FACULATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE SPECIALIZAREA CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

LUCRARE DE LICENŢA
Coordonator stiintific,
Absolvent,
2009
UNIVERSITATEA DIN BACĂU FACULTATAE DE ŞTIINŢE ECONOMICE SPECIALIZAREA CONTABILITE ŞI INF
ORMATICĂ DE GESTIUNE
GESTIUNEA RISCULUI DE CREDIT ÎN ACTIVITATEA BANCARĂ
(PE EXEMPLUL UNICREDIT ŢIRIAC BANK BACAU)
Coordonator stiintific,
Absolvent,
2009 CUPRINS
2
Introducere……………………………………………………………………………………… 5 Capitolul I. RISCUL DE CREDIT………………………………………
cul în activitatea bancară ………...……...……….....…………………12 1.5.1 Riscul de credit.............
................................................................................
15 1.5.2 Riscul aferent particularilor şi intreprinderilor.......................
............................................ 15 1.5.3 Prevenirea riscului de cre
dit.............................................................................
................... 16 1.5.4 Masurarea riscului de credit.......................
.......................................................................... 18 1.
5.5 Gestiunea riscului de credit ...............................................
.................................................. 20 1.6 Metodologia de analiză şi
evaluare a riscului în activitatea de creditare prin metoda punctajelor ..........
................................................................................
..........................................20 1.7 Sectorul bancar românesc şi riscuri
le asociate acestuia.......................................................... 2
5 1.8 Indici de masurare şi control a riscurilor bancare..........................
......................................... 26 Capitolul II. MANAGEMENTUL ACORDARI
I DE CREDITE.......................................... 29 2.1 Informaţii generale
pentru acordarea creditului.....................................................
..................29 2.2.1 Garantarea creditelor................................
.............................................................................31
2.2.2 Garanţii deductibile din expunera bancii faţă de client in determinarea provizio
anelor de risc in creditare.....................................................
..........................................................................35 2.3
.1 Urmarirea creditelor.........................................................
.....................................................37 2.3.2 Monitorizarea cred
itelor..........................................................................
.............................38 2.3.3 Responsabilitaţile ofiterului de credit.....
..............................................................................38
2.3.4 Controlul creditelor bancare şi masuri ce pot fi luate în urma controlului...
........................41 2.4.1 Creditele neperformante........................
...............................................................................4
5 2.4.2 Erori comise de catre creditor (banca – ofiterul de credit)...............
....................................46 2.4.3 Identificarea creditelor neperforma
nte.............................................................................
....48 2.4.4 Aparitia unor situatii nefavorabile................................
........................................................50 2.4.5 Solutionarea cr
editelor neperformante..........................................................
........................54 Capitolul III. NOUL ACORD DE LA BASEL ...............
.........................................................58 3.1 Acordul Basel II
................................................................................
.......................................58 3.2 Obiectivele Acordului Basel II....
................................................................................
............60 3
3.3 Structura Acordului Basel II................................................
....................................................62 3.4.1 Implementarea Basel
II în România......................................................................
...............67 3.4.2 Rolul BNR in procesul supravegherii prudenţei bancare.....
................................................66 3.5.1 Schimbarile aparute în si
stemul bancar român odata cu implementarea Acordului Basel II.....................
................................................................................
................................................69 3.5.2 Infrastructura de piaţă – rea
cţie a grupului de interes la riscul operaţional..........................72 3.5.3 P
rincipiile Acordului Basel 2- noi teme de strategie bancară.......................
..................................73 Capitolul IV. STUDIU DE CAZ................
................................................................................
.74 4.1 Scurt istoric al UniCredit Ţiriac Bank....................................
.................................................74 4.2 Organigrama UniCredit Ţiri
ac Bank Bacau...................................................................
.........74 4.3 Managementul creditarii in cadrul UniCredit Ţiriac Bank...........
...........................................75 4.3.1 Termeni şi definiţii la nivelul
băncii............................................................................
.........75 4.3.2 Clasificarea creditelor şi plasamentelor........................
........................................................76 4.3.3 Determinarea ne
cesarului de provizioane de risc de credit......................................
............78 4.3.3 Constituirea, regularizarea şi utilizarea provizioanelor spec
ifice de risc de credit...............79 4.3.5 Garanţii acceptate de banca în proces
ul de creditare............................................................80 4.
4 Condiţii de creditare...........................................................
......................................................81 4.5 Metodologia privind
evaluarea garanţiilor şi determinarea valorii juste................................
.84 4.6 Paşii în procesul de creditare..............................................
.....................................................85 4.7.1 Revizuirea credite
lor acordate clienţilor personae juridice corporate...............................
...90 4.7.2 Identificarea starilor de nerambursare pentru personae juridice.....
......................................92 Capitolul V.INFORMATIACĂ BANCARĂ...........
..................................................................98 5.1. Inform
atica bancara...................................................................
.....................................98 5.2. Principiile organizării, funcţionării şi ef
icienţei sisitemului informaţional bancar...........................................
................................................................................
..99 5.3. Descrierea unei aplicaţii informatice în vederea calculării riscul de credit
are............101 CONCLUZII....................................................
..........................................................................105 BI
BLIOGRAFIE......................................................................
..................................................107
4
INTRODUCERE
În ultimele două decenii, inovaţiile rapide de pe pieţele financiare şi internaţionalizarea
fluxurilor financiare au modificat sectorul bancar făcandu-l aproape de nerecunosc
ut. Atât progresul tehnologic cât şi liberalizarea au oferit noi oportunităţi pentru bănci
instituţiile nebancare, exercitând presiuni competitive sporite asupra acestor doua
entităţi. Profiturile asociate unor astfel de instrumente inovatoare sunt mari dar d
e asemenea sunt şi volatile şi, în acest fel, expun băncile la grade noi sau ridicate de
risc. Corelaţia dintre diferitele tipuri de risc , atât in cadrul unei banci indivi
duale cât şi în interiorul sistemului bnacar privit în ansamblu, s-a accentuat şi a deveni
t mai complexă. Internaţionalizarea şi liberalizarea au crescut posibilităţile de contagie
re de la o zonă la alta cu efecte asupra sistemului bancar din întreaga lume. Obiect
ivul managementului financiar este maximizarea valorii unei banci , aceasta dete
rminandu-se în funcţie de profitabilitate şi nivelul de risc. Având în vedere că în mediul
car riscul este inerent şi inevitabil, sarcina managementului financiar este să gest
ioneze riscul în aşa fel încat diferitele tipuri de risc să fie păstrate la nivele accepta
bile, iar profitabilitatea să fie menţinută. În acest sens sunt necesare : - o identific
are, cuantificare si monitorizare continuă a expunerilor la risc, care solicită, in
schimb, politici sănătoase, o organizare adecvată, procese eficiente, analişti cu experi
enţă şi sisteme informaţionale computerizate care să fie extrem de elaborate. - capacitate
de a anticipa schimbările şi de a acţiona în aşa fel încat activităţile unei bănci să poat
urate şi restructurate în scopul obţinerii de profit de pe urma schimbărilor, sau cel puţi
n al minimizării pierderilor; - autorităţi de supraveghere care să nu recomande modul în c
are trebuie conduse afacerile, ci să menţină o supraveghere prudentă a băncilor, evaluând s
ructura riscului aferent acestora şi insistând ca o valoare corespunzătoare de capital
şi rezerve să fie disponibilă pentru garantarea şi apărarea solvabilităţii. Inovaţia în si
bancar a făcut ca practicii tradiţionale - bazată pe constituirea de depozite şi acordar
ea de credite, adesea cel mai puţin profitabilă - să i se adauge noi activităţi bazate pe
informaţii, care ţin cont de cerinţele de capital prudent şi care reprezintă acum sursele
majore de profitabilitate ale băncilor. De exemplu tranzacţionarea pe pieţele financia
re şi generarea veniturilor cu ajutorul comisioanelor, tranzacţionarea activelor ban
care prin introducerea instrumentelor extrabilanţiere etc.
5
Capitolul I. RISCUL DE CREDIT
I.1.Creditul – Definitie. Importanţa economică a creditului
Creditul permite disponibilizarea de fonduri lichide pentru investiţii sau activităţi
curente. Fondurile disponibile, constând în economii pentru diferite perioade de tim
p, precum şi fondurile strânse prin vânzarea de acţiuni şi obligaţiuni, pot fi folosite pen
ru acordarea de împrumuturi întreprinderilor de stat şi particulare. Creditul este ori
ce angajament de plată a unei sume de bani în schimbul dreptului la rambursarea sume
i plătite, precum şi la plata unei dobânzi sau a altor cheltuieli legate de această sumă s
au orice prelungire a scadenţei unei datorii şi orice angajament de achiziţionare a un
ui titlu care încorporează o creanţă sau a altui drept la plata unei sume de bani.
IMPORTANŢA ECONOMICĂ A CREDITULUI
În economia de piaţă, creditul are un rol deosebit. Creditul este unul din motoarele p
rincipale ale întregului angrenaj economico-social. Utilizarea raţională a creditului
sporeşte puterea productivă a capitalului şi asigură un volum mare de produse. Creditul
a apărut pe baza dezvoltării producţiei de mărfuri, corelat cu dezvoltarea schimbului (vân
zare pe credit). Sub aspect economic, creditul reprezintă operaţiunea prin care o pe
rsoană fizică sau juridică (debitor) obţine fonduri sau bunuri de la altă persoană fizică s
juridică (creditor), asumânduşi obligaţia să le restituie sau să le plătească la termen/sca
editul a apărut din necesitatea stingerii obligaţiilor dintre diferiţii agenţi economici
, proces căruia moneda lichidă nu-i putea face faţă. In acest context, un rol deosebit d
e important îl deţin băncile. In conformitate cu legea 58/2006 1 şi modificărilor ulterioa
re, banca "este persoana juridică autorizată să desfasoare in principal, activităţi de atr
agere de depozite şi de acordare de credite în nume şi cont propriu". Cu toate că activi
tatea băncilor comerciale a devenit foarte complexă, totuşi esenţa acesteia este mijloci
rea creditului şi efectuarea plăţilor între agenţii economici şi/sau persoanele fizice. Dec
, băncile comerciale reprezintă instituţii primitoare şi distribuitoare de capital.
I.2. Trasaturile şi funcţiile creditului
• În orice operaţiune de credit, de regulă, intervin doi subiecţi: cel care acordă creditul
numit creditor şi cel care primeşte creditul, numit debitor. • Un element esenţial al c
reditului îl reprezintă schimbul în timp, adică separarea printr-un interval de timp a m
omentului cedării unei sume de bani de cel al rambursării acesteia.
1 Legea 58/ 2006 privind institutiile de credit
6
• Pentru timpul care va trece între primirea sumei şi rambursarea sa, beneficiarul ope
raţiunii va plăti o dobândă concretizată în suma de bani plătită de către debitor creditoru
entru creditul acordat pe un timp determinat. Rata dobânzii este în strânsă corelaţie cu r
ata profitului, trebuind să fie mai mică decât aceasta. Altfel, întreprinzătorii nu vor an
gaja credite, deoarece din valorificarea acestora, prin investiţii, ar trebui să con
sume întregul profit sau chiar mai mult, pentru a plăti dobândă, ceea ce ar face nerenta
bilă activitatea lor. • Rata dobânzii este preţul plătit pentru a dispune timp de un an de
o anumită cantitate de monedă. Rata dobânzii reprezintă raportul procentual dintre: mărim
ea absolută a dobânzii anuale plătite şi creditul acordat. Rata dobânzii depinde însă şi de
inflaţiei, adică de rata deprecierii monetare. • Rambursarea creditului la o anumită da
tă reciproc convenită, denumită scadenţă (momentul sau momentele stabilite pentru rambursa
rea creditului, ratele parţiale care se rambursează eşalonat, la anumite termene, conf
orm înţelegerii stipulate în contractul de credit). • Garantarea creditului • Perioada de
graţie (perioada între momentul angajării creditului şi începerea rambursării sale). Pe măs
dezvoltării economico-sociale, rolul şi importanţa creditului în economia fiecărei ţări au
rcat o creştere considerabilă, având loc totodată, diversificarea funcţiilor îndeplinite de
credit. In primul rând, creditul îndeplineşte o funcţie distributiva prin faptul că redist
ribuie rezervele băneşti disponibile la un moment dat în economie sub forma împrumutiiri
lor acordate anumitor ramuri, sectoare sau domenii de activitate care au nevoie
de mijloace de finanţare. Prin disponibilităţi sunt desemnate atât excedentele din contu
rile „întreprinderilor deschise la bănci şi aflate temporar în stare inactivă, rezervele de
casă ale firmelor păstrate în conturi la bănci, cât şi sumele economisite de populaţie pent
diferite scopuri şi depuse spre păstrare la casele de economii şi/sau la bănciie comerci
ale. Oferind întreprinzătorilor toate aceste disponibilităţi, băncile, prin creditarea ace
stora, transformă economiile sterile î n capitaluri productive, contribuind astfel l
a creşterea avuţiei reale a societăţii. De aceea se poate spune că, creditul sporeşte puter
a de acţiune productivă a capitalului. Printr-o analiză atentă a cererilor de credite se
favorizează orientarea disponibilităţilor spre ramurile sau activităţile mai rentabile, a
cest lucru asigurând o mai mare posibilitate de adaptare la cerinţele pieţei interne şi
externe. Având în vedere cele prezentate, creditul, prin funcţia sa distributivă, partic
ipă la creşterea gradului de centralizare şi concentrare a capitalului. 7
Economisirea fără investire conduce la tezaurizare, care poate provoca recesiune. Nu
orice individ poate fi întreprinzător - nu dispune de calităţile necesare sau nu dispun
e de capitalul necesar. De aici se poate observa importanţa pe care o are creditul
în procesul de transformare a economiilor în investiţii. Cu alte cuvinte, creditul es
te un importanţ factor al creşterii economice. Prin urmărirea şi verificarea atentă a modu
lui de utilizare a sumelor primite, creditul joacă un rol de diminuare a iniţiativel
or nerentabile, care provoacă pierderi. Un întreprinzător care prezintă iniţiative riguros
fundamentate şi însoţite de garanţii reale acoperitoare poate să obţină un credit. Astfel,
editul contribuie la proliferarea firmelor de mici dimensiuni, adesea promotoare
ale inovaţiei ceea ce favorizează concurenţa, cu efectele sale pozitive asupra econom
iei în ansamblul său. O altă funcţie importantă a.creditului este cea de emisiune monetara
. O dată cu diversificarea tehnicii de plată (virament, cec, trată etc.) s-a ajuns la
diminuarea folosirii numerarului şi în consecinţă la creşterea în proporţii mari a monedei
cont (scripturale). Prin aceasta s-a asigurat şi importanta reducere a cheltuielil
or cu circulaţia banilor, noile tehnici şi, instrumente de plată oferite de existenţa cr
editului făcând faţă creşterii volumului de tranzacţii. Reglând dimensiunile cererii şi ale
tei de mărfuri tocmai prin creditarea consumului pe de o parte şi creditarea stocuri
lor pe de altă parte, creditul contribuie, alături de alţi factori, la stabilitatea pr
eţurilor. Ca urmare a naturii sale, creditul contribuie la viteza de rotaţie a banil
or, la multiplicarea monedei scripturaie, la rularea continuă a fondurilor. Nu tre
buie neglijată nici prezenţa din ce în ce mai masivă a creditului în rândul populaţiei sub
mele sale de credit de consum, credit ipotecar, ş.a. Un rol deosebit îl are creditul
în promovarea relaţiilor economice internaţionale prin creditarea activităţilor de comerţ
xterior cel mai frecvent cu avantaje deosebite pentru producător.Nu putem ignora n
ici importanţa creditului în acoperirea deficitului bugetului de stat prin creditul
public.De asemenea, creditul exercită o influenţă benefică asupra consumului, prin cumpăra
rea pe credit şi plata în rate a unor bunuri de folosinţă îndelungată. Pe acest fond, rolul
amploarea creditului au crescut mult, o dată cu dezvoltarea economicosocială, deven
ind o activitate economică deosebit de importantă. O dată cu relevarea acestor funcţii i
mportante, trebuie menţionat, în acelaşi timp, că abuzul de credit prezintă şi dezavantaje
mportante, putând să determine pierderi pentru instituţiile de credit, falimente ale i
nstituţiilor insolvabile sau influenţe negative asupra conjuncturii economice.
8
În cadrul economiei de piaţă, creditul are o foarte mare răspândire, el reprezentând un mod
de finanţare a necesarului de resurse în completarea celor proprii, iar în anumite caz
uri poate constitui chiar sursă unică de finanţare. Este oportun ca pentru realizarea
unei creşteri economice să se apeleze la credite decât să se aştepte o perioadă îndelungată
s-ar putea forma fondurile proprii, pe seama capitalizării beneficiilor. Folosind
creditele, agenţii economici câştigă timp în lupta de concurenţă, pot să-şi adapteze operat
vitatea în conformitate cu cerinţele pieţei şi totodată, printr-o activitate eficientă îşi
ză şi mijloacele necesare pentru rambursarea ratelor scadente şi plata dobânzilor. Dacă fo
losirea creditului este o operaţiune necesară pentru agenţii economici, mai ales în cond
iţiile când capitalul propriu este neîndestulător pentru promovarea diverselor proiecte
avute în vedere, tot atât de adevărat este că se impune o atitudine prudentă din partea de
bitorului care să-i creeze certitudinea folosirii eficiente a sumelor împrumutate, a
stfel încât să se realizeze o rentabilitate satisfăcătoare pentru a rambursa la timp credi
tele, să plătească dobânzile aferente, în condiţiile obţinerii de profit. Sintetizând, cred
deplineşte următoarele funcţii în economie: • înlesneşte sporirea capitalului real printr-o
i bună utilizare a factorilor de producţie existenţi; • facilitează distribuirea resurselo
r băneşti între diferite întreprinderi şi ramuri care sunt bine situate pe piaţă, creditul
tribuind la concentrarea întreprinderilor; • accelerează tranzacţiile comerciale, amelio
rând procesul de desfacere a mărfurilor la scară largă; • sporeşte viteza de rotaţie a mone
şi contribuie la dimensionarea ei, asigurând în acelaşi timp şi o reducere a cheltuielilo
r în circulaţia banilor; • creditul contribuie, prin reglarea ratei dobânzii, la stăvilire
a fenomenului de inflaţie; • exercită o influenţă pozitivă asupra consumului în cazul acord
de credite pentru consum; • contribuie la apariţia de firme mici, care adesea sunt p
romotoare de inovaţie, ceea ce favorizează amplificarea concurenţei - factor al creşteri
i economice; • creditul are un rol deosebit şi în promovarea relaţiilor internaţionale
I.3. Tipuri de credite
Creditele bancare pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii, astfel: 9
1.Înfunctie de perioada de acordare: • Credite pe termen scurt respectiv operaţiuni de
împrumut pe termen până la 1 an pentru suplimentarea mijloacelor circulante; • Credite
pe termen mediu acordate pe o perioadă de până la 5 ani pentru operaţiuni de export-impo
rt sau investiţii; • acordate pe o perioadă de peste 5 ani pentru investiţii de amploare
, retehnologizare. În fiecare din cele 3 cazuri banca trebuie să se asigure că ramburs
area creditului/ratelor de credit se va face la scadenţă, în caz contrar sunt afectate
angajamentele asumate faţă de cei ce i-au încredinţat fondurile spre păstrare 2.În funcţie
debitorii băncii (beneficiarul creditului): • Credite acordate persoanelor fizice, în
principal, pentru construcţia de locuinţe, achiziţionarea de autoturisme, cărţi de credit
, etc. • Credite acordate persoanelor juridice - agenţi economici, Pentru a face faţă ch
eltuielilor productive societăţile comerciale apelează la credite bancare, banca urmând
să satisfacă numai nevoile temporare de lichidităţi, sprijinind în principal, activităţile
tabile. 3.Înfunctie de destinaţie: • Credite pentru producţie, acordate pentru activitat
ea curentă şi de investiţii acordate de bănci. - Creditele pentru activitatea curentă se s
olicită de societăţile comerciale pentru desfăşurarea activităţii curente (achiziţionarea d
erii prime, materiale, fond de marfa, prestarea unor lucrări şi servicii facturate l
a sfârşitul perioadei, etc.) Aceste credite intră în categoria celor pe termen scurt, cu
rambursare parţială sau integral la scadenţă, rata dobânzii stabilindu-se diferenţiat de l
bancă la bancă şi garantate cu gaj cu sau fără deposedare de mărfuri, ipotecă şi cesiunea
lor. - Credite pentru investiţii acordate pentru construirea unor obiective indust
riale; ele fac parte din categoria creditelor pe termen mediu şi uneori chiar lung
. Angajarea unor asemenea credite de valori mari, presupune un control riguros d
in partea băncii începând cu faza de proiectare, de construcţie şi apoi de exploatare, asu
marea unui risc mai mare determinat de rezultatele calculului de actualizare, de
ci a eficienţei investiţiei. Specificul acestor credite este acordarea unor perioade
de graţie atât pentru rambursarea împrumutului (uzual 1 sau 2 ani, dar uneori şi 5 ani)
cât şi pentru dobândă (pentru primele 6 sau 12 luni). 10 în perioada actuală, creditele pr
ductive deţin ponderea cea mai mare din volumul creditelor Credite pe termen lung
Garanţia materială a acestui credit este însăşi investiţia plus alte garanţii care aparţin
ului economic. Acest tip de credit ridică o serie de riscuri deloc de neglijat din
partea băncii, unul dintre ele materializându-se în dificultatea atragerii unor surse
de creditare pe termen mediu şi lung. • Credite pentru export-import - vizează activi
tatea de comerţ exterior. Diversitatea operaţiunilor de comerţ exterior a determinat c
ondiţii specifice de creditare pentru acest domeniu. Băncile comerciale sprijină reali
zarea contractelor de export oferind o serie- de facilităţi producătorilor (prefinanţare
, scontarea efectelor de comerţ, asigurarea creditului de export) de multe ori la
costuri mai mici decât cele ale creditelor obişnuite, premise notabile pentru ca ope
raţiunile de export sa fie "motor" pentru economie, factor important în creşterea resu
rselor valutare.. La rândul lor operaţiunile de import generează elemente tehnice spec
ifice, particularităţi în acordarea (credite sub formă de avansuri, credite pentru desch
ideri de acreditive de import, etc), utilizarea, costul şi rambursarea acestui tip
de credite. In plus, operaţiunile de export şi import prevalează tehnicilor de finanţar
e pe termen scurt, iar pentru investiţiile internaţionale specifice sunt finanţările pe
termen lung ceea ce presupune-în majoritatea cazurilor surse externe, fie de la bănc
i străine fie de la organisme internaţionale. O altă particularitate pe care o implică c
reditarea activităţii de export-import este varietatea şi dimensiunile considerabile,
ale garanţiilor (de la gajul asupra bunurilor, cesiunea de creanţe prezente şi viitoar
e, ipoteca, gajul asupra întregului patrimoniu, obiectivul care a fost finanţat). • Cr
edite de consum sunt tipul de credite pe termen scurt sau cel mult pe termen mij
lociu acordate persoanelor fizice şi sunt destinate, să acopere costul bunurilor şi se
rviciilor de care beneficiază prin reţeaua de comercializare. Un astfel de credit es
te limitat şi prin costul pe care îl comportă. 4. În activitatea practică regăsim şi alte t
ri speciale de credite ce se acordă agenţilor economici: • Creditele de trezorerie rep
rezintă raporturi de credit menite să satisfacă necesităţile curente ale societăţilor comer
le de regulă, din sursele proprii ale băncii remunerate în strânsă corelare cu dobânda pieţ
garantate, de obicei, prin desfăşurarea întregii activităţi la banca creditoare. • Liniile
de credit presupun efectuarea creditării fie prin cont curent, fie prin cont de împr
umut. Această linie de credit presupune un plafon maxim de creditare stabilit anua
l, de regulă, un procent din cifra de afaceri sau procent din rulajul conturilorcu
rente (lei/valută), bonitatea societăţii, notorietatea publică a acesteia, precum şi de po
sibilităţile de garantare a liniei de credit. 11
întrucât plafonul de credit are valori de obicei mai mari şi sursa acestui tip de cred
it este una atrasă, costurile sunt implicit mai ridicate. • Creditele pe obiect pres
upun raporturi de credit în care obiectul creditării este foarte bine delimitat (de
ex.: achiziţionarea de material lemnos pentru fabricarea de mobilă, achiziţionarea unu
i anumit activ fix), rata dobânzii fiind determinată de costul sursei atrase şi este g
arantat de regulă cu active fixe. • Creditele preferenţiale - raporturi de credit izvo
râte din acte normative ale statului român care prin politica sa economică poate sprij
ini o anumită ramură (de ex.: sprijinirea activităţii de export sau a agriculturii prin
facilităţi de dobândă). • Creditele pentru stocuri şi cheltuieli sezoniere - se acordă agen
economici care constituie stocuri de materii prime şi produse, cum ar fi: produse
agricole, agroalimentare, de provenienţă vegetală sau animală etc. Ele se acordă, în speci
l, pentru agricultură. • Creditul de scont sau scontarea titlurilor de credit (cambi
i, bilete la ordin) sau a altor instrumente de plată (scrisori de credit) ce repre
zintă o relaţie de credit de un tip special, solicitat de agenţii economici atunci când
duc o lipsă acută de disponibilităţi. Menţionăm că valoarea creditului acordat de băncile c
ractică acest sistem de creditare este diminuată cu valoarea scontului. 5. In funcţie
de calitatea lor: • Credite performante - reprezintă angajamente de plată ale societăţilor
comerciale faţă de bancă, onorate la scadenţă. Derularea lor se face în conformitate cu co
tractul de credit încheiat şi cu normele interne bancare. • Credite neperformante - re
prezintă angajamente de plată asumate de societăţile comerciale care nu îşi achită la timp
igaţiile, generând credite restante şi dobânzi neachitate cu consecinţe directe asupra act
ivului, solvabilităţii şi a cheltuielilor băncii prin constituirea de provizioane într-un
volum mai mare.
I.4. Riscul în creditare.Riscul în activitatea bancară.
Riscul în creditare reprezintă probabilitatea de a suferi o pierdere datorită încălcării ob
igaţiilor debitorilor, prevăzute în contractul de credit. Pierderea constă în nerecuperare
a sumelor avansate clientului, precum şi a dobânzilor aferente. Riscul de creditare
mai este denumit şi risc de insolvabilitate a debitorului sau risc de nerambursare
. El apare când împrumuturile nu sunt rambursate în volumul şi la termenul stabilit. Ris
cul de credit este în corelare cu riscul de reinvestire. Banca înregistrează pierderi
nu numai datorită faptului că împrumutul şi dobânzile aferente nu au fost rambursate în vol
mul şi la 12
termenul stabilit, ci şi datorită faptului că nu a reinvestit la timp sumele pe care t
rebuie să le primească. Astfel, dacă o bancă trebuie să încaseze o rată de credit şi dobând
ntă la data de 1 martie şi le încasează abia pe 8 martie, banca pierde dobânda pe care ar
fi obţinut-o prin plasarea sumei respective pentru o săptămână. Pentru a reduce, până la el
nare, riscul de credit banca trebuie să analizeze în amănunt activitatea clienţilor şi să e
alueze factorii care ar putea influenţa negativ derularea afacerii şi pot induce pie
rderi în firmă, periclitând rambursarea ratelor creditului în volumul şi la termenul stabi
lit. Pentru o bună analiză de risc a clientului, banca, prin ofiţerul de credit, trebu
ie să realizeze o cât mai completă analiză non-financiară şi o cât mai precisă analiză fina
Riscul în activitatea bancară
Noţiunea de risc poate fi definită ca un angajament care poartă o incertitudine datori
tă probabilităţii de câştig sau pierdere. Etimologic, termenul provine din latina „re-secar
" care înseamnă ruptură într-un echilibru. În activitatea bancară, asumarea riscurilor poat
fi cercetată pentru posibilele sale avantaje viitoare, cum este cazul operaţiunilor
speculative pe pieţele financiare sau de schimb, dar şi a posibilelor pierderi impr
evizibile. În general, asumarea riscurilor este legată de funcţia de bază pe care o au băn
cile în economie, şi anume funcţia de investiţii. Or, riscul este atribut al investiţiilor
în general, asumarea riscului devine inevitabilă şi justifică existenţa băncilor. După cum
ştie, băncile investesc resurse împrumutate - care sunt un multiplu substanţial al prop
riului capital. Recuperarea cu întârziere a resurselor investite provoacă o serie de d
ezechilibre la nivelul băncii care pot îmbrăca diferite forme şi se pot alimenta recipro
c. Perioada actuală este denumită „era managementului de risc" în domeniul bancar, iar m
anagementul riscului constituie o sarcină extrem de complexă şi importantă a managementu
lui bancar. De obicei, asumarea unor riscuri atrage după sine şi câştiguri mai mari. Lit
eratura de specialitate clasifică riscurile specifice activităţii bancare în trei catego
rii: • riscuri financiare; • riscuri comerciale; • riscuri de mediu. Riscuri financiar
e 13
Sunt riscuri specifice operaţiunilor de creditare, cele mai multe dintre aceste ri
scuri fac obiectul unor reglementări bancare. Formele sub care se manifestă sunt următ
oarele: riscul de credit; riscul ratei dobânzii; riscul de lichiditate; riscul de
schimb valutar; riscul insolvabilităţii. Riscurile financiare sunt strict legate de
structura bilanţului contabil al băncii, sunt foarte sensibile la dezechilibrele car
e pot să apară în compoziţia resurselor şi plasamentelor băncii. Riscurile financiare sunt
ingurele riscuri care pot fi generate, gestionate, amplificate sau eliminate de
către managementul bancar. Datorită importanţei pe care o au în gestiunea zilnică a băncii,
le vom trata în mod individual acordându-le atenţia ce li se cuvine. Riscuri comercial
e Sunt riscuri generate de inadaptabilitatea băncii la noile servicii şi produse ca
urmare a unui slab serviciu de marketing şi lipsa de talent managerial pentru noil
e pieţe. Formele sub care se manifestă sunt următoarele: a. riscul de produs/serviciu;
b. riscul de piaţă; c. riscul de imagine comercială. a. Riscul de produs/serviciu est
e rezultatul unei evoluţii nefavorabile a valorificării unui produs nou sau serviciu
, ca urmare a lipsei de abilitate a băncii privind distribuirea produselor. b. Ris
cul de piaţă este efectul dependenţei de piaţă a băncii. Dacă acesta nu este „împărţit" înt
pieţe, rentabilitatea băncii este dependentă direct de evoluţia unei singure pieţe. c. Ris
cul de imagine comercială constă în percepţia negativă a unei bănci de către clienţii trata
prost al ei ca urmare a unei calităţi generale proaste de servire a clienţilor, reclam
aţiilor clienţilor culminând cu articole de presă în defavoarea băncii. Riscuri de mediu Su
t riscuri asupra cărora banca fie nu are control, fie are un control limitat. Form
ele sub care se manifestă sunt următoarele: -riscul de deficit - produs de către hoţi sa
u fraudă comisă de angajaţii băncii; -riscul economic - determinat de conjunctura econom
ică la nivel naţional şi regional; 14
-riscul competiţional - determinat de similitudinea produselor şi serviciilor oferit
e de celelalte bănci sau instituţii financiare; -riscul de reglementare - determinat
de deciziile luate de autorităţile bancare, de cele mai multe ori într-o manieră nefavo
rabilă pentru bancă.
I.5.1. Riscul de credit
Riscul de credit poate fi definit ca riscul ca dobânda, creditul sau ambele să nu fi
e rambursate la scadenţă sau să fie rambursate parţial. Acest risc este specific băncilor
a căror funcţie importantă în economie este creditarea. Deşi motivul este acelaşi - incapac
tatea de rambursare a creditului de către împrumutanţi, cauzele sunt diferite, de acee
a se impune o abordare distinctă a riscului de credit şi anume: -riscul aferent part
icularilor şi întreprinderilor, -riscul de ţară.
I.5.2. Riscul aferent particularilor şi întreprinderilor
În cazul particularilor şi întreprinderilor, incapacitatea de rambursare este, fie rez
ultatul unui decalaj între venituri şi cheltuieli, riscul fiind ca venitul viitor al
acestora să se diminueze sau să dispară, fie necinstea împrumutantului, care este un ri
sc dificil de apreciat de către banca, care nu dispune de informaţii suficiente pent
ru a anticipa un astfel de comportament. Riscul insuficienţei venitului viitor est
e mai greu de anticipat mai ales în condiţiile în care evoluţia inflaţiei impune creşterea
obânzilor bancare şi deci scumpirea creditului. În cazul întreprinderilor, incapacitatea
de rambursare a creditului este cauzată de mediul înconjurător al întreprinderii sau de
întreprindere. Mediul înconjurător, definit ca totalitatea factorilor exogeni întreprin
derii de natură economică, politică, socială, precum şi situaţia ramurii (sectorului) în ca
activează întreprinderea, îşi pun amprenta în mod decisiv asupra activităţii întreprinderii
izii cu caracter politic, cum ar fi embargoul asupra vânzărilor unor produse (armame
nt), acorduri regionale şi internaţionale, au un impact profund asupra unor întreprind
eri. Atunci când aceste decizii sunt luate sub presiunea faptelor, întreprinderea îşi ve
de piaţa de desfacere modificată inopinat, ceea ce îi afectează activitatea. Riscurile e
conomice provin din bulversările provocate de schimbări în structura economică şi socială a
unei ţări sau faze ale conjuncturii economice. În perioadele întreprinderile întâmpină, dif
ltăţi majore până la faliment. Situaţia şi evoluţia ramurii influenţează în mod contradicto
itatea unor întreprinderi. Inovaţiile pot modifica procedeele de fabricaţie, dar pot d
etermina şi apariţia unor produse noi, 15 de recesiune
mai competitive, determinând ca producţia unor întreprinderi să fie mai puţin cerută pe pia
e asemenea, şi evoluţia gusturilor beneficiarilor unor produse pun în dificultate întrep
rinderea. Deci banca trebuie să cunoască evoluţia mediului înconjurător al întreprinderii ş
rin analiza ramurii în care aceasta activează. Băncile trebuie să dispună de ofiţeri specia
izaţi pe sectoare de activitate (ramură), pentru ca acestea să şi adapteze în mod continuu
normele interne de analiză a bazei de credit a solicitanţilor. Incapacitatea de ram
bursare a cretiituiui poate proveni şi din cauza unor factori interni întreprinderii
, cum ar fi: - calitatea şi moralitatea managementului - este greu de apreciat de
către bancă, de aceea banca cere un curriculum vitae şi relaţii de la terţi privind manage
mentul întreprinderii şi relaţiile managementului cu personalul; - incapacitatea întrepr
inderii (incapacitate dată de tehnologie, dar şi de mentalitate) de a se adapta pieţei
sau noului în materie de brevete, invenţii, inovaţii; - timpul în care se încasează creanţ
de la beneficiari poate determina biocaje financiare şi deci dereglări în producţie şi în
ctivitatea întreprinderii. Managementul riscului de credit presupune: prevenirea r
iscului, măsurarea riscului şi gestiunea propriu-zisă.
I.5.3. Prevenirea riscului de credit
Prevenirea riscului vizează două aipecte: divizarea riscului şi constituirea garanţiilor
Divizarea riscului are ca obiectiv disiparea riscurilor, astfel încât legea probabi
lităţilor să reducă posibilitatea înregistrării unor pierderi mari din partea bărcii. Diviz
a riscurilor se face mai întâi între particulari şi întreprinderi, băncile fixându-şi plafo
e credite. Pentru întreprinderi, banca îşi va repartiza riscurile acordând credite atât pr
oducătorilor mari, cât şi celor mici, lucrând cu sectoare de activitate diferite şi având o
repartiţie teritorială cât mai amplă. Pentru particulari, băncile vor acorda credite de pr
eferinţă la salariaţi, liber profesionişti şi pensionari. Diversificarea domeniilor în care
acţionează banca permite menţinerea riscului de credit în limite controlabile. Pe de altă
parte, anumite întreprinderi de mari proporţii au nevoi mari de credite, pe care o s
ingură bancă nu poate să le satisfacă. In sistemul bancar francez se întâlnesc monopoluri s
ecializate, constituite dintr-un număr mare de bănci organizate care finanţează aceeaşi înt
eprindere. Fiecărei bănci din monopol îi revine o cotă-parte din volumul de credite aloc
ate întreprinderii respective. Una sau două bănci din monopol care au cota-parte cea m
ai ridicată sunt numite şefe de reţea (filieră). 16
Monopolul bancar, pe lângă faptul că divizează riscurile, permite şi băncilor mai mici să f
nţeze întreprinderile mari, iar în cazul când întreprinderile au dificultăţi, monopolul are
terea de a impune acestora să aplice un plan de redresare. Băncile anglo-saxone nu a
u practica monopolului bancar, fiecare întreprindere este clientul unei singure bănc
i. În Japonia, banca îndeplineşte pe lângă funcţia clasică de asigurare a resurselor de fin
e a marilor grupuri industriale zaibatsu şi de supervizare a împrumuturilor pe care
acestea le fac (procentul împrumuturilor întreprinderilor nipone raportate la capita
lul lor este superior celui acceptat de ţările occidentale) adesea din rândul personal
ului băncii numindu-se directorul general. In România, până în 1989 funcţionau trei bănci s
ializate: Banca Română de Comerţ Exterior, Banca pentru Agricultură şi Industrie Alimentară
Banca de Investiţii, care erau organizate şi funcţionau pe baza propriului statut, ap
robat prin Decret. După 1989, cele trei bănci specializate au fost transformate în bănci
comerciale cu capital de stat, având dreptul de a efectua întreaga gamă de operaţiuni s
pecifice activităţii bancare: atragere de resurse, acordarea de credite, efectuarea
de plăţi şi încasări, precum şi alte servicii bancare. Intervenţia Executivului a determina
a băncile de stat să-şi concentreze creditele în unele sectoare nerentabile ale economie
i, ducând astfel la creşterea riscului de creditare în băncile de stat (numai Banca Agri
colă a înregistrat 3000 mild. lei credite neperformante). Acoperirea creditelor nepe
rformante şi a dobânzilor restante de către băncile de stat s-a făcut în principal prin sur
e de la bugetul de stat, astfel în perioada 1990-1994 s-au alocat 776,8 mild. lei
de la buget, iar în 1997, 7875 mild. lei au fost preluate la datoria publică, reprez
entând credite neperformante şi dobânzi restante ale Băncii Agricole şi Bancorex. La 31 de
cembrie 2008, în România, există 42 de bănci ceea ce înseamna o crestere favorabila pe piaţ
economica. Constituirea garanţiilor Deşi constituirea garanţiilor în favoarea băncilor nu
este obligatorie în uzanţele bancare din ţările dezvoltate, în sistemul bancar românesc ga
anţia constituie condiţia de bază în acordarea creditelor, acestea fiind constituite înain
te de acordarea creditelor, îmbrăcând diferite forme: gaj, ipotecă etc. În mod practic, ga
ranţiile nu trebuie să fie privite decât ca o siguranţă subsidiară, decizia de a acorda cre
itul trebuie să fie luată în funcţie de posibilitatea de rambursare a creditului, care r
ezultă din analiza afacerii pe care o bancă o creditează.
17
Banca, trebuie să ia în calcul faptul că primii despăgubiţi vor fi creditorii privilegiaţi
iscul, statul, deci garanţia nu va acoperi niciodată valoarea creditului acordat. Ga
ranţiile ar trebui considerate în condiţiile în care banca acordă un credit foarte riscant
, asumându-şi practic responsabilitatea recuperării creditului prin executarea garanţiei
.
I.5.4. Măsurarea riscului de credit
Măsurarea riscului de credit se face în două etape. Prima etapă constă în stabilirea unei l
mite maxime a activelor cu risc faţă de fondurile proprii ale băncii prin calcularea r
aportului de solvabilitate (norma Cooke) şi pe care banca va trebui să o respecte -
de altfel, respectarea raportului de solvabilitate este impus de Banca Naţională. A
doua etapă constă în măsurarea riscurilor la care banca este expusă prin evaluarea periodi
că a portofoliului de credite. Banca Naţională impune băncilor să-şi clasifice portofoliul
e credite şi să-şi constituie provizioane de două ori pe an, respectiv la sfârşitul lunilor
iunie şi decembrie şi să raporteze situaţia, în termen de 30 zile, Direcţiei de Autorizare
Supraveghere Prudenţială a societăţilor bancare din cadrul B.N.R. Măsurarea riscului de cr
edit în vederea constituirii provizioanelor de risc impune evaluarea performanţelor
financiare ale tuturor clienţilor băncii pe baza bilanţurilor contabile de la 30 iunie
, respectiv 30 decembrie, evaluare care este identică cu cea utilizată la acordarea
creditelor. In urma evaluării performanţelor financiare ale clienţilor, creditele vor
fi incluse în una din următoarele categorii; standard - categoria „A" cuprinde clienţii
a căror performanţe economice şi financiare sunt foarte bune şi permit achitarea la scad
enţă a dobânzii şi a ratelor. Totodată, din analiza efectuată rezultă că se prefigurează me
în perspectivă a performanţelor financiare la un nivel ridicat; în observaţie - categoria
„B" - performanţele financiare sunt bune sau foarte bune, substandard - categoria „C"
- performanţele financiare sunt satisfăcătoare, îndoielnic - categoria „D" - performanţa f
nanciară este scăzută şi cu o evidentă pierdere - categoria „E" - performanţele financiare
tă pierderi şi există perspective dar nu pot menţine acest nivel în perspectivă mai îndelun
dar au o evidentă tendinţă de înrăutăţire; ciclicitate la intervale scurte de timp; clare
pot fi plătite nici ratele, nici dobânzile. Serviciul datoriei, respectiv capacitat
ea agentului economic de a rambursa creditele la scadenţă şi a plăti dobânzile datorate la
termenele stabilite, va fi apreciat ca: 18
- bun - în situaţia în care ratele şi dobânzile sunt plătite la scadenţă cu o întârziere ma
ile; - slab - în situaţia în care ratele şi dobânzile sunt plătite cu o întârziere de până
zile; - necorespunzător - în situaţia în care ratele şi dobânzile sunt plătite cu o întârzi
peste 30 de zile. La terminarea provizioanelor, expunerea debitorului poate fi m
icşorată cu valoarea unor angajamente, cum ar fi: garanţii necondiţionale de la Guvernul
României sau de la B.N.R.; garanţii necondiţionate de la băncile din ţările care nu pun pr
bleme în ceea ce priveşte riscul garanţii necondiţionate de la altă banca din România; depo
ite gajate, plasate la banca, creditoare; colaterale acceptate de conducerea bănci
i. Pentru persoanele fizice, clasificarea portofoliului de credite se face în funcţi
a de serviciul datoriei astfel: categoria A - foarte bun - clientul nu are rate şi
/sau dobânzi restante; categoria B - bun - clientul a înregistrat accidental rate sa
u dobânzi restante pe perioade de categoria C - slab - clientul are o rata şi dobânzil
e aferente restante de până la 30 de zile; categoria D - foarte slab - clientul are
două rate şi dobânzile aferente restante; categoria E - necorespumăior - clientul are pe
ste două rate şi dobânzile aferente restante. Sumele aferente provizioanelor de risc s
e includ în cheltuieli. Utilizarea şi deductibilitatea fiscală a provizioanelor de ris
c este reglementată de B.N.R. şi Ministerul Finanţelor. În această etapă, se pot determina
e sectoare de activitate (ramuri industriale, zone geografice şi pe categorii soci
oprofesionale de clienţi) ponderea împrumuturilor slabe în total împrumuturi acordate de
bancă, ponderea pierderilor din împrumuturi acordate acestor ramuri şi categorii de c
lienţi în total împrumuturi acordate de bancă, ponderea provizioanelor în total împrumuturi
etc. Comparând cele două sume ale activelor cu risc determinate în cele două etape, banc
a poate să intervină în vederea diminuării riscului fie prin stabilirea unor plafoane de
credite pe sectoare şi categorii de clienţi, fie nemaiacordând credite sectoarelor ca
re aduc pierderi băncii. Aceasta presupune o adaptare din mers a politicii de cred
itare a băncii la condiţiile reale ale economiei şi orientarea ei către alte categorii d
e clienţi.
de ţară;
până la maxim 7 zile;
19
Suma împrumuturilor neperformante sau pierdute trebuie să fie mai mică sau cel mult eg
ală cu limita stabilită în prima etapă, adică de maxim 8% din fondurile proprii ale băncii.
I.5.5. Gestiunea riscului de credit
Gestiunea riscului constă în utilizarea unor tehnici prin care banca poate să diminuez
e (elimine) pierderile sau poate să salveze creditul. În vederea diminuării sau eliminăr
ii pierderilor, băncile monitorizează calitatea portofoliului de credit printr-un au
dit period (revizuire) în funcţie de notarea internă a creditului care a fost făcută cu oc
azia instrumentării dosarului de credit.2 Monitorizarea permite detectarea din tim
p a creditelor care ar putea deveni credite problemă. Revizuirea creditelor pe lângă f
aptul că reduce pierderile, permite atingerea şi a altor probleme cum ar fi: asigură a
plicarea uniformă a documentaţiei de creditare; verificarea că politica de credit, nor
mele băncii şi reglementările bancare sunt respectate; informarea managementului băncii
despre situaţia generală a portofoliului de
credite; monitorizarea ofiţerilor de credite care sunt răspunzători de evoluţia nefavora
bilă a creditelor, Organizarea operaţiunii de revizuire ţine de mărimea băncii. în băncile
i trebuie să existe un personal care se ocupă numai de revizuire sub coordonarea Com
itetului de Risc, pentru a-şi asigura independenţa faţă de personalul de creditare. în caz
ul când nu au luat nici o măsură.
I.6. Metodologia de analiză şi evaluare a riscului în activitatea de creditare prin me
toda punctajelor.3
Banca, are organizată ca activitate distinctă analiza şi evaluarea riscului de credita
re, folosind în acest sens diferite metode de analiză, cu scopul de a lua măsurile car
e se impun în vederea diminuării acestui risc. Analiza riscului de credit conţine în pri
ncipal două etape: • • evaluarea riscului; gestionarea riscului.
2 Ion Niţu - "Managementul Riscurilor Bancare." , ed.Expert Bucureşti,2002 3 Luminiţa
Roxin, Gestiunea riscurilor bancare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 2001;
20
Analiza şi evaluarea riscului de credit prin metoda punctajelor, se efectuează avându-
se în vedere următoarele categorii de riscuri: 1. 2. 3. 4. 5. Riscul financiar Riscu
l comercial Riscul de garanţie Riscul managerial Riscul de senzitivitate 1.Riscul
financiar (RF) reflectă dificultăţile ce pot apare în activitatea financiară a firmei lega
te mai ales de posibilităţile de rambursare la termen a obligaţiilor către bancă. Document
ele care conţin datele necesare desfăşurării acestei analize sunt: situaţiile financiare âl
firmei, date statistice oficiale, evidenţele băncii. Datele de referinţă la care se vor
efectua aceste analize vor fi finele ultimului an, precum şi luna anterioară solicităr
ii creditului. Pentru societăţile comerciale cu activitate mai mică de un an datele de
referinţă sunt finele ultimului semestru şi luna anterioară solicitării creditului. Anali
za riscului financiar se efectuează cu ajutorul'metodei punctajelor (Z) bazată pe mo
delul J.Conan şi M.Holder, care permite evaluarea riscului de faliment şi are la bază
"următoarea formulă de calcul: în care variabilele Xi . Z = 0,24Xi + 0,22X2+ 0,16X3-0,
87X4-0,10Xs X5 sunt indicatori economico-financiari, iar constantele cu care sun
t amplificaţi aceştia sunt indicatori de natură statistică, exprimând ponderea variabilelo
r în evaluarea riscului de faliment. X1 = excedent brut_ de _ exploatare _ datorii
totale _ . . '
Excedentul brut de exploatare = venituri din exploatare - cheltuieli din exploat
are permanent
X2 = capital pe rm an en t _ activ_ total active_ circulante stocuri − activ_ tota
l
Capitalul permanent = capital propriu + datorii pe termen lung Active circulante
stocuri
X3 =
X4 = X5 =
ch eltu ieli fin an cia re _ cifr_ d e_ a faceri c h e ltu ie d e_ p e r s o n a
l _ li v a lo a _ a d a u g a ta re
21
Valoarea adăugată este diferenţa dintre valoarea veniturilor în perioada analizată şi valoa
ea bunurilor sau serviciilor cumpărate şi folosite pentru producerea acestor venitur
i, în aceeaşi perioadă. Interpretarea riscului de faliment se va efectua după cum urmează:
10%. b. 0,10 < Z < 0,16 - situaţia financiară a firmei este buna, riscul de falimen
t fiind cuprins între 10% şi 30%. c. 0,04<Z<0,10 - situaţia financiară a firmei este în ob
servaţie, riscul de faliment fiind cuprins între 30% şi 65%. d. Z< 0,04 - riscul de fa
liment este mai mare de 65%. 2. Riscul comercial (RC) reprezintă incertitudinea ce
.poate să apară la încasarea creanţelor şi /sau la plata furnizorilor, şi va fi evaluat cu
jutorul următorilor indicatori: a.Perioada medie de încasare a creanţelor (PrIC), repr
ezentând numărul mediu de zile în care se încasează creanţele faţă de cifra de afaceri din
ada respectivă, se determină pe baza formulei:
Pm IC = creante debitori ( ) numar_ de _ zile cifra_ de _ afaceri
.
a. Z>0,16 - situaţia financiară a firmefeste foarte bună, riscul de faliment este mai
mic de
b.Perioada medie de plată a furnizorilor (PmPjF), reprezentând numărul de zile în care s
unt plătiţi furnizorii faţă de cifra de afaceri din perioada respectivă, se determină pe ba
a formulei: Pm P F = fu rn izo _ n e p la titi ri n u m a_ d e_ zile r c ifr a d
e_ a fa c e r i _
Evaluarea riscului pe baza indicatorilor calculaţi se face astfel: PmIC > PraPF -*
risc mare PmIC = PmPF -* risc mediu PmIC < PJPF -> risc redus 3. Riscul de gara
nţie (RG) este reprezentat de posibilitatea apariţiei unor dificultăţi legate de valorif
icarea bunurilor aduse în garanţie în situaţia în care împrumutul nu rambursează creditul ş
plăteşte dobânzile aferente conform contractului de credite. Evaluarea riscului de gar
anţie se face în funcţie de nivelul valoric al acestora şi al rapidităţii posibilităţilor d
orificare: a. siguranţa maximă: garanţii necondiţionate şi irevocabile emise de Ministerul
Finanţelor pe baza mandatului Guvernului României acordat prin acte normative, scri
sori de garanţie emise 22
de bănci, necondiţionate, bilete la ordin avalizate de bănci, gaj cu deposedare, depoz
ite"1 bancare în valută sau lei, după caz, precum şi garanţii emise de Fondul Român de Gara
tare a Creditelor; b. siguranţa medie: ipoteci asupra clădirilor cu destinaţie spaţii in
dustriale (fabrici, ateliere, firme), spaţii comerciale (magazine şi sedii), precum şi
asupra, terenurilor din intravilan din oraşe mari şi localităţi turistice; bunuri mobil
e procurate din credite, cesiuni asupra creanţelor din exporturi cu plata prin acr
editive irevocabile emise de bănci agreate; c. garanţii nesigure: clădiri cu destinaţia
de locuinţă, stocuri de produse
agroalimentare, industriale, semifabricate, materii prime, ipoteci asupra clădiril
or din zonele rurale şi terenurilor din extravilan, alte garanţii. 4. Riscul manager
ial (RM) este determinat de calitatea echipei de conducere a firmei şi va fi anali
zat pe baza cunoaşterii directe a acesteia de către ofiţerul de credit. Evaluarea risc
ului managerial se va face în funcţie de următoarele caracteristici ale echipei de con
ducere: a. este (nu-aste) calificată şi are (nu are) experienţă îndelungata în domeniul în
e firma îşi desfăşoară activitatea; b. în funcţie de evoluţia în timp a indicatorilor econo
nanciari a demonstrate (nu a demonstrat) capacitatea necesară în conducerea eficientă
a afacerii; c. d. calitatea relaţiilor cu proprietarii (asociaţii), cu salariaţii, spi
ritul organizatoric şi de a avut (nu a avut) relaţii corespunzătoare cu banca, a (nu a
) efectuat operaţiuni prin echipă, adaptarea la schimbări etc; contul deschis; a (nu a
) deschis conturi la alte bănci; a (nu a rambursat) la termen împrumuturile; a (nu a
) plătit le termen dobânzile etc, iar cu partenerii de afaceri: sunt (nu sunt) parte
neri permanenţi, şi-a (nu şi-a) plătit la timp furnizorii, şi-a (nu şi-a) încasat la timp d
torii, a avut (nu a avut) litigii cu partenerii, dacă a fost implicată în evaziuni fis
cale etc. 5. Riscul de senzitivitate (RS) Pentru investiţiile pe termen mediu şi lun
g (la agenţi economici şi persoane fizice), în analiza şi evaluarea riscului de credit s
e face şi o analiză de senzitivitate. Analiza de senzitivitate este o tehnică de anali
ză a riscului individual al unui proiect de investiţii care indică cât de mult se va mod
ifica VNA (valoarea netă de actualizare) sau RIR (rata
23
internă de rentabilitate) ca reacţie la modificarea unei variabile de intrare, celel
alte elemente rămânând constante. Orice decizie a agenţilor economici, în ceea ce priveşte
ezvoltarea şi restructurarea producţiei, retehnologizarea sau modernizarea fondurilo
r fixe care poate fi pusă în aplicare cu ajutorul creditelor pe termen mediu şi lung,
antrenează un risc în obţinerea rezultatelor estimate iniţial, datorită influenţei schimbăr
r ce se manifestă neîncetat în mediul tehnic, financiar, economic, social, intern şi ext
ern. De aici, necesitatea analizei senzitivităţii variantelor studiate faţă de schimbările
probabile precum şi a coeficientului de risc sub influenţa factorilor ce nu au putu
t fi luaţi în considerare în mod explicit. Asemenea schimbări pot fi: creşterea preţului ma
eriilor prime; creşterea costului creşterea salariilor; creşterea valorii investiţiei pe
parcursul realizării acesteia; majorarea costurilor de producţie; neatingerea capac
ităţii de producţie proiectată (se menţine la un anumit procent din total); prelungirea ne
justificată a duratei de execuţie faţa de prevederile proiectului; riscul concurenţei ex
terne; . riscul producerii unor calamităţi etc. În analiza senzitivităţii se folosesc doi
indicatori: RIRB - rata de rentabilitate financiară calculată pe baza fluxului de di
sponibilităţi echipamentului (între momentul elaborării proiectului şi
achiziţionarea acestuia);
monetare pentru varianta de bază; RIRF - rata de rentabilitate financiară calculată pe
baza aceluiaşi flux de disponibilităţi, la
care se aplică o creştere de 1% a costurilor de producţie faţă de venituri, ca urmare a acţ
unii cumulate a factorilor sus-menţionaţi. Coeficientul de risc faţă de varianta de bază (
r), se calculează după formula:
r= RIRB − RIFF 100% RIRB
24
I.7. Sectorul bancar românesc şi riscurile acestuia
Băncile deţin poziţia dominantă în sistemul financiar românesc. Celelalte tipuri deinstituţ
financiare, deşi au cunoscut o creştere rapidă în ultimii ani, ocupă cote de piaţă relativ
te ceea ce face ca impactul lor asupra stabilităţii financiare sa fie redus. Instituţi
ile financiare nebancare cu activitate de creditare au intrat recent în sfera de r
eglementare, monitorizare şi supraveghere a băncii centrale. Sistemul banca românesc e
ste astăzi dominat de capitalul privat străin, care a înlesnit accesul la finanţarea ext
ernă, a condus la creşterea eficienţei în administrarea riscului şi a influenţat pozitiv st
bilitatea sectorului bancar. Din totalul de 40 de instituţii de credit în funcţiune la
sfârşitul primului trimestru 2006, în marea lor majoritate bănci universale, două şi-au or
entat activitatea preponderent spre finanţarea IMM, respectiv finanţarea achiziţionării
de autoturisme. Trei bănci funcţionează ca bănci specializate, din care două sunt implicat
e în creditarea construcţiilor de locuinţe, iar activitatea celei de a treia se circum
scrie operaţiunilor de comerţ exterior. Procesul de restructurare a sistemului banca
r a debutat la sfârşitul anului 1990 când Banca Comercială Română, nou înfiinţată, a prelua
unile cu clientela efectuate până atunci de BNR. Concomitent, a început procesul formări
i unor societăţi bancara eu capital privat şi de integrare a sucursalelor băncilor străine
în activitatea bancară internă, numărul băncilor aproape triplându-se în intervalul 1991-
8. Pătrunderea capitalului străin şi procesul de privatizare au condus la modificări imp
ortante în structura sistemului bancar românesc. Astfel, la finele primului trimestr
u 2006 cota de piaţă în funcţie de active a băncilor cu capital majoritar de stat s-a rest
râns la 6,0%, în favoarea segmentului bănei-lor cu capital majoritar privat(94,0 %). .
De asemenea, laaceeaşi.. dată, băncile cu capital majoritar străin deţineau 61,9% la sută d
n activele sistemului bancar Gradul de concentrare a pieţei bancare din România măsura
t prin ponderea primelor 5 bănci din sistem în activul agregat (57,8%) se numără printre
cele mai scăzute din grupul ţărilor în curs de aderare şi candidate, continuând însă să ră
celui înregistrat de ţările din zona euro.Concentrarea in sistemul bancar romanesc (
primele cinci banci din top) Dec. Dec. Dec. Dec. 2006 2007 59.2 58.8 Dec. 2008 5
7.8 25
2005 2006 Active 62.8 63.9
Credite Titluri Depozite Capitaluri proprii
56.2 74.2 74.2
57.1 75.4 75.4
55.7 61.5 61.5
61.2 60.1 60.1
60.5 63 63
64.5
61.2
60.5
55.1
52.5
Densitatea bancară (nr. de bănci/100 000 locuitori) s-a menţinut, în ultimii ani, la un
nivel aproximativ constant (în jurul valorii de 0,18%, uşor în creştere din 2007). Ca ur
mare a dezvoltării reţelelor teritoriale numărul de unităţi pe instituţie de credit a fost
creştere în ultimii ani, depăşindu1 de aproape cinci ori pe cel din zona euro.
I.8. Indicatori de măsurare şi control a riscurilor bancare
Indicatorii de risc capată mai multa relevanta într-un context general de apreciere
a
profitabilităţii băncii şi competitivităţii sale de piaţa, obiectivul final al managementul
bancar constând şi în maximizarea veniturilor acţionarilor ajustate de influenta riscuri
lor. În practica băncilor romaneşti au fost confirmaţi, pentru cuantificarea riscurilor
interne, următorii indicatori tradiţionali: • • • • indicatorii riscului de creditare indic
torii riscului de lichiditate indicatorii riscului ratei dobânzii indicatorii risc
ului valutar Indicatorii riscului de creditare Aproape toate băncile, într-o măsura ma
i mica sau mai mare, îşi asuma riscul de creditare, ceea ce presupune necesitatea an
alizei atente a modului în care evoluează în timp calitatea portofoliului de credite,
cu impact deosebit asupra profitabilităţii, adecvării capitalului si încrederii generale
in banca respectiva. Prin urmare , doi indicatori de referinţa pentru estimarea r
iscului de creditare se determină pe baza ponderii de calitate slabă, care întarzie sa
u nu permit realizarea veniturilor anticipate, respectiv : • • volumul creditelor re
stante/total credite * 100 volumul creditelor neperformante/total credite * 100
26
Desigur, optimul este reprezentat de valorile minimale ale celor doi indicatori,
tinzând spre zero, în primul caz, şi în al doilea caz, creditele restante, dar mai ales
cele neperformante grevând activitatea si rezultatele financiare ale băncii. Alţi ind
icatori ai riscului de creditare utilizează formula de calcul al rezervelor si pro
vizioanelor pe care băncile si le constituie pentru acoperirea eventualelor pierde
ri, cum ar fi: Rezerve pentru pierderi de credite/total credite * 100, raport ce
exprima sintectic aşteptările manageriale privind evoluţia calităţii portofoliului de împr
muturi Provizioane pentru pierderi de credite/pierderi nete * 100, raport ce ref
lecta nivelul de prudenţa adoptat de banca în politica sa de creditare Profitul brut
/provizioane pentru pierderi din credite * 100 respectiv, costul acoperirii risc
ului de creditare asumat de bancă. Indicatorii potenţiali de măsurare a riscului care
pot semnala în avans variaţiile veniturilor băncii sunt: concentrarea geografica si pe
sectoare economice a creditelor, ritmul accelerat de creştere a volumului de cred
ite, rentabilitatea ridicată a unor categorii de credite. Deşi nici unul dintre indi
catorii menţionaţi nu repezintă un prezicător perfect, totuşi nivelul necorespunzător al un
ia dintre aceştia constituie un barometru al viitoarelor probleme de creditare. Pr
evenirea riscului de credit vizează doua aspecte : 1.divizarea riscului Divizarea
riscului are ca obiectiv disiparea riscurilor, astfel încât legea probabilităţilor sa re
ducă posibilitatea înregistrarii unor pierderi mari din partea băncii. Divizarea riscu
lui se face mai întai între particulari si întreprinderi, băncile fixandu-şi plafoane de c
redite. Pentru întreprinderi banca îşi va repartiza riscurile acordând credite atât producă
orilor mari cât şi celor mici, lucrând cu sectoare de activitate diferite şi având o repar
tiţie cat mai ampla. Pentru particulari, banca poate acorda credite de preferinţa la
salariaţi, liber profesionişti si pensionari. 2. constituirea garanţiilor In cadrul s
ocietăţilor bancare garanţia constituie condiţia de baza în acordarea creditelor, acestea
fiind constituite înainte de acordarea creditelor, îmbrăcând forme diferite : gaj, ipote
ca , etc. 27
In mod practic , garanţiile nu trebuie să fie privite decât ca o garanţie subsidiară, deci
zia de a acorda creditul trebuie sa fie luată în funcţie de posibilitatea de rambursar
e a creditului care rezultă din analiza afacerii pe care o societate bancară o credi
tează. Gradul de acoperire cu garanţii (Gr) se calculează pe total client şi va cuprinde
toate angajamentele, atât bilanţiere, cât şi angajamentele extrabilanţiere , după formula
G (r % =) t o t a_lg a r a n_tpi io n d e r a t e t o t a_la r a n j a m e n t
e
Provizioanele specifice de risc de credit se determină numai pentru angajamentele
bilantiere ale clientului. Calculul volumului necesar de provizioane se realizea
ză pe fiecare contract de credit pe care banca le are angajate şi de mărimea fondurilo
r proprii ale băncii, dar şi de politica în materie de riscuri pe care banca o abordea
ză în mod global, indiferent de beneficiarii creditelor. Un rol important în prevenire
a riscului îi revine sistemului de asigurare şi garantare a creditelor. Asigurarea c
reditelor constă în asumarea obligaţiei de către societăţile de asigurări de a rambursa băn
reditoare creditul acordat de aceasta beneficiarului străin, în cazul în care respecti
vul credit nu a fost rambursat. Riscurile de natură comerciala şi politică nu sunt aco
perite integral de societăţile de asigurări, banca preluând practic o parte din risc num
ită franchisa. Societatea de asigurare primeşte o prima de risc din partea celui car
e a cerut asigurarea. Pentru diminuarea sau eliminarea eventualelor pierderi , băn
cile pot cere constituirea unor garanţii în favoarea lor (ipoteci, gajuri, etc) de l
a beneficairii de credite. Pentru partea neacoperita a creditului , banca îşi consti
tuie un provizion care se va diminua sau mari în funcţie de mărimea pierderii.
28
CAPITOLUL II. MANAGEMENTUL ACORDĂRII DE CREDITE
II.1.Informaţii generale pentru acordarea creditului
Ofiţerul de credit trebuie să insiste asupra întrebărilor ale căror răspunsuri pot furniza
nformaţii esenţiale despre următoarele cinci domenii de interes: • solicitantul; • împrumut
l cerut; • capacitatea clientului de rambursare a creditului; • existenţa garanţiilor re
ale şi personale; • relaţiile dintre client şi bănci la momentul respectiv. Ofiţerul de cre
it trebuie, în urma interviului, să obţină răspunsuri la următoarele întrebări: 1.Solicitan
) Producător individual: • Nume şi adresă/sediu; • De cât timp îşi desfăşoară activitatea?
rodusele? • Care este numărul de angajaţi? • Cine cumpără produsele? • Există vreun contrac
m? • Este activitatea profitabilă? b) Societăţi comerciale: • Nume şi adresă/sediu • Societ
comercială este o societate în nume colectiv, societate în comandită simplă, sau, respecti
v, societate pe acţiuni, societate în comandită pe acţiuni, societate cu răspundere limita
tă? • De când funcţionează societatea? • Ce produse şi ce servicii furnizează societatea re
iva? • Care sunt principalii proprietari şi câte părţi sociale / acţiuni deţine fiecare? •
conducerea separată de acţionari? In caz afirmativ, cine sunt directorii? • Ce experie
nţă are personalul de conducere? • Câţi angajaţi are societatea? • Ce poziţie ocupă societa
mura'în care îşi desfăşoară activitatea? 29
• Deţine societatea un capital corespunzător? • Există bunuri personale care se pot consti
tui drept garanţii pentru creditori? • Cine sunt principalii furnizori şi clienţi ai soc
ietăţii? • Care sunt condiţiile normale în care îşi desfăşoară activitatea comercială? • Ex
importante, pentru furnizarea de materii prime sau pentru vânzarea produselor? • Est
e societatea profitabilă? 2.Cererea de împrumut • Care este scopul pentru care se soli
cită un credit: de exemplu, pentru a face o investiţie în vederea achiziţionării de utilaj
e sau clădiri sau pentru finanţarea cheltuielilor curente de aprovizionare, salarii,
impozite, etc? • Ce anume îl determină pe client să considere că împrumutul solicitat îl v
juta la creşterea profitului? • Perioada de rambursare solicitată de client este rezon
abilă, având în vedere scopul pentru care acesta solicită creditul, precum şi modalitatea
de rambursare a acestuia? De exemplu, este creditul acordat pe o perioadă ce se înca
drează în durata de utilizare a activului care a fost finanţat? Ţineţi cont de faptul că îm
muturile pentru investiţii se pot acorda pe termene lungi, în timp ce creditele pent
ru cheltuieli curente ar trebui să fie pe termen scurt. • Ce alte condiţii (dacă este ca
zul) mai sunt solicitate de către client? 3.Capacitatea clientului de a rambursa c
reditul • Prin utilizarea creditului, va obţine clientul un venit suplimentar care să
asigure rambursarea creditului? • Condiţiile de creditare sugerate de client (atunci
când este cazul) sunt în concordanţă cu posibilităţile sale de rambursare? 4.Garanţii pers
le • Există giranţi? • În cazul în care există giranţi, în ce relaţii se află clientul cu a
este puterea financiară a giranţilor? 5.Garanţii reale • Unde sunt amplasate garanţiile? •
are este gradul de lichiditate al garanţiilor? • Bunurile ce se constituie drept gar
anţii sunt perisabile? • Care sunt modalităţile prin care au fost evaluate garanţiile? Est
e valoarea acestora realistă şi există posibilităţi ca aceasta să fluctueze?
30
• Este necesară obţinerea acordului prealabil al instanţei în cazul în care banca va fi pus
situaţia de a vinde garanţiile respective? 6.Relaţiile dintre solicitantul creditului şi
bancă • • • • Care sunt băncile cu care lucrează în mod obişnuit solicitantul? În vederea
reditului, solicitantul a adresat cereri şi către alte bănci? Ce anume 1-a determinat
pe client să solicite creditul de la această bancă? Are solicitantul contractate împrumu
turi de la alţi creditori şi neachitate încă?
După ce s-a răspuns la toate întrebările necesare, ofiţerul de credit poate decide dacă est
cazul ca acţiunea să continue sau cererea de împrumut să fie refuzată Dacă cererea de împr
t nu se încadrează în politica de creditare a băncii, aceasta trebuie respinsă. Respingere
a unei cereri de împrumut trebuie făcută în mod politicos, dar ferm, iar clientului treb
uie să i se explice argumentele pe baza cărora cererea de împrumut a fost respinsă. Majo
ritatea solicitanţilor apreciază un refuz adus la cunoştinţă în mod profesional, din care p
t să înţeleagă situaţia reală în care se află şi cauzele care au determinat-o. Dacă, după d
minară, ofiţerul de credit consideră că cererea de împrumut este în concordanţă cu criterii
bază ale băncii în domeniul creditării, următorii paşi vor fi efectuarea unor investigaţii
i în detaliu şi a unei analize financiare, pe baza documentelor solicitate clientulu
i şi a unor informaţii obţinute de la bancă şi din alte surse externe.
II.2.1. Garantarea creditelor
Reglementările prevăzute în legislaţia română în vigoare cuprind două categorii principale
ranţii: 1.Garanţii reale (gajul, ipoteca, cesiunea de creanţe, depozitul bancar); 2.Ga
ranţii personale (cauţiunea sau fidejusiunea, garanţia bancară). Garanţia reală reprezintă
activ acordat de către debitor unui creditor (banca), astfel încât datoria să fie însoţită
o anumită siguranţă. Garanţia reală constă în rezervarea unor bunuri individualizate în sco
arantării creditului. 1.Garanţiile reale cuprind: gajul, ipoteca, cesiunea de creanţă şi d
epozitul bancar. A.Contractul de gaj are un caracter accesoriu şi dă naştere unui drep
t real pe care creditorul îl dobândeşte ca accesoriu al dreptului său de creanţă.
31
Gajul constă în remiterea bunurilor mobile sau a titlurilor de proprietate asupra ac
estor bunuri de către debitor creditorului său pentru garantarea unui împrumut sau a o
ricărei alte obligaţii. Contractul de gaj poate apărea sub două forme: - Gajul cu depose
dare; - Gajul fără deposedare. Gajul cu deposedare (amanetul) este un contract acces
oriu, unilateral, real, prin care debitorul remite creditorului său un bun mobil, în
vederea garantării datoriei sale. Se constituie în situaţii mai deosebite, asupra uno
r bunuri mobile cu valoare mare şi volum fizic mic (metale preţioase, tablouri, alte
obiecte de artă, hârtii de valoare etc) fără deposedare reprezintă un contract consensual
în baza căruia, bunul ce constituie obiectul gajului rămâne în continuare în posesia debit
rului. Bunurile asupra cărora se poate constitui gaj fără deposedare sunt următoarele: -
bunuri mobile existente în patrimoniul împrumutatului de natura materiilor prime, m
aterialelor, semifabricatelor, produse finite şi a altor mărfuri, aflate în unităţile de p
roducţie sau depozite, dacă pe toată perioada creditării se vor putea regăsi în aceeaşi for
or putea fi numărate sau măsurate. - bunuri mobile de natura mijloacelor fixe existe
nte în patrimoniul împrumutatului şi care vor putea fi admise în garanţie numai dacă sunt î
tare de funcţionare şi gradul lor de uzură nu depăşeşte 50%. B. Ipoteca . . Ipoteca este o
aranţie accesorie contractului de credit ce nu deposedează pe clientul proprietar al
bunului ipotecat şi care dă dreptul băncii să urmărească şi să execute bunul în scopul de
era creanţa cu preferinţă faţă de ceilalţi creditori. Pot constitui obiecte ale ipotecii ur
oarele: • • • apartamente în blocuri de locuit situate în zone care să permită o valorifica
uşoară şi să nu prezinte defecte majore ale utilităţilor (apă, gaz, electricitate); case de
cuit individuale sau vile, inclusiv terenurile aferente, care să fie uşor de valorif
icat; terenuri intravilane cu acces uşor, bine delimitate, cu posibilităţi de alimenta
re cu apă sau diverse amenajări specifice. Valoarea terenurilor intravilane acceptat
e în garanţie nu poate depăşi 30% din valoarea totală a garanţiilor acceptate; • • hale ind
ale de producţie, inclusiv dotările funcţionale aferente care pot fi valorificate uşor;
alte tipuri de construcţii: anexe tehnico-sociale, cantine, case de edituri, hotel
uri, 32
•
cabane, spaţii comerciale.
Acceptarea de către bancă a ipotecii impune îndeplinirea următoarelor condiţii: - ipoteca
să fie de rangul I, întrucât în caz de faliment cel ce deţine o astfel de ipotecă este desp
bit primul şi în cea mai mare măsură, la masa credală, în raport cu ceilalţi creditori; - v
area imobilului ipotecat să fie actualizată în funcţie de valoarea de piaţă şi marja de ris
ferentă acestui tip de garanţie şi să-şi conserve valoarea în timp; - durata existenţei în
a imobilului ipotecat să fie certă până în momentul stingerii integrale a obligaţiei ce a g
nerat ipoteca; - imobilul ipotecat să fie asigurat împotriva tuturor riscurilor, iar
poliţa de asigurare să fie cesionată în favoarea băncii; - să existe o piaţă sigură pentru
le ipotecate; - clădirile să permită amenajări şi adaptări pentru utilizări multiple; - bun
le ipotecate să nu fie afectate de alte sarcini. C.Cesiunea de creanţă - presupune ca
debitoail să pună la dispoziţia băncii sale (creditoare) drepturile privind încasarea cont
ravalorii mărfurilor, lucrărilor şi serviciilor, vândute şi respectiv prestate unor terti.
Cesiunea de creanţă este admisă drept garanţie dacă priveşte drepturile de încasat, rezult
din contracte ferme cu parteneri cunoscuţi ca solvabili de către banca. Cesiunea de
creanţă este acceptată sub forma transmiterii înscrisului (contract) dacă: plata este pre
văzută a se face în cadrul termenului de creditare; Beneficiarul mărfurilor livrate, ser
viciilor prestate îşi dă acordul, conform unei note de accept pentru schimbarea credit
orului iniţial, prin achitarea acestora în contul băncii creditoare. D.Depozitul banca
r - reprezintă o garanţie materială directă şi sigură pentai bancă, materializată sub forma
sume bani depusă într-un cont cu destinaţie specială, de garantare a creditului, având av
antajele simplităţii deosebite şi a vitezei de executare. Principalul dezavantaj al ut
ilizării depozitului bancar ca sursă de garantare, rezidă în faptul că orice asemenea depo
zit presupune o imobilizare de fonduri din partea debitorului pentru garantarea
obligaţiilor sale de plată. 2.Garanţii personale Garanţiile personale reprezintă angajamen
te ale agenţilor economici şi persoanelor fizice prin care aceştia se obligă să suporte da
toriile debitorilor către bancă, pentru creditele acordate. 33
Acest tip de garanţie mai poartă denumirea de cauţiune sau fidejusiune şi este valabilă da
că sunt îndeplinite următoarele condiţii: • • • • • să existe un contract separat prin care
nă fizică sau juridică se obligă să garanteze obligaţiile agentului economic împrumutat cu
gul său patrimoniu; cel ce garantează să aibă deplină capacitate; garantul să fie solvabil;
garantul să domicilieze sau să aibă sediul în judeţul unde funcţionează banca ce acordă cre
; patrimoniul ce se constituie garanţie să nu fie afectat de alte datorii sau obligaţi
i. A.Cauţiunea (fidejusiunea) este o garanţie personală şi reprezintă un contract prin car
e o persoană denumită fidejusor, se obligă faţă de creditorul altei persoane să execute obl
gaţia celui pentru care garantează, dacă acesta nu o va executa. Fidejusiunea poate fi
de trei feluri: • convenţională, când părţile cad de acord asupra necesităţii aducerii unu
ant; • legală, când printr-o dispoziţie a legii debitoail este obligat să aducă.un fidejuso
pentru garantarea obligaţiilor ce-i revin; • judecătorească, atunci când într-o cauză liti
asă instanţa judecătorească este aceea care dispune aducerea unui fidejusor, care să garan
teze executarea obligaţiei unei persoane. B.Garanţia bancară (sau scrisoarea de garanţie
bancară) Scrisoarea de garanţie bancară reprezintă un înscris prin care o bancă (garant) s
angajează necondiţionat şi irevocabil, în cazul în care un debitor (împrumutat) nu execută
ligaţia de a plăti la o dată bine stabilită o sumă de bani determinată, să plătească suma n
tă în favoarea creditorului (împrumutător). Valoarea scrisorii de garanţie trebuie să acope
e creditul şi dobânda în procent de 100% (tară cotă de risc), în cazul scrisorilor emise de
Ministerul de Finanţe, Banca Naţională a României sau orice altă bancă centrală din străină
cazul în care scrisoarea de garanţie este emisă de o bancă comercială din ţară sau din stră
, valoarea acesteia trebuie să acopere creditul, dobânda şi o cotă de risc de minimum 25
%. Termenul de valabilitate al scrisorilor de garanţie bancară trebuie să fie cu cel p
uţin 30 de zile mai mare decât termenul pentru care se acordă creditul.
34
II.2.2. Garanţii deductibile din expunerea băncii faţă de client în determinarea provizioa
nelor de risc în creditare
Băncile trebuie să-şi constituie provizioane Regulamentului nr.5/ 22.07.2002. Pentru d
eterminarea necesarului de provizioane aferente unui credit sau plasament, se vo
r parcurge următoarele etape: 1. Determinarea bazei de calcul pentru provizioane:
a) Prin deducerea din expunerea băncii faţă de debitor a garanţiilor acceptate a fi luat
e în considerare, conform normelor metodologice BNR nr. 12 /2002 - în cazul unui cre
dit clasificat în categoria "standard", "în observaţie", "substandard", "îndoielnic", "p
ierdere", în situaţia în care nu s-au iniţiat proceduri judiciare şi în situaţia în care to
atele creditului înregistrează un serviciu al datoriei de cel mult 90 zile. b) Prin
luarea în considerare a întregii expuneri, indiferent de garanţii - în. Cazul unui credi
t clasificat în categoria "pierderi", în situaţia în care s-au iniţiat proceduri judiciare
sau în situaţia în care cel puţin una din ratele creditului înregistrează un serviciu al d
toriei mai mare de 90 zile, precum şi în cazul unui plasament, indiferent de categor
ia de clasificare a acestuia. 2. Aplicarea coeficientului de provizioane asupra
bazei de calcul obţinute Corespondenţe între categoriile de clasificare a creditelor şi
coeficienţii de provizioane este următoarea: Categoria de clasificare Standard In ob
servaţie Substandard Îndoielnic Pierdere . diminua expunerea băncii faţă de entitatea de r
isc (client): 1. Garanţii personale - se referă la garanţiile furnizate de terţi • cauţiuni
avaluri şi alte garanţii primite de la bănci; • garanţii primite de la organismele admini
straţiei publice şi asimilate; • garanţii primite de la societăţi de asigurare şi capitaliz
; • garanţii primite de la clientela financiară; • alte angajamente de garantare primite
.
4 Regulamentului nr.5/ 22.07.2002.
specifice
de risc în
creditare, conform
Coeficientul 0 0,05 0,2 0,5 1
În conformitate cu norma nr. 12/2002 a BNR, următoarele categorii de garanţii primite
pot
35
2. Garanţii reale - se referă la bunuri corporale sau necorporale primite în garanţie • ip
oteci imobiliare; • gaj cu deposedare; • gaj fără deposedare; • depozite colaterale ale băn
ilor; • depozite pentru deschiderea de acreditive; • depozite pentru emiterea scriso
rilor de garanţie; • alte depozite colaterale; • titluri primite în garanţie. 3. Garanţii i
trinseci - se referă la garanţii incluse în caracteristicile operaţiunii înseşi şi care nu
obiectul înregistrării în posturile bilanţiere sau extrabilanţiere. Băncile vor putea lua
considerare, în vederea deducerii din expunerea faţă de entitatea de risc garanţiile pre
văzute în norma BNR nr. 12/2002 Anexa 1, care sunt prezentate în Tabelul 1 următor, alătur
i de coeficienţii de deducere: Tabelul 1. Coeficientul pentru deducere din Tipul d
e garantie Garanţii exprese, irevocanile şi necondiţionate ale administraţiei publice ce
ntrale de specialitate a statului roman sau ale BNR Titluri emise de administraţia
publica centrala de specialitate a statlui romn
sau de BNR
expunerea bancii faţă de entitatea de risc 1 1 1 1 1 1 0,8 0,8 0,8 0,8 0,8 36
Garanţii exprese, irevocabile şi necondiţionate ale administraţiilor centrale, bancilor
centrale din categoria A sau ale Comunitaţilor Europene Titluri emise de administr
aţiile centrale, băncile centrale din ţarile din categoria A sau ale Comunitaţilor Europ
ene Depozite colaterale plasate la bancă însaşi Certificate de deposit sai instrumente
semilare emise de bancă însaşi şi incredinţate acesteia Garanţii exprese, irevocabile şi n
ndiţionate ale bancilor de dezvoltare multilaterala sau aleBăncii Europene de Invest
iţii Titluri emise de catre bancile de dezvoltare multilaterala sau Bănca Europena d
e Investiţii Garanţii exprese, irevocabile şi necondiţionate ale administraţiilor locale d
in Romania Garanţii exprese, irevocabile şi necondiţionate ale băncilor din Romania Gara
nţii exprese, irevocabile şi necondiţionate ale administraţiilor
regionale sau locale din ţările din categoria A Garanţii exprese, irevocabile şi necondiţi
onate ale băncilor din ţările din categoria A Ipoteci in favoarea băncii, de ranguri sup
erioare ipotecilor instituite în favoarea altor creditori, asupra locuinţelor care s
unt sau vor fi ocupate de debitor sau care sunt date cu chirie de către acesta
0,8
0,5
Băncile pot lua în considerare, în vederea deducerii din expunerea faţă de entitatea de ri
sc şi alte garanţii decât cele prevăzute în Anexa 1 la Normele BNR nr. 12/2002, în conformi
ate cu normele interne ale băncilor (aprobate la nivelul Consiliului de Administraţi
e), în următoarele condiţii: la valoarea de piaţă, în cazul în care aceasta există; la o va
stabilită de un expert independent autorizat sau de un expert autorizat
angajat în cadrul băncii, valoarea determinată inclusiv pe baza gradului de realizare
a garanţiilor de acelaşi tip, calculat prin raportarea valorii garanţiilor de acelaşi ti
p valorificate de bancă în anul anterior, la valoarea totală a garanţiilor de acelaşi tip î
registrată de bancă în contabilitate în anul anterior şi pentru care au fost iniţiate proce
uri de executare silita, în cazul în care nu există o valoare de piaţă.
II.3.1. Urmarirea creditelor
Există o serie de motive care relevă importanţa procesului de urmărire a creditelor. Ast
fel, aflarea situaţiei la zi a afacerii clientului, precum, şi a posibilităţii acestuia
de a plăti în continuare, datoria către bancă, urmărirea tendinţelor contrare astfel încât
oală lua măsuri preventive, confirmarea folosirii creditului în scopul acordării, infirm
area sau confirmarea informaţiilor date de client, descoperirea practicilor neobişnu
ite folosite de client şi informarea despre activitatea clientului şi a credibilităţii l
ui, asigurarea că acest client este încă solvabil, sunt motive care arată ca, pe lângă proc
sul complex de acordare a creditului, urmărirea creditelor o etapă deosebit de impor
tantă şi absolut necesară în derularea unui credit. De la aprobarea şi acordarea unui cred
it bancar şi până la rambursarea integrală a lui şi a tuturor datoriilor aferente acestuia
, scopul activităţii de urmărire a derulării lui este de a menţine pe tot parcursul credită
ii condiţiile iniţiale de la acordare. Aceasta, pentru a se preveni ca un credit iniţi
al performant să devină neperformant, datorită deteriorării situaţiei economicofmanciare a
împrumutatului. 37
II.3.2. Monitorizarea creditelor
Monitorizarea creditelor se va realiza de către inspectorul de credite în mod practi
c pe baza unei planificări, la nivel de sucursală, stabilită în comitetul de credite al
acestuia. Urmărirea se efectuează lunar sau ori de câte ori este nevoie, adică ori de câte
ori există informaţii, că situaţia economico-financiară a agentului economic are tendinţe
e declin. Programele de monitorizare a creditelor pe care le desfăşoară o bancă trebuie
să includă: • o analiză periodică a tuturor creditelor sau a celor selectate, pentru a se
asigura că ele se derulează în conformitate cu politica de creditare a băncii, cu cerinţel
e documentaţiei şi în condiţii de profitabilitate. • o clasificare a creditelor din punct
de vedere al performanţelor, prin calcularea indicatorilor cheie; • expertize contab
ile prin care se determină calitatea portofoliului de credite pe care îl deţine banca.
Ofiţerul de credit are un rol determinant în stabilirea unui sistem eficient de com
unicare între bancă şi beneficiarul de credit, în alcătuirea dosarelor de credit, în conduc
rea analizelor de credit sau la participarea la acestea, în clasificarea creditelo
r precum şi în efectuarea expertizelor contabile. Datorită faptului că ofiţerul de credit
este singura persoană din bancă ce intră în contact direct cu clientul, în toate etapele p
rocesului de creditare, el este cel mai în măsură să anticipeze eventualele probleme, şi, î
preună cu clientul, să găsească soluţii pentru rezolvarea lor. în consecinţă, un ofiţer de
slab pregătit sau care nu îşi îndeplineşte în mod conştiincios sarcinile, poate cauza nerea
area unui program de monitorizare a creditelor, oricât de cuprinzător şi bine elaborat
ar fi acesta.
II.3.3. Responsabilitaţile ofiţerului de credit
a. Comunicarea dintre ofiţerul de credit şi client Din momentul acordării unui credit,
banca trebuie să întreţină un contact permanent cu beneficiarul de credit, adică să dezvol
e relaţia ce s-a stabilit în timpul discuţiilor preliminare, în perioadele de analiză şi de
aprobare a cererii de împrumut. Mulţi dintre clienţi apreciază faptul că, din când în când,
fonic, ofiţerul de credit se interesează de modul în care ei îşi desfăşoară
38
activitatea. Contactele telefonice şi vizitele periodice la sediul beneficiarului
constituie o practică prudentă de monitorizare a unui credit şi, în acelaşi timp, şi o rela
bună între bancă şi client. Discuţiile telefonice pot constitui un factor încurajator pent
u o comunicare reciprocă între bancă şi client. Este mult mai probabil că un client care s
e confruntă cu un declin financiar va înştiinţa banca despre acest lucru, dacă ofiţerul de
redit a avut o atitudine deschisă în trecut, manifestându-şi bunăvoinţa şi dorinţa de a aju
omunicarea se poate realiza în scris, prin discuţii telefonice, vizite la locul unde
societatea îşi desfăşoară activitatea sau prin evenimente sociale, cum ar fi un prânz de a
aceri. In toate cazurile, scopul este de a menţine deschise liniile de comunicare în
tre bancă şi client. Ofiţeail de credit trebuie să creeze o atmosferă de încredere şi coope
e. Nu există substituent pentru un dialog deschis şi onest între bancă şi beneficiarul de
credit. Dacă legătura dintre bancă şi client este bună, un ofiţer de credit cu experienţă p
deseori reconstitui situaţia reală a unui cont de credit, chiar dacă clientul este sin
cer sau nu. b. Verificarea contului curent al clientului Se pot trage foarte mul
te concluzii din monitorizarea contului curent al unui client şi a modalităţilor de pl
ată practicate. De exemplu, atunci când contul curent prezintă o creştere a soldului deb
itor sau când se întârzie plata dobânzii şi a ratei la un credit pentru investiţii, trebuie
să se acorde o atenţie specială clientului respectiv. Aceste evoluţii pot semnala proble
me de lichiditate care pot fi cauzate de încasarea cu întârziere sau neîncasarea creanţelo
r scadente, imobilizări prea mari în stocuri nevandabile sau pierderea unui client i
mportant. Atunci când apare o schimbare majoră în modalităţile de plată practicate de clien
, ofiţerul de credit trebuie să facă o analiză suplimentară. O practică foarte bună în admi
area creditelor o constituie contractarea de către bancă a câtorva dintre colaboratori
i clientului, cum ar fi contabilul, expertul contabil sau consultantul pe proble
me financiare, care ar putea furniza informaţii relevante. c. Vizită la sediul clien
tului Ofiţerul de credit trebuie să facă din când în când efortul de a vizita firma clientu
ui. O inspecţie la locul de desfăşurare a activităţii acestuia poate releva anumite proble
me organizatorice sau operaţionale. Cea mai bună modalitate de evaluare cu acurateţe a
condiţiei şi 39
valorii activelor pe care le deţine clientul este, în cazul unui ofiţer de credit resp
onsabil, evaluarea făcută personal şi nu cea bazată pe rapoartele colegilor. O vizită la f
aţa locului, creează, de asemenea, posibilitatea de a verifica orice alte garanţii râmas
e în posesia clientului, dacă acestea sunt întreţinute sau stocate corespunzător. d. Conţin
tul dosarelor de credit Informaţiile cuprinse în dosarele de credit se grupează în mai m
ulte categorii, după cum urmează: • Documente de creditare Această secţiune include contra
ctele de credit, actele de încorporare, certificatele de la Registrul Comerţului şi al
te documente similare. • Informaţii financiare Aceasta secţiune include bilanţul, contul
de profit şi pierdere, desfăşurătoarele, situaţiile fluxurilor de fonduri, prognoza lichi
dităţilor, planul de afaceri, situaţia financiară personală şi documente privind situaţiile
nanciare ale garanţilor. • Garanţii Orice informaţie referitoare la garanţiile constituite
trebuie să fie inclusă în această secţiune, şi, în mod special, contractele de garanţie. •
ondenţă, rapoarte şi note Dosarul de credit conţine, de asemenea, întreaga corespondenţă pu
tă între departamentul de creditare şi client, discuţiile, rapoartele asupra vizitelor făc
ute la sediul clientului sau a altor întâlniri cu clientul, rezumate ale convorbiril
or telefonice, comentarii cu privire la desfăşurarea procesului de creditare, orice
alte situaţii deosebite ale programului de rambursare, informaţii contabile şi recoman
dări făcute de ofiţerul de credit sau de comisia de creditare, referitoare la cererea
de împrumut. • Alte materiale Această secţiune include toate actele ce nu se înregistrează
altă parte. De exemplu: broşuri referitoare la producţia societăţii, materiale de reclamă,
rticole din ziare şi reviste 40
referitoare la viabilitatea proiectului pentru care se solicită creditul, practici
le utilizate în afaceri de către client şi proiecte de viitor.
II.3.4. Controlul creditelor bancare şi masuri ce pot fi luate in urma controlului
Datorită faptului că din totalul fondurilor utilizate de către agenţii economici, credit
ele au o pondere însemnată, băncile comerciale au dreptul nu numai să controleze utiliza
rea împrumuturilor, ci şi principalele laturi ale activităţii acestora. Controlul bancar
privind creditele acordate se exercită atât scriptic, adică pe baza documentaţiei, cât şi
aptic, prin verificarea concretă a situaţiei debitorilor. Acest control se efectuează
diferenţiat, pe cele două categorii mari de credite: credite pe termen scurt şi credit
e pe termen mediu şi lung. a.Controlul creditelor pe termen scurt Pentru creditele
pe termen scurt, verificarea scriptică se face lunar, pe baza datelor din balanţa d
e verificare şi a datelor patrimoniale. Totuşi, pentru firmele debitoare care nu au
credite, dobânzi sau plăţi restante, controlul se poate face trimestrial. Pe baza date
lor din documentele menţionate anterior, se întocmeşte situaţia garanţiei creditelor pe te
rmen scurt. Astfel, dacă din verificare rezultă minus de garanţie, clientul va trebui
să ramburseze rate ale creditului egale cu minusul de garanţie, iar dacă debitorul nu
are disponibilităţi băneşti, minusul de garanţie se transformă în credite restante cu dobân
lizatoare. Controlul creditelor se realizează preponderent în cazul creditelor negar
antate, deci a minusului de garanţie în urma controlului, se prezintă, conducerii băncii
, situaţii care cuprind analiza faptică a debitorului, propuneri de sistare a credităr
ii, soluţii de recuperare a creditelor restante. Dacă există, plusurile de garanţie sunt
luate în consideraţie pentru acordarea unor eventuale credite viitoare, suplimentar
e. Controlul faptic are ca obiect următoarele elemente: 1. Urmărirea şi analiza gradul
ui de realizare a principalilor indicatori, cei mai importanţi fiind: • realizarea f
luxului de disponibilităţi monetare în concordanţă cu cel prezentat băncii,
odată cu documentele de creditare; • • realizarea programelor şi utilizarea capacităţilor d
producţie; existenţa resurselor şi a factorilor de producţie; 41
• • • •
stadiul de fabricaţie, depozitarea produselor şi conservarea garanţiilor; existenţa pieţel
or de desfacere şi respectarea contractelor cu beneficiarii; existenţa faptică a datel
or din contabilitatea agentului economic; respectarea destinaţiei creditelor. Veri
ficarea destinaţiei creditului trebuie să aibă în
vedere următoarele elemente: destinaţia dată creditului după angajarea lui trebuie să core
spundă cu datele declarate de
agentul economic în cererea de credit şi detaliat pe furnizori în planul de afaceri şi c
u datele consemnate în contractul de credit; dacă este vorba de linie de credit, des
tinaţia iniţială trebuie să fie păstrată în fiecare ciclu de rotaţie a creditului; verifica
e efectuează prin confruntarea datelor din contabilitatea sintetica cu cele din
contabilitatea analitică şi acestea cu datele din actele de plată a furnizorilor; 2. E
valuarea garanţiilor. 3. Prezentarea măsurilor luate. 4. Întocmirea actelor de control
şi înregistrarea lor la bancă. b.Controlul creditelor pe termen mediu şi lung În cazul cr
editelor pe termen mediu şi lung, există, de asemenea, un control scriptic şi unul fap
tic. Primul se realizează atât în cursul executării proiectului de investiţii, cât şi după
ea în funcţiune a obiectivului, până la rambursarea creditului. Controlul se face atât pri
n documentele de plăţi şi de constituire a resurselor proprii, cât şi prin balanţa de verif
care, rezultatele financiare, obligaţiile fiscale, situaţia patrimoniului, principal
ii indicatori economicofinanciari şi alte documente prezentate~-de firma debitoare
, în timpul execuţiei proiectului. La efectuarea plăţilor, ofiţerul de credit trebuie să ve
ifice: • • • încadrarea plăţilor în devizul general şi devizele pe obiecte; încadrarea plăţ
ul creditelor aprobate; încadrarea veniturilor, cheltuielilor şi profiturilor în limit
a celor prevăzute în bugete de 42
venituri şi cheltuieli;
• •
dacă resursele proprii ai! fost constituite conform documentaţiei de creditare; dacă c
reditele din balanţa de verificare a agentului economic corespund celor din .
evidenţa băncii; • •
dacă se respectă graficul de eşalonare a execuţiei obiectivului; constituirea şi eliberare
a resurselor proprii pentru investiţii. Controlul faptic, ce se realizează semestria
l sau chiar trimestrial, se exercită după un grafic
de control, în care vor fi urmărite: • • • • respectarea soluţiilor tehnice din documentaţi
adiul fizic şi calitatea lucrărilor executate; asigurarea factorilor de execuţie pentr
u perioada următoare; încadrarea lucrărilor executate şi a plăţilor făcute în cele prevăzut
mentaţia de
creditare; • • • analiza fluxului de numerar comparativ cu cel din documentaţia de credi
te; gradul de realizare a indicatorilor aferenţi obiectivului pus în funcţiune; situaţia
bunurilor ce constituie garanţia creditelor. Măsuri ce pot fi luate în urma controlul
ui Pe baza rezultatelor controalelor efectuate, inspectorii de credit fac propun
eri de măsuri, care se aprobă de conducerea unităţii, şi anume: • trecerea la restanţă a cr
lor utilizate, pentru diminuarea corespunzătoare a limitei de creditare şi recuperar
ea creditelor respective din disponibilităţile şi încasările clientului înaintea altor plăţ
excepţia drepturilor de salarii care au prioritate potrivit prevederilor Legii nr
. 53/2003 Codul muncii; • anularea sau reducerea creditului aprobat, în cazul în care
se constată că împrumutatul a prezentat băncii date nereale pentru determinarea cuantumu
lui creditului. Această măsură se ia numai după expirarea termenului de 5 zile de preavi
z scris; 43
• întreruperea imediată, fără preaviz, a punerii la dispoziţia debitorului de noi tranşe di
reditul aprobat; creditul utilizat în alte scopuri, cu dobânzile aferente, se retrag
e imediat din contul de disponibilităţi al împrumutatului, iar atunci când nu este posib
il se trece la restanţă; • întreruperea, fără preaviz, a creditării în cazul în care situaţ
ică şi financiară a împrumutatului înregistrează nivele sub după ce se constată redresarea
ei clientului; • retragerea imediată a creditului şi dobânzilor datorate din contul de d
isponibilităţi al debitorului, iar când acest lucru nu este posibil se va trece la rec
uperarea creditului şi dobânzilor prin executare silită; • pentru creditele care au fost
în competenţa de aprobare a centralei băncii, se va informa Direcţia de Creditare asupr
a măsurilor luate; •după aprobarea lor, măsurile stabilite se vor comunica în scris debito
rului în termen de 5 zile. In urma activităţii de urmărire şi control rezultă o serie de se
nale de avertizare: Semnale de avertizare din interiorul băncii: - viteză de mişcare a
contului în creştere sau în scădere; retrageri mari de numerar; intrări de cecuri returna
te; variaţia situaţiilor prognozate prezentate; amânarea furnizării situaţiilor fmanciar-c
ontabile; clientul este întotdeauna grăbit să obţină un împrumut; zvonuri; - nerespectarea
cordurilor de împrumut şi a formelor şi principiilor de creditare; - fondurile împrumuta
te sunt utilizate în alte scopuri decât cele convenite. cele avute în vedere la aproba
rea creditului şi care nu mai asigură condiţii de rambursare; banca poate reveni la ac
eastă măsură
Semnale de avertizare de la client: - schimbarea comportamentului managerilor faţă d
e întâlnirile anterioare; - evitarea de către aceştia a contactelor cu banca; - probleme
personale ale conducerii; 44
- schimbări dese în conducere; - conducere inadaptabilă la schimbare; - viteză mare de m
işcare a personalului; - active neutilizate; stocuri fără mişcare; - modificarea condiţiil
or comerciale; - imposibilitatea de acoperire a comenzilor; - politici neştiinţifice
de stabilire a preţurilor; - ramură în recesiune; - presiune mare exercitată de către cre
ditori; obiective inexistente pe termen lung; risc de tară ridicat.
II.4.1. Creditele neperformante
PRINCIPALELE CAUZE ALE APARIŢIEI CREDITELOR NEPERFORMANTE Există numeroşi factori care
ar putea genera apariţia unui credit neperformant. Cel mai adesea, apariţia unui cr
edit neperformant este, mai degrabă, rezultatul acţiunii conjugate a mai multor fact
ori, decât a unuia singur. Mulţi dintre aceşti factori ies din sfera de control a băncii
. Un singur factor - greşelile comise de funcţionarul bancar - poate fi menţinut la un
nivel minim, dacă ofiţerul de credit a parcurs şi executat cu atenţie şi minuţiozitate fie
are etapă a procesului de creditare.
III.4.2. Erori comise de catre creditor ( Banca – Ofiterul de credit)
Evitarea apariţiei creditelor neperformante începe printr-o evaluare atentă şi minuţioasă a
cererii de creditare. Orice etapă a procesului de creditare executată necorespunzător,
de la un interviu nesatisfăcător până la un proces inadecvat de monitorizare a creditul
ui, poate avea drept rezultat apariţia unui credit neperformant.
45
Unele dintre cele mai frecvente greşeli comise pe parcursul procesului de creditar
e sunt următoarele: Interviu necorespunzător (inadecvat) Discuţiile preliminare purtat
e cu clientul se dovedesc a fi necorespunzătoare atunci când ofiţerul de credit, în loc
să se axeze pe întrebări la obiect, cu scopul precis de a afla informaţii despre situaţia
financiară a clientului, preferă o conversaţie prietenească cu acesta. Un alt neajuns co
nstă în incapacitatea de a pune întrebări semnificative sau de a urmări o anumită linie, at
nci când răspunsurile primite sunt greşite sau echivoce. Interviul preliminar reprezin
tă cea mai bună ocazie în care ofiţerul de credit poate evalua trăsăturile de caracter ale
lientului. Dacă interviul este efectuat într-un mod necorespunzător, poate duce la con
cluzii greşite în ceea ce priveşte buna intenţie a clientului de a rambursa creditul. An
aliză financiară necorespunzătoare Multe dintre creditele neperformante apar atunci când
ofiţerul de credit nu consideră că analiza financiară este un factor important în luarea
deciziei finale, deci de acordare sau respingere a unei cereri de creditare. Nim
ic nu poate substitui o analiză financiară completă în cadru! procesului de creditare. O
analiză financiară necorespunzătoare constă în interpretarea superficială a bilanţului şi
tului de profit şi pierdere, precum şi neverificarea corectitudinii situaţiilor financ
iar contabile. Necunoaşterea activităţii clientului Problemele apar atunci când ofiţerul d
e credit nu cunoaşte activitatea clientului şi condiţiile în care aceasta se desfăşoară. Da
se cunosc aceste lucruri, este dificilă anticiparea necesarului de finanţare în viito
r şi determinarea celui mai adecvat tip de credit, valoarea acestuia şi condiţiile de
rambursare. Pentru mulţi beneficiari de credite, chiar dacă au o situaţie financiară bună,
este dificil să-şi onoreze datoriile dacă scadenţa acestora nu este în concordanţă cu cicl
le fluxului de lichidităţi. Garantarea defectuoasă a creditului O altă cauză care duce la
apariţia pierderilor în activitatea de creditare o reprezintă constituirea unor garanţii
necorespunzătoare pentni creditele acordate. Acceptarea unor garanţii care nu au fo
st corect evaluate în ceea ce priveşte posesia, valoarea şi posibilitatea de realizare
,
46
poate pune banca într-o situaţie lipsită de protecţie sau slab protejată în cazul în care c
ntul nuşi mai poate onora obligaţiile Documentaţie incorectă sau incompletă Lipsa unei doc
umentaţii corecte în cadrul contractului de credit, care să prevadă în mod precis, atât obl
gaţiile băncii, cât şi ale clientului, poate, de asemenea, conduce la apariţia creditelor
neperformante. Experinţă insuficientă în afaceri Multe dintre creditele neperformante po
t fi atribuite lipsei de experienţă în afaceri pe care o are clientul. Management neco
respunzător O cauză frecventă a creditelor neperformante o constituie conducerea necor
espunzătoare a activităţii. De exemplu, chiar dacă într-o întreprindere deciziile sunt luat
de către o singură persoană, tof-se va ajunge într-un punct în care este necesară angajare
unor noi factori de decizie pentru domenii specifice: financiar, marketing şi vânzări
, întrucât această infuzie de idei şi creativitate este necesară pentru desfăşurarea unei a
vităţi performante - deşi câteodată s-ar putea ca număml managerilor să fie insuficient pen
o activitate eficientă în cadrul companiei. Dar principala cauză în eşecul unei activităţi
reprezintă pur şi simplu o conducere incompetentă sau nepăsătoare. Factorii de conducere
din cadrul unei companii trebuie să fie capabili să coordoneze diferite compartiment
e într-un mod cât mai eficient, să elaboreze planuri corespunzătoare pe termen lung şi scu
rt, să folosească favorabil conjunctura şi în acelaşi timp să fie pregătiţi să reacţioneze
r schimbări adverse. Cele mai multe falimente rezultă dintr-un management necorespun
zător.
Capitalizare iniţială inadecvată Firmele mici adesea au probleme chiar imediat după înfiinţ
re datorită capitalizării inadecvate. Proprietarii subestimează costurile afacerii şi su
praevaluează viteza cu care ei pot obţine profit. Ei îşi recunosc problemele, după un timp
, atunci când capitalul lor se epuizează şi creditorii refuză acordarea de credite adiţion
ale.
47
Deteriorarea producţiei Deseori, un credit neperformant apare după ce preţul unui prod
us sau serviciu rezultat al activităţii unei societăţi, devine necompetitiv sau produsul
are o calitate necorespunzătoare. Creşterea cheltuielilor (materiale sau cu forţa de
muncă) sau lipsa unor utilaje moderne şi neţinerea pasului cu cele mai recente tehnici
de producţie, pot genera preţuri necompetitive sau pot forţa compania să scadă nivelul de
calitate pentai produsul respectiv. Activitate insuficientă de marketing Creditel
e neperformante pot apărea şi în cazul în care societatea nu desfăşoară o activitate de mar
ing corespunzătoare. O afacere trebuie să aibă un plan bine definit cu privire la recl
amă, volumul vânzărilor şi modul de distribuire al produselor. Lipsa acestei activităţi va
uce, în mod invariabil, la scăderea volumului vânzărilor şi, în consecinţă, a profitabilită
II.4.3. Identificarea creditelor neperformante
Rareori creditele devin neperformante sau generează pierderi peste noapte. Există, a
proape întotdeauna, o deteriorare graduală a calităţii creditului, care este însoţită de nu
oase semnale de avertizare. SEMNALE DE A VERTIZARE GENERALE Ofiţerul de credit tre
buie să primească, în mod regulat, din partea beneficiarului de credit situaţii financia
re asupra activităţii acestuia. Legat de acestea, există semnale de avertizare asupra
problemelor ce pot surveni în viitor: • beneficiarul de credit nu furnizează la termen
situaţiile financiare (bilanţul, contul de profit şi pierderi etc.) • schimbarea contab
ilului sau a cenzorului. Situaţiile financiare Avertismente care reies din analiza
bilanţului: • schimbări semnificative în structura bilanţului; • deteriorarea lichidităţii
a poziţiei capitalului circulant; 48
• creşterea rapidă a debitelor; • creşterea duratei medii de încasare a creanţelor; • proce
dicat al creanţelor devenite scadente şi neîncasate; • creşterea nivelului pierderilor din
credite; • creşterea accentuată a stocurilor, peste necesităţile de consum, sau încetinire
vitezei de rotaţie a acestora; • investirea în mijloace fixe, fără o finanţare corespunzăt
e; • un nivel scăzut al raportului dintre capitalul social (propriu) şi cel împrumutat; •
stagnarea capitalului; • creşteri disproporţionate ale pasivelor curente; • creşteri subst
anţiale ale pasivelor pe termen lung; • creşterea mare a rezervelor. O alta cauză pentru
apariţia creditelor neperformante o constituie incapacitatea de anticipare a conj
uncturii de piaţă şi de adaptare la schimbările acesteia. Control financiar necorespunzăto
r Un control financiar insuficient reprezintă deseori cauza prăbuşirii multor societăţi. A
r trebui să funcţioneze un sistem de încasare a debitorilor şi de evaluare a stocurilor,
de asigurare a calităţii produselor şi de control al cheltuielilor. De exemplu, probl
eme, cum ar fi nivelul excesiv sau insuficient al stocurilor, pot trece neobserv
ate până când ating proporţii critice sau creşterea debitelor poate reprezenta o ameninţare
asupra capacităţii societăţii de rambursare a creditelor.
II.4.4. Apariţia unor situaţii nefavorabie
Factori de mediu
49
O altă cauză care poate duce la apariţia creditelor neperformante, este incapacitatea
beneficiarului de credit de a face faţă consecinţelor unor dezastre naturale cum ar fi
incendii, secete, inundaţii şi furtuni. De exemplu, o inundaţie care poate distrugere
a mai mare parte a recoltei unui producător individual, ameninţă starea economică nu num
ai a producătorului dar şi a furnizoailui de utilaje agricole, îngrăşăminte şi foiţa de mun
gajată pentru recoltare dar chiar şi a producătorului de produse alimentare, pentru ca
re o diminuare a materiilor prime alimentare poate duce la creşterea costurilor. R
ecesiune economica Scăderile în activitatea economică pot stânjeni capacitatea beneficia
rului de credit de a-şi onora datoriile. De exemplu, în timpul perioadelor de recesi
une, multe societăţi se confruntă cu lipsa de lichidităţi cauzată de scăderea vânzărilor, c
ea debitelor cauzata de plăţile efectuate cu întârziere şi cu creşterea costurilor. Concure
uternică O concurenţă puternică poate pune în dificultate alte societăţi atunci când aceste
rează pe aceeaşi piaţă. O societate se poate confrunta cu scăderea vânzărilor şi va fi obli
porească costurile şi / sau să reducă marja de profit atunci când intră în competiţie cu al
mpanii mai puternice din punct de vedere economic, care au o mai bună cercetare în d
omeniul producţiei, au produse mai noi şi mai eficiente, fac o reclamă mai bună sau acor
dă un buget mai mare pentru reclamă etc. Avertismente care reies din analiza contulu
i de profit şi pierderi: • schimbări semnificative în structura contului de profit şi pier
deri; • pierderi care reduc valoarea netă; • pierderi rezultate din activitatea de exp
loatare; • creşterea costurilor şi micşorarea marjelor de profit; • creşterea vânzărilor şi
profiturilor. Astfel, evoluţia nefavorabilă a rezultatelor economice şi financiare şi,
mai mult,, rezultate economice şi financiare mai slabe decât ale altor firme din ace
laşi domeniu de activitate sunt semnale certe ale apariţiei creditelor neperformante
. 50
Alte semnale generale • Vânzarea unor active importante care afectează continuitatea p
rocesului economic. • Pierderea încrederii unor clienţi tradiţionali. • Diferenţe mari, în
s negativ, între prognoze şi realizări. • Discrepanţe în informaţiile antecedente. • Schimb
nate în sincronizarea cererii de credite sezoniere. • Creşteri abrupte în volumul cereri
i de credite. • Credite a cărei sursă de rambursare nu poate fi identificată cu uşurinţă şi
ist. • Practicarea defectuoasă a unor servicii financiare. SEMNALE ALE ACTULUI MANAG
ERIAL • Falimente anterioare. • Lipsa sau modificarea frecventă a structurii societăţii. •
socieri noi, inclusiv achiziţii, activităţi noi, o nouă zonă geografică sau o linie nouă de
oducţie. • Compania este fragmentată într-o serie de mici departamente interconectate sl
ab operaţional. • Schimbări în atitudinea faţă de bancă sau faţă de ofiţerul de credit, în
re o lipsă de cooperare. • Răspunsuri nefundamentate la semnalele băncii. • Schimbări în co
rtamentul personalului cheie. • Schimbarea personalului de conducere, a proprietar
ilor sau a personalului cheie. • îmbolnăvirea sau decesul personalului de bază. .
51
• Lipsa evidentă a unei succesiuni manageriale. • Rapeluri de muncă degradate. • Probleme
cu forţa de muncă. • Incapacitatea de planificare a activităţii. • Lipsa unui plan funcţion
• 0 slabă administrare, datorată lipsei de experienţă. • Rapoarte financiare şi control ne
espunzător. • Controale operative necorespunzătoare. • Incapacitatea de îndeplinire a obli
gaţiilor conform programului. • Asumarea unor riscuri fără garanţii corespunzătoare. • Lips
e sinceritate. • Neînţelegeri în cadrul managementului sau între parteneri. • Aventurarea î
peraţiuni noi, incerte. • Litigii împotriva beneficiarilor de credite. • Publicitate neg
ativă. SEMNALE TEHNICE ŞI COMERCIALE • Stabilirea unor preţuri nerealiste pentru produse
şi servicii. • Dorinţe speculative şi insistenţă în realizarea de afaceri riscante. • Reac
ate la restrângerea pieţelor sau la condiţiile economice nefavorabile. • Abateri de la d
isciplina contractuală.
52
• Pierderea principalelor linii de producţie, a drepturilor de distribuţie, "franchise
s" sau a surselor de aprovizionare. • Pierderea unuia sau mai multora dintre clienţi
i puternici din punct de vedere financiar. • Apariţia unor concurenţi puternici şi pierd
erea unui segment foarte mare de piaţă. • Cumpărări speculative de stocuri, care par să nu
ibă nici o legătură cu activitatea. • Utilizarea slabă a capacităţilor de producţie. • Stag
stificate ale procesului de producţie. • Slaba întreţinere a sediilor şi utilajelor. • Folo
irea de tehnologii învechite. • Înlocuirea cu întârziere a utilajelor ineficiente. • Păstra
în evidenţe a stocurilor vechi sau un nivel al stocurilor mai ridicat decât este norm
al. • Schimbări nefavorabile în profilul de afaceri. ALTE AVERTISMENTE Contacte direct
e cu clientul Menţinerea unui canal de comunicare, deschis în permanenţă, între bancă şi be
iciarul de credit este o practică foarte bună din mai multe puncte de vedere, în speci
al prin faptul că adună la un loc toate informaţiile nonfinanciare care ar putea indic
a eventuala apariţie a unui credit neperformant. Unele dintre primele semnale de a
vertizare, cum ar fi slaba întreţinere a utilajelor, deteriorarea stocurilor sau neu
tilizarea întregului personal angajat, sunt mult mai bine reperate în timpul unei vi
zite la societatea respectivă. În timpul unei conversaţii telefonice, clientul poate f
ace aluzii la anumite dificultăţi personale sau financiare care s-ar putea să nu reiasă
din bilanţ sau din situaţia contului de profit şi pierderi. 53
Informaţii importante pot fi obţinute în avans, prin contactarea directă, cât mai frecventă
a clientului. Indicaţii furnizate de către terţi Tranzacţiile dintre client şi terţi pot f
rniza unui ofiţer de credit prevăzător, o imagine intuitivă cu privire la apariţia unui cr
edit neperformant. De exemplu, ofiţerul de credit s-ar putea să observe în tabloul fin
anciar apariţia altor creditori sau să primească telefoane de la furnizori care solici
tă informaţii despre situaţia creditelor, cu scopul de a evalua clientul respectiv. Si
tuaţia contabilă Pot apărea semne de deteriorare a situaţiei contabile a clientului. Cer
erile pentru noi împrumuturi sau pentru extinderea celor existente constituie, de
asemenea, un indicator evident. Clasificarea clienţilor debitorului în grupe inferio
are poate afecta, într-o mare măsură, bonitatea debitorului.
II.4.5. Soluţionarea creditelor neperformante
EVALUAREA SITUAŢIEI CREATE Apariţia multor credite neperformante poate fi evitată prin
identificarea promptă a dificultăţilor şi prin remedierea acestora. Atunci când se confru
ntă cu apariţia unui credit neperformant, ofiţerul de credit trebuie să acţioneze imediat.
Consideraţii preliminare Cu cât este mai rapidă reacţia, cu atât deciziile luate de către
fiţead de credit sunt mai viabile. Pe de altă parte, în cazul în care nu se iau măsuri ime
diat ce sunt sesizate anumite probleme care indică apariţia unui credit neperformant
iar beneficiarul de credit întârzie mai multe luni efectuarea plăţilor, creşte posibilita
tea ca acesta să fie în întârziere şi faţă de alţi parteneri, cum ar fi creditorii comercia
u societăţile de asigurare. Acţiune competentă Ofiţead de credit trebuie să facă o aprecier
orectă cu privire la capacitatea sa de a rezolva în mod eficient o astfel de situaţie.
Trebuie avută în vedere posibilitatea solicitării unui alt ofiţer de credit cu mai mult
e cunoştinţe şi experienţă în domeniu. 54
Evaluarea situaţiei O primă etapă în rezolvarea unui credit neperformant constă în a face u
bilanţ al situaţiei. În vederea recuperării debitelor cu vechime de peste 30 de zile, p
rovenite din credite acordate de către bancă, se va efectua lunar o analiză fundamenta
tă a situaţiei economicofinanciară a clienţilor în cauză, în care se vor urmări, în princip
ectivele descrise anterior. In urma acestei analize, clientul se va încadra în următoa
rele 3 grupe: 1. Cu posibilităţi reale de recuperare a debitelor în maxim două luni. 2.
Cu posibilităţi reale de recuperare a debitelor, dar într-un termen mai îndelungat şi cu s
prijinul băncii, prin încheierea unui act adiţional la convenţia iniţială, referitor la pre
ungirea perioadei de rambursare, reeşalonarea ratelor restante pentru aceeaşi perioa
dă de rambursare, constituirea de garanţii suplimentare, suplimentarea creditului. 3
. Pentru care nu există posibilităţi de recuperare a debitelor, toate celelalte căi de îmb
unătăţire a situaţiei economico-financiare a clientului fiind epuizate. în acest caz se de
clară starea de incapacitate, prin anunţarea clientului în cauză, banca valorifică bunuril
e materiale, ce reprezentau garanţii constituite la acest credit. Ofiţerul de credit
trebuie să aprecieze situaţia în care se află clientul, să cunoască bine politica băncii,
alizeze documentaţia, să evalueze situaţia reală a garanţiilor, sa urmărească îndeaproape a
onturi bancare pe care le are clientul, să consulte, ori de câte ori este cazul, ofiţe
ri de credit mai experimentaţi, toate acestea în scopul de a formula un prim răspuns c
orespunzător din partea băncii.
Aprecieri asupra clientului Este imposibil de apreciat caracterul unui client sa
u alte caracteristici personale până când acestea nu sunt puse la încercare în confruntăril
cu situaţiile dificile. In astfel de cazuri, ofiţerul de credit trebuie să aprecieze
clientul în lumina noilor situaţii. De exemplu, este important dacă clientul recunoaşte
problemele pe care le are şi cooperează cu banca în scopul rezolvării acestora. In cazul
în care clientul este necooperant şi nu prezintă încredere, o noua perioadă de 55
încercare pentru redresarea situaţiei s-ar putea dovedi fără rezultate şi, în cazul acesta,
banca trebuie să procedeze la lichidarea garanţiilor cât mai curând posibil. S-ar putea
ca reeşalonarea creditului pe o nouă perioadă de timp să fie benefică în cazul în care bene
iarul de credit este o persoană competentă, care, accidental, este victima unor situ
aţii nefavorabile, scăpate de sub control. Deseori, la început unele activităţi, se pot co
nfrunta cu dificultăţi dar un client problemă de astăzi, poate deveni în viitor o relaţie s
lidă şi profitabilă din punct de vedere bancar. Analiza documentaţiei Ofiţerul de credit t
rebuie să studieze cu atenţie toate documentele conexe din dosarul de credit. De exe
mplu, constatarea că a expirat contractul cu un terţ girant contează, dacă se va continu
a colaborarea cu clientul sau se va căuta o altă variantă. Evaluarea situaţiei reale a g
aranţiilor Ofiţerul de credit trebuie să facă o analiză comparativă între disponibilitatea
loarea garanţiilor reale ale clientului constituite pentru împrumutul pe care 1-a pr
imit. Dacă se constată că garanţiile au o valoare de vânzare redusă, atunci lichidarea aces
ora trebuie privită ca o ultimă resursă. Pe de altă parte, dacă valoarea de lichidare a ga
ranţiilor depăşeşte datoria clientului, atunci este de preferat ca banca să solicite rambu
rsarea decât să se angajeze în prelungirea perioadei de plată. Urmărirea şi controlul contu
ui bancar al clientului Contul curent al beneficiarului de credit trebuie urmărit şi
controlat cu atenţie chiar din momentul în care creditul este identificat ca fiind
neperformant. în cazul în care clientul are şi depozite, probabil va fi necesar să se im
pună controlul asupra contului bancar, în scopul prevenirii retragerilor de sume mar
i care ar putea periclita posibilitatea băncii de încasare a împrumutului.
Consultanţa juridică Departamentul juridic, trebuie să ajute ofiţerul de credit la deter
minarea alternativelor pe care le are în cazul apariţie! unui credit neperformant. J
uristul poate face recomandări sau poate să avertizeze asupra executării anumitor comp
ensaţii legale iar un ofiţer de credit mai experimentat poate conduce şi superviza măsur
ile necesare. 56
CAPITOLUL III. NOUL ACORD DE LA BASEL
III.1. Acordul Basel II
57
Mediul, în continuă schimbare, în care operează băncile, generează noi oportunităţi de afac
dar acestea presupun, totodată, riscuri tot mai mari şi mai complexe care, la rândul l
or, se constituie într-o provocare, pe cât de reală, pe atât de ameninţătoare pentru abordă
e tradiţionale ale managementului bancar. Avându-se în vedere importanţa deosebită pe care
sectorul bancar o reprezintă pentru orice economie naţională-prin funcţiile vitale pe c
are le îndeplineşte, şi anume: de sistem de plăţi, de sistem de creditare a economiei real
e sau de vehicul de transmitere a politicii monetare naţionalereglementarea şi supra
vegherea pe baze prudenţiale a principalelor componente ale sistemului bancar devi
ne o premisă şi în acelaşi timp o condiţie esenţială pentru asigurarea şi menţinerea sănătă
inanciare a unei ţări. Neoliberalismul excesiv practicat în domeniul financiar-bancar
la sfârşitul deceniului trecut în marea majoritate a ţărilor actualei Uniuni Europene vine
să confirme efectele negative pe care lipsa unor reglementări corespunzătoare le poat
e genera şi induce asupra sistemului bancar.Astfel,lanţul de falimente declanşat la ni
velul instituţiilor financiar-bancare europene a avut consecinţe nu doar în plan naţiona
l,ci s-a propagat cu repeziciune la nivel european,ca urmare a interdependenţelor
existente între diferitele sisteme financiare europene(efect cunoscut sub numele d
e „efectul domino").Consecinţele directe ale acestui fenomen s-au regăsit în scăderea încre
erii populaţiei şi a agenţilor economici în sistemele bancare naţionale şi în perpetuarea,
termen lung, a acestei crize. Conştientizând importanţa deosebită pe care stabilirea unu
i cadru legal solid şi transparent o poate avea asupra redării încrederii în sistemul ba
ncar, autorităţile internaţionale, cu veleităţi în domeniul supravegherii prudenţei bancare
u înaintat în iunie 1999 noi propuneri de îmbunătăţirie a reglementărilor Acordului Basel 1
oile prevederi acordă o atenţie sporită necesităţii determinării gradului adecvat de capita
izare a instituţiilor financiare ca o funcţie de nivel agregat al riscurilor la care
acestea se expun în derularea activităţilor lor.Totodată, aceste reglementări urmăreau,în
la măsură, punerea fundamentelor unei convergenţe în domeniul supravegherii prudenţiale, în
vederea garantării unui cadru transparent şi concurenţial tuturor băncilor care activează î
plan internaţional. Scopul final 1-a reprezentat în cele din urmă îmbunătăţirea politicilo
e management al riscului bancar şi adaptarea lor la realităţile unei lumi financiare c
aracterizate printr-un grad ridicat de incertitudine şi o volatilitate deosebită a f
luxurilor de capital. În acest context, prima parte a lucrării de faţă se va concentra p
e surprinderea principalelor aspecte vizând necesitatea şi oportunitatea procesului
reglementării prudenţiale a sectorului bancar. Reglementarea prudenţială are drept obiec
tiv major asigurarea protecţiei clienţilor, acţionarilor şi creditorilor unei bănci, prin
definirea unui nivel suficient al capitalizării bancare. 58
"Capitalul economic"- reprezentat de acel nivel al capialului necesar acoperirii
pierderilor normale, peste cele medii estimate- reprzintă un bun indicator al nec
esarului de fonduri destinate asigurării unui nivel optim de protecţie. De asemenea,
în vederea creşterii preciziei în determinarea gradului optim de adecvare a capitalul
ui, Acordul Basel 2 instituie ca o noutate în domeniu obligaţia determinării nivelului
fondurilor proprii ca o funcţie de dublă senzitivitate a acestora la riscul asociat
diferitelor tipuri de active avute în vedere (credite, linii de credit, împrumuturi
ipotecare etc), precum şi la diferitele clase de risc în care sunt încadraţi iniţial debi
torii. In vederea contracarării tendinţelor instituţiilor de credit de a-şi maximiza pro
fiturile prin utilizarea intensivă a fondurilor proprii, autorităţile de supraveghere,
în domeniu, au impus menţinerea unui anumit echilibru între fondurile proprii şi nivelu
l capitalului împrumutat, stabilind restricţii în ceea ce priveşte utilizarea peste anum
itw niveluri a resurselor proprii. Primul Acord de la Basel, elaborat în anul 1998
, aducea ca un element de noutate faţă de reglementările anterioare în domeniu ideea îmbună
ii calităţii managementului riscului şi stabilirea unui nivel al capitalizării băncii calc
ulat în funcţie de senzitivitatea la risc a activelor sale ( a creditelor acordate).
In acest context a fost introdus indicele Cook, definit ca raport între capitalur
ile proprii ale oricărei instituţii de credit şi activele sale ponderate în funcţie de ris
c. Nivelul minim al acestui indicator a fost stabilit la 8 %.Indicele Cook este
relativ simplu de aplicat şi permite verificarea şi compararea facilă a nivelulu de so
lidaritate al băncilor. Comitetul de la Basel a decis ulterior revizuirea acordulu
i cu privire la evaluarea băncilor din mai multe motive, din care cele mai importa
nte sunt rapida dezvoltare a noilor tehnici de management al riscurilor la nivel
ul instituţiilor bancare şi proliferarea inovaţiilor financiare de tipul instrumentelo
r derivate, care au creat riscuri ce nu sunt încadrate în algoritmul stabilit prin A
cordul din 1988. Procedura de aplicare a prevederilor Acordului prevdea, de asem
enea, stabilirea nivelului capitalutilor proprii ca o sumă intre capitalul social
al băncii, rezervele acesteia, datoria subordonată şi provizioanele de risc, din care
urmau să se deducă: activele intangibile şi participaţiile de natura imobilizărilor financ
iare la alte instituţii de creditare. Cât priveşte necesarul de capital, nivelul acest
uia urma să se determine în funcţie de gradul de risc asociat activului şi nu debitorulu
i ca atare. Cu alte cuvinte, în cazul deschiderii unor linii de credit, de exemplu
, pentru doi clienţi ai băncii, ponderea de capital pe care banca trebuie să o deţină în fi
care din cele două cazuri era 100% (liniile de credit sunt asociate poziţiilor de ac
tive din afara bilanţului). Cu toate acestea, probabilitatea de manifestare a risc
ului de credit ( a riscului ca unul din clienţi să nu îşi îndeplinească la scadenţă obligaţ
plată ) este mult mai mare în cazul unor clienţi cu o bonitate financiară mai redusă decât
cazul clienţilor cu un standing financiar solid. 59
În acest fel, prin nediferenţierea nivelului de capital al unei bănci şi în funcţie de cali
atea clienţilor săi, eficienţa metodologiei de adecvare a capitalului este vizibil red
usă, ceea ce poate avea, în timp, repercusiuni asupra stabilităţii întrgului sistem bancar
. În ceea ce priveşte valoarea capitalului propriu, Acordul 1 prevedea, în plus, unele
cerinţe resrictive.Aceasta trebuia să acopere în proporţie de peste 50% datoriile băncii ş
provizioanele constituite împotriva riscului de creditare, pentru ca banca respec
tivă să poată fi încadrată în categoria băncilor cu un grad adecvat de capitalizare.
III.2. Obiectivele Acordului Basel II
Principalele obiective pe care acest prim Acord le urmărea în planul disciplinei finân
ciarbancare constau în protecţia clienţilor împotriva eventualelor riscuri sistematice c
are pot să apară la nivel financiar, în conferirea unei stabilităţi sporite sistemului ban
car şi în imprimarea unui grad ridicat de eficienţă a operaţiunilor bancare prin diminuare
a probabilităţii de apariţie şi manifestare a pierderilor la nivelul portofoliului de cr
edite gestionat de către bancă. Cea de-a doua direcţie de acţiune, care a făcut practic tr
ecerea între cele două acorduri de la Basel, o reprezintă elaborarea Directivei europe
ne asupra adecvării capitalului. Aceasta stabilea norme concrete de aplicare a pre
vederilor Acordului Basel 2 . Astfel, Directiva impunea,printre altele, ca toate
băncile active în spaţiul european săimplementeze prevederile acordului până în anul 2007.
asemenea, ţările recent integrate în Uniunea Europeană ( pe data de 1 mai 2004 ), precu
m şi ţările prevăzute să adere la Uniune în orizontul de timp 2007 ( România şi Bulgaria) u
să se conformeze şi ele noului Acord. Ca un element de noutate introdus de Directivă,
comparativ cu Basel 1, putem aminti luarea în calcul a gradului de capitalizare al
unei bănci şi a riscului de piaţă. în acest scop se urmărea o divizare a activelor financi
re ale unei bănci în: active financiare pe termen lung evaluate la valoarea contabilă şi
, respectiv, active încadrate în categoria celor speculative ( investiţii pe termen sc
urt). Pentru evaluarea senzitivităţii la risc, doar poziţiile speculative urmau a fi l
uate în calcul. Acestea erau marcate periodic la piaţă urmând a servi determinării nivelul
ui ajustat la risc al capitalului băncii. A treia direcţie de acţiune în ceea ce priveşte
adecvarea capitalului face referire la Acordul Basel 2. Acesta va putea fi utili
zat începând cu luna ianuarie 2006 în paralel cu Basel 1, urmând ca de la sfârşitul aceluia
an singurul acceptat în determinarea nivelului de capitalizare a instituţiilor finan
ciar-bancare să fie Noul Acord. Basel 2 a adus câteva inovaţii în planul supravegherii p
rudenţiale, prin definirea unui sistem în trei etape de evaluare şi urmărire a riscului şi
în determinarea în consecinţă a nivelului optim de capitalizare .Astfel, noul Acord ave
a ca obiectiv crearea unui cadru de adecvare a fondurilor proprii 60
mult mai sensibile faţă de riscurile bancare şi stimularea băncilor în direcţia îmbunătăţir
elor de măsurare şi management al riscurilor. Cei trei piloni pe care se bazeazănoul A
cord Basel 2 fac referire, în primul rând, la necesitatea menţinerii unor limite minim
e de capital, la o întărire a procesului supravegherii prudenţiale, precum şi la definir
ea unor reguli minime de disciplinăde piaţă, acordând în acest sens competenţe lărgite bănc
comerciale din jurisdicţia lor , constituirea unui nivel al capitalului în exces, faţă d
e nivelul minim reglementat prin Basel 2, în cazul în care identifică factori suplimen
tari de risc precum: • Riscuri associate activităţii activităţii de creditare ( concentrar
ea pe anumite sectoare sau firme şi lipsa unei diversificări corespunzătoare a portofo
liului de credite al băncii, existenţa unor puternice corelaţii între diversele credite
din portofoliu etc ). • • Efectele unui ciclu economic aflat în faza de depresiune. Al
te caracteristici nefavorabile care afectează în mod direct sau indirect sistemul ba
ncar. Primul Acord Basel din 1998 a stabilit un raport de minim 8 % între capitalu
rile proprii şi expunerea băncii.Practica a demonstrat însă că între nivelul capitalului şi
sc este dificil de stabilit un raport, pot exista situaţii când riscurile asumate de
bănci sunt mici şi limita de 8 % devine costisitoare şi situaţii când limita nu este sufi
cient dacă băncile se expun la riscuri semnificative. Obiectivul general al Acordulu
i Basel 2 este acela de a promova capitalizarea adecvată a băncilor şi de a susţine dezv
oltarea managementului riscului, consolidând astfel astfel stabilitatea sistemului
financiar. Obiectivul va fi realizat prin introducerea a trei coloane care susţin
una pe cealaltă şi care creează stimulente pentru bănci de a perfecţiona calitatea proces
elor de control. Pima coloana reprezintă consolidarea semnificativă a necesarului mi
nim stabilit de Acordul din 1998,iar a doua şi a treia coloană reprezintă completările i
novatoare la supravegherea capitalului. Noul Acord Basel 2 identifică mult mai bin
e riscurile cu care se confruntă instituţiile de credit, pentru că vizează şi alte riscuri
decât cele de credit şi de piaţă. Acest lucru semnalează importanţa care este acordată ace
r riscuri, în sensul că manifestarea lor poate cauza instituţiilor de credit pierderi
semnificative. Atenţia noului acord este deci îndreptată spre riscul operaţional cu care
se confruntă instituţiile de credit. Obiectivele Acordului Basel 2, se referă în princi
pal la: - Asigurarea unui cadru mai flexibil pentru stabilirea cerinţelor de capit
al, adecvat profilului de risc al instituţiilor de credit. - Consolidarea premisel
or pentru stabilitatea sistemului financiar. 61
Obiectivele BNR cu privire la implementarea Basel 2 pot fi sintetizate astfel: -
Dezvoltarea sistemelor de management al riscului la nivelul instituţiilor de cred
it. - Transparenţa în legislaţia primară şi secundară a noilor cerinţe prudenţiale. - Dezvo
a mijloacelor de supraveghere prudenţiale adecvate noului context. În abordarea conc
eptului de stabilitate financiară, considerăm că trebuie să se ia în considerare două metod
de abordare. Prima metodă se referă la factorii de risc care derivă din interiorul si
stemului financiar precum creditul şi lichiditatea. Cea de-a doua metodă se referă la
riscurile care provin din afara sistemului financiar. Pe această zonă a riscurilor r
emarcăm în mod deosebit: • • creşterea semnificativă a datoriei şi preţurilor activelor. di
onalităţii macroeconomice precum majorarea preţurilor mărfurilor sau dezechilibrele semn
ificative din economia mondială.
III.3. Structura Acordului Basel II
Astfel, noua structură a acordului Basel 2 are la bază trei piloni: Pilonul 1- Cerinţe
minime de capital Reguli flexibile şi avansate de determinare a cerinţelor minime d
e capital pentru: Riscul de credit: - abordarea standardizată - abordarea bazată pe
modele interne (Internai Rating Based Approach - IRB) Riscul de piaţă Risc operaţional
-abordarea indicatorului de bază -abordarea standardizată abordarea evaluării avansat
e (modele interne)
Pilonu 2 - Supravegherea adecvării capitalului - Rol activ al autorităţii de supravegh
ere în evaluarea procedurilor interne ale băncilor privind adecvarea capitalului la
profilul de risc - Verificarea procedurilor interne ale băncilor de către autoritate
a de supraveghere - Impunerea cerinţei ca instituţiile de credit să menţină capital în exce
faţă de nivelul minim indicat de Pilonul 1. - Implementarea unor mecanisme de inter
venţie timpurie a BNR Pilonul 3 - Disciplina de piaţă 62
Cerinţe de raportare mai detaliate către BNR şi, ca noutate, către public, referitoare l
a: structura acţionariatului expunerea la risc adecvarea capitalului la profilul d
e risc
Pilonul 1 se referă la cerinţa de adecvare a capitalului, permite identificarea a tr
ei componente ale riscului: riscul de credit, riscul de piaţă şi riscul operaţional. Pil
onul 1 din noul Acord de Capital revizuieşte restricţiile impuse prin Acordul din an
ul 1998 aliniind necesarul minim de capital la riscul concret al pierderilor eco
nomice pentru fiecare bancă, astfel: În primul rând, Basel 2 ia în calcul riscul pierder
ilor referitoare la credit, în general prin impunerea unor niveluri mai mari de ca
pital pentru acele credite care se presupune că reprezintă un risc mai mare. în acest
sens se pot identifica trei opţiuni prin care băncile şi supraveghetorii pot alege o a
bordare cât mai potrivită complexităţii activităţilor şi controalelor interne ale unei bănc
in "abordarea standardizată"a riscului referitor la credite, băncile care practică for
me mai simple de creditare şi cu giranţi şi care au structuri de control mai simple, p
ot utiliza evaluările externe ale riscului presupus de credit pentru a evalua cali
tatea creditului clientelei în scopul adecvării capitalului. Băncile care şi-au dezvolta
t sisteme mai complexe de evaluare a riscului şi de asumare a riscului, cu aprobar
ea supraveghetorilor naţionali, pot alege una dintre cele două abordări bazate pe rati
ngul intern (IRB) pentru riscul presupus de creditare. Folosind o abordare IRB,
băncile se bazează parţial pe propria lor evaluare a riscului privitor la creditul cli
entului pentru a determina necesarul de capital, supus datelor stricte, validării şi
cerinţelor operaţionale. În al doilea rând, noul acord stabileşte un necesar explicit de
capital pentru expunerile bancii la riscul pierderilor cauzate de deficientele s
istemului, a proceselor sau a personalului sau cauzate de evenimente externe, cu
m sunt dezastrele naturale. Similar gamei de opţiuni pentru evaluarea expunerilor
la riscul privitor la credit, băncile vor alege una dintre cele trei abordări de eva
luare a expunerii la riscul operaţional asupra căruia atât băncile, cat si supraveghetor
ii acestora, vor cădea de acord asupra calităţii si complexităţii controalelor interne asu
pra acestui domeniu al riscului. În al treilea rând, aliniind necesarul de capital p
ropriilor evaluări ale băncii la expunerea la riscul de credit şi la riscul operaţional,
Cadrul Basel II încurajează băncile saşi perfecţioneze aceste evaluări. De asemenea, se of
ră stimulente explicite în forma necesarului redus de capital pentru a
63
adopta atât evaluări mai comprehensive şi mai precise ale riscului, cât şi procese mai efi
ciente de control ale expunerii la risc. În ceea ce priveşte evaluarea riscului de c
redit opţiunile pentru calculul riscului de credit includ o abordare standardizată şi
o abordare pe baza de modele bazate pe rating-uri interne (IRB). Abordarea stand
ard este din punct de vedere conceptual aceeaşi ca şi in vechiul acord, dar este mai
sensibilă la risc: banca acordă un coeficient de risc fiecăriu activ şi elementelor ext
rabilanţiere şi însumează activele în funcţie de aceşti coeficienţi de risc. Coeficienţii d
individual de credit depind de categoria împrumutatului (state suverane, bănci, comp
anii). Coeficienţii de risc vor fi redefiniţi in funcţie de rating-ul acordat de o age
nţie de rating specializată . De exemplu , pentru un credit acordat unei firme , aco
rdul existent prevede un singur coeficient de risc : 100%, dar noul acord preved
e patru categorii: 20%, 50%, 100%, 150%. În abordarea standardizată , Agenţia Standard
&Poor 's grupează debitorii pe clase de risc care reflectă capacitatea şi voinţa acestor
a de a-şi indeplini obligaţiile financiare contractuale. Pe baza unor indicatori de
performanţă se acordă fiecărui debitor un scor cuprins între 1 (cel mai bun risc ) şi 5 (ce
mai slab risc), scor care este transformat ulterior în clase de risc. Semnificaţia
claselor de risc pe termen lung este următoarea : • • • • Clasa AAA - capacitate deosebit
de mare de respectare a angajamentelor financiare; Clasa AA - capacitate foarte
mare de îndeplinire a obligaţiilor financiare ; Clasa A - capacitate mare de îndeplini
re a obligaţiilor financiare ; Clasa BBB - capacitatea de îndeplinire a obligaţiilor f
inanciare este bună , dar există un
anumit grad de sensibilitate la condiţiile economice nefavorabile ; • • Clasa BB - vul
nerabilitate mică pe termen scurt dar un grad de sensibilitate la condiţii economice
mai mare comparativ cu clasa BBB ; Clasa B - în prezent există capacitate de onorar
e a angajamentelor financiare , dar viitorul este incert. Clasele de risc pot pr
imi semnul plus sau minus, care indică poziţia in cadrul clasei, superioară, respectiv
inferioară. Băncile vor putea utiliza propriile estimări şi modele de evaluare privind
credibilitatea debitorului. In acest sens sunt prevăzute metode analitice distinct
e pentru diferitele tipuri de expunere la risc, de exemplu , pentru creditarea f
irmelor şi a persoanelor fizice ale căror caracteristici de risc sunt diferite. Banc
a estimează credibilitatea fiecărui debitor şi rezultatele sunt transformate în probabil
ităţi ale pierderilor viitoare, care formează baza cerinţelor de capital minim >8%. 64
Prin metodele de bază se estimează probabilitatea de nerambursare a fiecărui debitor,
iar autorităţile monetare vor furniza celelalte informaţii. Conform metodelor avansate
, o bancă cu un proces de alocare a capitalului suficient de dezvoltat va putea o
feri alte informaţii necesare. Prin ambele metode coeficienţii de risc vor fi mult m
ai diversificaţi decât cei din abordarea standard. Acordul din anul 1988 a stabilit
cerinţele de capital doar prin prisma riscului de credit, însă capitalul era destinat
să acopere şi celelalte riscuri. Despre riscul operaţional Comitetul de la Basel arată că
reprezintă riscul de a înregistra pierderi ca urmare a unor sisteme informatice sau
de personal defectuoase, fraude , documentaţie incompletă sau greşită. în prezent, băncile
loca în medie riscului operaţional 20% din capitalul lor intern. Pilonul 2 se referă l
a supravegherea procesului intern de evaluare a capitalului . în acest sens, se ur
măreşte întărirea controlului pe care băncile centrale îl pot avea asupra instituţiilor de
dit, luând în considerare strategiile active şi riscurile excesive pe care şi le pot asu
ma companiile. Pilonul 2 a noului acord de capital adminte necesitatea unei revi
zuiri de supraveghere eficiente a evaluării interne a băncilor asupra riscurilor tot
ale pentru a se asigura că managementul băncii procedează corect şi alocă un capital cores
punzător pentru aceste riscuri, astfel: • Supraveghetorii naţionali vor evalua activităţil
e şi profilele riscurilor pentru băncile individuale pentru a determina dacă aceste or
ganizaţii trebuie să deţină nivele mai ridicate de capital decât se specifică a fi necesaru
minim si de a identifica acţiunile corectoare care trebuie întreprinse ; • Comitetul
de la Basel consideră că, atunci când supraveghetorii trebuie să impună băncilor să dezvolt
tructuri solide de control şi să perfecţioneze aceste procese de control. Acordul Base
l 2 prevede că băncile centrale vor fi abilitate să stabilească nivelul minim de resurse
ale băncii, necesare pentru intermedierea bancară şi pot stabili cerinţe mai mari decât r
aportul minim convenit (adică rezerve mai mari sau mai mici în funcţie de profilul de
risc al instituţiei de credit). Pilonul 3 vizează disciplina şi transparenţa pieţei. Trans
parenţa din partea instituţiilor de credit contribuie la o mai bună înţelegere în rândul pa
cipanţilor de pe piaţă, a calităţii managementului unei instituţii de credit şi al profilul
de risc al acesteia. De pildă , instituţiile de credit ar trebui să publice semestrial
informaţii legate de creanţe nerecuperate. Transparenţa va fi in avantajul investitor
ilor, al deponenţilor şi chiar al instituţiilor de credit, ajutând la menţinerea stabilităţ
a eficienţei operaţiilor pe pieţele de capital. 65
În cele ce urmează prezentăm succint modificările aduse de noul Acord Basel 2 în comparaţie
cu Acordul Basel 2. Astfel, prin Acordul Basel 2, elementele de noutate sunt următ
oarele : 1. lărgirea gamei ponderilor de risc de credit de la un număr de patru cate
gorii la opt ( 0%, 10%, 20%, 35%, 50%, 75%, 100% si 150%) 2. diversificare instr
umentelor de diminuare a riscului de credit ( recunoaşterea ca diminuatoare de cre
dit a garanţiilor oferite de administraţii locale şi regionale , entităţi din sectorul pub
lic sau alte entităţi cu rating ridicat, utilizarea instrumentelor derivate – credit d
efault swap, total return swap, credit linked notes) 3. utilizarea rating-urilor
pentru evaluarea clienţilor (ex.: pentru autorităţi centrale, corporaţii, instituţii de c
redit etc.) stabilite de agenţii de rating independente. Prevederile primului pilo
n pe care se structurează Acordul Basel 2 sunt completate, la rândul lor, cu prevede
rile pilonului 2 "Supraveghere prudenţială" şi , respectiv ale pilonului 3 „Reguli de pu
blicitate şi transparenţă", care nu fac altceva decât să stabilească instrumentele necesare
punerii în practică a primului pilon. Interdependenţa între cei trei piloni de bază ai aco
rdului Basel 2 este susţinută, de fapt, de către chiar Banca Reglementărilor Internaţional
e (Bank of International Settlements - BIS) care preciza în ultimul său raport: „Este
absolut necesar ca cerinţele minime de capital ale primului pilon să fie susţinut de o
implementare robustă a celui de-al doilea, incluzând aici eforturile băncilor în vedere
a stabilirii nivelului de adecvare a capitalului şi, respectiv, eforturile autorităţil
or de supervizare de a revizui aceste metode de calcul. în plus, prevederile privi
nd publicitatea, stabilite de pilonul 3 al Acordului-cadru, sunt esenţiale în asigur
area unei concordanţe între disciplina de piaţă şi ceilalţi doi piloni. Cei trei piloni sta
ilesc avantajele prudenţiale specifice activităţii fiecărei instituţii de credit şi profilu
ui de risc pe care acesta îl prezintă. De asemenea, prevederile cuprinse în Basel 2 co
nduc la dezvoltarea pieţei,instituţiilor de rating ca urmare a faptului că instituţiile
de credit pot determina calitatea creditului prin raportarea la evaluările realiza
te de instituţiile externe de evaluare a creditului. Totodată, noile regulamente asi
gură cadrul legal pentru diversificarea metodelor privind evaluarea riscurilor şi st
abilirea cerinţelor de capital de la un nivel simplificat, prevăzut în Acordul de Capi
tal Basel 1, la un nivel sofisticat, prevăzut în Acordul Basel 2 şi determină o reducere
a cerinţelor de capital în contextul evoluţiei de la o abordare simplificată la abordări
avansate. De asemenea prevederile celor trei piloni vizează tratamentul riscului d
e credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacţi
ilor de răscumpărare, al operaţiunilor de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut, al tr
anzacţiilor pe termen lung de decontare şi al tranzacţiilor de creditare în marjă, tratame
ntul riscului de credit aferebt expunerilor securizate şi al poziţiilor de securitiz
are, expunerile mari ale instituţiilor de credit şi firmelor de investiţii, adecvarea
capitalului 66
instituţiilor de credit şi firmelor de investiţii, criteriile tehnice referitoare la o
rganizarea şi tratamentul riscurilor şi criteriile tehnice utilizate pentru verifica
rea şi evaluarea cadrului de administrare a strategiilor, proceselor şi mecanismelor
implementate pentru administrarea riscurilor, cerinţelor de publicare pentru inst
ituţiile de credit şi firmele de investiţii. Aceste acte normative implementează în legisl
aţia românească prevederile a două directive, transpunând la nivelul cadrului normativ pre
vederile Acordului Basel 2.
III.4.1. Implementarea Basel II în România
Proiectul de implementare a Noului Acord de Capital (Basel 2) se derulează prin tr
anspunerea în legislaţia naţională a normelor comunitare, pe baza unei agende riguros et
apizate, pentru realizarea căreia sunt antrenate resurse considerabile. Implementa
rea Basel 2 în România a demarat relativ târziu şi presupune provocări mari atât pentru ban
a centrală, cât şi pentru instituţiile de credit. Este posibil ca în prima fază, majoritate
covârşitoare a băncilor să adopte varianta cea mai simplă de cuantificare a cerinţelor de
apital. După 5 ani de lucru, în iunie 2004 Comitetul de la Basel a publicat forma fi
nală a Noului Acord de Capital sau Basel 2 (BIS, 2004). Obiectivul documentului es
te de a stabili un cadru mai performant al managementului riscului şi al guvernant
ei corporatiste pentru bănci, conducând implicit şi la consolidarea stabilităţii financiar
e. Instrumentele de realizare a obiectivului sunt structurate în trei piloni: 1. c
erinţele minime de capital, 2. procesul de supraveghere 3. disciplina de piaţă. PILONU
L I stabileşte cerinţele de capital pentru riscul de credit, de piaţă şi operaţional. Basel
II tratează amplu riscul de credit şi oferă băncilor o gamă largă de opţiuni pentru calcula
cerinţelor de capital în funcţie de tipologiile expunerilor. Trei metode pot fi folos
ite în acest scop: abordarea standard, abordarea de bază şi abordarea avansată utilizând m
odele interne de rating. PILONUL II abordează calitativ cerinţele prudenţiale prin int
ermediul
procesului de supraveghere. Autoritatea de supraveghere capătă competenţe sporite în eva
luarea rocedurilor interne ale băncilor cu privire la adecvarea capitalului funcţie
de profilul de risc. La rândul lor, instituţiile de credit trebuie să fie capabile să id
entifice, să 67
măsoare, să raporteze toate riscurile la care sunt expuse şi să aloce capital în mod cores
punzător. Riscurile nu sunt doar cele captate în Pilonul I, ci şi cel de lichiditate,
riscul de rata dobânzii pentru expuneri care nu sunt în portofoliul de tranzacţionare,
riscul de concentrare, riscul rezidual, cel reputaţional şi strategic. Autoritatea
de supraveghere poate solicita capital suplimentar dacă apreciază că aceste riscuri nu
sunt acoperite şi/sau banca nu are implementate sisteme corespunzătoare de control.
Nu în ultimul rând, autoritatea trebuie să construiască mecanisme de intervenţie timpurie
care să prevină diminuarea capitalului băncilor sub pragul minim. PILONUL III încurajea
ză disciplina de piaţă prin promovarea dezvoltării unui set de cerinţe de raportare mai de
taliate către autoritatea de supraveghere şi către public. Creşterea transparenţei scade a
simetria informaţională, iar riscurile pot fi mai bine evaluate. Cerinţele de componen
telor capitalului, cerinţele de capital pentru toate riscurile etc.).raportare sun
t calitative (ex: nivelul de consolidare, structura acţionariatului, strategia bănci
i pentru anumite expuneri etc.) şi cantitative.
III.4.2. RoIul BNR în procesul supravegherii prudenţei bancare.
Adoptarea Acordului Basel Aşa cum Directiva Europeană privind adecvarea capitalului
o prevede, România şi Bulgaria trebuie să facă progrese considerabile în domeniul supraveg
herii prudenţiale pentru a se putea alinia, până în anul 2007, noilor cerinţe ale Acordulu
i Basel 2. O analiză asupra progreselor înregistrate de România în adoptarea reglementăril
or Acordului Basel 2 relevă faptul că ţara noastră a făcut deja primii paşi spre racordarea
la noile cerinţe internaţionale privind supravegherea prudenţială prin pachetul legislat
iv elaborat în ultimii ani.în acest sens ţinem să menţionăm între altele: • • • Norma nr. 1
vind organizarea şi controlul intern al activităţii instituţiilor de credit, precum şi org
anizarea activităţii de audit. Norma nr.12/ 2003 privind supravegherea solvabilităţii şi a
expunerilor mari ale instrumentelor de credit cu actualizările ulterioare (Norma
nr.9/2004). Norma nr. 5/2004 privind adecvarea capitalului instituţiilor de credit
. Cu toate acestea, România este încă departe de atingerea obiectivelor sale de încadrar
e în prevederile Acordului Basel 2 datorită unor probleme operaţionale care mai persis
tă încă în implementarea acestui acord. Dintre acestea am putea aminti: costurile ridica
te de infrastructură 68
privind investiţiile în soluţii IT dedicate; lipsa unor baze de date suficiente care să
permită aplicarea pe criterii de eficienţă ridicată a modelelor interne şi aşa simpliste de
evaluare a pierderilor rezultate den manifestarea riscului de creditare şi stabili
rea pe această cale a unui nivel optim de adecvare a capitalului; inexistenţa unor s
isteme de rating intern, transparente şi aplicabile tuturor claselor de activitate
şi, în fine, lipsa unei bune cunoaşteri a acordului de către instituţiile financiare aviz
ate.
III.5.1. Schimbările apărute în sistemul bancar român, odată cu implementarea Acordului Ba
sel 2.
Prevederile Acordulu Basel 2 au intrat in vigoare în Uniunea Europeană la 1 ianuarie
2007. Astfel, aplicarea Acordului Basel 2 în domeniul bancar a redus împrumuturile
acordate băncilor de către instituţiile financiare internaţionale, întrucât acestea trebuie
eliberate numai în funcţie de ratingul acordat solicitantului. în urma introducerii Ac
ordului de capital Basel 2 au fost afectate in mod deosebit băncile mici, întrucât au
fost obligate de BNR (Banca Naţională a României) să-şi majoreze capitalul social. Problem
ele băncilor s-au reflectat şi în relaţiile acestora cu firmele care solicită credite, într
cât pentru acoperirea riscului operaţional, instituţiile financiare vor fi obligate să r
eevalueze riscul clienţilor. Comitetul Basel, format din 13 autorităţi bancare de regl
ementare, din tot atâtea ţări puternic industrializate,(grupul celor 10-G, iniţial) a el
aborat acordurile Basel 1 (1988) şi Basel 2 (2004)5, care impun în esenţă standarde pent
ru măsurarea riscului de către bănci şi pentru alocarea de capital pentru acoperirea ace
stor riscuri. Primul Acord de capital Basel 1, care acoperea riscul de credit st
abilea un sistem minim de capital necesar în funcţie de activele ponderate de risc.
Un Acord de modificare a fost eliberat în 1996 pentru acoperirea riscului de piaţă în fu
ncţie de portofoliile de tranzacţionare. Deşi a fost un bun punct de pornire, Basel 1
a fost foarte simplist în abordarea globală a riscului de credit. De exemplu Basel 1
nu distingea caracteristicile de risc pentru un împrumut de un an, comparativ cu
un împrumut de 5 ani. Comitetul de la Basel are în vedere trei obiective pe baza căror
a au fost elaborate acordurile şi anume: siguranţa (a proteja clienţii
5 Helian D -" Impactul Aplicării Basel 2 Asupra Sistemului Bancar Românesc."
împotriva riscului sistemic); soliditate (a asigura siguranţă în sistemul bancar); efici
enţa (a desemna capitalul ca o funcţie a riscului bancar şi a asigura băncile să opereze l
a costuri reduse). întrun plan mai larg, macroeconomic, se doreşte o stabilitate a p
ieţei financiare internaţionale print-un mai eficient management al riscului. Faţa de
Acordul Basel l(care lua în calcul doar riscurile
69
de credit şi de piaţă), Basel 2 introduce criterii noi de abordare atât pentru riscul de
credit cât şi pentru cel operaţional. Pentru riscul de credit, Basel 2 pune la dispoz
iţia băncilor trei abordări pentru calcularea capitalului minim necesar acoperirii ris
cului: abordarea standardizată (prin ratinguri/evaluări externe bănci); abordarea pe b
ază de evaluări interne de fundamentare (proprii evaluări ale băncilor), abordarea avans
ată, pe baza evaluării interne. Indiferent de abordările care trebuie folosite,- cele
noi sau cele modificate- cerinţele Acordului Basel 2 vor conduce spre schimbări impo
rtante în nevoile de resurse, în procesele interne şi în arhitectura sistemului informat
ic bancar. Pe plan internaţional, ţările în curs de dezvoltare vor adopta principiile de
management al riscului ce sunt incluse în Acordul Basel 2, pentru a dovedi comuni
tăţii internaţionale preocuparea pentru un management eficient al riscului. Aceasta es
te una din condiţiile impuse autorităţii de reglementare din aceste ţări, de către organiza
le internaţionale pentru alocări de fonduri. Odată cu implementarea Acordului Basel 2 în
România au apărut o serie de inovaţii în domeniul creditării bancare, Basel 2 acţionând co
rm principiului cadrului de reglementare care urmăreşte „adaptarea managementului risc
uriolor în funcţie de particularităţile fiecărei instituţii de credit (volum de activitate
caliatatea portofoliului de plasamente)." Cadrul de reglementare asigură: • • • Senzitiv
itate faţă de profilul de risc, volumul şi gradul de sifisticare a activităţii, cu dreptur
i şi răspunderi sporite pentru instituţiile de credit. Convergenţa obiectivelor interne
ale instituţiilor de credit (de management al riscului şi de luare a deciziilor de a
faceri) cu cele urmărite de autorităţile de supraveghere. Compensarea influenţelor din a
plicarea noilor metodologii de calcul pentru fondurile proprii şi pentru determina
rea cerinţelor de capital pentru riscul de credit. în vederea menţinerii actualului ni
vel de capital sau chiar a eliberării de capital. Detaliind problemele risculrilor
în cadrul primului pilon, Basel 2 diversifică tehnicile de diminuare a riscului de
credti prin aplicarea mai multor categorii de colaterale şi garanţii exigibile (ex:u
nităţi ale organismelor de plasament colectiv, ipoteci asupra proprietăţilor de natura c
omercială cât şi acceptarea de noi tehnici de diminuare a riscului de credit: compensa
rea de elemente bilanţiere,derivate de credit etc. Aplicarea Acordului Basel 2 în in
stituţiile bancare din România permite de asemenea dezvoltarea unui mediu concurenţial
potenţial, odată cu eliberarea de resurse prin aplicarea Basel 2, precum şi accesul p
e piaţa bancară autohtonă prin exercitarea în mod simultan, atât a libertăţii de stabilire,
a celei de prestări servicii.
70
Instituţiile bancare acţionează conform unor politici şi strategii privind implementarea
Basel 2, precum şi a unor proceduri formalizate potrivit cerinţelor Basel 2. O comp
onentă importantă a implementării Basel 2 în România, o reprezintă şi politicile privind ad
area sistemelor informatice la noile cerinţe Basel 2, manifestându-se printr-un set
de politici, proceduri şi procese de control de diminuare a riscului în concordanţă cu s
istemele IT de monitorizare şi raportare a expunerii la risc, întrucât Basel 2 are un
impact semnificativ asupra gestiunii informaţiei la nivelul fiecărei instituţii de cre
dit (înregistare, prelucrare, raportare,arhivare). Tendinţele noului Acord stabilite
pentru perioada următoare sunt multiple. Banca Naţională a României a elaborat o serie
de strategii ce trebuie urmate pe viitor pentru satisfacerea cerinţelor impuse de
către noul Acord de la Basel. Astfel, aceste strategii sunt: • • • • • • • Adoptarea strate
r de afaceri, a politicilor şi procedurilor interne. Adoptarea celor mai bune prac
tici de guvernantă corporativă, astfel încât responsabilităţile fiecărei structuri de condu
e să fie clar definite şi separate. Reconfigurarea strategiilor de administrare a ri
scurilor precum şi dezvoltarea unui sistem de control intern bine structurat şi efic
ient care să faciliteze accesul la informaţie. Reconfigurarea obiectivelor instituţiil
or de credit în domeniul clientelei, produselor şi serviciilor bancare. Asigurarea c
u personal de înaltă calificare. Alegerea unor soluţii IT care să asigure accesul rapid
la date şi calitatea corespunzătoare a informaţiilor. Adaptarea aplicaţiilor informatice
care generează raportările destinate autorităţii de supraveghere, pentru a putea face f
aţă noilor cerinţe. Se desfăşoară de asemenea, acţiuni pentru implementarea metodelor avans
de calcul a cerinţelor de capital pentru riscul de credit şi operaţional prin îmbunătăţire
istemelor de rating, asigurarea existenţei seriilor de date (interne şi externe), de
zvoltarea modelelor interne, asigurarea acurateţei datelor,bank-testing, integrare
a sistemelor de control ale riscurilor. In ceea ce priveşte pilonii de acţiune ai Ac
ordului Basel 2 se acordă o importanţă deosebită în asigurarea conformităţii cu cerinţele P
lui 2 cum ar fi: 1. Perfecţionarea metodelor de guvernantă internă. 2. Implementarea p
rocesului intern de evaluare a adecvării capitalului.
III.5.2. Infrastructura de piaţă - reacţie riscul operaţional.
a grupului de
interes la
71
Basel 2 aduce un cadru mai flexibil pentru stabilirea cerinţelor de capital, cu al
te cuvinte permite băncilor şi altor instituţii financiare să-şi reducă riscul prin metode
daptate.Pe plan internaţional, un număr însemnat de bănci din întreaga lume se confruntă as
i cu cerinţele noului Acord. -Condiţionată cu integritatea datelor, analizele de risc,
estimarea corectă a riscului, conformitatea instituţiilor bancare cu Basel 2 va dep
inde în mare măsură de eficienţa departamentelor IT. Având în vedere că termenul limită a f
tabilit pentru sfârşitul anului 2006, realizarea conformităţii cu Basel 2 a atins moment
ul critic şi a impus băncilor reanalizarea strategiilor de IT şi a priorităţilor instituţii
or bancare în acest domeniu. Mesajul comitetului Basel 2 "The whole question of st
ability of financial institutions - and Basel 2 - also raises the stakes in term
s of further industry consolidation. Banks which manage Basel poorly could disap
pear". Acest mesaj reprezintă un semnal de larmă pentru băncile car nu au în vedere stab
ilirea unei strategii aliniată la contextual internaţional. în domeniul bancar, reglem
entările vor deveni obligatorii în materie de risc operaţional şi a riscului de credit,
reglementări elaborate de Comitetul Basel, conduc la necesitatea introducerii în pre
mieră a unor noi proceduri care să cuantifice şi să controleze activităţile bancare posibil
generatoare de risc. Una dintre tendinţele majore ale evoluţiei pieţei financiare este
cea a realizării tranzacţiilor globale în timp real. La nivelul unei instituţii financi
are, această evoluţie conduce la necesitatea procesării continue, integrate şi în timp rea
l a tranzacţiilor, asigurând gestiunea expunerilor şi alinierea propriei performanţe (pr
ofitabilitate/cost), la cea a pieţei globale. Aceste schimbări determină apariţia unor n
oi riscuri şi expuneri de operare, care trebuie determinate, cuantificate şi gestion
ate în sensul reducerii impactului asupra rezultatelor operaţiunii şi a imaginii insti
tuţiei. O strategie bancară performantă trebuie să cuprindă programe de gestiune a riscuri
lor bancare, care vizează minimizarea expunerii potenţiale a băncii la risc. în ultima v
reme noţiunea de risc bancar este privită sub două aspecte şi anume: • • Elementele de risc
tradiţional, deja cunoscute (riscul de credit, riscul de piaţă, riscul de lichiditate,
riscul operaţional, riscul de imagine). Elementele de risc tehnologic (management
ul proceselor, arhitectura soluţiei, gradul de integrare a aplicaţiilor, securitatea
la nivelul IT, disponibilitate). În domeniul important al supravegherii bancare şi
la noi în ţară, avem în vedere măsuri pentru întărirea capacităţilor BNR de supraveghere şi
rângere pentru a asigura respectarea de către bănci a reglementărilor prudenţiale. Printre
altele, s-au intensificat acţiunile de implementare a recomandărilor din Aportul de
Audit Operaţional (RAO) privind funcţiile de supraveghere ale BNR, care a fost întocm
it în conformitate cu termenii de referinţă elaboraţi de UE. 72
III.5.3. Principiile Acordului Basel 2- noi teme de strategie bancară
Principiile Noului Acord privesc: • • • Abordarea standardizată a riscurilor sub forma s
istemelor de rating; Asumarea de către bănci a gestiunii eficiente a riscurilor mai
mari, atât în numele propriu cât şi în numele clienţilor; Structura strategică pe cei trei
oni: 1. Criterii de determinare a nivelului capitalului minim. 2. Activitatea de
supraveghere a evaluării adecvării capitalului. 3. Disciplina pieţei. În noul context,
specialiştii consideră în unanimitate că Basel 2 este mai mult business decât tehnologie şi
impune căutarea unor soluţii care să reducă timpurile şi costurile.Basel 2 devine pentru bă
cile româneşti o oportunitate pentru noua abordare strategică. Reuşita în piaţă va depinde
rte mult de modul în care fiecare bancă va şti să constituie şi să folosească datele. Toate
delele de analiză de risc necesită baze.de date complexe privind clienţii, liniile de
business şi indicatorii de piaţă. Oricare ar fi procedura aleasă în bancă pentru furnizarea
datelor necesare modelării,ea trebuie să cuprindă: acces rapid la date, managementul d
atelor, analiza datelor şi raportare.
Capitolul IV.STUDIU DE CAZ
73
IV.1.Scurt istoric al UniCredit Ţiriac Bank
UniCredit Ţiriac Bank este o bancă din România ce s-a format printr-o dublă fuziune, pri
ma, dintre Banca Ion Ţiriac şi HVB Bank, care a dus la formarea HVB Ţiriac, şi a doua, d
intre HVB Ţiriac şi Unicredit România. În anul 2007, banca a fuzionat prin absorbţie cu Ba
nca di Roma. Banca este parte a grupului italian UniCredit, ce are o reţea de 7,20
0 de sucursale în 20 de ţări. Compania este al şaselea jucător de pe piaţa bancară după act
anul 2007. La sfârşitul primului trimestru al anului 2008 compania deţinea 152 de unităţi.
Profitul companiei în anul 2007 a fost de 80 milioane Euro.
IV.2. Organigrama UniCredit Ţiriac Bank Bacau (fig. 1)
DIRECTOR
Relationship manager
Relationship manager
Relationship manager
Monitoring officer
Operations officer
Operations coordinator
Operations officer
Casier
Casier
Operations officer
• • • • • •
Relationship Manageri (Manager relatii cu clientii) 1 Monitoring Officer (persoa
na care urmareste / realizeaza tehnic utilizarile, rambursarile in credit, intoc
meste documentatia de credit si garantii, intocmeste rapoarte cu privire la evol
utia portofoliului) Operations Officer (persoane care se ocupa cu procesarea ope
ratiunilor curente ale clientilor - plati, schimburi valutare etc) 2 Casieri 1 O
perations Coordinator (persoana care supervizeaza operations officers si casieri
i) + Director
IV.3. Managementul creditarii in cadrul UniCredit Ţiriac Bank
74
Flux creditare: • • • • • • analiza solicitărilor de credit (aprobare / respimgere) semnare
ontractelor de credit si a contractelor de garanţie; utilizarea creditelor / rambu
rsarea creditelor; urmărirea si monitorizarea utilizării creditelor si a respectării c
ondiţiilor de aprobare; identificarea semnalelor de alarma, a situaţiilor nefavorabi
le si a creditelor neperformante; rambursarea creditelor sau declanşarea proceduri
i de executare silita a garanţiilor
IV.3.1. Termeni si definiţii la nivelul Băncii
Clienţii de tip „Small Business" sunt companii de talie mica conform definiţilor inter
ne ale Băncii (cu titlu de exemplu: sunt clienţi persoane juridice cu cifra de aface
ri mai mica de 3 mio EUR, inclusiv). Clienţii de tip „Corporate" sunt companii de ta
lie mare conform definiţilor interne ale Băncii (cu titlu de exemplu: sunt clienţii pe
rsoane juridice cu cifra de afaceri mai mare de 3 mio EUR). Persoane fizice auto
rizate (PFA) sunt persoanele fizice care desfăşoară activităţi liberare conform prevederil
or legale in vigoare. Probabilitatea de nerambursare - este starea de nerambursa
re definita conform Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 15/2006. Companii „st
art-up" - se considera companie start-up, societăţile care au mai puţin de 1 an de zil
e de la înfiinţare si nu au depus nicio situaţie financiara anuala precum si societati
ile care nu au desfăşurat activitate de la data înfiinţării (au devenit operaţionale mai tâ
u decât data infintarii). Prin excepţie companiile real estate (tip „special purpose v
ehicle") care dezvolta primul proiect rezidenţial, datorita naturii activităţii (inves
tiţii pe durata proiectului si realizare de venituri pentru rambursare numai după fi
nalizarea proiectului) sunt considerate start-up pe toata durata proiectului fin
anţat. In aceasta categorie vor fi incluse si asocierile in participatiune (tip „joi
nt venture") infiintate in scopul derulării unui anumit proiect specific.
IV.3.2. Clasificarea creditelor şi plasamentelor
Prevederi generale privind clasificarea creditelor 75
Termeni si definiţii conform Normei metodologice nr.12/2002 emisa de Banca Naţionala
a României, cu modificările si completările ulterioare, astfel: Credite, in sensul pr
ezentei norme sunt categoriile de credite care vor fi clasificate in funcţie de se
rviciul datoriei, de performanta financiara si iniţierea de proceduri juridiciare,
sistematizate din punct de vedere al cerinţei privind constituirea de provizioane
specifice de risc de credit, al apartenenţei entităţii de risc la sectorul instituţiei
de credit, precum si al structurării, după caz, in principal si dobânda; Plasamente, i
n sensul prezentei norme sunt categoriile de plasamente care vor fi clasificate
in funcţie de serviciul datoriei, de performanta financiara si iniţierea de procedur
i juridiciare, sistematizate din punct de vedere al cerinţei privind constituirea
de provizioane specifice de risc de credit, al apartenenţei entităţii de risc la secto
rul instituţiei de credit, precum si al structurării, după caz, in principal si dobânda;
Provizioane specifice de risc de credit in sensul prezentei norme sunt provizio
anele care sunt constituite de către instituţiile de credit, în scopul acoperirii unor
pierderi potenţiale din credite şi plasamente, sistematizate din punct de vedere al
categoriilor de active pe care le rectifică, precum şi al structurării, în principal şi d
obânda, al categoriei de active rectificate. Entitate de risc in sensul prezentei
norme are semnificaţia prevăzuta de Norma Băncii Naţionale a României nr.12/2002, respecti
v - orice persoană fizică sau entitate, cu sau fără personalitate juridică, care concentre
ază risc de credit. Entitate de risc potenţială (conform Normelor Băncii Naţionale a Români
i nr.12/20024) - persoana fizică sau entitate, cu sau fără personalitate juridică, care
devine „entitatea de risc" aferentă elementului de activ rezultat ca urmare a executăr
ii unei garanţii, în cazul realizării riscului de credit al unui element de activ, din
bilanţ sau din afara bilanţului, garantat; entitatea de risc potenţială este reprezenta
tă de emitentul titlurilor primite în garanţie sau de garant; Principal in sensul prez
entei norme sunt sumele avansate de instituţia de credit debitorilor sub forma cap
italului împrumutat, inclusiv cele care s-ar putea încadra în această categorie în cazul în
care devin exigibile obligaţiile „instituţiei de credit" din angajamentele de finanţare şi
din cele de garantare asumate de aceasta, precum şi depozitele plasate la alte „ins
tituţii de credit"; Garanţii în sensul prezentei norme sunt categoriile de garanţii prim
ite care pot diminua expunerea instituţiei de credit, faţă de entitatea de risc (Anexa
.nr. 5). Serviciul datoriei reprezintă capacitatea debitorului de a-şi onora datori
a la scadenţă, exprimată
4 www.bnr.ro - Norma BNR nr. 12/2002
ca număr de zile de întârziere la plată de la data scadenţei; 76
Iniţiere de proceduri judiciare reprezintă luarea în scopul recuperării creanţelor a cel p
uţin uneia dintre următoarele măsuri 1. 2. darea de către instanţă a hotărârii de deschider
rocedurii falimentului; declanşarea procedurii de executare silită faţă de persoanele fi
zice sau juridice.
Performanţa financiară in sensul prezentei norme reprezintă imaginea asupra potenţialulu
i economic şi solidităţii financiare a unui debitor, obţinută în urma analizării unui ansam
de factori cantitativi (indicatori economico-financiari calculaţi pe baza datelor
din situaţiile financiare anuale şi raportărilor contabile periodice, denumite în conti
nuare raportări financiar-contabile) şi calitativi. Acoperire naturala la riscul val
utar este considerata valabila in cazul clienţilor care generează fluxuri de numerar
nete pozitive in valuta cotata, care permit plata la scadenta a flecarei rate d
e credit (principal si dobânda). Debitor, persoana fizica, expusa la riscul valuta
r in sensul prezentei norme este persoana fizică ce nu generează fluxuri de numerar
nete pozitive în valuta de exprimare a creditului, care să permită rambursarea la term
en a fiecărei rate de credit (principal şi dobândă). Intrările de numerar vor fi ajustate î
funcţie de gradul de certitudine şi de caracterul de permanenţă al acestora. Creditele
si plasamentele se clasifica in următoarele categorii: standard; in observaţie; subs
tandard; îndoielnic; pierdere. Categoriile standard, in observaţie, substandard, ind
oielnic si pierdere vor fi aplicate numai pentru creditele acordate clientelei d
in afara sectorului instituţiei de credit (clientela nonbancara). Clientela financ
iara (din cadrul instituţiilor de credit) va fi incadrata in categoriile de clasif
icare standard si pierdere. Creditele acordate unui debitor si/sau plasamentele
constituite la acesta se vor incadra intr-o singura categorie de clasificare, pe
baza principiului declasării prin contaminare, respectiv prin luarea in considera
re a celei mai slabe dintre categoriile individuale de clasificare. Clasificarea
creditelor si a plasamentelor se face prin aplicarea simultana a următoarelor con
diţii: serviciul datoriei; performanta financiara; 77
-
iniţierea de proceduri judiciare. Prin serviciul datoriei se intelege capacitatea
debitorului de a-si onora datoria la scadenta,
exprimata ca număr de zile de plata de la data scadentei. Iniţierea de proceduri jur
idice in sensul prezentelor Norme, reprezintă cel puţin una din următoarele masuri de
recuperare a creanţelor: 1. 2. darea de către instanţă a hotărârii de deschidere a procedur
i falimentului; declanşarea procedurii de executare silită faţă de persoanele fizice sau
juridice.
Se va aplica acelaşi regim şi pentru învestirea cu formulă executorie a contractelor de
credit, contractelor de garanţie şi a hotărârilor judecătoreşti definitive ce dispun asupra
contractelor de credit, precum şi asupra contractelor de garanţie, dacă este cazul, sa
u asupra contractelor de plasament. Prin performanta financiara se reflecta pote
nţialul economic si soliditatea financiara a unei entităţi economice, determinata in u
rma analizării unui ansamblu de factori calitativi si cantitativi. Categoriile de
performanta financiara vor fi notate de la A la E, in ordinea descrescătoare a cal
ităţii acesteia. Următoarele situaţii pot declanşa o evaluare a creditului: o inrautatire
a serviciului datoriei si rambursării creditelor) modificări relevante in ratingul d
e grup - pentru clienţii al căror rating este influenţat de structura si calitatea act
ionariatului sau de ratingul grupului din care face parte. cerere de credit, nou
a prelungire sau reînnoire a unei facilitaţi existente revizuire a creditului/facili
taţii in sold restructurare credit existent (refinantare si/sau reesalonare) modif
icări relevante in calitatea actionariatului si semnale de alarma (care pot determ
ina
IV.3.3. Determinarea necesarului de provizioane de risc de credit
In vederea constituirii provizioanelor specifice de risc de credit următoarele ele
mente sunt luate in considerare: Clasificarea creditelor conform capitolului ant
erior Ajustarea expunerilor in funcţie de garanţiile si a eligibilităţii acestora potriv
it normelor Băncii Naţionale a României in vigoare; 78
Calcularea provizioanelor aferente expunerilor neajustate, corespunzător clasei de
incadrare si a coeficienţilor de provizioane aferenţi. Pentru determinarea necesaru
lui de provizioane specifice de risc de credit, aferent unui credit sau plasamen
t, se parcurg următoarele etape: 1. se determina baza de calcul pentru provizioane
specifice de risc de credit, astfel: a) prin deducerea din expunerea băncii fata
de entitatea de risc a garanţiilor acceptate a fi luate in considerare cf. Normelo
r Metodologice ale Băncii Naţionale a României nr. 12/2002 si a tuturor amendamentelor
sale, pentru un credit clasificat in categoriile "standard", "in observaţie", "su
bstandard", îndoielnic" si "pierdere", in situaţia in care nu s-au iniţiat proceduri j
uridice si in cazul in care toate sumele respectivului credit înregistrează un servi
ciu al datoriei de cel mult 90 de zile. b) prin luarea in considerare a intregii
expuneri, indiferent de garanţii, in cazul unui credit clasificat in categoria "p
ierdere", in situaţia in care s-au iniţiat proceduri juridice sau in cazul in care c
el puţin una din sumele respectivului credit inregistreaza un serviciu al datoriei
mai mare de 90 de zile, precum si in cazul unui plasament, indiferent de catego
ria de clasificare a acestuia. 2. aplicarea coeficientului de provizionare asupr
a bazei de calcul obţinute (corespondenta intre categoriile de clasificare si coef
icienţii de provizionare este data in tabelul nr.1 si tabelul nr.2).
IV.3.4. Constituirea, regularizarea si utilizarea provizioanelor specifice de ri
sc de credit
Constituirea de provizioane specifice de risc de credit, se refera la crearea ac
estora si se va evidenţia prin includerea pe cheltuieli a sumei reprezentând nivelul
necesarului de provizioane specifice de risc de credit. Regularizarea provizioa
nelor specifice de risc de credit se refera la modificarea nivelului existent al
acestora in vederea restabilirii egalităţii intre nivelul existent si nivelul neces
ar, si se realizează prin includerea pe cheltuieli sau prin reluarea pe venituri a
sumei reprezentând diferenţa dintre nivelul existent al provizioanelor specifice de
risc de credit si nivelul necesarului de provizioane. Utilizarea provizioanelor
specifice de risc de credit se refera la anularea provizioanelor specifice de r
isc de credit si se va realiza prin reluarea pe venituri a sumei reprezentând nive
lul existent al provizioanelor specifice de risc de credit aferente creditelor s
i/sau plasamentelor care indeplinesc cel puţin una din următoarele condiţii: 79
-
au fost epuizate posibilităţile legale de recuperare sau s-a îndeplinit termenul legal
de
prescripţie; au fost transferate drepturile contractuale aferente respectivului cr
edit/plasament. Provizioanele specifice de risc de credit aferente creditelor si
/sau plasamentelor se vor constitui si regulariza lunar prin includerea pe chelt
uieli si/sau reluarea pe venituri, indiferent de rezultatul financiar înregistrat
al perioadei.
IV.3.5. Garanţii acceptate de banca în procesul de creditare
Următoarele categorii de garanţii pot fi luate in considerare la diminuarea expuneri
i băncii fata de entitatea de risc: 1. categorii: a) garanţie expresa - protecţia furn
izata de garanţie este legata in mod clar de expuneri ce pot fi identificate cu ex
actitate sau de un portofoliu de expuneri clar delimitat, astfel incat gradul de
acoperire al protecţiei este clar definit si nu poate fi pus la indoiala; b) gara
nţie irevocabila - in afara nerespectarii de către cumpărătorul de protecţie a obligaţiei d
a plaţi la scadenta costul protecţiei, contractul prin care este furnizata protecţia
nu conţine nici o clauza care ar putea sa permită furnizorului de protecţie sa anuleze
unilateral garanţia sau ar putea sa conducă la creşterea costului efectiv al garanţiei;
c) clauza care sa poată scuti garantul de obligaţia de a plaţi in termen de max 15 zi
le calendaristice, in cazul in care obligatul principal nu achita la termen plat
a scadenta/platile scadente. 2. pentru operaţiunile realizate (de ex.: ipoteca, ga
jul cu/fara deposedare, inclusiv depozitul colateral, etc). 3. garanţiile intrinse
ci - se refera la garanţiile incluse in caracteristicile operaţiunii insesi si care
nu fac obiectul inregistrarii in posturile din afara bilanţului (de ex: valorile p
rimite in pensiune simpla, titlurile primite in pensiune livrata, bunurile care
fac obiectul contactelor de leasing financiar, etc.) garanţii reale - se refera la
bunuri corporale sau necorporale primite in garanţie garanţie necondiţionata - contra
ctul prin care este furnizata protecţia nu conţine nici o clauza asupra căreia cumpărătoru
l protecţiei (instituţia de credit) nu deţine controlul, garanţii personale - sunt acele
garanţii furnizate de terţi (de ex: cauţiunea, avalul, etc), si care in funcţie de cara
cteristicile pe care le prezintă se pot încadra in următoarele
IV.4. Condiţii de creditare
80
Orice garanţie reala, cu excepţia gajului general, a garanţiilor constituite asupra bu
nurilor viitoare si a garanţiilor reale prevăzute in anexa nr.1 la Normele Metodolog
ice nr. 12/22 iulie 2007, va putea fi luata in considerare pentru deducerea din
expunerea băncii fata de entitatea de risc la o valoare care nu poate depasi valoa
rea sa justa. În sensul prezentelor norme prin valoare justa se intelege valoare l
a care poate fi tranzactionat un activ, de bunăvoie, intre parti aflate in cunosti
inta de cauza, in cadrul unei tranzacţii in care preţul este determinat obiectiv. In
aceste sens, vor fi luate in considerare numai acele garanţii reale pentru care s
e poate determina valoarea justa pe baza de metodologii proprii conform normelor
interne. Garanţiile pe bunuri viitoare nu produc efecte decât in momentul in care d
ebitorul obţine proprietatea asupra bunurilor si, in consecinţa, nu vor fi luate in
considerare ca diminuatoare de risc de credit in cazul prezentei metodologii de
clasificare si provizionare (de ex.: garanţii reprezentate de cesionarea drepturil
or de despăgubire aferente poliţelor de asigurare care au ca obiect acoperirea riscu
lui de credit, al despăgubirilor din poliţe de asigurare de viata; garanţii reprezenta
te de cesionarea încasărilor din creanţe viitoare). Garanţiile care vor putea fi luate i
n considerare pentru deducerea din expunerea Băncii fata de entitatea de risc sunt
cele prevăzute de Banca Naţionala a României in anexa nr.1 la Normele metodologice nr
. 12/22 iulie 2007 cu modificările si completările ulterioare, dar si alte garanţii re
ale redate conform Tabelelor 2 şi Tabelul 3 de mai jos. Tabelul 2. A. Garanţii accep
tate de Banca pentru deducerea expunerii fata de entitatea de risc conform anexe
i 1 la Normele metodologice nr. 12/2002 Nr. 1. Tip garanţie Garanţii exprese, irevoc
abile şi necondiţionate ale administraţiei publice centrale de specialitate a statului
Roman sau ale Băncii Naţionale a României Titluri emise de administraţia publică centrală
e specialitate a statului român sau de Banca Naţională a României*) Garanţii exprese, irev
ocabile şi necondiţionate ale administraţiilor centrale, băncilor centrale din ţările din c
tegoria A sau ale Comunităţilor Europene Coeficientul pentru deducerea din expunerea
instituţiei de credit fata de entitatea de risc 1
2.
1
3.
1
4.
Titluri emise de administraţiile centrale, băncile 1 centrale din ţările din categoria A
sau ale Comunităţilor Europene *)
81
5. 6. 7.
Depozite colaterale plasate la banca însăşi
1
Certificate de depozit sau instrumente similare emise 1 de banca însăşi şi încredinţate ace
teia Garanţii exprese, irevocabile şi necondiţionate ale băncilor de dezvoltare multilat
erală sau ale Băncii Europene de Investiţii Titluri emise de către băncile de dezvoltare m
ultilaterală sau de Banca Europeană de Investiţii *) Garanţii exprese, irevocabile şi neco
ndiţionate ale administraţiilor locale din România 0,8
8. 9.
0,8 0,8 0,8 0,8
10. Garanţii exprese, irevocabile şi necondiţionate ale băncilor din România 11. Garanţii e
prese, irevocabile şi necondiţionate ale administraţiilor regionale sau locale din ţările
din categoria A 12. Garanţii exprese, irevocabile şi necondiţionate ale băncilor din ţările
din categoria A 13. Garanţii personale, exprese, irevocabile si necondiţionate emise
de Fondurile de garantare a creditelor (FGC) din România Tabelul 3
0,8 0.5
B. Alte garanţii reale si personale acceptate de către Banca in vederea deducerii di
n expunerea fata de entitatea de risc, la o valoare ce nu poate depasi valoarea
justa, definita conform Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 5 / 2002, modif
icat si completat Coef. max de ajustare Tipul Garanţiei pt. deducere Depozite cola
terale plasate la banca insasi/ alte instituţii de credit Depozite colaterale plas
ate la banca insasi (in aceeaşi moneda cu Max 1 din valoarea justa creditul) -incl
uzând conturi indisponibilizate, depozite la termen, conturi de economii, conturi
de cauţiune Depozite colaterale plasate la banca insasi (in alta moneda Max 0.8 di
n decât a creditului) - incluzând conturi indisponibilizate, depozite la valoarea ju
sta termen, conturi de economii, conturi de cauţiune Depozite colaterale plasate l
a alte instituţii de credit (in aceeaşi Max 0.8 din moneda cu creditul) - incluzând de
pozite la termen, conturi de valoarea justa economii, conturi de cauţiune Depozite
colaterale plas~te la alte instituţii de credit (in alta monda Max 0.6 din decât a
creditului) - incluzând depozite la termen, conturi de valoarea justa economii, co
nturi de cauţiune Poliţe de asigurare
82
Poliţa de asigurare care acoperă riscul de neplata, care sunt exprese, irevocabile s
i necondiţionate si prin care riscul de credit este transferat in afara grupului i
nstituţiei de credit Poliţa de viata tip „unit linked" cesionata băncii Asigurare de via
ta Garanţii personale directe/indirecte Garanţii, avaluri de la clienţi non-banci (ex.
Scrisoare corporativa) Scrisoare de confort Cauţiune (fidejusiune); Bilet la ordi
n in alb Cambie in alb Ipoteci/sarcini asupra proprietăţilor imobiliare aduse in gar
anţie Ipoteci rezidenţiale in favoarea băncii, de ranguri superioare ipotecilor instit
uite in favoarea altor creditori, asupra locuinţelor care sunt sau vor fi ocupate
de debitor sau care sunt date cu chirie de către acesta 0 0 „ 0 0 0 0 0
Max 0.8 valoarea justa
din
Max.0.8 din valoarea justa
Ipoteci/sarcini asupra proprietăţilor imobiliare de ranguri superioare Max. 0.8 din
valoarea ipotecilor instituite in favoarea altor creditori aduse in garanţie pentr
u justa facilitaţi acordate entităţilor juridice: proprietăţi rezidenţiale aflate pe terito
iul României Ipoteci/sarcini asupra proprietăţilor imobiliare de ranguri superioare Ma
x OJdin valoarea ipotecilor instituite in favoarea altor creditori aduse in gara
nţie pentru justa evaluata facilitaţi acordate entităţilor juridice: imobile tip standar
d A, spatii de birouri, clădiri cu destinaţie comerciala, magazine specializate, sho
pping centers, supermarket-uri, depozite etc. Aflate pe teritoriul României Ipotec
i/sarcini asupra proprietăţilor imobiliare de ranguri superioare Max 0.5 din valoare
a ipotecilor instituite in favoarea altor creditori aduse in garanţie pentru justa
facilitaţi acordate entităţilor juridice: Spatii pentru retail, hotel/ restaurant, pr
oprietăţi industriale, facilitaţi de producţie, teren pentru construcţii, proprietăţi cu de
naţie agricola/ forestiera/ turistica/ recreaţionala etc. aflate pe teritoriul Românie
i Ipoteci/sarcini asupra proprietăţilor imobiliare de ranguri superioare Max. 0.5 di
n ipotecilor instituite in favoarea altor instituţii de credit pentru valoarea jus
ta facilitaţi acordate persoanelor fizice de tipul: teren intravilan construibil c
u destinaţie propietate imobiliara rezidenţiala Ipoteci/sarcini asupra propietatilor
imobiliare de ranguri superioare ipotecilor instituite in favoarea altor instit
uţii de credit pentru facilitaţi acordate persoanelor fizice de tipul: teren intravi
lan construibil, teren intravilan liber de construcţii cu destinaţie agricola, vii,
forestiera, etc. Cesiune de creanţa Cesiuni de creanţa certe, lichide si exigibile i
ntervenite după prestarea bunului/serviciului CEC/BO girate in favoarea băncii repre
zentând creanţe de recuperat Max. 0.5 valoarea justa din
Max 0.6 din valoarea justa
Cesiuni de creanţa prezente care sunt acoperite suplimentar cu poliţa de Max 0.8 din
valoarea asigurare cesionata in favoarea băncii asigurata, dar diminuata cu valoa
rea franchizei Sarcini/gaj asupra bunurilor mobile _ Sarcini/gaj asupra bunurilo
r mobile/echipamentelor Max 0.5 din valoarea justa 83
Sarcini/ gaj asupra stocurilor de marfa Metale preţioase (aur) Gaj inregistrat asu
pra aeronavelor
Max 0.4 din valoarea justa Max 0.8 din valoarea justa max 0.5 din valoarea justa
Sarcini asupra navelor
Max. 0.5 valoarea justa
din
Alte active 0 Alte garanţii/gajuri _ 0.8 Gaj asupra valorilor mobiliare emise de i
nstituţii de credit sau Max valoarea justa companii: cu venit fix, in alta moneda
convertibila Gaj asupra valorilor mobiliare emise de instituţii de credit sau comp
anii: cu venit fix, in aceeaşi moneda Acţiuni listate Drepturi de închiriere/ cesiune
a chiriilor 0 0 Max 0.9 valoarea justa
din din
Acţiuni in companiile debitoare/participatii la capitalul companiilor 0 debitoare
Gaj pe salariu/ alte venituri certe si permanente Alte creanţe 0 0
IV.5. Metodologia privind evaluarea garanţiilor si determinarea valorii juste
Introducere In funcţie de natura juridica a solicitantului, Banca prin unităţile sale,
poate accepta drept garanţii pentru creditele solicitate bunuri materiale corpora
le sau necorporale care pot face obiectul ipotecii sau gajului (cu sau fara depo
sedare ), a căror valoare se stabileşte prin expertiza de specialitate de către expert
autorizat - intern sau extern băncii de către experţi autorizaţi interni (angajaţi ai bănc
i) sau externi (persoane fizice sau juridice autorizate de banca). Noţiuni general
e Pentru creditele ce se acorda agenţilor economici sau persoanelor fizice, Banca
poate accepta constituirea de garanţii colaterale din bunuri aflate in proprietate
a persoanelor fizice sau juridice, numai după stabilirea valorii acestora de către p
ersonal autorizat, intern sau extern Băncii, prin una din următoarele activităţi: • evalua
rea bunurilor materiale propuse a se constitui drept garanţii pentru credite, prin
intocmirea de documentaţii de specialitate de către evaluatori agreaţi de banca. 84
•
expertizarea in vederea insusirii documentaţiilor de evaluare si a valorilor afere
nte
bunurilor materiale propuse a "se constitui drept garanţii pentru credite, pe baza
lucrărilor intocmite de evaluatori terţi (agreaţi de banca) - persoane autorizate sau
după caz societăţi sau asociaţii care au prevăzut prin statut ca obiect de activitate, ev
aluări de bunuri mobile si/sau imobile; Terminologie Proprietatea reprezintă un conc
ept juridic care se refera la drepturile, beneficiile si obligaţiile pe care le im
plica deţinerea acesteia. Proprietatea imobiliara este definita ca fiind terenul s
i acele elemente create de om si care sunt ataşate terenului. Bunurile mobile (pro
prietatea mobiliara) includ bunurile corporale si necorporle care nu sunt inclus
e in DroDrietatea imobiliara.
IV.6. Paşii în procesul de creditare
Abrevieri CA - Contract de Credit CRM - Corporate Underwriting Risk (analiza cre
dite) HO - Sediul Central IFI&CB&EUCC - Instituţii Financiare &Bănci Corespondente &
Centrul de Competenţă UE LA Administrare Credite LgO- Ofiţer Juridic MO - Ofiţer monito
rizare MO HO - Ofiţer monitorizare centrala OGL - Ordin de acordare a unui credit
RkM - Administrator de Risc (Risc Manager) SRKM - Administrator de Risc Senior R
MCo - Manager Relaţii cu Clienţii Persoane Juridice Corporate RMCo ID - Manager Relaţi
i cu Clienţii Persoane Juridice Corporate - International Desk
Analiza şi aprobarea cererilor de credit ale persoanelor juridice (Tabelul 4)
85
Tabelul 4. Responsabi Pas 1 Responsabilitate/activitate Pasul Formulare Timp următ
or ,metode medi sau u per aplicaţii activ folosite itat e/CO
Emiterea ofertei indicative
• întâlneşte clientul • întocmeşte 1 raportul vizitelor (de obicei, nu este transmis la CRM
iind un document intern al Departamentului Corporate) • Solicita documente relevan
te de la clienţi pentru întocmirea ofertei indicative • Prezintă oferta indicativă clientu
lui. • Adaptează oferta indicativă conform cererii întocmirea dosarului clientului (dacă e
ste posibil) de credit • Solicită documentele necesare de la 2 RMCo1 clienţi (cele rec
omandate sunt Sucursală/ prezentate în Anexa 1). - Verifică HO documentele; • Obţine docum
entele interne & externe referitoare la c'-3nt (web, studii de piaţa, analize sect
orialee, • Ofiţerul Administrare credite din Sucursala -transmite următoarele informaţii
: CRB, Arhiva Electronică, • Acolo unde este necesar, cere opinia de ia alte depart
amentele implicate Ofiţer • in maximum 3 zile lucrătoare de 3 2 Juridic la primirea do
cumentaţiei complete, se Sucursală/ transmit opiniile juridice privind HO garanţiile,
tranzacţia (dacă este cazul) şi - pe baza cererii speciale că va fi motivat de motive de
terminate persoană juridică / autoritate pentru creditele ce se vor contracta. Evalu
atorul 3 Băncii -HO • Transmite opinia rapoartele de evaluare proprietăţile aduse in gar
anţie privind 4 pentru
RMCoStart Sucursală/ HO
86
RMCo6 Sucursală/ HO
• Trebuie să identifice grupul de 7 debitori (pe baza declaraţiei clientului)şi expuneri
le grupului de debitori din cadrul grupului bancar precum şi să informeze CRM în mod c
orespunzător. • întocmeşte analiza situaţiilor financiare ale companiei şi (dacă este cazul
grupului , analizează informaţiile non-financiare / datele (calitative) si fluxul d
e numerar pentru debitori având asigurare naturală împotriva riscurilui valutar necesa
re pentru determinarea ratingului clientului. • Face observaţii pertinente cu privir
e la descrierea companiei, oferind o imagine clară cu privire la situaţia financiară. În
tocmeşte propunerea de credit scurtă şi 8 concisă care sa cuprindă informaţii exacte, inclu
iv analiza financiară, stadiul contractelor in derulare şi toate opiniile primite de
la alte departamente, necesare pentru luarea unei decizii precum şi o opinie / re
comandare precisă şi semnătura din partea RM • Cererea de credit va conţine declaraţii si c
mentarii actualizate, informaţii care constituie baza unor astfel de comentarii si
declaraţii in sprijinul cererii; • Tipul de finanţare solicitat va corespunde nevoilo
r si cererilor clientului si capacităţii de rambursare si prezentare de garanţii a ace
stuia - si in funcţie de bonitatea clientului. • Propunerea de credit va fi întocmită pr
eferabil cu respectarea recomandărilor stabilite pentru fiecare capitol din aplicaţi
a standard. • Verifică dosarul de credit, îl 9 semnează şi îl trimite către Corporate Under
ting.
RMCo7 Sucursală + BM/ RMCoHO
Expertul regional HO
8
87
RkM
9
• Asigura analiza sursei de 10 rambursare primara (bonitatea debitorului si tranza
cţia) si secundara (garanţii) pe baza informaţiilor furnizate de către dr/izia Corporate
, prin: a. analiza informaţiilor cantitative si calitative incluse in cererile de
credit; b. analiza coerentei tranzacţiei si a consistentei/ adecvării metodei de ram
bursare descrise in cererea de credit • Evaluarea riscului se bazează in primul rând p
e informaţiile din cerere si pe presupunerea ca acestea sunt adevărate si complete.
Departamentul de Risc va analiza si informaţii disponibile pe internet sau alte su
rse media. Verifică fluxul de numerar care pentru a evalua situaţia împrumutatului (da
că este cazul); • în cazul unei expuneri existente în relaţie cu UniCredit Tiriac, Adminis
tratorul de Risc va verifica: comportamentul de rambursare, îndeplinirea clauzelor
şi condiţiilor impuse (dacă este cazul) şi acoperirea prin garanţii. • Orice surse suplime
tare de informaţii pot fi utilizate (ex. pagini de Internet etc.) • Verifică Analiza F
inanciară si ia decizia privind ratingul final al clientului (descris în cadrul anal
izei financiare) • Verifică poziţia de risc, stabileşte gradul de acoperire cu garanţii • D
partamentul de Risc va elabora un set cuprinzător de intrebaripe care le va adresa
RM • RkM va aviza structura de grup conform documentaţiei primite de la RM. • RM furn
izează răspunsurile in mod unitar. • După primirea dosarului complet şi după ce primirea ră
nsurilor la întrebările suplimentare, RkM emite o opinie, care include riscurile maj
ore, factorii atenuatori şi recomandările pentru aprobare / respingere; opiniile cu
eventuale recomandări , factorii de atenuare a riscurilor vor fi trimise pentru lu
area la cunoştinţă către coordonatorii din departamentele relevante pentru
88
clienţii persoane juridice corporate din HO/ RM • Managerii de risc emit o opinie NB
O care poate conţine recomandări cu privire la structura, condiţiile de flux / acordur
ile care pot reduce riscul. Divizia Corporate are obligaţia de a negocia condiţiile/
acordurile mai sus menţionate, in urma acestor negocieri se va lua decizia finala.
Iniţiatorii /sponsorii transmit autorităţii de aprobare (in scris) rezultatul acestei
negocieri. • Propunerea de credit semnată este trimisă pentru aprobare către autoritate
a competenta. Autoritatea 11 relevantă pentru aprobare RkM 12 • Oferă decizia prin int
ermediul RkM 12 (recomandare / aprobare / respingere)
• Informează RMCo-Sucursala/ HO cu 13 privire la decizia lujtă de autoritatea competen
ta • Colaborează cu unitatea de monitorizare - cooperare şi schimb de informaţii în ceea c
e priveşte utilizările din credit, documentele întocmite lunar şi actualizarea listei de
de clienţi aflaţi in observaţie (daca este necesar, Corporate Underwriting Risk furni
zează dept de monitorizare sau altor unităţi ale diviziei de risc toate informaţiile dis
ponibile pe parcursul elaborării contractelor de credit) • Colaborează cu R&WO, -coope
rare şi schimb de informaţii • Trimite aprobările către LA-HO pentru înregistrarea aprobări
revizuirilor, ratingului, si a structurii grupului in CORE2 după cum urmează:
LA-HO
13
•Procesează în sistem detaliile de 14 înregistrare aferente evaluării, verificării, aparten
nţei la grup şi facilităţilor oferite (dacă este cazul).
16
• Întâlneşte clientul pentru semnarea 20 contractelor, de credit si de garanţie. Fiecare p
agina va fi 89
initializata/semnata de către client. • Pentru contractele de ipoteca se întâlneşte cu Not
arul Public in vederea semnării contractului de ipoteca împreuna cu clientul; • MO din
sucursala va înregistra la AE si in Cartea Funciara (acolo unde esista). Urmează ut
ilizarea efectiva a creditului, monitorizarea respectării condiţiilor de aprobare, a
destinaţiei fondurilor.
IV.7.1. Revizuirea creditelor acordate clienţilor persoane juridice corporate
Toate creditele cu o maturitate mai mare de 1 an (credite pe termen mediu şi lung)
sunt revizuire cel puţin o dată pe an, până la scadenta. Procesul de revizuire va fi ef
ectuat la nivel de Grup si va fi coordonat de Sucursala care administrează relaţiile
cu companiile majore din cadrul Grupului. Procesul de revizuire va fi efectuat
chiar şi dacă ratingul creditului /companiei nu s-a modificat în cursul anului ori sau
îmbunătăţit. Revizuirile/reînnoirile facilitaţilor existente sunt transmise departamentulu
de risc underwriting in cel puţin 3 săptămâni înainte de data expirării. Păstrarea si arhi
ea dosarului de credit/de facilitate: Dosarul de credit completat de la solicita
rea facilitaţii se păstrează in sucursala pana la data lichidării creditului si achitării
de către debitor a tuturor costurilor aferente, după care se arhivează in conformitate
cu procedura interna privind arhivarea si cu Nomenclatorul Arhivistic Anexa 1 -
Documente relevante pentru elaborarea propunerii de credit. 1. Situaţiile financi
are auditate sau, dacă acestea nu sunt disponibile, cele inregistrate la Administr
aţia financiară competenta pe parcursul ultimilor trei ani, precum şi pe ultimul trime
stru (Iunie) şi ultima balanţă de verificare. 2. a. b. c. d. Management Date privind m
anagementul (experienţa profesională), eventual CV, dacă Structura organizatorica a co
mpaniei; Modul de evaluare a cunoştinţelor profesionale/tehnice/comerciale ale angaj
aţilor, Linele detalii privind strategia de dezvoltare a companiei (creşterea numărulu
i de
este disponibil;
mai ales ale conducerii companiei; contracte, luarea în calcul a altor domenii de
activitate, creşterea numărului de angajaţi, etc) 90
3. b. c. d. e. luate? 4. a. b. c.
Contabilitate Sistemul U folosit în contabilitate, Numărul de angajaţi din Departament
ul Financiar Contabil? Dacă există un buget de venituri şi cheltuieli sau alte documen
te financiarDacă există bugete de vânzări şi dacă acestea sunt îndeplinite, respectiv dacă
a. Există o companie de audit care auditeaza situaţiile dvs. financiare?
contabile pentru planificare şi control; există contracte reziliate. În cazul neîndeplin
irii obiectivelor, care sunt măsurile de remediere Activele companiei Posibile uni
tăţi regionale, Structura activelor; Situaţii de poluare, dacă au existat/există modalităţi
remediere; emisia
reziduurilor Planuri de investiţii; Piaţa companiei d. e. Structura vânzărilor nete pe d
omeniile de activitate; Pentru activitatea principală: i. ii. iii. iv. v. f. Carac
teristici ale pieţei /industriei, dezvoltare, fluctuaţii sezoniere aşteptate, cota de
piaţă competiţia;
Care este avantajul competitiv care vă diferenţiază de competiţie - calitatea
serviciilor, preţuri mai mici, promptitudinea în executare? Dacă aţi câştigat diverse premi
sau distincţii în domeniu. g. 5. Autorizaţii prevăzute de lege pentru desfăşurarea activit
debitorului Structura grupului conform normelor BNR. Dacă se consideră necesar, Sucu
rsala (adică autorizaţie de mediu, autorizaţie sanitar-veterinara, etc.) va interoga b
aza de date a Registrului Comerţului pentru a identifica întreaga structură a grupului
. 6. a. b. c. Date privind produse/proiecte: Capacitatea de producţie, Preţuri unita
re Număr de unităţi vândute, 91
d. e. vânzărilor, f. g. 7.
Cota de piaţă a diferitelor produse/proiecte, Producţie interne, import, export, pieţe d
e export, cota de export din totalul Termene pentru livrare şi plată, Contracte cadr
u, licenţe Detalii privind furnizorii, care este relaţia comercială cu aceştia (pe bază de
contracte cadru, comenzi, termene de plată a facturilor, etc); se recomandă, de asem
enea, obţinerea registrelor (balanţelor) analitice pentru furnizori şi clienţi pentru ul
timii doi ani şi ultima balanţă de verificare. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. • • • Detalii priv
nd clienţii (tipul de clienţi, istoria relaţiilor cu aceştia, termenii Care sunt canalel
e de distribuţie şi modalitatea de promoţie/publicitate folosită? Punctele forte şi puncte
le slabe ale companiei, oportunităţile şi ameninţările pieţei Care sunt băncile comerciale
care aveţi relaţii - conturi curente şi dacă aveţi Formularul CRB semnat şi ştampilat legal
uxul de numerar care dovedeşte situaţia clienţilor cu acoperire naturală la risc Alte do
cumente recomandate: contractului, volumele derulate, probleme apărute în timpul der
ulării relaţiei, etc);
(analiza SWOT). credite contractate (tip, scadenţă, garanţii acordate);
valutar, dacă este cazul Deconturi fiscale pentru ultima balanţă de verificare /ultima
lună; Ultimul act de control încheiat de Autoritatea Fiscală competentă Declaraţia debito
rului referitoare la litigii ( procese în desfăşurare, obiect şi stadiu) şi obligaţii extra
ilantiere si contingente (de pildă garanţii furnizate terţilor, calitatea de codebitor
în diferite contracte de credit, clauze, obligaţii stabilite de diverse autorităţi , cl
auze si condiţii asumate in diverse contracte)
IV.7.2. Identificarea stărilor de nerambursare pentru persoane juridice
Apartenenţei clienţilor la un grup. Identificarea si raportarea expunerilor mari. Ab
revieri: BC = Clienţi persoane juridice CRC = Departamanetul de control al risculu
i de credit 92
RkM = Manager de risc R&WO = Departamentul de restructurare si recuperare a cred
itelor BEB = Corpul executorilor bancari Principalul obiectiv al acestei procedu
ri este recunoaşterea, evaluarea si raportarea stărilor de nerambursare in cadrul Bănc
ii. Următoarele stări de nerambursare si coduri de insolventa sint relevante pentru
toate tarile din Europa Centrala si Est: 90 Days Overdue ( 90 zile restanta ) In
terest Non Accrual (Stoparea calcului de dobânda) Acceleration (Accelerare - decla
rarea scadentei anticipate) Provisions (Provizioane) Write Off (Trecerea in pier
dere)
Coduri de insolventa (vor fi setate la nivel de client): judecătoreşti) insolventei)
insolventa) Bankruptcy rejected due to insufficient assets (Procedura de insolv
enta inchisa Bankruptcy proceedings (Procedura de insolventa) Bankruptcy proceed
ings suspended (Procedura de insolventa/faliment inchisa) Lawsuit/Forced Sale (E
xecutare silita) pentru lipsa de active suficiente) Impending bankruptcy proceed
ings (Posibilitatea deschiderii procedurii de Out of court settlement - transact
ion (Tranzacţii incheiate amiabil cu debitorul in Judicial reorganization procedur
e (Reorganizare judiciara in cadrul procedurii afara instanţelor judecătoreşti) Defaul
t iminent ( Caz de culpa iminent) Out of court settlement- mandatory (Tranzacţii i
ncheiate in afara instanţelor
Aplicabilitate : client Oricare din stările de nerambursare indentificate prin pre
zenta procedura se pot seta la nivel de cont, facilitate de credit sau client. I
mediat ce una din stările de nerambursare s-a produs 93 prezenta procedura se apli
ca numai clienţilor cu facilitaţi de credit; condurile de insolventa identificate in
prezenta procedura vor fi setate la nivel de
la nivel de cont sau facilitate de credit, acestea vor fi marcate corespunzător in
sistem atât la nivel de cont si facilitate de credit cat si la nivel de client. T
oate stările de nerambursare, active sau inchise, vor fi colectate la nivel de cli
ent astfel incat sa se poată realiza o istorizare in timp a acestora . Responsabil
itatea indentificarii codurilor de insolventa aferente fiecărei stări de nerambursar
e revine departamentului de R&WO. Aceştia vor transmite, de fiecare data, un email
departamantului LA, prin care vor solicita activarea/modificarea sau inchiderea
anumitor coduri de insolventa. Indentificarea codurilor de insolventa pentru cl
ienţii persoane juridice (Tabelul 4) Tabelul 5. 90 days overdue Un credit este con
siderat restant atunci când : - data scadentei a unei rate sau data de reînnoire a f
acilitaţi de credit a fost depăşita cu mai mult de 90 zile; - suma restanta este mai m
are de 2.5% (minim 350ron) din valoarea facilitaţii de credit acordate.
Internai -accrual
interest
non Declanşarea acestei stări de nerambursare este determinata de constituirea de pr
ovizione pentru dobânzi si penalităţi restante mai mari de 90 zile. Dobânda este calcula
ta in continuare, dar in acelaşi timp sunt constituite provizioane pentru aceasta.
non Aceasta stare de nerambursare este determinata de constituirea provizioanel
or pentru dobânzi si comisioane in condiţiile instituirii unor acţiuni juridice, precu
m reorganizare juridica sau faliment. Astfel, in una din situaţiile de mai jos, Ba
nk poate decide stoparea calculului de dobânda: - in cazul situaţiei de faliment, at
unci când judecătorul sindic emite o decizie in baza căreia creditorii nu vor mai calc
ula dobânda la facilităţile de credit acordate; pentru companiile aflate in procedura
de faliment pentru care nu sunt constituite garanţii; - in cazul unor intelegeri s
peciale in afara instanţelor cu debitorul in urma căreia se stabileşte stoparea calcul
ului de dobânda pentru facilităţile de credit restante. Acest cod de insolventa este a
ctivat pentru clienţii cu mai puţin de 90 zile restanta la facilităţile acordate, in urm
a analizei situaţiei debitorului si a expunerii acestuia, atunci când unul sau mai m
ulte din incidentele de mai jos au fost indentificate: popriri pe conturile cure
nte; bilete la ordin refuzate la plata; spălare de bani; evaluare rating depăşita; sum
e restante la facilitaţi de credit acorate de către UCT 94
Externai -accrual
interest
Default iminent
cat si de alte instituţii de credit; - schimbări in piaţa cu un impact negativ asupra
performantei clientului; - schimbari de management al companiei sau a altor fact
ori calitativi cu influenta negativa asupra activităţii clientului; - alte semnale d
e avertizare cu impact negativ asupra activităţii clientului. Acest cod de insolvent
a este setat manual pentru fiecare Acceleration client in parte. Acest cod de in
solventa se activeaza în situaţia în care departamenul R&WO decide declararea scadente
i anticipate a unui credit inainte de maturitatea acestuia, pentru a putea iniţia
orice acţiune de recuperare a creanţelor. Astfel de situaţii pot fi: popriri pe contur
ile curente ale clienţilor UCT ; conturile pentru care s-au iniţiat procedurile de e
xecutare silita sau insolventa; acţiuni de executare silita sau insolventa iniţiate
de alte instituţii de credit fata de clienţii UCT. court Acest cod de insolventa est
e activat atunci când departamentul R&WO identifica, după consultarea cu transaction
debitorul, oportunităţile si metodele de restructurare /recuperare: • restructurarea/
rescadentarea unui credit neperformant; • cesionarea - vânzarea debitelor către un terţ,
împreuna cu • garanţiile aferente , la un preţ negociat; • înlocuirea unui debitor si tran
ferarea datoriilor către un nou debitor ("novatie"); • subrogatie; • datio in solutum
- primirea de la debitor a unui bun mobil (corporal/necorporal)/activ imobiliar,
pentru stingerea creditului si a dobânzii; • vânzarea unor active din patrimoniul deb
itorului; • folosirea garanţiei în numerar sau executarea unei eventuale scrisorii de
garanţie bancara (daca exista); • orice combinaţie a celor de mai sus; • altele. Impedin
g bankruptcy Acest cod de insolventa este activat atunci când Out of proceeding sc
risoarea privind deschiderea procedurilor de insolventa a fost trimisa către Tribu
nalul de care aparţine debitorul si pentru care nu s-a primit o hotărâre judecătoreasca
privind continuarea acţiunilor in vederea determinării stării de Juridicial reorganiza
tion procedure insolventa. Acest cod de insolventa este activat atunci când acţiunea
de reorganizare juridiciara a debitorului este determinata in urma hotărârii judecăto
reşti privind procedurile de 95
insolventa iniţiate impotriva clienţilor UCT. Provisions / Contingent Acest cod de i
nsolventa se activeaza atunci când departamantul R&WO decide constituirea de provi
zioane liability provision pentru clienţii aflaţi in monitorizare la acest departame
nt. Pentru expunerile extrabilantiere (scrisoare de garanţie, bilete la ordin, acr
editive) codul de insolventa corespunzător este "contingent liability provision".
Aceste provizioane se constituite individual pentru fiecare credit in parte. Ori
ce provizion general sau de grup care nu este strict legat de un anumit credit n
u va determina activarea acestui cod de insolventa(aceasta funcţionalitate nu este
inca aplicabila in cadrul UCT si va implica dezvoltări ulterioare ale sitemului i
nformatic al băncii). Write - Off Acest cod de insolventa se activeaza pentru clie
nţii pentru care toate acţiunile de recuperare s-au dovedit a fi ineficiente. El va
fi generat automat prin operaţiunea de "Balance Set Bankruptcy proceedings Entry"
in cadrul procesului de write-off. Acest cod de insolventa este activat atunci cân
d hotărârea judecătoreasca trimisa de către Tribunal in urma deschiderii procedurilor de
insolventa, fie de către UCT, fie de către alţi creditori, consta in dizolvarea/lichi
darea companiei in vederea stingerii creanţelor, si in urma căreia isi va inceta Ban
kruptcy due assets to activitatea rejected Acest cod de insolventa este activat
atunci când judecătorul insufficient sindic decide inchiderea procedurilor de insolv
enta in urma constatării inexistentei insuficiente a bunurilor de executat in vede
rea acoperirii cheltuielilor administrative si a creanţelor pretinse aferente proc
edurii de insolventa sau daca nici unul dintre creditori nu acepta sa suporte pe
Bankruptcy proceedings closed cheltuiala sa aceste costuri. Acest cod de insolv
enta este activat atunci când datoriile clienţilor au fost acoperite prin executarea
bunurilor in cadrul procedurii de insolventa sau când motivul iniţial ce a determin
at declanşarea procedurii de insolventa nu mai este Executarea silita valabil. Ace
st cod de insolventa se activeaza atunci când banca
recurge la executarea silita a bunurilor clientului sau a coplatitorului constit
uite ca si garanţie sau atunci când a fost obţinut un drept de executare silita asupra
tuturor bunurilor 96
debitorului in vederea recuperării sumelor restante către UCT.
Capitolul V. INFORMATICA BANCARA
5.1. Informatica bancară
Un rol important în cadrul sistemului informaţional bancar revine activităţii de prelucr
are electronică a informaţiilor. Astfel, informatica bancară constă în culegere, prelucrar
ea şi transmiterea informaţiilor.
97
Informatica bancară permite concentrarea , păstrarea şi depozitarea datelor, efectuaea
de calcule, prelucrarea informaţiilor, realizarea de sinteze şi obţinerea de variante
pentru o mai bună fundamentare a deciziilor. Activitatea de proiectare a informat
icii presupune parcurgerea următoarelor etape: - alegerea unei teme care urmează să fi
e proiectată şi analiza situaţiei existente; - stabilirea şi aprobarea obiectivelor ce u
rmează a se realiza; - proiectarea propriu-zisă a informaticii bancare; - experiment
area; - introducerea şi extinderea informaticii bancare proiectate. Proectarea pro
priu-zisă a informaticii bancare se realirează în mai multe etape, dintre care cele ma
i importante sunt: - adaptarea documentelor bancare la cerinţele sistemului de pre
lucrare electronică a datelor; - codificarea informaţiilor bancare; - elaborarea sch
emelor logice prin care se stableşte fluxul prelucrării automate a informaţiilor; - co
nstituirea fişierelor şi elaborarea programelor. În activitatea de priectare şi realizar
e a informaticii bancare trebuie să urmăreasă sporirea continuă a eficienţei privind intro
ducerea şi extinderea automatizării oparaţiunilor bancare. Aceasta presupune calculare
a prealabilă a econimiei de timp, de forţa de muncă şi reducerea cheltuielilor cu preluc
rarea. Elementul de calcul, prin care se poate aprecia operativitatea obţinerii in
formaţiilor bancare este indicele de operativitate.. Acesta se poate exprima ca un
raport între timpul necesar obţinerii informaţiilor bancare, ca urmare a introducerii
unui sistem nou de prelucrare electronică a datelor şi timpul anterior. Creşterea efi
cienţei informaticii bancare depinde de nivelul posibilităţilor, necesităţilor şi exigenţel
cerute de aplicarea în practică a premiselor actualei etape de tranziţie ia economia d
e piaţă. Prelucrarea automată a datelor presupune culegerea şi transpunerea acestora în do
cumentele tipizate suporţii tehnici de informaţii cum sunt hard disk sau floppy disk
; în vederea stocării, păstrării şi transmiterii informaţiilor bancare necesare prelucrării
r pentru buna desfăşurare a activităţii bancare. Documentele prezentate de către titularii
de conturi sunt verificate de către referenţi sau administratorii de cont din punct
de vedere al modului de întocmire şi a corectitudinii înscrierii datelor. După această op
eraţiune, documentele primite de la clienţi sunt sortate în mai multe mape, în funcţie de
natura operaţiunii pe care o implică.
98
Datele din documente sunt apoi introduse de către operatori în memoriile calculatoar
elor în vederea prelucrării lor şi obţinerii documentelor bancare specifice: note contab
ile, extrase de cont, jurnale operative. In vederea verificării preluării corecte a
datelor din documente în memoriile calculatoarelor, operează, prin program „numărul de c
ontrol", introducând separat următoarele elemente: simbolul operaţiunii, numărul documen
tului, simbolul contului debitor, codul băncii plătitorului, simbolul contului credi
tor, contul băncii creditor şi suma. Zilnic, se întocmesc următoarele documente: balanţa d
e verificare cu trei serii de egalităţi, cumulate de la încwputul anului până în ziua prece
entă, situaţia soldurilor debitoare şi creditoare conturilor sintetice purtătoare de dobân
zi, conturile personale şi extrasele de cont care au avut operaţiuni în ziua respectivă.
Periodic, de regulă, lunar, trimestrial sau anual, pe baza datelor preluate din d
ocumentele primare, prelucrate sau păstrate în memoriile calculatoarelor se realizea
ză următoarele lucrări: lista dobânzilor şi notele contabile de înregistrare a lor, situaţi
entralizatoare a creditelor bancare, situţia încasării veniturilor către bugetul statulu
i, situţia statistică a decontărilor, situaţia veniturilor şi cheltuielilor proprii ca sup
ort pentru întocmirea contului de rezultate şi a bilanţului contabil. Calitatea acesto
r lucrări şi operativitatea cu care se realizează depinde direct de eficacitatea progr
amelor cu care operează în reţeaua de calculatoare ale fiecărei bănci in parte.
5.2. Principiile organizării, informaţional bancar
funcţionării
şi
eficienţei
sisitemului
Creşterea profitabilităţii activităţii bancare face necesară cunoaşterea amănunţită a proce
unilor economice, implicaţiilor lor financiare. Acest fenomen presupune organizare
a unui sistem informaţional bancar potrivit standardelor actuale care să asigure un
flux cât mai rapid şi conţinu de informaţii. Activitatea bancară , dar mai ales organizare
a controlului bancar şi conducerea băncilor se realizează în bune condiţii având ca suport
ctivitatea decizională. Legătura între activitatea de decizie şi cea operaţională se realiz
ază printr-un flux continuu de informaţii, în cadrul sistemului informaţional bancar. Si
stemul informaţional bancar este constituit din ansamblul mijloacelor şi metodelor p
rin care se realizează colectarea , prelucrarea şi transmiterea informaţiilor, repreze
ntând o premisă a unei bune organizări, atât a activităţii de conducere, coordonare şi cont
, cât şi a celei operative. 99
Calitatea activităţii bancare este influnţată de organizarea şi funcţionarea sistemului inf
rmaţional, de operativitatea, precizia şi calitatea informaţiilor culese, prelucrate şi
transmise, precum şi de fundamentarea şiinţifică a deciziilor. Organizarea sistemului in
formaţional bancar presupune o structurare a informaţiilor corespunzător necesităţilor cur
ente şi de perspectivă în ceea ce priveşte prelucrarea automată a datelor. Datele care sta
u la baza sistemului informaţional bancar au ca suport atât evidenţa contabilă, operativă ş
statistică proprie bănculor, ct şi a agenţilor economici în calitate de titulari de contu
ri. Sistemul informaţional bancar este supus unui proces continuu de îmbunătăţire, de perf
ecţionare. Perfecţionarea presupune ca volumul de informaţii bancare să fie redus la str
ictul necesar, utilitatea fiind principalul criteriu de selecţie. După ce au fost pr
eluate şi prelucrate, datele se transpun în informaţii bancare care pot fi structurate
după mai multe criterii, astfel: Din punct de vedere al gradului de prelucrare: • • i
nformaţii bancare elementare informaţii complexe. Informaţiile bancare elementare se c
arecterizează prin precizarea aspectului direct măsurabil (numerarul încasat sau plătit,
cecurile de călătorie ahitate). Informaţiile bancare complexe sunt cele rezultate din
prelucrarea datelor primare (informaţii cu privire la creditele acordate, execuţia
de casă a bugetului statului, activitatea de decontări). b) După momentul desfăşurării oper
unilor, informaţiile bancare se pot clasifica în: • informaţii operative- evidenţiază stare
curentă şi facilitează posibilitatea urmăririi directe a evoluţiei activităţii bancare; •
maţii postoperativeau ca surse de date evidenţa contabilă şi statistică şi folosesc la adop
area de măsuri menite sa asigure înlăturarea deficienţelor; informaţiile previzionale- se
referă la operaţiile care se vor produce în viitor şi se utilizează cu prioritate în activi
atea de programare bancară. Ca rezultat al prelucrării datelor, informaţiile se consti
tuie într-un flux informaţional bancar care se manifestă atât în averigile bancare cât şi î
acestea şi titularii de conturi.Complexitatea sistemului informaţional bancar impune
ca la baza organizării, funcţionării şi eficienţei sale să se situieze o serie de principi
, cum ar fi: 100
•
conceperea şi funcţionarea sistemului informaţional bancar în funcţie de structura organiz
atorică a unităţilor bancare;
• ierarhizarea informaţiilor bancare după importanţă şi gradul de operativitate; • concentr
a şi centralizarea informaţiilor bancare; • tipizarea documentelor bancare; • aprecierea
îmbunătăţirii aduse de sistemul informaţional bancar prin aplicarea în practică a acestora
cheltuieli cât mai reduse şi într-o perioadă de timp cât mai mică; • conceperea, organizar
funcţionarea sistemului informaţionalbancar . Eficienţa sistemului informaţional bancar
este reflectată de calitatea activităţii unităţilor bancare, de staea de profitabilitate,
de modul în care sunt receptate şi apreciate produsele bancare de către titularii de
conturi.
5.3. Descrierea unei aplicaţii informatice în vederea calculării riscul de creditare
Programul descris este constituit în sistemul de date Access, versiunea 2003 şi prez
intă metodele de calcul al riscul de creditare.Conţinutul programului de bază este for
mat dintr-un formular creat cu ajutorul instrucţiunilor de bază din Access. Tipurile
de bază din Acces sunt următoarele : Text. Memo. Pot conţine cel mult 64000 caractere
. Câmpurile de tip Text şi Memo sunt Număr. Este tipul numeric, cu mai multe subtipuri
disponibile, determinate de dimensiunea câmpului. O bază de date Access constă în următoa
rele obiecte: Tabele - conţin toate înregistrările Interogări - localizeză în
ice Formulare - afişează înregistrările din tabele, una câte una Rapoarte - tipăresc loturi
de înregistrări Pagini de date Access - pun la dispoziţie date prin intermediul pagini
lor Web Macrocomenzi - acţiuni automate uzuale Module - stochează declaraţii şi procedur
i Visual Basic, care ne permit să scriem programe pentru baze de date, astfel încât ac
estea să poată interacţiona cu software. Utilitarele de asistenţă din aplicaţia Access asig
ră un proces simplu, pas cu pas, de configurare a tabelelor, formularelor, paginil
or de acces la date, rapoartelor şi 101 numite alfanumerice (pot conţine caractere şi/
sau numere);
interogărilor. Pentru crearea bazei de date prezentate am folosit un formular, den
umit „Riscul de creditare”.În limbajul de programare Access formularele sunt denumite
uneori "ecrane de introducere de date „.Ele reprezintă interfaţa pe care programul o u
tilizează pentru a lucra cu date şi conţin deseori butoane cu comandă care efectuează dive
rse comenzi, în programul dat am utilizat formularul pentru vizualizarea datelor.
Pentru calcularea riscului de creditare, programul foloseste in in subprogram ur
matoarele instructiuni ce-i permit in functie de valoarea afisata sa afiseze un
anumit rezultat in casuta cu concluzii : Private Sub Command25_Click() Text13.Va
lue = (Text9.Value / Text7.Value) * 100 Text15.Value = (Text11.Value / Text7.Val
ue) * 100 If Text13.Value < 2 And Text15.Value < 2 Then Text21.Value = "nivel op
tim al riscului de creditare" Else: If Text13.Value > 2 And Text15.Value < 2 The
n Text21.Value = "creditele restante afecteaza negativ activitatea si rezultatel
e financiare ale bancii" Else: If Text13.Value < 2 And Text15.Value > 2 Then Tex
t21.Value = "creditele neperformante aftecteaza negativ activitatea si rezultate
le financiare ale bancii" Else Text21.Value = "creditele restante si cele negati
ve afecteaza negativ activitatea si rezultatele financiare ale bancii" End If En
d If End If End Sub Formularul dat oferă un format uşor de utilizat pentru lucrul cu
date şi se pot adaugă elemente funcţionale, cum ar fi butoanele de comandă, cum ar fi în
programul respectiv butonul "calculează" care determină şi calculează datele care apar în
program. In formularele din programul respectiv rolul butonului calculaţi este de
a prelua datle introduse in program şi de a calcula valoarea indicatorilor. Formul
arele permit, de asemenea să se controleze modul în care utilizatorii interacţionează cu
datele introduse în baza de date. 102
Baza de date respectivă a fost creată cu scopul de a stabili capacitatea de risc a băn
cii în momentul acordării unui credit ( o bază de date reprezintă o colecţie de date integ
rală structurată şi dotată cu o descrieire a structurii şi a relaţiilor dintre date ). Inst
ucţiunile folosite au fost de tip Câmp text, care au ajutat la calculul valorilor in
dicatorilor şi la stabilirea concluziilor pozitive sau negative pe care aceştia le p
revăd în vederea ajutării în luarea unei decizii a băncii în privinţa creditării. În cadrul
istem informatic bancar bine construit se necesită aplicarea unor calcule atât matem
atice cât si informatice în vederea stabilirii procentului de risc al băncii. Închiderea
bazei de date poate fi făcută prin executarea comenzii Close din meniul File sau pr
in închiderea de la butonul "x" din bara de titluri a bazei de date. De regulă, la înc
hidere, sistemul salvează automat baza de date împreună cu toate obiectele pe care le
conţine, închiderea bazei de date nu înseamnă şi închiderea aplicaţiei în sine.
103
Ieşirea din Access poate fi făcută în irmătoarele moduri: • • • Se apasă combinaţia de tast
Se execută comanda Exit din meniul File. Se acţionează butonu "x" din bara de titluri
a aplicaţiei
104
CONCLUZII
Evitarea şi minimizarea riscului se realizează prin luarea unor decizii şi găsirea unor
tehnici juridice cât mai coerente. Minimizarea riscurilor suportate de către bancă con
tribuie la minimizarea pierderilor înregistrate de către bancă şi maximizarea rentabilităţi
acesteia. Pentru diminuarea riscurilor, unităţile bancare trebuie să efectueze obliga
toriu analiza financiară a clientului ceea ce presupune analiza ciclului capitalul
ui circulant, analiza indicatorilor de performanţă, analiza gradului de îndatorare şi an
aliza lichidităţii societăţii care solicită creditul. Evitarea riscurilor de creditare poa
te fi realizată direct de la nivelul conducerii. Astfel dacă membrii conducerii îşi resp
ectă întotdeauna angajamentele,oferă informaţii de calitate şi credibile, contribuie la me
nţinerea relaţiilor, au experienţă şi calităţi profesionale bune, sunt buni vizionari, efec
ază un control excelent, nu îşi asumă riscuri inutile şi au o reputaţie bună pe piaţă atunc
l este foarte scăzut, şi uşor de evitat. În ceea ce priveşte obiectivul de diminuare a ris
cului din cadrul activităţii desfăşurate experienţa bancară impune cu stricteţe implementar
generalizarea unor modalităţi eficiente de atenuare, dar mai întâi, de preîntâmpinare a ri
cului. Deci, controlul şi evaluarea riscului se poate realiza în condiţiile în care exis
tă un personal calificat superior în domeniu cu experienţă, care însă să nu devină un obsta
entru creditarea agenţilor comerciali, motorul economiei contemporane. Ca urmare a
aplicării noului Acord Basel 2, considerăm că se vor produce unele mutaţii în peisajul ba
ncar românesc.Acordul Basel 2 va determina scăderea solvabilităţii pe întregul sistem banc
ar precum şi la nivelul instituţiilor de credit. În acest sens , în anul 2000, preocupăril
e BNR au stat în principal sub semnul transpunerii şi implementării cerinţelor europene
privind Noul Acord de Capital , eforturile BNR înscriinduse în direcţia dezvoltării mijl
oacelor necesare realizării unei supravegheri prudenţiale adecvate acestui nou cadru
. O contribuţie importantă pentru realizarea acestor obiective a avut-o intensificar
ea cooperării şi a parteneriatului cu comunitatea bancară, care participă activ la imple
mentarea Basel 2 mai ales în condiţiile deţinerii unei cote de 88,6% din piaţa bancară româ
ească de către băncile cu capital majoritar străin. Noul Acord Basel 2 lasă la latitudinea
instituţiilor de credit posibilitatea de a alege dintre agenţiile de rating agreate
de autoritatea de supraveghere pe cele patru cu care vor să lucreze , şi care produ
ce îngrijorări pe piaţă şi chiar în rândil agenţiilor de rating.
105
Considerăm că, pe lângă generarea de diferenţe de capital, deosebirile semnificative pentr
u rating-urile internaţionale / naţionale pot să afecteze destul de serios şi politica d
e creditare a instituţiilor de credit. Noile standarde de aplicare aduc unele modi
ficări cum ar fi nivelul total al provizioanelor admis prin noul standard ce va fi
în general mai scăzut , având în vedere ca Standardele Internaţionale de Raportare Financ
iară nu mai permit constituirea de provizioane pentru riscul bancar general sau fo
ndul general de rezerve pentru activităţi bancare ce va fi reclasificat drept capita
l.
106
BIBLIOGRAFIE
1. Cezar Basno, Nicolae Dardac, Constantin Floricel – „Monedă, Credit, Bănci”, ed. Didacti
ca si Pedagogica, Bucureşti 1995; 2. Cezar Basno, Nicolae Dardac, „Riscuri bancre. C
erinţe prudenţiale. Monitorizare”, ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 2000; 3. Ioan Băt
Aurel Bejenaru, Ioan Trenca, Sorin N. Borla - "Analiza Performanţelor şi Riscurilor
Bancare", ed.Risoprint 2008. 4. Berea Aurel, Berea Octavian, „Orientări în activitate
a bancară contemporană”, ed. Expert, Bucureşti, 2000. 5. Claude Simon, „Băncile”, ed. Human
s, Bucureşti, 1993. 6. Roxana Davidescu – „Implementarea Basel 2 In Sistemul Bancar Ro
mânesc - Cerinţă a Activării Competitive In Spaţiul European." 7. Vasile Dedu, „Gestiune ba
cară”, Ediţia a II-a, ed. Didadctică şi pedagogică, RA Bucureşti 1999; 8. Helian D – „Impac
icării Basel 2 Asupra Sistemului Bancar Românesc." 9. Lucian C. Ionescu, „Băncile şi operaţ
unile bancare”, ed. Economică, Bucureşti 1998 10. Sorin V.Mihăescu –„Controlul Financiar Ba
car", ed. Sedcom Libris,Iaşi 2002. 11. Mărgulescu D., „Analiza activităţii economico-finan
ciare”, ed. Tribuna economică, Bucureşti, 1994; 12. Negoescu GH., „Risc şi incertitudine în
economia contemporană”, ed. Alter-Ego, Cristian, Galaţi, 1995; 13. Ion Niţu – „Managementul
Riscurilor Bancare." , ed. Expert Bucureşti,2002. 14. Alexandru Pântea- „Băncile în econom
ia românească" ed. Economică, Bucureşti. 107
15. Rotaru Constantin, „Managementul performanţei bancare”, ed. Expert, Bucureşti, 2001;
16. Luminiţa Roxin, „Gestiunea riscurilor bancare”, ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
01; 17. Ovidiu Stoica, Bogdan Căpraru, Dragoş Filipescu –„Banca Naţională a României şi rol
în procesul de integrare europeană." ed.Universităţii Al.I.Cuza, Iaşi 2005. 18. BNR- "Str
ategia de dezvoltare a sistemului bancar pe termen mediu”. 19. Legea 58/2006 privi
nd instituţiile de credit. 20. Normele metodologice BNR nr.12/2002. 21. Normele me
todologice nr. 12/22 iulie 2007. 22. Regulamentul nr. 5/22 iulie 2002. 23. Regul
amentul BNR nr. 15/2006. 24. www.unicredit.ro. 25. www.bnr.ro.
108