Religia constituie o problemă în relațiile internaționale, deoarece este un factor crucial în

securitatea națională și politica externă.

Totodată, religia a lipsit din relațiile internaționale, încă de la instituirea sistemului

„Pacea Westfalică”. Pacea Westfalică este un tratat de pace încheiat în anul 1648 prin care a fost
pus capăt Războiului de Treizeci de Ani. În Pacea Westfalică au fost reafirmate prevederile Păcii
Religioase de la Augsburg (1555), prin care religia catolică și cea protestantă (luterană) erau
privite ca religii egal îndreptățite, și, totodată, aceste prevederi au fost extinse, cuprinzând și
confesiunea calvină din imperiu.

Acest sistem westfalian a stabilit patru direcții și anume:

-statele fiind singurii actori;

-guvernele nu urmăresc schimbarea relațiilor dintre religie și politică din alte țări;

-religia avea doar anumite funcții temporale, iar în relațiile internaționale mai deloc;

-separarea bisericii și stat, în așa fel încât, guvernul nu va proteja o anumită religie, în
defavoarea alteia.