca bauturi sunt recomandate sucurile de morcov, telina si sfecla rosie (pentru
intarirea imunitatii naturale), sucuri de fructe si compoturi, precum si apa plata consumata fara
restrictie.
Se exclud din alimentatie: carnea de porc, rata si gasca, grasimi animale, afumaturi, mezeluri,
conserve, prajeli, peste afumat, ansoa, sardele, branza grasa, lapte integral, produse zaharoase
concentrate, alimente care contin aditivi (E-uri), precum si unele bauturi alcoolice (vin, bere,
coniac, tuica) si nealcoolice (cola, ceai negru, ape carbogazoase).
In majoritatea cazurilor se constata un deficit de vitamine si de saruri care poate fi echilibrat cu
suplimente de alimente care contin complexul B, E, F, lecitina si minerale, mai ales drojdie de
bere uscata, germeni de grau, ovaz incoltit si orez integral. Un tratament complex cu vitamina
B, Mg are efect clar in regenerarea nervilor periferici, in hiperiritabilitatea neuromusculara,
spasmofilie, anxietate si polinevrite.
Trebuie evitate starile stresante si tensionate
In activitatea de supraveghere zilnica a bolnavului cu scleroza multipla, membrii familiei nu vor
neglija asigurarea suportului emotional, asistenta sanitara si sociala necesara, cu respectarea
urmatoarelor conditii obligatorii;
- evitarea frigului si a umezelii, care ar putea provoca raceli si gripe;
- evitarea oboselii fizice si nervoase;
- antrenarea la mers zilnic pe jos, la sporturi usoare (inot) si gimnastica medicala de recuperare,
cu miscari usoare si masaje pe grupe musculare, pentru stimularea circulatiei sanguine;
- limitarea expunerii prelungite la surse generatoare de unde electromagnetice (televizor,
calculator, monitor, telefon celular);
- program zilnic de dusuri reci (dimineata si seara) si bai fierbinti;
- bai zilnice de soare fara expunere prelungita la radiatii solare directe;
- tratarea diferitelor infectii interne;
- evitarea supararilor si a starilor tensionate declansate in prezenta bolnavului, care are mare
nevoie de calm, intelegere, rabdare si dragoste.
Atitudinea pacientului va trebui sa fie permanent constructiva, sa elimine sentimentele de
fronda, rigiditate, incapatanare si teama si sa dea frau liber credintei in vindecare sigura. Va
pastra permanent speranta realizarii planurilor sale de viitor.
Bolnavul nu trebuie sa se simta vinovat de imbolnavirea sa si de problemele create in familie. El
va participa activ la masurile de insanatosire, exersand permanent programul de recuperare si
de mentinere a stabilitatii fizice si psihice. Va accepta prietenia acelor persoane care ii inteleg
situatia si il va ajuta sa nu se prabuseasca intr-o impietrire a sufletului si a mintii.