Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cine Sunt Eu Sri Ramana Maharshi Compress
Cine Sunt Eu Sri Ramana Maharshi Compress
)
Invataturile lui Bhagavan Sri
Ramana Maharshi
INTRODUCERE
Aceasta, in esenta, este invatatura lui Bhagavan Sri Ramana Maharshi din
Nan Yar (Cine sunt eu?).
La fel cum toate fiintele vii isi doresc sa fie mereu fericite, fara tristete, ca in
cazul tuturor se poate observa iubirea suprema pentru sinele propriu, iar
pentru ca fericirea singura este cauza iubirii, pentru a ajunge la acea fericire,
care este starea naturala a fiecaruia si care este experimentata in stare de
somn profund, atunci cand nu exista minte, fiecare ar trebui sa isi cunoasca
propriul sine. Pentru asta, calea cunoasterii, interogarea sub forma “Cine
sunt eu?”, este principala cale.
Corpul fizic ce este compus din 7 umori (dhatus), nu sunt Eu. Cele 5 organe
cognitiv-senzoriale legate de simtul vazului, auzului, atingerii, gustului si
mirosului ce percep obiectele lor respective prin imagini, sunet, atingere,
culoare, gust si miros, nu sunt Eu; cele 5 organe cognitiv-senzoriale legate
de organele vorbirii, locomotiei, apucarii, excretiei si procreatiei ce au
functiile lor respective ca orbitul, miscrea, apucarea, excretia si delectarea,
nu sunt Eu; cele 5 vanturi vitale, prana etc… care indeplinesc cele 5 functii
ca respiratia etc… nu sunt Eu; chiar si mintea care gandeste nu sunt Eu; nici
ignoranta cu care este impregnata impresia reziduala a obiectelor si in care
nu sunt obiecte si nici functiuni, nu sunt Eu.
Dupa negarea tuturor celor mai sus mentionate ca “nefiind asta”, “nefiind
asta”, acea Prezenta ce ramane singura – asta sunt Eu.
Nu, nu va fi.
6. De ce?
Atunci cand mintea, care este cauza tuturor actiunilor cognitive si al tuturor
actiunilor in general, devine tacuta, atunci lumea va dispare.
Ceea ce este numit “minte” este o putere miraculoasa care face parte din
Sine. Ea face ca toate gandurile sa ia nastere. In afara gandurilor nu exista
minte. De aceea gandul este natura mintii. In afara gandurilor nu exista o
entitate indepedenta numita lume. In somn profund nu exista ganduri si nu
exista lume. In starile de veghe si visare exista ganduri si exista si o lume.
La fel cum paianjenui isi tese panza din el insusi si apoi oo retrage tot in el,
la fel si mintea proiecteaza lumea in afara sa si apoi o absoarbe in interior.
Atunci cand mintea provine din Sine, lumea apare. De aceea, atunci cand
lumea apare (ca fiind reala), Sinele nu apare; si atunci cand Sinele apare
(straluceste), lumea nu apare. Cand cineva interogheaza persistent natura
mintii, mintea va sfarsi prin a parasi Sinele (ca reziduu). Cand ne referim la
Sine, acesta este Atman. Mintea exista intotdeauna numai in legatura cu
ceva fizic; nu poate fi singura. Ceea ce numim corp subtil sau suflet (jiva)
este defapt mintea.
Ceea ce se naste ca Eu in acest corp este mintea. Cine interogheaza locul din
corp unde se naste mai intai gandul “Eu” va descoperi ca acesta se naste din
inima. Acela este locul originii mintii. Chiar daca cineva gandeste constant
“Eu”, “Eu”, va fi condus tot catre acel loc. Dintre toate gandurile ce se nasc
in minte, gandul “Eu” este primul. Numai dupa nasterea acestui gand, se
nasc celelalte. Doar dupa aparitia acestui pronume personal primar, apar
pronumele la persoana a doua si a treia; fara acest prim pronume personal
nu ar exista un al doilea si un al treilea.
Prin interogarea “Cine sunt eu?”. Gandul “Cine sunt Eu?” va distruge toate
celelalte ganduri si precum se intampla cu batul pe care il folosim pentru
rascolirea taciunilor si acesta se va distruge in cele din urma. Apoi, se va
naste Realizarea Sinelui.
11. Care sunt mijloacele prin care pot mentine constant gandul “Cine
sunt eu?”
In afara interogarii nu exista nici un alt mod potrivit. Daca prin alte mijloace
se incearca obtinerea controlului mintii, aceasta va parea ca este controlata
insa va continua sa functioneze. Prin controlul respiratiei, de asemenea,
mintea va deveni tacuta; insa ea va fi tacuta doar cat timp respiratia este
controlata. Iar atunci cand respiratia revine la normal, mintea va continua sa
se miste impinsa fiind de impresii reziduale. Sursa este aceeasi, atat pentru
minte, cat si pentru respiratie. Gandul, intr-adevar, este natura mintii.
Gandul “Eu” este primul gand al mintii; iar acesta se cheama Ego. Din acesta
se naste Egoul dar si respiratia. De aceea, cand mintea devine tacuta,
respiratia este controlata si atunci cand respiratia este controlata, mintea
devine tacuta. Insa, in somn profund, cu toate ca mintea devine tacuta,
respiratia nu se opreste. Aceasta se intampla, datorita vointei lui Dumnezeu
pentru ca sa se pastreze corpul si ca alti oameni sa nu aiba impresia ca
acesta este mort. In stare de veghe si in Samadhi, atunci cand mintea
devine tacuta, respiratia este controlata. Respiratia este forma bruta a
mintii. Pana in momentul mortii, mintea tine respiratia in corp; cand corpul
moare, mintea isi ia respiratia cu ea. Din acest motiv, exercitiile de control al
respiratiei reprezinta numai un ajutor pentru a face mintea sa devina tacuta
(manonigraha); ele nu vor distruge mintea (manonasa).
Pe masura ce duceti meditatia asupra Sinelui tot mai sus, gandurile vor
disparea.
Fara a contura dubiul “este posibil sau nu?” tot ceea trebuie sa faci este sa
meditezi asupra Sinelui. Chiar daca esti un mare pacatos nu ar trebui sa iti
faci griji si sa te plangi: “oh, sunt un pacatos, cum pot fi salvat?”; ar trebui
renuntat total la gandul “eu sunt un pacatos” si cel care mediteaza ar trebui
sa se concentreze profund asupra Sinelui; atunci, cu siguranta cel care
mediteaza va reusi. Nu exista doua minti – una buna si una rea; mintea este
doar una. Doar impresiile reziduale sunt de doua tipuri – placute si
neplacute. Atunci cand mintea este sub influenta impresiilor placute, se
cheama buna iar cand se afla sub influenta impresiilor neplacute, este privita
ca fiind rea.
Atata timp cat exista impresii ale obiectelor in minte, este nevoie de
interogarea “Cine sunt Eu?” Pe masura ce gandurile se nasc, ele ar trebui
distruse chiar in locul originii lor, prin interogare. Daca cineva recurge la
contemplarea Sinelui fara intrerupere, pana cand Sinele este dezvaluit,
atunci acesta va reusi. Atata timp cat sunt inamici in cetate, ei vor continua
sa atace; daca ei sunt distrusi in momentul crearii lor, cetatea va cadea in
mainile noastre.
Fara dorinta, intentie sau efort soarele rasare; si in simpla lui prezenta,
piatra soarelui face foc, lotusul infloreste, apa se evapora; oamenii isi
indeplinesc diversele functii si apoi se odihnesc. Exact cum in prezenta
magnetului se misca acul, prin virtutea simplei prezente a lui Dumnezeu,
sufletul guvernat de trei functii (cosmice) sau cele cinci actiuni divine isi fac
treaba si apoi se odihnesc, in acord cu karmele lor respective. Dumnezeu nu
are intentie; nu are karma atasata la El. Este exact la fel cum actiunile
lumesti nu afecteaza soarele sau cum meritele si defectele celorlalte patru
elemente nu afecteaza intregul spatiu.
Cel care se da pe sine Sinelui care este Dumnezeu este cel bun discipol. A-ti
da propriul sine lui Dumnezeu inseamna sa ramai constant in Sine fara sa
faci loc altor ganduri, altele decat cele ale Sinelui. Orice poveri ii sunt
aruncate lui Dumnezeu, El le poate duce. Deoarece puterea suprema a lui
Dumnezeu face ca toate lucrurile sa se miste, de ce ar trebui ca noi, fara sa
ne predam cu totul, sa ne ingrijoram constant ce anume trebuie facut si cum
si in acelasi timp ce nu trebuie facut si cum sa nu facem acel lucru? Stim ca
trenul ne cara toata incarcatura, deci in momentul in care am urcat in el,
nu ar trebui sa ne tinem micile noastre bagaje pe cap, ca sa simtim
disconfort, ci sa le lasam jos in tren si sa ne simtim eliberati.
Dumnezeu si Guru nu vor face altceva decat sa arate drumul catre eliberare;
ei nu vor duce personal sufletul in starea de eliberare. De fapt, Dumnezeu si
Guru nu sunt diferiti. La fel cum prada care a nimerit in falcile tigrului nu
poate scapa, la fel cei care au intrat in sfera de influenta a privirii pline de
gratie a unui Guru vor fi salvati de catre acesta si nu se vor pierde; cu toate
acestea, fiecare ar trebui sa faca eforurile necesare ca sa isi urmeze calea
indicata de catre Dumnezeu sau Guru si sa isi castige libertatea. Fiecare
dintre noi nu se poate cunoaste decat cu propriul ochi al propriei cunoasteri
si nu prin a altuia. Are nevoie Rama de o oglinda pentru a sti ca el este
Rama?
La fel cum cineva care vrea sa arunce gunoiul nu are nevoie sa il analizeze si
sa vada ce este, la fel si cel care vrea sa isi cunoasca Sinele nu trebuie sa
numere numarul cate categorii exista sau sa interogheze in legatura cu
caracteristicile acestora; ceea ce trebuie sa faca este sa refuze toate
categoriile care ascund Sinele. Lumea ar trebui considerata ca un vis.
Starea de veghe este lunga iar visul este scurt; in afara de asta nu este nicio
diferenta. La fel cum experientele in stare de veghe par reale in stare de
veghe, la fel si experientele in stare de vis par reale atunci cand visezi. In vis
mintea ia un alt corp. Atat in stare de veghe sau de vis, gandurile, numele si
formele se intampla simultan.
Toate textele spun ca pentru a obtine eliberarea trebuie iti faci mintea
tacuta; de aceea invataturile lor definitive spun ca mintea ar trebui sa fie
tacuta; odata ce se intelege acest lucru, nu mai este nevoie sa citesti. Pentru
a face mintea sa taca, nu trebuie decat sa interoghezi propiul sine in
legatura cu ce este Sinele; cum ar putea avea loc aceasta cautare in carti?
Fiecare ar trebui sa isi cunoasca Sinele prin propriul ochi al intelepciunii.
Sinele este continut in cinci straturi; insa cartile sunt in afara acestora.
Deoarece Sinele este cel care trebuie interogat, indepartand cele cinci
straturi, este inutila cautarea lui in carti. Va veni o vreme in care va trebui
ca toti sa uite ce au invatat.
Lipsa dorintelor este intelepciune. Cele doua nu sunt diferite; ele sunt unul si
acelasi lucru. Lipsa dorintelor inseamna abtinerea de la intoarcerea mintii
catre orice obiect. Intelepciunea inseamna disparitia oricarui obiect. Cu alte
cuvinte, a nu cauta decat ceea ce este Sine inseamna detasare sau lipsa
dorintelor; a nu parasi Sinele inseamna intelepciune.