Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
MOLDOVA
AGENDA PRACTICII KINETOTERAPEUTICE A STUDENȚILOR
FACULATĂȚII PENTRU PROGRAMUL DE STUDIU 1001.1
KINETOTERAPIE ȘI TERAPIE OCUPAȚIONALĂ
UNIVERSITATEA DE STAT DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
CATEDRA KINETOTERAPIE
Chișinău 2021
CUPRINS
1.Raport de practică
2.Structura raportului de practică
3.Formular de evaluare a strudentului practicant
4.Informatii despre centru
5.Noțiuni de bază
6.Metode și tehnici folosite de student pe tot parcursul practicii
7.Patologii întilnite în timpul stagiului de practică
8.Programul kinetic de recuperare pe tot parcursul stagiului de practică
9.Concluzii
Structura raportului de practicăObiectivele stagiului de pregătire
practică:
-Famialirizarea studentului cu stagiul de practică;
-Studierea anamnezei pacienților;
-Reeducarea echilibrului static și dinamic;
-Coordonarea și controlul motor din poziții de bază/derivate;
-Reeducarea mersului;
-Reeducarea sensibilității;
-Antrenarea orientării spațiale;
-Scăderea gradului de spasticitate.
Activități desfășurate:
-Dezvoltarea motricii fine;
-Reeducarea mersului;
-Reeducarea echilibrului static și dinamic pe suprafețele stabile și instabile;
-Mers peste obstacole;
-Îmbunătățirea prehensiunii(T.O).
Observații personale
-2 cabinele de masaj,1 cabinet de acopunctură
-1 sală de kinetoterapie,1 sala de terapie ocupatională
-1 cabinet de fizioproceduri si electrostimulare
-3 cabinete de hidroterapie
Încaperile sunt luminoase, spațioase și dotate cu toate cele necesare, de la
obiecte simple pînă la aparataj modern.Centrul este menținut incurățenie,
este cald, normele sanitare și cele igienice sunt respectate.
UNIVERSITATEA DE STAT DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
AGENDA
Noțiuni de bază
Din punct de vedere al eficienței, kinetoterapia reprezintă un adjuvant major în promovarea unei stări
optime de sănătate în rândul populației. Atunci când se vorbește despre kinetoterapie, prima referire ține
în mod direct de latura de recuperare medicală având în vedere afecțiuni precum:
Accidente
Fracturi osoase
Entorse și luxații articulare
Boli degenerative precum gonartroza și coxartroza
Afecțiuni ale coloanei vertebrale, precum herniile de disc
Afecțiuni neurologice.
Cea de a doua latură care intră în aria kinetoterapiei poartă denumirea de kinetoprofilaxie și reprezintă
un ansamblu de mijloace și metode prin care, în cazul persoanelor clinic sănătoase sau cu probleme de
sănătate minore, se iau măsuri de prevenire a apariției unor stări patologice precum: dureri ale coloanei
vertebrale, hipertensiune arterială, hipercolesterolemie, exces ponderal, Tâtulburări de postură și
dinamică.
Kinetoprofilaxia, dupa Sbenghe, este aplicarea exercițiilor aerobice pe principiile științei antrenamentului
medical și se aplică:
persoanei sănătoase pentru a-l feri de boli sau de apariția sindromului de decondiționare fizică
(profilaxie de gradul I);
persoanei vârstnice la care decondiționarea a apărut pentru a-l feri de agravarea si organicizarea
ei (profilaxie de gradele I si II);
peroanei bolnave (cu boli cronice) pentru a-l feri de apariția unor agravări sau complicații ale
acestor boli (profilaxie de gradul III).
Medicii spun că aplicată timpuriu, kinetoterapia poate ușura și corecta ,
mersul tuturor persoanelor cu probleme cum ar fi mersul,menținerea
echilibrului,capacitățile de relaxare,îmbunătățirea vitalității și refacerea
forței musculare.
La început ședinta de gimnastică medicală sunt de durată scurtă, de
aproximativ 30 de minute.Treptat insă intensitatea exercițiilor va
crește.Specialiștii recomandă de la trei la cinci ședințe pe săptămină.
După încheierea ședintelor în caz de necessitate, taratemntul va fi reluat
peste citeva luni.
De aceea dupa părerea mea ca specialist, contează orice efort depus la nivelul
fiecărui program kinetic.Organismul are capacitatea de a se adapta, obișnuid o
conduită corectă in practicarea regulată a unui tratament kinetic stă la voința fiecarei
personae in parte.
Metode și tehnici folosite de student pe parcursul practicii
TERAPIA OCUPAȚIONALĂ
Terapia ocupațională este utilizarea evaluării și intervenției pentru a dezvolta,
recupera sau menține activitățile sau ocupațiile semnificative ale indivizilor,
grupurilor sau comunităților. Este o profesie de sănătate aliată efectuată de
terapeuți ocupaționali și asistenți de terapie ocupațională.
Terapia ocupaţională se bazează pe organizarea unor servicii specifice pentru acei
indivizi ale căror capacităţi de a face faţă sarcinilor de zi cu zi sunt ameninţate de
tulburări de dezvoltare, infirmităţi fizice, boli sau dificultăţi de natură psihologică sau
socială. Totodată, ea este demersul de recuperare în situaţii speciale şi nu numai,
fiind necesar a sublinia faptul că, în momentele de activitate, se pot stimula
dezvoltarea sentimentelor de cooperare, a spiritului de stăpânire de sine şi de
autocontrol, găsind satisfacţii şi împliniri în ceea ce fac.
Ca obiective ce se adresează segmentului la care facem trimiterea se pot enumera: a)
exersarea motricităţii fine, pregătirea pentru scris şi activităţi şcolare; b)
îmbunătăţirea orientării spaţio-temporale, a coordonării motrice; c) educarea
expresivităţii mimico-gesticulare; d) dezvoltarea sensibilităţii cromatice, muzicale; e)
determinarea unor stări de deconectare, bucurie (descoperirea unor emoţii artistice)
Cele mai anevoioase persoane care necesită asemenea tratatemnte sunt pacienții
post AVC.Aici in centrul, peste 80% din persoanele întilnite au fost cu diagnosticul de
AVC cerebral sub diferite forme.
Pornind de la scopul acestei cercetări a vizat aplicarea TO pentru pregătirea
progresivă şi raţională a persoanei post AVC pentru activităţi cotidiene cu un grad cât
mai mare de independenţă, educarea familiei acestuia pentru a şti cum să se poarte
cu o persoană cu dizabilităţi şi cum să contribuie la reabilitarea şi incluziunea socială
a acestuia. Obiectivul general a constat în evaluarea eficienţei programelor de
intervenţie prin terapie ocupaţională şi kinetoterapie, destinate persoanelor cu
dizabilităţi post AVC, ca o soluţie la deficienţele pe care aceste persoane le manifestă
(cognitive, motrice şi a autoservirii). Obiectivele speciice ale cercetării au urmărit
evaluarea clinică, psihologică, evaluarea dizabilităţii, evaluarea terapeutic-
ocupaţională a persoanelor post AVC.
Terapia ocupaţională la persoanele post AVC include orice activitate atractivă care
poate contribui la formarea/ameliorarea sa izică şi psihică. Factorii de care trebuie să
se ţină cont în alegerea activităţilor de terapie ocupaţională sunt: vârsta, sexul,
afecţiunea, gradul şi localizarea leziunii, scopul urmărit, efectele terapiei
ocupaţionale asupra funcţionalităţii, preocupările şi aptitudinile subiectului pentru
acest gen de terapie. Programul de activităţi trebuie ales astfel, încât să ofere
persoanei satisfacţie personală şi, concomitent, să-i permită o revenire progresivă la
un grad optim de independenţă
Programul Williams
Tratamentul acesor afecțiuni cuprinde mai multe mijloace : medicamentos, posturare, fizioterapie
dar și kinetoterapie.
Kinetoterapia și implicit programul Williams cu cele trei faze ale sale (I, ÎI, III) vor fi orientate în
funcție de starea clinică a pacientului și anume de perioada în care se află:
– În perioada acută când durerile lombosacrate sunt intense, cu sau fără iradiere, pacientul nu își
poate calmă durerile nici întins în pat și prezintă contractură musculară lombară.
– În perioada subacută când durerile au mai cedat , cele de repaus au dispărut, bolnavul se poate
mișcă în pat fără dureri, se poate deplasa prin camera, poate să stea pe scauz un timp mai mult sau
mai puțîn limitat. Durerea este suportabilă dacă nu își mobilizează coloana.
– Perioada cronică în care pacientul își poate mobiliza coloana, durerile fiind moderate. În timpul
mersului și a ortostatismului durerile pot apărea după o perioada mai lungă de timp.
– Perioada de remisiune completă, când pacientul nu mai are simptome dar oricând se poate
repetă un episod dureros.
În perioada acută cele mai importante obiective sunt posturarea în poziții antalgice, relaxarea
generală și a contracturii musculare lombare. Nu se recomandă începerea exercițiilor din
programul Williams în această perioada.
În perioada subacută se inițiază exercițiile Williams cu faza I a acestui program pentru a asupliza
trunchiul inferior, constând în exerciții de remobilizare a coloanei lombare, basculari de bazin,
întinderea musculaturii paravertebrale.
Faza I Williams cuprinde următoarele exerciții care trebuie făcute de 2 ori pe zi, de câte 3-5
ori fiecare exercițiu.
Exercițiul 1:- întins pe spate, genunchii îndoiți și încet permițându-le să ‘’cadă’’ pe podea în
poziția întinsă, relaxat ; se repetă de 5 ori ( pentru promovarea flexibilității lombare și a
ischiogambierilor-musculatura posterioară a coapsei )
Ex.ercitiul 3: -întins pe spate, flecteaza genunchii, apoi se aduc ambii genunchi deasupra pieptului
și cu ambele mâini se trage de genunchi spre piept, se menține această poziție până se numără la
10, apoi se revine la poziția de start cu picioarele întinse ; se repetă de 3 ori ( pentru promovarea
flexibilității lombare și a ischiogambierilor )
Exercițiul 4: -întins pe spate cu picioarele pe podea, mâinile unite în spatele gâtului, se ridică un
genunchi cât se poate de aproape către piept ; se menține poziția cât se numără până la 10 ; se
revine în poziția neutră inițială și se repetă cu piciorul opus până fiecare picior a fost îndoit de 5
ori ( pentru elasticitatea lombară, ischiogambieri, iliopsoas, pentru a crește puterea musculaturii
abdominale ).
Exercițiul 6: -în șezut pe scaun cu mâinile pe lângă corp, aplecarea capului între genunchi,
permițând mâinilor să ajungă pe podea ; se menține poziția până se numără la 3 ; se aduce corpul
în poziția inițială ; se repetă de 5 ori ( pentru elasticitate lombară și a ischiogambierilor, se crește
forță musculaturii lombare inferioare )
Faza a ÎI-a a programului Williams. Exercițiile din faza a ÎI a trebuie făcute de 2 ori/zi timp
de 4 luni ; dacă la sfârșitul acestei faze totul se desfășoară confortabil, se poate trece la faza
III.
Exercițiul. 7: – întins pe spate, se îndoaie ambii genunchi, picioarele sunt pe podea ; se roteaza
bazinul și picioarele spre stânga și apoi spre dreapta ; se repetă de 5 ori ( pentru promovarea
elasticității lombare și a ischiogambierilor )
Exercițiul.8: -pe spate cu ambele mebre inferioare întinse , se aduce piciorul drept pe genunchiul
stâng ; se roteaza genunchiul flectat spre dreapta și apoi spre stânga în măsură confortului ; se
repetă apoi cu membrul inferior opus , de 5 ori de fiecare parte ( pentru elasticitatea rotatoare a
șoldurilor )-
Exercițiul 9: întins pe spate, se ridică un picior deasupra podelei, se menține până la 10, apoi se
revine cu piciorul pe podea ; se repetă de 5 ori ( pentru creșterea forței musculaturii abdominale
Exercițiul 12 : în picioare, relaxat prin inspir și expir amplu, se apleacă în față ușor trunchiul din
șolduri, cu genunchii întinși ; se încearcă atingerea podelei cu degetele mâinilor ; se repetă de 5
ori ( pentru elasticitatea lombară )
Exercițiul 13: – întins pe spate cu o pernă sub cap, șoldurile și genunchii sunt flectati, picioarele
pe podea, cu călcâiele destul de apropiate de feșe ; pacientul presează ferm lomba pe podea,
contractând mușchii fesieri și abdominali .
Apoi este basculat bazinul prin ridicarea feselor de pe podea, dar cu menținerea contactului
lombei aplatizate ; cea mai frecvența eroare este reprezentată de ridicarea și a zonei lombare
împreună cu fesele, crescând astfel curbură lombară și obțînând efectul contrar-accentuarea
durerii ; se efectuează de 10 ori de 2 ori/zi, treptat ajungându-se la 20 de 2 ori/zi la cei peste 50
ani, respectiv 40 de 2 ori/zi la ceilalți .
Gradat după o perioada de timp, flexia șoldurilor și a genunchilor este redusă până ajung să fie
întinse complet iar după 4 săptămâni se poate trece la exercițiile din picioare.
Exercițiul 14: – în picioare, cu spatele la perete și călcâiele la 25-30 cm de acesta ; se aplică sacrul
și lomba aplatizate pe perete ; se apropie treptat călcâiele de perete, mențînînd contactul lombei
cu acesta
Exercițiul 15: decubit dorsal: se execută bicicletă, cu pelvisul mult basculat înainte.
Pentru o înțelegere corectă a ceea ce este boala lui Bekhterev și cum să îl tratăm, vom lua
în considerare mecanismul dezvoltării bolii, pentru că vom trece puțin în anatomie.
În funcție de localizarea procesului patologic, se disting mai multe forme ale bolii lui
Bechterew:
Potrivit statisticilor medicale, boala lui Bechterew la bărbați este mai frecventă decât la femei. În
funcție de gravitatea semnelor clinice de patologie, se disting următoarele etape ale bolii:-
poliartrita reumatoidă.
Senzații de durere în spate, care se intensifică noaptea și cu cea mai mică exercițiu
fizic;
Dureri musculare - există senzații de tragere în spate, șolduri, care sunt cauzate de
încălcarea rădăcinilor nervoase.
La stadiul final al bolii lui Bekhterev apar următoarele simptome clinice:
01.02.2021-09.02.2021
02.02.2021
c)D.D., cu mîinile sub cap se trage un genunchi la piept cît mai mult
apoi celălalt, după ambele.
Faza 2
Faza 3
04.02.2021-13.02.2021
2.Virsta: 31 ani
Prevenirea/corectarea deviației.
6.Kinetoterapia include:
a. masaj la M.S.
Fig.nr 3
Mobilizare autopasivă
Fig nr.5
Fig nr.6
08.02.2021-18.02.2021
1.Numele/Prenumele: G.F
2.Vîrsta: 47 ani
3.Dificit funcțional: lombalgie, cervicalgie, comprimarea canalului carpian MS drept
4.Incapacități :Durere în partea lombară, cervicală, nu pooate apuca obiectele cu MS
drept.
5.Obiective :Reechilibrarea SN vegitative.
Relaxarea generală.
Menținerea mobilității CV.
Decomprimarea medulară prin manipulări nvertebrale.
Reeducarea mușchilor paralizați.
Refacerea sensibilității.
Kinetoterapia constă din:
Reechilibrarea SNV, se ia poziția DV cu o pernă mare sub abdomen pentru
reducerea lordozei lombare sau decubit lateral în poziție ghemuit.
Relaxarea generală- adaptarea unor posture antalgice în decubit dorsal, decubit
lateral în care pacientul simte o ameliorare majoră a sindromului dureros.
Relaxare post izometric, se face o contracție izometrică de 6 sec.20% din puterea
totală după care e urmat de un strecing de 10 sec, se fac 5-6 repetări.
Metoda Williams Faza 1
c)D.D., cu mîinile sub cap se trage un genunchi la piept cît mai mult apoi
celălalt, după ambele.
Faza 2
Faza 3
Metoda McKenzi
b)Din D.D, mîinile pe lîngă corp se trag genunchii la piept, ajutat de ambele
mîini și coborîrea lor lentă.
11.02.2021-21.02.2021
1.Nume/Prenume: M.C
7.Poziția patrupedie
9.Poziția stînd