Sunteți pe pagina 1din 1

.1.

Definirea resurselor umane Atât în teoria, cât şi în practica economică se întâlnesc termenii de
resurse umane şi de personal, respectiv, managementul resurselor umane şi managementul
personalului. Unii autori saxoni consideră că există tendinĠa ca termenul resurse umane să fie
adoptat ca alternativă a termenului personal, chiar şi pentru a marca diferenĠierea prezentului de
timpurile apuse. Definiţia noţiunii de resurse umane Chiar dacă există similitudini între cei doi
termeni, diferenĠele sunt substanĠiale. Definiţie: Prin resurse umane înĠelegem rezerva pe care o
are societatea la un moment dat şi care este disponibilă sistemului economic pentru a fi utilizată în
diverse ramuri, ca fiind aptă să desfăşoare activităĠi remunerate, în cadrul unei organizaĠii. Definiţia
noţiunii de personal Definiţie: Termenul personal este sinonim cu sintagma personal angajat sau
personal salariat, adică cel care este încadrat într-o organizaĠie / firmă / întreprindere, printr-un
contract de muncă şi care, în schimbul efortului de muncă depus, primeşte un salariu. Aşadar,
termenul de personal are o sferă de cuprindere mult mai limitată decât cel de resurse umane,
referindu-se numai la populaĠia activă aptă de muncă şi care este încadrată într-un mediu de
muncă, adică populaĠia ocupată. Dacă termenul de personal are o accepĠie restrânsă la nivelul unei
organizaĠii, adică la nivel microeconomic, termenul de resurse umane are o accepĠie mai largă,
vizând:  nivelul macroeconomic – ceea ce am explicat anterior;  nivelul microeconomic – cu sens
şi conĠinut mai larg, deoarece cel de personal se referă:  la resursele proprii constituite din
personalul angajat;  la resursele exogene - resurse pentru nevoie ulterioare ale organizaĠiei şi care
urmează să devină peronal angajat. DiferenĠa dintre cei doi termeni va determina şi diferenĠa
dintre conĠinutul managementului aferent fiecăruia. Managementul de personal este orientat pe
forĠa de muncă şi este direct preocupat de:  angajaĠii organizaĠiei: recrutarea şi instruirea lor,
modalitatea de remunerare a angajaĠilor;  explicarea a ceea ce aşteaptă managerii de la ei; 
satisfacerea nevoilor angajaĠilor, în strânsă legătură cu munca;  negocierea problemelor acestora,
prin intermediul sindicatelor. Managementul resurselor umane este direct preocupat de problema
managerială a asigurării resursei umane în organizaĠie, a unui profil psiho-socio-profesional al
angajaĠilor adecvat. Preocuparea managementului resurselor umane se axează pe activităĠile
organizaĠionale care vizează procesul de asigurare cu personal în oprganizaĠie:  planificarea
necesarului de personal:  recrutarea, selecĠia personalului (interviul de angajare);  integrarea
noului angajat în climatul organizaĠional existent;  menĠinerea sau reĠinerea personalului în
organizaĠie (fidelizarea);  formarea profesională continuă