La moment este primăvara, anotimpul învierii,a noilor începuturi și sigur a
frumuseții. Îmi amintesc perfect primăverile petrecute în satul meu,pline de aventuri,plimbări în sânul naturii,zâmbete și peripeții. Căci în viziunea mea doar cei care trăiesc la țară simt cu adevărat splendoarea și puterea acestui anotimp. Argumentez asta prin faptul că adesea auzeam cu ce se asociază primăvara în viziunea oamenilor de la oraș : cu trilurile unor păsărele, cu înmugurirea copacilor din parcuri sau de lângă bloc,cu apariția diferitor flori. Aici la sat toate aceste procese la fel sunt cunoscute dar în primul rând ea este însoțită de multă muncă pe deal și în grădini, căci cum se spune : o zi de primăvară hrănește un an. În ultima vreme încep să prețuiesc mai mult timpul petrecut aici, căci înteleg că se sfârșește. Iar anul acesta după primăvară sufletul meu tânjea foarte mult,deoarece din păcate iarna nu am avut noroc de zăpadă iar în schimb ne-am pomenit cu o toamnă îndelungată. Acum mă bucur să îmi văd satul verde, încălzit de lumina soarelui și plin de parfumul florilor.
Însă vreau să menționez că trăim în veacul vitezelor cosmice. Suntem martorii
multor schimbări.Timpul ne grăbește și sesizăm că nici primăverile deja nu sunt acelea. Probabil din motivul că odată cu anii,observ cum oamenii în sat se reduc,cresc numărul de case pustii și rămân doar părinți bătrâini cărora odată cu venirea primăverii le apare și speranța că într-o bună zi iarăși își vor revedea fiica sau feciorul. Cu timpul m-am convins că până la urmă asta e soarta moldovenilor și a satelor din Moldova. Posibil noi suntem cei care posedăm cel mai mult acestă calitate minunată dar și dureroasă – răbdarea. Căci în fine ce părinte nu vrea să-și vadă copilul cât mai bine aranjat în viață? Ei sunt cei care fac totul pentru fericirea lui, dar numai unul Dumnezeu cunoaște suferința și dorul prin care trec ei. Fiindcă pe parcursul vieții am constatat că orice familie care trăiește la țară își construiesc o gospodărie mare și la bătrânețe se pomenesc fără moștenitor,căci copiii lor au preferat să își creeze origini în străinătate. Eu consider că nu e corect să îi condamnăm pentru așa ceva, deoarece fiecare își alege locul unde să-și petreacă viața. Sunt convinsă că va veni timpul când și eu îmi voi lua rămas bun de la familie, casă , sat dar cred că nicăieri nu voi avea o primăvară la fel de caldă cum o aveam aici. Aici într-un sat simplu cu oameni simpli dar care are o importanță atât de deosebită pentru mine. În fine,indiferent de toate dificultățile care persistă aici, vreau să mă bucur de acestă perioadă ,căci totuși este primăvara în satul meu.