Titular disciplină: Lector univ. dr.

kinetoterapeut Anca Jianu

an III KT

METODE ȘI TEHNICI DE REEDUCARE NEUROMOTORIE C 5-7

Tehnici de facilitare neuromusculară proprioceptivă specifice si aplicații ale

acestora în patologia neurologică (6 ore)

I. Tehnici pentru promovarea mobilității și mobilității controlate

1. Inițierea ritmica – se realizaeaza atat in caz de hipertonie cat si in hipotonie
musculară
Se realizeaza miscari lente, ritmice, mai intai pasiv apoi treptat pasivo-activ si active pe
intraga amplitudine a unei scheme de miscari. In cazul in care exista o hipertonie care
limiteaza miscarea, scopul este de obtinere de relaxare. Daca exista o hipotonie, initierea
rirmica are ca scop initial mentinerea memorie kinestezice si pastrarea amplitudinii de
miscare.

Ex: Flexorii soldului sunt hipertoni

Pacientul este in decubit heterolateral, kinetoterapeutul inapoia pacientului, realizeaza
contrapriza, apucand osul coxal in partea lateral, fixand bazinul iar prize prin apucare de jos a
partii distal a coapsei.
T1 – Extensie sold – se da comanda: relaxeaza-te si lasa-ma pe mine sa-ti misc coapsa.
T2 – Se face flexie – se da comanda: relaxeaza-te si lasa-ma pe mine sa-ti misc coapsa.
Se repeat T1 si T2 de cate ori este nevoie, pana se relaxeaza musculatura in cazul
hipertoniilor si/sau pana pacientul intelege ce miscari I se vor cere, ori musculature este
facilitate prin intindere alternanta (in cazul hipotoniilor).
Se trece apoi la realizarea de miscari pasivo-active , ulterior mișcări active.

2. Relaxare –opunere (hold-relax) se utilizeaza cand amplitudinea unei miscari

este limitata de hipertonie muscular dar si atunci cand limitarea miscarii este
cauzata de durere.
Tehnica are 2 variante:
a. Relaxare – opunere antagonista - in care se va lucra (se va face izometrie) muschiul
hiperton
 b. Relaxare – opunere agonista - in care se va lucra (se va face izometrie) muschiul
care face miscarea limitata.

Ex: Flexorii cotului sunt hipertoni

In acest exemplu, flexorii se opun miscarii. Prin urmare flexorii sunt antagonistii iar
extensorii cotului fac miscarea, ei fiind antagonisti.
a. Relaxare – opunere agonista
Contrapriza este la nivelul cotului iar priza in treimea distala a antebratului pe fata
posterioara. Pacientul extinde cotul pana la limita maxima permisa de hipertonia flexorilor.
b. Relaxare – opunere antagonista
Contrapriza este la nivelul cotului iar priza in treimea distala a antebratului pe fata
anterioara.
Pacientul extinde cotul pana la limita maxima iar acolo face izometrie.

3. Rotaţia Ritmică
Este utilizată în situaţii de hipertonie şi se realizează astfel:
- Rotaţii ritmice
o Se executa pasiv şi pasivo-activ
o În axul segmentului (se executa lent)
o Timp de aprox 10 sec
o Această tehnică se face lent!

Ex: muşchii flexori ai pumnului sunt hipertoni

Pozitia iniţială: pacientul aşezat, umărul şi cotul flectaţi la 90. Antebraţ pe masă, kineto
homolateral de pacient, realizează contrapriza prin apucarea antebraţului în treimea distala şi
priză prin apucarea palmei la nivelul metacarpienelor.
Se vor executa rotații pasive ale pumnului, ulterior rotații pasivo-active.

4. Mişcarea activa de relaxare opunere (MARO)

Se aplică în hipotonie musculară şi se execută astfel:
- Pe musculatura slabă, în zona medie spre scurtă acolo unde există o ‚’’forţă mare’’
(gol de forţă) se execută o contracţie izometrică. Când izometria a ajuns maximă, se
solicita pacientului o relaxare bruscă, după care, kinetoterapeutul executa rapid
 alungirea musculaturii respective, apoi câteva întinderi rapide pe acea zonă de
alungire, iar la final se cere pacientului să execută o contracţie izotonică cu rezistenţa
pe toată amplitudinea posibilă.

Ex : muşchii extensori ai pumnului sunt hipotoni.

5. Relaxare contracţie
Se aplica în situaţii de hipertonie şi numai antagonistului (numai celui care limitează
mişcarea).
La punctul de limitare a mişcării se execută o izometrie pe antagonist (muşchiul
hiperton), şi concomitent o izotonie efectuată lent pe toată amplitudinea de mişcare de rotaţie
din art respectivă.
La început, rotaţia se va face pasiv, pasivo-activ, activ şi activ cu rezistenţa.
În cazul articulaţiilor ce nu prezintă mişcare osteokinematică de rotaţie tehnică
relaxare – contracţie, se va aplica doar imprimând pasiv mişcarea de rotaţie.

Exemplu: flexorii cotului sunt hipertoni (izometria se va aplica pe flexori)

Poziţie iniţială: pacient în DD, cot flectat la niv de limitare a mişcării, kineto realizează priză
pe treimea inferioară a antebraţului şi contrapriza : apucă mâna tip salutul roman
T1 – vom avea flexie cot izometrica
T2 – se continua izometria pe flexie şi se adăugă pronaţia pasivă a antebraţului (rotaţie internă
cot efectuată de kinetoterapeut)
T3 – se continuă izometria pe flexie şi se adăugă supinaţia pasivă (rotaţia externă conjuncta a
cotului)
T4 – relaxează.
Timpii 2 şi 3 se repetă

II. Tehnicile pentru promovarea stabilitatii

1. Contractie izometrica in zona scurtata. Se efectueaza contractii izometrice
repetate cu pauza intre repetari la nivelul de scurtare a musculaturii. Se efectueaza
pe rand pentru musculature tuturor directiilor de miscare a articulatiei.

Ex: articulatia genunchiului este instabila

 Pacientul este in decubit ventral, kinetoterapeutul homolateral fata de pacient, se
realizeaza contrapriza in treimiea distal a coapsei pe fata posterioara si prize in treimea distal
a gambei pe fata posterioara.
T1 – mentinere se da comanda flecteaza genunchiul si se realizeaza izometrie pe flexie.
Se face pauza si se repeta T1.
T2 – extensie genunchi pana la aproximativ 15 grade, kinetoterapeutul apuca gamba din
partea anterioara.
T3 – mentinere se da comanda extinde genunchiul si se realizeaza izometrie pe extensie.
Se face pauza si se repeat T3.
T4 – revenire in pozitia initiala, se da comanda relaxeaza.

2. Izometrie alternantă
Reprezinta efectuarea de contactii izometrice scurte alternative pe agonisti fara sa se
schimpe pozitia segmentelor si fara pause intre contractii. Se realizeaza pe rand in toate
punctele arcului de miscare si pe toate directiile de miscare articulara.

Ex: Articulatia genunchiului este instabila

3. Stabilizarea ritmică
o Este utilizată în limitările de mobilitate date de hipertonia musculară, durere sau
redoare post imobilizare. Nu are mobilitatea foarte bună.
Se execută contracţii izometrice pe agonişti şi antagonişti in punctul de limitare a
mişcării. Între contracţia agonistului si cea a antagonistului nu se permite relaxarea! Se
execută co-contracţia – este o mişcare coordonată
Tehnică are 2 variante simultană şi alternativă

A. Stabilizare ritmică bazată pe tensionarea antagonistului

Ex: flexorii cotului sunt hipertoni varianta simultană.
Pacientul în DD, cotul flectat la nivelul de limitare a mişcării, kineto homolateral de pacient,
realizează 2 prize:
- Una în treimea distala a braţului, pe fata posterioară
- A doua pe fata anterioară a treimii distale a antebraţului.
T1 – Are loc izometrie pe extensia umărului şi flexia cotului
T2 – relaxează
Ex: flexorii cotului sunt hipertoni varianta alternativă
Este comună primei variante poziţie şi priză dar stabilizează braţul pacientului prin apucarea
părţii distale a acestuia iar priză se face prin apucarea părţii distale a antebraţului.
T1 – se realizează menţinerea poziţiei cotului, kineto împinge atât spre flexie cât şi spre
extensia cotului alternând rapid cele 2 direcţii, fără a se da vreo comandă prevestitoare pt
modul de alternare a împingerii.
T2 – comanda: Relaxează.

B. Stabilizarea ritmică bazată pe tensionarea agonistului

Exemplu: flexorii genunchiului sunt hipertoni – varianta simultană

Pacient în decubit ventral genunchiul extins până la nivelul de limitare a mişcării,
kinetoterapeutul realizează prize:
- În treimea distala a coapsei pe fata posterioară
- Pe fata anterioară a gambei în treimea distala
T1 – se face izometria pentru extensia şoldului şi a genunchiului
T2 – relaxează

Exemplu: flexorii genunchiului sunt hipertoni – variantă alternativă

III. Tehnici pentru promovarea abilităţii

Pentru antrenarea acestei etape a controlului motor, pe langă tehnicile FNP prezentate
anterior, se mai utilizează două tehnici specifice:
1. Progresia cu rezistenţă (PR)
- reprezintă opoziţia făcută de kinetoterapeut locomoţiei pacientului: tarare, mers in
patrupedie, mers pe genunchi, mers in ortostatism. Deplasarea dintr-o postură reprezintă
trecerea de la stadiul mobilităţii controlate (poziţia propriu-zisă este in lanţ kinetic inchis), la
stadiul abilităţii prin deschiderea" alternativă a cate unui lanţ kinetic (ridicarea cate unui
membru) şi mişcarea in lanţ kinetic deschis (păşirea). Astfel, pacientul fiind in ortostatism,
Kt-ul realizează cu ambele maini prize pe crestele iliace anterioare ale bazinului şi contrează
(rezistenţă maximală) mişcările de avansare ale pacientului. Kt se află intotdeauna in faţa
pacientului şi aşa realizează contarezistenţa.
 Ex: Pacientul are dificultăţi in ceea ce priveşte locomoţia in patrupedie.
Pacientul in patrupedie; Kt inaintea pacientului, realizează priza cu ambele maini pe
umerii pacientului, opunand rezistenţă mişcării de inaintare;
T1-T2: mers inainte in patrupedie, Kinetoterapeutul opune rezistenţă mişcării de inaintare a
pacientului.
Exemplu: pacientul are dificultăţi în a efectua mersul

2. Secvenţialitatea normală (SN)

- este o tehnică ce urmăreşte coordonarea componentelor unei scheme de mişcare,
care are forţa adecvată pentru executare, dar secvenţialitatea nu este corectă (incoordonare
dată de o ordine greşită a intrării muşchilor in activitate).

Ex: Acţiunea de apucare a unui obiect din poziţia aşezat cu mana pe coapsă, obiectul
fiind pe masă, inaintea pacientului. Prizele Kt se deplasează in funcţie de intrarea in acţiune a
segmentelor; iniţial se vor plasa prizele pe partea dorsală a degetelor - palmei (opunand
rezistenţă maximală extensiei degetelor şi pumnului) şi pe partea latero-dorsală a treimii
distale a antebraţului (opunand rezistenţă maximal flexiei cotului); va urma opunerea
rezistenţei la mişcarea de flexie a umărului, prin mutarea prizei de la nivelul degetelor, la
nivelul părţii distale a braţului, prin apucarea părţii anterioare a acestuia. Apoi prizele se vor
muta in mod corespunzător următoarei secvenţe de mişcare, care trebuie să se deruleze tot de
la distal spre proximal (flexia degete-pumn, extensia cotului şi extensia cu anteducţia
umărului).
Pacientul aşezat pe scaun, mana pe coapsa; un obiect se află pe masă, in faţa
pacientului;
T1: extensia degetelor şi a pumnului, comanda verbală: „extinde degetele şi pumnul şi ridică-
ţi palma uşor de pe coapsă!”;
T2: flexia cotului, comanda verbală: „flectează cotul!”;
T3: flexia umărului pană la 45°, comanda verbală: „flectează umărul!”.
In continuare mişcările de flexie a degetelor şi a pumnului (T4), extensia cotului (T5)
şi extensia şi anteducţia umărului (T6) vor plasa mana in poziţia corespunzătoare apucării
obiectului (efectuarea prizei propriu-zise). Kinetoterapeutul opune rezistenţă fiecarei secvenţe
de mişcare.
Exemplu: incoordonare dată de o ordine greşită a intrărilor muşchilor într-o activitate pe
schema de mişcare a membrului superior corespunzătoare diagonalei 2 de flexie/extensie.