ÎNFIINȚAREA UNEI PLANTAȚII DE VISIN CU

SUPRAFAȚA DE 10 HA ÎN CONDIȚIILE CLIMATICE

ALE JUDEȚULUI BOTOSANI
 1. Obiectul și necesitatea proiectului
Pomicultura este unul din principalele sectoare ale horticulturii
care se ocupă cu cercetarea, studierea şi cunoaşterea particularităţilor
biologice şi ecologice ale speciilor pomicole, având ca obiectiv stabilirea
celor mai corespunzătoare măsuri tehnologice, în scopul obţinerii unor
recolte mari, constante şi de calitate superioară.
Vişinul este o specie pomicolă deosebit de importantă, de aceea şi
producţia mondială reprezintă cca 40 % din cea de vişine şi cireşe la un loc.
Fructele se folosesc în special pentru industrializare, dar şi pentru consum în
stare proaspătă,având un conţinut complex, echilibrat, bogat în elemente
nutritive, săruri mineraleşi vitamine cum ar fi: substanţă uscată 13,9-23,2%;
zaharuri 5-19,4%; acizi organici 0,9-1,9 mg%; proteine o,8-1,1 mg%;
pectine 0,4-1,0 mg%; substanţe tanoide 0,12-2,35 mg%; K 46-92,5%; P 21-
26 mg%; Mg 7-20 mg%; Ca 3,8-19,3 mg%; vitamina PP 0,06-0,52 mg%; E
0,21-1,32 mg%; B1, B2; caroten 0,15-0,95 mg%; acid folic etc. Cura de
vişine are efect tonic, contribuind la ameliorarea afecţiunilor renale,
hepatice, cardiovasculare, a anemiei şi stressului. Pedunculii fructelor sunt
foarte bogaţi în potasiu şi se folosesc sub formă de ceai sau infuzie.
Celelalte organe, ramurile tinere, frunzele, florile, fructele au însuşiri
antiseptice şi se folosesc la conservarea produselor alimentare şi în medicina
populară.
Vişinul este o specie pomicolă cu o mare plasticitate ecologică, ce
poate valorifica cu succes terenurile în pantă, erodate. De asemenea, această
specie se poate cultiva în zonele de câmpie, cât şi în cele colinare şi
premontane. Multe soiuri au o rezistenţă mare la ger, ceea ce face ca specia
să fie cultivată la altitudini superioare celor destinate culturii cireşului.
Este o specie decorativă, dar şi bună meliferă (77-88 kg miere/ha).
Acest proiect are drept scop înfiinţarea unei plantaţii de visin în
condiţiile eco-pedo-climatice ale judetului Botosani, care să asigure
consumul de fructe în stare proaspătă pe o perioadă cât mai îndelungată.
Condiţiile eco-climatice favorabile care sa gasesc in judet fac posibile
cultura cu succes şi cu producţii ridicate a visinului, cultură ce face obiectul
acestui proiect.
 2. Situația geografică și administrativă a zonei
Judeţul Botoşani este situat în extremitatea nord-estică a ţării
noastre, învecinându-se la sud cu judeţul Iaşi, la vest cu judeţul Suceava, la
nord cu Ucraina şi la est cu Republica Moldova.Are o suprafaţă de 4.986
km2 ceea ce reprezintă 2,1% din suprafaţa ţării.

Ca poziţie geografică, judeţul Botoşani este încadrat în

următoarele coordonate:
Punctul Punctul Vecini Longitudine Latitudine
cardinal extrem
Nord Satul Republica 26°40’ 48°16’
Horodiştea Ucraina
Sud Comuna Judeţul Iaşi 27°02’ 47°26’
Prăjeni
Est Comuna Republica 27°23’ 47°35’
Santa Mare Moldova
Vest Comuna Judeţul 26°06’ 47°58’
Mihăileni Suceava

Relieful este reprezentat în jumătatea nordică printr-o parte

deluroasă a depresiunii Jijiei, cu coline domoale care nu depăşesc 200 m.
altitudine, spre est se întinde o zonă de câmpie în lungul Prutului, iar spre
vest zona de terase înalte de pe malul stâng al Siretului, care fac parte din
zona sud-estică a podişului Sucevei, cu înălţimi mai mari de circa 300 m. şi
culminează în sud-vest cu prelungirea nordică a culmii Dealu Mare care
atinge altitudinea maximă de 593m.
Plantaţia ce face obiectul acestui proiect, urmează a fi amplasat
pe o suprafaţă de 10 ha (suprafaţa totală, din care 9,15 ha suprafaţa
cultivată), în apropierea oraşului Botosani, la 8 km de acesta.
 Oraşul Botoşani este situat în nord–estul României, în zona de
contact dintre regiunea dealurilor înalte de pe stânga văii Siretului, în vest, şi
cea a dealurilor joase a Câmpiei Moldovei ce se întinde către est. Dealurile
din partea de vest a oraşului fac parte din Podişul Sucevei – sectorul şeii
Bucecea-Vorona cu altitudini maxime de 250 metri ( Dealul Suliţa), şi cu
altitudini minime - 150 metri - în partea de sud-vest şi nord-est. Intre relieful
înalt din vest, cu caracter de coastă şi cel de câmpie colinară din est, exista
un culoar depresionar (uluc) în care este aşezat municipiul Botoşani.
Teritoriul oraşului propriu-zis are o suprafaţa de 4132 ha, şi un
caracter uşor alungit pe direcţia nord-sud. Altitudinea medie a oraşului este
de 163 metri, nedepăşind decât excepţional 200 metri, în partea vestică.
Caracteristic acestei regiuni este relieful de dealuri joase sau câmpii
deluroase, dezvoltate pe depozite monoclinale (uşor înclinate spre sud-est),
cu pante slabe, cu văi foarte largi, cu interfluvii ca nişte platouri şi cu
energie de relief redusă, în medie 30-40 metri.
Clima este temperat-continentală, influenţată puternic de masele
de aer din estul continentului, fapt ce determină ca temperatura medie anuală
să fie mai redusă decât în restul ţării ( 8 - 9 0 C), cu precipitaţii variabile, cu
ierni sărace în zăpadă, cu veri ce au regim scăzut de umezeală, cu vânturi
predominante din nord-vest şi sud-vest.

3. Studiul factorilor economici

Pentru realizarea acestui proiect s-au luat în considerare

posibilităţile de excuţie dar şi condiţiile pedoclimatice ale zonei.
Forţa de muncă este asigurată prin pregătirea profesională şi
experienţa acumulată în timp, a oamenilor din zonă, dar şi de populaţia
localitătilor înconjurătoare.
Căile principale de transport rutier situate în imediata apropiere
a plantaţiei, face ca transportul producţiei obţinute până la pieţele de
desfacere căt şi până la principalii beneficiari, reprezentaţi de
supermarketurile locale, să nu producă deprecierea prunelor pe timpul
transportului. Totodată imediata apropiere, a căilor de transport, facilitează
accesul personalului calificat în incinta plantaţiei.
 Direcţia de producţie pentru recolta ce urmează a fi obţinută,
vizează consumul de fructe în stare proaspătă.
Buna organizare şi locaţia plantaţiei, prin studiile de piaţă
efectuate, cât şi prin posibilităţile de irigare şi de asigurare a unor condiţii
ridicate de vegetaţie şi fructificare a soiurilor alese pentru înfiinţarea acestei
plantaţii, preconizează producţii ridicate, atât prin cantitatea lor cât şi prin
calitatea fructelor obţinute, deprecierea producţiei dorindu-se a fi cât mai
redusă.
Agricultura a definit profilul activităţii economice a judetului,
în prezent aceasta se situează pe locul II după industrie, fiind o ramură de
bază în care se desfac o parte din produsele industriale principal producător
de bunuri agro-alimentare, cât şi o sursă importantă de materii prime pentru
industrie.

4. Caracterizarea cadrului natural

4.1. Studiul climatic

Fiind situat în partea de nord-est a ţării, teritoriul administrativ

al judeţului Botoşani este supus influenţelor climatice ale Europei de est,
deşi majoritatea precipitaţiilor sunt provocate de masele de aer care se
deplasează dinspre vestul şi nord-vestul Europei.
Acest caracter climatic este dat de producerea unor geruri mari (cu
temperaturi sub -30°C) şi viscole violente în timpul iernii, ori călduri
tropicale şi secete îndelungi în unii ani, în perioadele de vară.

4.1.1. Temperatura medie lunara si anuala ( 0C )

Stația LUNILE Anual

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII 8,6
Botosani - - 2,4 9,0 14,9 18,3 20,1 19,5 15,2 9,1 3,1 -
4,1 2,6 1,5
 4.1.2. Minima absoluta- media lunara (0C)

Stația LUNILE
I II
III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Botosani - - - - -3,5 2,0 5,0 5,0 -3,5 - - -
30,0 30,2 23,5 6,5 12,0 17,2 29,6

4.1.3. Media maximelor zilnice lunare (0C)

Stația LUNILE Anual

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII 14,1
- 0,6 7,0 16,0 22,0 25,1 27,5 26,5 21,9 15,4 8,0 1,4
Botosani
1,6

4.1.4. Media minimelor zilnice lunare (0C)

Stația LUNILE Anual

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII 3,8
Botosani - - - 3,8 9,3 12,7 14,6 13,7 9,5 4,1 0,4 -
8,2 6,9 2,3 4,7

4.1.5. Precipitaţii atmosferice – media lunară şi suma anuală

(mm)

Cele mai bogate precipitaţii se înregistrează în perioada mai -

iulie, minimile înregistrându-se în timpul iernii. În perioada 2003 – 2006,
cantitatea medie a precipitaţiilor, înregistrată la staţia meteorologică Stânca,
a fost de 37,7mm, media lunară cea mai mare aparţinând lunii iulie, cu
valoarea 90,1mm, iar cantitatea medie lunară cea mai mică de precipitaţii a
fost consemnată în luna februarie, având o valoare de 8,1mm.
Stația LUNILE Suma
anuala
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Botosani 569
29,3 25,5 25,9 45,4 66,1 81,8 81,1 61,5 49,7 39,0 33,6 30,1

4.1.6.Umiditatea relativă a aerului (%)

Stația LUNILE Anual

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
82 80 75 66 65 65 65 67 70 76 82 85 73
Botosani

4.1.7 Durata de strălucire a soarelui – media lunară şi anuală

(ore)

Stația LUNILE Anual

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
64,9 69,2 132,5 177,5 231,9 236,0 273,1 262,3 191,3 131,9 60,0 50,0
Botosani 1881,1

ACCIDENTE CLIMATICE

4.1.8. Numărul mediu al zilelor cu brumă

Stația LUNILE Anual

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
1,1 1,0 1,9 1,2 0,5 - - - 0,8 4,7 5,0 2,1 18,3
Botosani
 4.1.9. Numărul mediu de zile cu chiciură

Stația LUNILE Anual

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
1,4 0,7 - 0,4 - - - - - - 0,1 0,9 3,5
Botosani

4.2. Studiul pedologic

Tipul de sol predominant din plantatie este cernoziomul cambic

tipic.
Cernoziomurie cambice tipice, prezinta urmatoarea secventa
morfologica: Am – AB – Bv – C sai Cca.
Orizontul Am prezinta grosimi de 45-52 cm; de culoare brun
foarte inchis (10YR- 2/2) in stare umeda si brun cenusiu foarte inchis(10YR
– 3/2); cu structura poliedrica subangulara mica si foarte mica, bine
dezvoltata; cu pori foarte fini si fini slab pana la moderat compact, julav, cu
frecvente radacini, trecere treptata.
Orizontul de trecere AB prezinta grosimi de 18-20 cm, de culoare
brun cenusiu foarte inchis (10YR – 3/2) in stare umeda si brun cenusiu
inchis (10YR – 4/2) in stare uscata, cu structura poliedrica subangulara
mare, medie sau mica, bine dezvoltata, cu numerosi pori fini si foarte fini,
moderat compact, trecere treptata.
Orizontul Bv prezinta grosimi de 70-75 cm, de culoare brun
inchis(10YR – 3/3) in stare umeda si brun galbui inchis (10YR – 4/4) in
stare uscata cu structura poliedrica subangulara si angulara mare, bine spre
moderat dezvoltata, cu numerosi pori foarte fini si fini, moderat compact,
jilav, trecere neta.
Orizontul C sau Cca apare la adancimi de 120-130 cm, de culoare
brun galbui deschis (10YR – 6/4) in stare umeda si brun foarte pal (10 YR –
7/4) in stare uscata, cu structura poliedrica subanugulara medie sau mare,
slab dezvoltata, cu numerosi pori fini si foarte fini, slab compact, friabil, cu
numeroase concretiuni mici, mijlocii si mari de carbonat de calciu,
efervescenta puternica.
 Insusiri fizico-mecanice si hidrofizice
Textura cernoziomurilor cambice tipice este in general lutoasa
pana la luto-argiloasa, dar cand aceste soluri s-au format pe depozite
nisipoase, textura lor este nisipoasa.
Continutul de argila ( < 0,002 mm) este cuprins intre 28 si 38 %, in orizontul
Am si intre 30 si 42 % in orizontul AB si Bv pentru ca in orizontul C si Cca sa
scada din nou. In cazul acestor soluri indicele diferentierii texturale prezinta
valori medii in jur de 1,1. In ce priveste indicii fizici si hidrofizici, acestia au
urmatoarele valori: densitatea aparenta 1,21- 1,60 g/cm3 ; porozitatea totala
46-58%; ceoficientul de hidroscopicitate 5,4-11,5 %; coeficientul de ofilire
8,1-16,8 %, capacitatea de apa in camp 19-27,3%, capacitatea de apa utila
7,0-15,1 % iar conductivitatea hidraulica 944.10-6 -1561.10-6 cm/s.
In compozitia mineralogica a argilei predomina illitul urmat de un
mineral din grupa montmorillonitului, precum si minerale interstratificate de
tipul illit-vermiculit, in orizonturile Am si Bv, iar in orizontul C(Cca), illitul
cedeaza locul montmorillonitului. Cantitati mici de clorit si caolinit sunt
prezente in toate orizonturile.
Insusiri chimice
Continutul in humus variaza intre 2,7 si 4,5 g/100g sol ( in medie
3,8 g/100 g sol) in orizontul Am, care scade apoi, treptat pe profil,
mentinandu-se cu valori de 1,0 – 1,5 g/100g sol pana la adancimi de 80-100
cm. Continutul in N total este de 0,16-0,20 % , iar valorile raportului C:N
intre 11,1 si 14,8. Capacitatea de schimb cationic variaza 24 si 39 me/100 g
sol; gradul de saturatie in baze prezinta valori intre 85 si 88 %, iar reactia
chimica este slab acida pana la neutra (ph= 6,3 – 6,8) in orizontul Am. Printre
cationii schimbabili predomina net calciul si magneziul ( Ca2+ = 65-75 %;
Mg2+ = 7-17%).
 4.3. Studiul vegetației pomicole
spontane și cultivate

Afară de pădurile de fagi şi de stejari de pe dealurile mai înalte

de 200 m – păduri bine păstrate numai spre Siret – toată întinderea dealurilor
joase este o regiune de stepă asemănătoare cu cea a bălţilor.
Deşi cerealele s-au întins foarte mult şi aici, s-au păstrat destule păşuni,
fireşte, cu compoziţia floristică mult schimbată din cauza păşunatului
îndelungat. Judeţul Botosani este unul dintre puţinele judeţe de la noi care
cuprinde petice de cernoziom adevărat, alături de cele, mult mai întinse, de
culoare « chocolat ». De aici faima grânelor sale.

4.4 Concluzii privind aprecierea

generala a conditiilor in care se planteaza

Urmarind factorii climatici si edafici rezulta ca judetul Botosani

satisface cerintele cultivarii prunului in conditii bune si infiintarea unei
plantatii aduce un spor in dezvoltatea pomiculturii din zona.
 1. Organizarea terenului

Plantatia este alcatuita din 2 parcele, una dintre ele cu suprafata

de 4,69 ha si una cu suprafata de 4,46 ha toate insumand un total 91,5 %
suprafata adica 9,15ha livada in folosinta. Drumurile principale ocupa
suprafata de 0,30 ha ceea ce reprezinta aprox 3% din plantatie iar cele
secundare ocupa suprafata de 0,08 ha adica 0,8 % din total.
Zonele de intoarcere si aleile tehnologice ocupa suprafata de
0,24 ha iar centrul fermei si constructiile aferente 0,23 ha.

Modul de folosinta al terenului

Tabelul 1

Nr. Parcela (specia/portaltoi) Dimensiunile

Crt. Lungimea Lățimea Suprafața
m M
ha %
1 242 194 4,69 46,9
242 194 4,46 44,6

Total livadă 9,15 91,5

2 Alei tehnologice 0 0
3 Zone de întoarcere 0,24 2,4
A Total teren agricol 9,39 93,9
4 Drumuri de exploatare principale 0,30 3
5 Drumuri de exploatare secundare 0,08 0,8
6 Centru de exploatare fermă 0,23 2,3
7 Perdea de protecție 0 0
B Total teren neagricol 0,61 6,1

TOTAL GENERAL 10 100

 2. Stabilirea sortimentului de soiuri și
portaltoi în funcție de cultură , tipul de sol, zonă
climatică și amplasarea soiurilor pe parcele

La alegerea soiurilor am tinut seama de gradul de favorabilitate

al factorilor naturali, de longevitatea economică, tipul de plantaţie, direcţia
de producţie ( consum intern si industrializare )
În cadrul fermei pomicole, s-au luat in cultura 3 soiuri de visin
zistenta buna la ger, de vigoare mijlocie, epoca de maturare pentru primele
2 soiuri fiind decada a 2 a alunii iunie iar pentru al 3 lea soi sfarsitul lunii
iunie.
La stabilirea sortimentului am tinut cont de posibilitatea zonei
de satisfacere a cerinţelor soiurilor faţă de principalii factori climatici. S-au
ales 3 soiuri cu productivitate ridicată, unul autosteril(Timpuriu de
Cluj).Soiul autosteril va fi amplasat intre cele 2 soiuri polenizatoare.
Soiurile alese pentru înfiinţarea plantaţiei sunt:
- Sătmărean
- De Botoşani
- Timpurii de Cluj

Sătmărean – soi românesc, 1994 (Engleze timpurii x vişin

arbustoid),semiviguros, cu rezistenţă medie la ger şi bună la Monilinia, cu
coroană piramidală, rodeşte atât pe buchete de mai, cât şi pe ramuri mijlocii.
Fructul este mijlociu (4,8-5,2 g), sferic-turtit, vişiniu, negru la
supramaturare, pulpa colorată, mediu consistentă, sucul roz. Maturarea:
decada a doua a lunii iunie.
De Botoşani – soi românesc, 1994, obţinut la SCPP Iaşi din
selecţia unui biotip local, de vigoare medie, cu coroana globuloasă şi
fructificare preponderentă pe buchete de mai. Fructul este mijlociu (5,5-6 g)
spre mare, turtit la bază, roşuvişiniu, lucios. Pulpa este roşie-vişinie,
suculentă, mediu consistentă, cu sucul colorat. Este asemănător cu soiul
Crişane.Maturarea: decada a doua a lunii iunie.
 Timpurii de Cluj – soi românesc, 1969 (Spaniole x Prunus
fructicosa) x (Engleze timpurii x Prunus fructicosa), de vigoare mijlocie,
coroana piramidală în tinereţe, apoi globuloasă, cu fructificare
preponderentă pe buchete de mai, mediu rezistent la boli şi secetă, autosteril,
bun polenizator, cu intermitenţe de rodire.
Fructul este mijlociu spre mare (5,2 g), sferic turtit, roşu vişiniu, lucios, cu
pulpa colorată, de consistenţă medie, sucul colorat, peduncul lung.
Maturarea: sfârşitul lunii iunie.

Portaltoii folositi

Visinul franc (Cerasus acida) - se utilizează ca portaltoi în

regiunea dealurilor şi în zona de silvostepă cu peste 450 mm precipitaţii. Se
folosesc unele soiuri cu maturare târzie a fructelor: Schattenmorelle, Dropia,
Mocăneşti 16, Meteor. În şcoala de puieţi răsare slab (20-30 %).
Mahalebul (Cerasus mahaleb) - este recomandat pentru zona
dealurilor joase din zona de stepă şi silvostepă. Determină o creştere
moderată a soiurilor altoite.

3. Stabilirea distanțelor de plantare

Cele trei soiuri ce alcătuiesc plantaţia se vor planta cu distanţa

între rânduri de 5 m şi între pomi pe rând de 4 m obţinându-se o densitatea
de 500 pomi/ha la care se va adauga rezerva de 3%. Dupa adăugarea
rezervei pentru fiecare parcelă numărul total de pomi necesar înfiinţării
plantaţiei va fi de 4711.
 4. Stabilirea tehnologiilor de lucru

4.1. Pregatirea terenului

Pregătirea terenului în vederea înfiinţării plantaţiei, constă în

aplicarea unui complex de lucrări, care să asigure realizarea condiţiilor
optime atât pentru plantarea pomilor căt şi pentru creşterea lor.
Principalele lucrări pregătitoare sunt : defrişarea vegetaţiei
lemnoase existente pe terenul respectiv, nivelarea sau modelarea terenului,
amenajări antierozionale, dezinfecţia solului, fertilizarea de bază;
desfundarea terenului, nivelarea terenului desfundat.
Defrisarea vegetatiei lemnoase existente pe terenul respectiv
Când ampasarea plantaţiilor se face pe fostele păşuni, fâneţe etc,
defrişarea se exută cu un an înainte de înfiinţare.În cazul când noile plantaţii
se vor înfiinţa pe vechile amplasamente pomicole, defrişarea se face cu doi
ani înainte, pentru a se evita efectele negative ale oboselii solului.
Lucrarea constă în: eliberarea terenului de arbori, arbuşti, liane,
pomi etc, scoaterea şi ardere tuturor rădăcinilor, care cu timpul putrezesc şi
îmbolnăvesc solul. Operaţiile de defrişare se execută cu tractoarele grele
prevazute cu instalaţii pentru dislocarea şi scoaterea buturugilor şi
rădăcinilor.
Fertilizarea de baza
Se efectueaza inainte de desfundatul solului prin administrarea a
40-60 t/ha gunoi de grajd bine fermentat si a aingrasamintelor chimice greu
solubile, respectiv cele cu fosfor si potasiu, conform cartarii agrochimice.
Incorporarea ingrasamintelor chimice si organice in sol se face prin aratura
adanca de 25 cm.
Desfundatul
Aceasta este lucrarea care poate influenţa cel mai mult viitorul
unei plantaţii. De regulă solurile grele şi cele superficiale se desfundă la
adâncimea de 60-70 cm. Desfundatul are rolul de a creea condiţii favorabile
( aerisire şi afânare ) pentru creşterea rădăcinii şi a pomului.
Pe terenurile cu pante ce depăşesc 8-10% desfundarea se face în benzi în
lungul curbelor de nivel, păstrându-se fâşii nedesfundate, late de 2-2,5 m
situate la 20-30 cm între ele. Aceste fâşii vor rămâne între rândurile de pomi.
Epoca cea mai indicată pentru desfundarea terenului este perioada mai-
august pentru terenurile libere şi iulie-septembrie pentru cele ocupate cu
diverse culturi.
Nivelarea terenului desfundat
Se face cu nivelatorul inainte de efectuare pichitajului, prin doua
treceri consecutive, in sensuri perpendiculare. Pentru afanarea stratului
superficial al solului se trece apoi cu polidiscul.
Dezinfectia solului
Se face prin prafuirea terenului cu diferite insecticide, pentru
distrugerea larvelor, care afecteaza sistemul radicular al pomilor: viermele
alb(Melolontha melolontha) si viermele sarma (Agriotes lineatus).

4.2 Plantarea pomilor

Reprezinta infiintarea livezii si necesita un complex de lucrari:

procurarea, transportul si depozitarea in platforme a gunoiului de grajd
necesar pentru fertilizarea pomilor la plantare; procurat tutori pentru tutorat
pomii in livezile intensive; procurarea, transportul si stratificare materialului
saditor conform listei de soiuri; pichetare terenului pentru stabilirealocului
fiecarui pom in functie de distanta de plantare; saparea gropilor(manual sau
mecanic) si plantarea propriu-zisa.

4.2.1.Pichetarea terenului
Este o lucrare specială prin care se stabileşte faptic, prin
picheţi, locul fiecărui pom. Sistemul de pichetare ales este dreptungi cu
latura lungă de 6 m iar latura scurtă de 5 m, acesta este utilizat pe terenuri
plane sau cu o pantă uşoară de 8 %.Operaţiunea de pichetat presupune şi o
serie de alte operaţiuni cum ar fi: procurarea picheţilor, stocarea picheţilor,
transportul lor la locul de plantare.
Pe terenurile cu o pantă mai mare de 8 %, pichetarea se va
efectua pe curbele de nivel.
 4.2.2.Săpatul gropilor
Săpatul gropilor se poate face manual sau mecanizat.
Săpatul mecanizat se efectuează cu burghiu de 600 mm în
diametru, în preziua sau chiar în ziua plantării, evitându-se astfel pierderile
de apă.În teren desfundat dimensiunile gropilor vor fi de 0,50 x 0,50 x 0,40
m. În teren nedesfundat şi pe soluri mijlocii, dimensiunile gropilor vor fi de:
1 x 1 x 0,70 m.
În solurile grele gropile vod avea dimensiunile : 1,2 x 1,5 x 0,8
m.În teren plan gropile se execută manual astfel: Primul rând de cazma
( solul fertil ) se aşează într-o parte a gropii. Al doilea rând de cazma, mai
greu şi mai umed se aşează în partea opusă. Solul de la fundul gropii se
mobilizează şi se lasă pe loc. Pe pante cu înclinare mai mare şi pe versanţii
neregulaţi, unde nu sa-u executat terase continui, săpatul gropilor se face
concomitent cu terasele individuale.

4.2.3.Calitatea materialului săditor

Pomii folosiţi la plantare sunt sub formă de vargă sau au sau
au ramuri anticipate. Acestia trebuie să aibă o tulpină dreaptă şi sănătoasă.
Se elimină de la plantat pomii lipsiţi de vigoare, strâmbi cu răni deschise,
atacaţi de boli sau dăunători, sau cu rădăcini puţine şi scurte.

4.2.4.Epoca de plantare
În condiţiile din ţara noastră se pot obţine rezultate bune atât la
plantarea din toamnă cât şi la cea de primăvară. Plantarea de toamnă se
execută după căderea frunzelor şi până la apariţia primelor îngheţuri ale
solului. Acest moment de plantare prezintă anumite avantaje cum ar fi:
pomii beneficiază de umiditatea solului de peste iarnă, rănile de pe rădăcini
se calusează şi se vindecă mai repede.
Primăvara pornirea în vegetaţie se face mult mai devreme.
În anii cu toamne secetoase şi în regiuni cu temperaturi minime foarte
scăzute în timpul iernii, unde există pericolul degerării, plantarea se face
primăvara, de îndată ce solul sa dezgheţat şi s-a zvântat, dar înainte de
dezmugurire. Plantarea în „ferestrele iernii” este destul de riscantă datprită
sensibilităţii destul de mari ale rădăcinilor la temperaturi scăzute.
In plantatie s-a folosit plantarea de primavara.
 4.2.5.Pregătirea materialului săditor în vederea plantării
Înainte de plantare se face fasonarea rădăcinilor. Rădăcinile
prea lungi şi cele care stânjenesc aşezarea lor în groapă se scurtează.
Rădăcinile mai groase de 3-4 mm se lasă netăiate, cele subţiri, dacă sunt
viabile se scurtează la 7-10 cm, iar dacă sunt uscate sau mucegăite se taie
complet.
După fasonare radacinile pomului se mocirlesc într-un
amestec de consistenţa smântânii format din pământ galben, balegă de vită şi
apă.Prin această lucrare rădăcinile sunt puse într-un contact mai intim cu
solul, îşi vindecă mai uşor rănile, iar în jurul lor se creează o zonă mai
umedă.

4.2.6.Plantarea propriu – zisă

 4.2.6.1.Adâncimea de plantare
Pe terenurile plane şi în desfundătură veche, pomii altoiţi pe
portaltoi generativi, se plantează cu coletul mai sus de nivelul solului cu 3-4
cm, pe terenurile desfundate recent cu 6-8 cm, iar pe dune şi interdune mai
adanc cu 50-60 cm. Pe terenurile situate în pantă, adâncimea de plantare a
pomilor este de asemenea diferită. Spre vârful pantei coletul se introduce în
groapă cu 3-4 cm, în partea mijlocie a pantei, se plantează cu 3-4 cm
deasupra gropii iar la baza pantei unde solul se depune, se plantează mai sus
cu 5-8 cm. Adancimea la care au fost plantati pomii in livada a fost de 30-40
cm.

4.2.6.2.Tehnica plantării
Pomii pregătiţi se repartizează la gropi. Echipa formată din
2-3 muncitori întinde sârma de plantare pe direcţia rândului, între două
jaloane, astfel încât semnele marcate pe sârmă să corespundă exact cu
mijlocul gropii.
Se introduc radîcinile în gropi, astfel încât coletul să fie cu
4-5 cm deasupra nivelului solului, imediat lângă marcaj, iar trunchiul
pomului să aibă o poziţie verticală. Dacă gropile sunt prea adânci se
introduce în groapă pământ reavăn, mărunţit, sub rădăcini, până ce coletul
pomului ajunge la înălţimea dorită.
Un muncitor ţine pomul lângă punctul de marcaj, iar altul cu
sapa, trage pământreavăn peste rădăcini.După ce toate rădăcinile au fost
acoperite cu un strat de 5-10 cm, lucrătorul care ţine pomul, tasează
pământul din groapă de la exterior spre interior.
Pe solurile mai sărace sau neîngrăşate suficient, la
desfundare se administrează la groapă 10-15 kg gunoi de grajd bine
descompus, fără ca acesta să vină în contact direct cu rădăcinile pomului. Se
trage apoi solul fertil rămas, după care se completează cu pământ până ce
depăşeşte marginile acesteia, călcându-se mereu. Un pom este bine plantat,
dacă atunci când se trage de el cu putere nu se smulge.
Pomii se plantează întotdeauna cu punctul de altoire pe
direcţia rândului şi a vântului dominant, iar în cazul când au început de
coroană, primele şarpante se orientează tot pe direcţia rândului.
 După plantare fiecare pom se udă cu 15-20 l de apă, apoi se face un muşuroi
sau un bilon continuu de-a lungul rândului, care protejează peste iarnă
rădăcinile contra îngheţului iar primavara menţine umezeala.
În zonele şi pe terenurile cu exces de umiditate plantarea
pomilor se face pe biloane înalte de 30-40 cm şi late de 1,5-2 m, care se
întreţin ca ogor lucrat iar intervalele se înerbează.

4.3. Întreţinerea plantaţiei până la

intrarea pe rod

În anul I şi II de la plantare, obligatoriu se prevede

completarea golurilor care pot totalize maxim 12% (7% în anul I şi 5% în
anul II) astfel încât să se asigure o plantaţie încheiată.
După înfiinţarea livezii se aplică (în anul I) lucrări de
îngrijire care să asigure prinderea pomilor la plantare şi dezvoltarea lor.
Tăierile de formare
Incep odată cu plantarea pomilor şi au ca obiective de bază
următoarele:
- formarea unui schelet viguros şi armonios repartizat;
- garnisirea cât mai rapidă a ramurilor de schelet şi semischelet cu ramuri de
rod;
- facilitarea lucrărilor mecanizate etc.
Soiurile de vigoare mică se conduc sub formă de tufă, fus
subţire şi cordon vertical, cu distanţe de plantare de 4 x 1,5 x 2 m, cele de
vigoare mijlocie şi chiar mare în palmetă etajată cu braţe oblice la distanţe
de plantare de 4 x 3-3,5 m.
Pentru soiurile viguroase se mai folosesc piramida mixtă şi vasul ameliorat,
iar distanţa de plantare este de 5 x 4 m. Chiar unii autori recomandă
plantarea vişinului în benzi de câte 2-3 rânduri.
Imediat după plantare se urmăreşte formarea coroanelor. Acest obiectiv se
realizează în special prin operaţii în verde, pentru a nu întârzia intrarea pe
rod a pomilor şi constă în poziţionarea corectă a viitoarelor ramuri de schelet
şi semischelet, înlăturarea celor cu poziţii incorecte, a celor rupte etc.
 Formarea unei coroane implică efectuarea câtorva lucrări
succesive: alegerea ramurilor de schelet, proiectarea acestora şi a ramurilor
de semischelet. Pentru aceasta se vor reţine ramurile plasate în poziţiile
cele mai corespunzătoare pentru forma de coroană aleasă.
Aceste ramuri se vor scurta cu 10-12 cm, mai sus de locul în care dorim să
se formeze viitoarele ramuri de schelet. Celelalte ramuri, cu poziţii
incorecte,se vor suprima la inel, iar cele de semischelet se scurtează cu 1/3
sau 1/2 din lungimea lor.După pornirea în vegetaţie se vor plivi toţi lăstarii
de prisos, când aceştia au 2-4 cm. La sfârşitul primăverii –începutul verii,
când lăstarii au 15-25 cm, se vor alege alte ramuri de schelet, precum şi
ramurile de semischelet formate pe ramurile alese anterior. Ceilalţi lăstari se
ciupesc sau se răresc lăsând numai pe cei dispuşi bilateral altern-exterior, cu
punctele de inserţie la 15-20 cm. Operaţiile se continuă până la formarea
completă a coroanei.

Întreţinerea solului
Este în general asemănătoare cu cea de la cireş, cu
particularitatea că plantaţiile de vişin au densităţi mult mai mari, portaltoii
au o înrădăcinare mai superficială, iar unii dintre ei drajonează de mult.
Sistemul ales trebuie să ţină seama de precipitaţiile din zonă, de panta
terenului, de vârsta plantaţiei etc. În plantaţiile tinere se pot folosi culturile
intercalate pe intervalele dintre rânduri, iar pe rând se lucrează. Ca specii
folosite sunt: căpşunii, leguminoasele, cartofii etc.
În plantaţiile mature, în zonele cu precipitaţii suficiente, pe terenurile în
pantă,intervalele dintre rânduri se pot înierba, iar pe rând se întreţin ca ogor
lucrat. În zonele de stepă cu deficit de apă, solul se va întreţine ca ogor
lucrat. În zonele de nisipuri, intervalele dintre rânduri se vor semăna cu
îngrăşăminte verzi care de vor încorpora în sol cu cca o săptămână înainte de
începerea creşterii intense a lăstarilor. Plantaţiile mature de vişin se pot
erbicida însă cu discernământ, mai ales acolo unde portaltoii drajonează.
 4.4. Instalarea sistemului de susţinere

Instalarea sitemului de susţinere nu este necesar în cultura visinului

mai ales la forma de coroană aleasă, deoarece rădăcinile sunt foarte
viguroase şi nu riscă smulgerea din rădăcini datoarate curenţilor de aer.

4.5. Împrejmuirea plantaţiei

Împrejmuirea se face cu un gard din plasă de sârmă susţinută de stâlpi

din beton armat şi are ca scop apărarea pomilor de atacul iepurilor si altor
rozătoare.
 PLANUL DE PLANTARE
(Necesarul de pomi)

Tabelul 2
Suprafaţa soi

Rezerva 3%
Nr. Parcelă

Total pomi
Suprafaţa

Distanţa de planatre Număr pomi

Soi / portaltoi % soi

Între
Pe rând La ha. În parc.
rânduri

Satmarean 5
1,41
/Mahaleb
30 4 500 705 21 726

De Botosani
1 4,69 1,41 30 5 4 500 705 21 726
/Mahaleb

Timpuriu de Cluj
1,87
/Visin franc
40 5 4 500 935 28 963

Satmarean
1,41 /Mahaleb
30 5 4 500 670 20 690

2 4,46 De Botosani
30 5
1,41 /Mahaleb 4 500 670 20 690
Timpuriu de Cluj
40 5
1,87 /Visin franc 4 500 890 26 916
TOTAL 4575 136 4711
 Bibliografie

1. Chiriță, Păunescu, D.Teoci 1965 - Solurile României,

Editura Agrosilvică, București

2. Grădinaru Gică, Istrate Mihai, 2004 - Pomicultură

generală și specială, Editura TipoMoldova, Iași.

3. Institutul meteorologic 1961 - Clima României vol.II –

București

4. Istrate Mihai, Dascalu Marius – Îndrumător.

5. *** www.wikipedia.ro

6. ***www.cjbotosani.ro
 UNIVERSITATEA DE STIINȚ E
AGRICOLE SI MEDICINA
VETERINARA
,,ION IONESCU DE LA BRAD”-IASI
FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
SPECIALIZAREA: HORTICULTURĂ

PROIECT DE AN LA DISCIPLINA
DE
POMICULTURA SPECIALA

ÎNDRUMATOR: ÎNTOCMIT:
Asistent: Zlati Cristina Student : Cimpoi Vladut
Anul:IV, Grupa 461