Sunteți pe pagina 1din 5

curs nr 6 Toleranta , dependenta psihica si fizica, toxicomania

7. TOLERANTA

TOLERANTA= consta intr-o sensibilitate redusa sau absenta a organismului la


unele actiuni ale unui medicament.

Tipuri de toleranta:

-inascuta(congenitala)
-dobindita

7.1Toleranta inascuta (congenitala)

-,apare imediat dupa nastere si,poate fi:


- de specie (ex: iepurele prezinta toleranta innascuta
la atropina deoarece dispune de o enzima care metabolizeaza rapid atropina)
- de grup (ex: unii indivizi ca acetilatorii rapizi
prezinta rezitenta la medicamentele metabolizate prin acetilare ca izoniazida si necesita
doze mai mari din aceste medicamente)-

7.2 Toleranta dobandita


- care poate fi:
- acuta (tahifilaxie)
- cronica (obisnuinta)

Toleranta dobandita poate avea la bază un mecanism farmacocinetic/farmacodinamic cu


desensibilizarea receptorilor.

7.2.1Tahifilaxia-Toleranţa acută constă în diminuarea progresiva a intensitatii


efectului produs de medicament prin administrări repetate, la intervale scurte de timp.

Caracteristici:
-se instaleaza repede
-poate fi completa- merge pana la disparitia efectului
-fenomenul este reversibil dupa intreruperea medicamenetului
-este de scurta durata dupa intreruperea tratamentului
Exemple de medicamente ce produc tahifilaxie:-efedrina, b-adrenomimetice. .antiasmatice(ventolin,
tiotropiu, seretide, berodual

Mecanismul de instalare a tahifilaxiei:


-epuizarea sau saturarea unor receptori sau unor factori intermediari in mecanismul de actiune.
-mecanism de desensibilizare

7.2.2 Toleranta cronica-Obisnuinta

Toleranţa cronică constă în scăderea efectului substanţelor medicamentoase după


administrarea repetată, fiind necesară creşterea dozei pentru obţinerea aceluiaşi efect.
Datorită obişnuinţei, organismul poate să suporte la un anumit moment chiar doze toxice
fără probleme

Toleranţa cronică prezinta următoarele caracteristici:


- se instalează lent;
- fenomenul este reversibil după o perioadă de timp mai îndelungată.
-nu este completa
-se instaleaza cu intensitati diferite pentru diferitele efecte ale unui medicament
ex. morfina poate determina toleranta intensa la actiunea analgezica ,dar toleranta mai
redusa la actiunea constipanta.

Acest tip de toleranţă poate fi dat de substanţe medicamentoase,ca: hipnotice barbiturice,


morfinomimetice,etc.

Din punct de vedere terapeutic , consecinta obisnuintei este reprezentata de necesitatea


maririi dozei pentru a obtine acelasi efect.Atitudinea consta in inlocuirea
medicamanetului.

Mecanismele de instalare a obisnuintei-sunt:-mecanism farmacodinamic


- mecanism farmacocinetic

Şi în cazul acestui tip de toleranţă, mecanismul farmacodinamic este desensibilizarea


receptorilor prin down regulation.
Mecanismele farmacocinetice constau in cresterea eliminarii, diminuarea absorbtiei,
cresterea vitezei de metabolizare prin inductie enzimatica.
Inducţie enzimatică
Unele medicamente, ca de exemplu: fenobarbitalul, fenitoina etc., cresc
metabolizarea altor medicamente prin creşterea procentului de enzime
microzomiale care metabolizează anumite substanţe.
Inhibiţie enzimatică
Medicamentele din grupul inhibitoarelor enzimatice, cum sunt:
josamicină etc., scad metabolizarea altor medicamente, ca de exemplu teofilina,
prin scăderea procentului de enzime microzomiale care metabolizează anumite
substanţe.
Toleranta incrucisata -apare intre ^n^ medicamente , metabolizate de acelasi sistem
enzimatic, sau care actioneza pe acelasi substrat reactiv.Se instaleaza pentru un
medicament si se repercuteaza asupra unui alt medicamemt.
ex. consumatorii cronici de alcool sunt mai putin sensibili la actiunea narcoticelor.

8 FARMACODEPENDENTA FIZICA SI PSIHICA

Farmacodependeţa poate fi definită ca starea psihică sau/şi fizică care se instalează în


organism ca urmare a consumului abuziv, nejustificat, dintr-o substanţă medicamentoasă,
ducând, în funcţie de diferiţi factori, la instalarea unei nevoi de a consuma substanţa
respectivă în mod continuu sau periodic.
 
Farmacodependenţa apare când în contextul existenţei persoanei apar anumite
circumstanţe favorizante, dintre care amintim:
 - mediul socio-cultural al persoanei;-
-particularităţile psiho-somatice individuale;
-utilizarea de substanţe care produc farmacodependenţă.
Faze ale farmacodependenţei:
 
În funcţie de perioada de timp şi de factori prezentaţi anterior, se poate instala
farmacodependenţa, care are mai multe stadii prezentate in ordinea aparitiei:

a) Dependenţa psihică
 
Acest tip de farmacodependenţă constă în dorinţa individului,dezvoltată pe un fond
psihic alterat, de a procura substanţa incriminată, utilizând orice modalitate posibilă cu
scopul de a înlătura disconfortul psihic şi de a crea senzaţia de bine, în pofida faptului că
indivizii respectivi cunosc bine consecinţele acestui fapt în plan personal, familial şi
social,cât şi prevederile legale care limitează utilizarea acestor substanţe cu scop
protector asupra entităţilor amintite anterior.

 b) Toleranţa– reprezintă starea adaptativă a organismului, manifestată prin scăderea


efectului substanţei respective la administrarea repetată a unor doze similare;pentru
obţinerea aceloraşi efecte fiind necesară creşterea dozei.
Scăderea efectului este rezultatul diminuării reactivităţii neuronilor la anumite doze din
substanţa administrată.

 c) Dependenţa fizică-Este starea patologică care este evidenţiată în momentul


întreruperii administrării unei substanţe care creează dependenţă, sau la o reducere
semnificativă a dozelor. Dependenţa fizică este evidenţiată prin apariţia sindromului de
abstinenţă sau sevraj
. În cazul dependenţei fizice, sindromul de abstinenţă este caracterizat atât prin tulburări
psihice, cât şi somatice.Precautia pentru evitarea sindromului de sevraj la sistarea
farmacoterapiei este reducerea dozelor.

9. TOXICOMANIA

Toxicomania(psihotoxicitatea) este tipul de intoxicaţie cronică, caracterizat prin cele


trei tipuri de dependenţă definite anterior,şi anume: fizică, toleranţa, psihică, conducând
la tulburări majore de comportament de ordin psihic şi vegetativ, astfel încât tratamentul
acestei suferinţe este dificil, presupunând condiţii speciale pentru readucere la starea
normală.
 
TIPURI DE TOXICOMANII
Există diferite tipuri de toxicomanie, acestea fiind clasificate după mai multe criterii:
a)După numărul substanţelor administrate:
-monotoxicomanii,când s-a administrat o singură substanţă;
-politoxicomanii, când toxicomania apare ca urmare a administrării îndelungate
a mai multor substanţe euforizante.
 b) În funcţie de substanţa administrată:
 -toxicomanii minore, cele provocate de: barbiturice, hipnotice,tranchilizante,
alcool etc.-
-toxicomanii majore, cele provocate de stupefiante: morfina

Substanţe capabile sa produca farmacodependenţă :


 
 - deprimante ale S.N.C. (alcool, hipnotice, sedative, tranchilizante, barbiturice);
- morfinomimetice(morfina,heroina)
- stimulante ale S.N.C. (amfetamina, cocaina etc.);
- halucinogene ( LSD);
-solvenţi organici volatili (acetona, tetraclorura de carbon, toluen
etc.).
-canabis:marihuana si hasis.
Canabis = nume generic dat produselor obtinute din Canabis Indica (canepa indiana).Cele
mai importante produse sunt:
-marihuana (din frunze si inflorescenta)
-hasis (din rezina)
-tetra-hidro-cannabinol THC 
Cel mai mare potential toxicomanogen il au morfina si cocaina.
Norme legislative privind farmacodependenţa

Datorită consecinţelor negative ale toxicomaniei pe plan mondial, s-au luat măsuri
prin organizaţii care reglementează regimul acestor substanţe, şi anume:
Convenţia unică asupra stupefiantelor, elaborată de O.N.U.
Convenţia unică asupra substanţelor psihotrope, elaborată de O.N.U.
La nivelul Organizaţiei Naţiunilor Unite funcţionează următoarele comisii care
reglementează circulaţia substanţelor incriminate în toxicomanii:
Comisia pentru stupefiante;
O.I.C.S. (Organismul Internaţional de Control al Stupefiantelor);
La nivel european există:
Centrul European de monitorizare pentru medicamente şi adicţie la medicamente, cu
sediul la Lisabona (1994);
Centrul European de informare asupra medicamentelor şi adicţiei la medicamente.
În România, circulaţia stupefiantelor este reglementată de prevederile Legii nr. 339/2005,
cu alte completări ulterioare.

Dopajul medicamentos

Dopajul medicamentos constă în utilizarea de substanţe medicamentoase pentru a


mări randamentul în activităţi sportive sau intelectuale.
Există convenţii internaţionale care combat dopajul pe considerente de ordin etic, şi
anume:
Comitetul Internaţional Olimpic (C.I.O.) din aprilie 1989;
Convenţia pentru dopaj din cadrul Consiliului Europei din Strasbourg. În
România, convenţia împotriva dopajului este ratificată prin Legea numărul 171 din 1998.
In continuare se vor prezenta în mod succint grupele de medicamente utilizate şi
câteva substanţe din fiecare grupă care utilizate produc dopaj şi anume:
a. Stimulante S.N.C.: amfetamina, efedrina, cocaina, amfepramona, stricnina,
metilfenidat etc.
b. Analgezice morfinomimetice: codeină, morfină, dextropropoxifen, petidină,
dionină, heroină etc..
c. Steroizi anabolizanţi: metiltestosteron, nandrolon, testosteron etc.
d. β-blocante: atenolol, metoprolol, oxprenolol, propanolol etc.
e. diuretice: furosemid, spironolactonă, clortalidonă hidroclortiazidă,
acetazolamidă etc.