Viața unui om este compusă dintr-un flux continu de activități.

Acestea joacă un rol important în

ceea ce privește evoluția noastră, având un impact atât pe plan fizic, cât și la nivel mental. Deși
nu se observă cu ochiul liber, factori precum percepția, gândirea sau imaginația suferă schimbări
majore în urma acestor procese. Oamenii au un singur scop, acela de a-și îndeplini visele.
Motivația este călăuza noastră în această aventură, ea reprezentând “totalitatea motivelor sau
mobilurilor (conștiente sau nu) care determină pe cineva să efectueze o anumită acțiune sau să
tindă spre anumite scopuri”. De asemenea, din perspectivă psihologică, ea mai este definită și ca
fiind constructia ipotetica, utilizata pentru a descrie fortele interne si/sau externe ce produc
declansarea, directia, intensitatea si persistenta comportamentului”1.

În cadrul unei organizații, angajații reprezintă rotițele care fac mecanismul să funcționeze. Dacă
una dintre aceste rotițe nu mai dă randamentul scontat, întreaga mașinărie are de suferit. O
companie depinde de abilitățile și cunoștințele angajaților în lupta sa cu ceilați competitori. În
acest context, managerii își doresc să găsească răspunsul la întrebarea “cum fac ca totul să
funcționeze la parametrii optimi?”. Managementul resurselor umane joacă un rol important în
această poveste. Un bun manager știe cum să-și mențină cei mai bun angajați și cum să-I
motiveze, în așa fel încât să aducă un plus de valoare muncii pe care o prestează. Angajații vor
urma mereu un lider care este atent la nevoile și dorințele lor. Acei manageri care înțeleg cum să-
și motiveze angajații și care este impactul pe care-l are motivația asupra ființei umane, vor reuși
să-și ghideze echipa spre calea succesului.

Experții care au abordat acest subiect, au încercat să identifice “de ce?” Și “cum?” Ne
influențează acest fenomen în viața noastră de zi cu zi.

De-a lungul istoriei, cercetătorii și-au pus multe întrebări legate de motivație, motivele și voința
unei persoane. Deși aveau perspective diferite asupra acestui subiect, teoreticienii au totuși ceva
în comun, și anume faptul că și-au dorit să identifice motivele din spatele acestui comportament.
Unul dintre cei care și-au pus întrebarea “De ce?“ a fost Abraham Maslow. Această abordare se
concentrează asupra nevoilor, motivelor, dorințelor și preferințelor unui individ. Acesta a propus,
inițial, cinci categorii de nevoi: fiziologice, de securitate, de apartenență, de stimă, de actualizare.
Acestea sunt organizate ierarhic, sub forma unei piramide. Nevoile fiziologice sunt considerate a
fi cele mai importante (spre exemplu, mâncarea, apa, somnul). Dacă-ți lipsește una dintre
acestea, nu poți avansa pe scara ierarhică. Când organismul nostru nu funcționează la parametrii

https://www.researchgate.net/publication/254734488_From_Motivation_to_Passion_In_Search_of_the_Motivati
onal_Processes_Involved_in_a_Meaningful_Life
normali, celelate nevoi devin inexistente sau trec pe un plan îndepărtat. În vârful piramidei se
regăsesc nevoile de actualizare (creativitate, nevoia de a-și atinge potențialul maxim). Persoanele
ajunse în acest punct sunt independenți, mai creativi și privesc mediul înconjurător cu mai multă
seninătate.

În anul 1969, C.P. Alrferder propune o altă abordare și comprimă cele cinci categorii de nevoi
ale lui Maslow în trei grupe, și anume: nevoie de existență, de relaționare, de dezvoltare. De
asemenea, în comparație cu Maslow, acesta alcătuiește un mecanism care funcționează în două
direcții: proges și regres. Un deceniu mai târziu, abordările în ceea ce privește motivația s-au
schimbat radical. Cercetările nu s-au mai focusat asupra nevoilor în sine, ci mai degrabă asupra
provenienței acestora. D. McClelland este de părere că nevoile provin din cultură, norme sau din
experiența profesională. Studiile sale s-au concentrat asupra motivelor pentru care individul ia
anumite decizii la locul de muncă, nevoi superioare celor propuse de Maslow, cum ar fi dorința
de realizare, de afiliere sau de putere.