Curs nr 1

Evaluarea calitatii locurilor de munca in

controlul nedistructiv
 Munca are o importanță covârșitoare pentru viața
majorității oamenilor. Aceasta aduce venituri, competențe,
recunoaștere și statut social.

Munca de bună calitate și ocuparea forței de

muncă contribuie la menţinerea sănătăţii şi bunăstării
lucrătorilor, în timp ce condițiile de muncă precare cresc
posibilitatea apariţiei bolilor prin expunerea lor la substanțe
(fizice, chimice, biologice) și la adversităţi psihosociale
stresante
 Odată cu evoluţia societăţii sub influenţa noilor
tehnologii şi condiţii economice şi sociale, locurile de
muncă, practicile şi procesele de lucru sunt în continuă
schimbare. Aceste noi evoluţii presupun noi riscuri
profesionale şi noi modalităţi de manifestare ale acestora şi
dificultăţi pentru lucrători şi angajatori care, la rândul lor,
solicită soluţii politice, administrative şi tehnice care să
garanteze un nivel ridicat al calitatii locurilor de muncă.

Securitatea şi sănătatea în muncă reprezintă unul

dintre aspectele cele mai importante ce trebuie luate spre
analiza in vederea cresterii calitatii conditiilor de munca ale
lucratorilor din orice domeniu.
 „Securitate şi sănătate în Juridic
muncă” cuprinde totalitatea
Tehnic
normelor de drept (cadrul
cuprinde măsurile
legal) referitoare la
tehnico-organizatorice
obligaţiile conducerilor
luate pentru prevenirea și
societăţilor de a asigura
înlăturarea accidentelor
personalului muncitor
de muncă şi a
condiţii bune pentru
îmbolnăvirilor
desfăşurarea muncii
profesionale
BENEFICIILE SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ADECVATE LA LOCUL
DE MUNCĂ SUNT URMĂTOARELE:

•costuri şi riscuri reduse – niveluri mai mici ale absenteismului

și rotației personalului, un număr mai mic de accidente şi
diminuarea ameninţării reprezentate de acţiunile în instanţă;

•asigurarea unei mai bune continuităţi a activităţii, ceea ce

creşte productivitatea – prin evitarea incidentelor, a accidentelor, a
defecţiunilor şi a întreruperilor procesului de activitate;
•îmbunatăţirea eficienţei întreprinderii;
•protejarea lucrătorilor;
•îmbunătăţirea poziţieiîntreprinderii şi o reputaţie mai bună
printre furnizori, clienţi şi alţi parteneri.
 Sistemul legislativ propriu-zis:
A. Acte normative cu aplicabilitate generală
- Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.319/2006Publicată în
Monitorul Oficial, Partea I nr. 646 din 26/07/2006, Intrare în vigoare:
01/10/2006 și actualizată în 20 iulie 2018 prin Legea 198 din 2018.
- Hotărârea Guvernului nr.1425/2006 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a prevederilor Legii 319/2006
- Hotărârea Guvernului nr.355/2007 privind supravegherea
sănătăţii lucrătorilor
- Ordine ale miniştrilor.
B. Acte normative cu aplicabilitate specifică (tip de risc, activităţi
etc.)
- Hotărâri de Guvern privind cerinţe minime de securitate şi
sănătate în muncă
- Ordine ale miniştrilor.
C. Acte normative cu aplicabilitate la nivelul angajatorilor
- Instrucţiuni proprii fiecărui loc de muncă/angajator.
D. Acte normative complementare
E. Normele generale de protecţia muncii
F.Normele specifice de protecţia muncii etc
 "Legea sanitară" din 3.04.1885
acorda permisiunea pentru "înfiinţarea stabilimentelor industriale
insalubre" şi de a supraveghea "condiţiile igienice ale
stabilimentelor şi fabricilor industriale în genere"

"Regulamentul din 24.09.1894 pentru industriile insalubre"

prevedea măsuri cu caracter obligatoriu, care aveau ca scop
evitarea pericolelor de accidentare şi îmbolnăvire

"Legea minelor din 21.04.1895"

prevedea obligaţia întreprinzătorului de a lua "toate măsurile pentru a
executa lucrările de exploatare, astfel încât să evite orice pericol şi să
garanteze siguranţa lucrătorilor"

Legea (din 6.03.1897) pentru repausul în zilele de duminică şi

sărbători
Legea (din 16.06.1923) privind ajutoarele de boală şi lehuzie
Legea (din 13.04.1928) privind munca minorilor şi femeilor

"Legea privind accidentele de muncă. Prevenirea lor.

Prescripţii" (13 aprilie1934)
reprezintă actul de naştere al Instituţiei Protecţiei Muncii în
accepţia modernă a termenului, pentru ţara noastră

Ministerul Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirii Sociale - înfiinţat în

1936
"Regiunile de inspecţie a muncii" - s-au constituit în
19.10.1940

În perioada postbelică
România s-a aliniat la legislaţia internaţională în domeniul
protecţiei muncii. S-a garantat prin Constituţie şi Codul muncii
dreptul muncitorilor la protecţia împotriva accidentelor şi bolilor
profesionale, s-a instituit o lege expresă privind protecţia
muncii
 TERMINOLOGIE

Termenii pericol şi risc nu au aceeaşi semnificaţie în toate ţările

membre ale UE şi nici în diferitele discipline ştiinţifice.

Pericol: orice element (materie primă, material, echipament etc.)

sau practică de muncă ce poate cauza o vătămare.

Risc: combinaţia între probabilitatea unui pericol de a cauza

vătămarea şi gravitatea vătămării.

Riscul profesional: posibilitatea ca un lucrător să sufere o daună

în timpul muncii.
Evaluarea riscului: procesul de estimare a pericolelor la postul
de lucru.
Tipuri de riscuri
•foarte riscante - când probabilitatea de realizare a
acestora este foarte mare

•mediu riscante - cand probabilitatea de realizare a

acestor evenimente este moderată

•de risc scăzut - cand probabilitatea de realizare a

acestui tip de evenimente este scazută
 Riscuri pure
Modul de producere
Riscuri speculative

Tipul şi natura
Naturale
riscurilor şi
Sociale
Mediul în care se
Tehnologice
produc

CRITERIILE DE
CLASIFICARE A
RISCURILOR Mai mult sau mai puţin grave
Magnitudinea, gradul
Mai mult sau mai puţin
de cunoastere şi
cunoscute
inerenţa riscurilor
Mai uşor sau mai greu de evitat

Efectele pe care le Foarte riscante

generează Mediu riscante
De risc scăzut
Clasificare a riscurilor pe categorii, la nivel general, şi ţinând cont
de riscurile care planează în general asupra colectivităţilor
teritoriale, independente de dorinţa sau voinţa oamenilor, aceasta
poate fi structurată astfel :

RISCURI

NATURALE SOCIALE TEHNOLOGICE ȘI

INDUSTRIALE
 RISCURI
SOCIALE

Riscuri
Riscuri Riscuri Riscuri
Financiare şi
de securitate fizică Politice Informatice
economice

naţionalizarea şi cursul valutar viruşi

furt expropierea; inflatia; viermi, troieni;
sabotaj si incendiere modificarea fraude financiare, intruziune
şantaj, extorcare legislatiei; escrocare; neautorizată;
conflicte militare întarzieri la plată furt de date etc.
 Riscuri de accidente de muncă şi boli
profesionale

Riscuri mecanice

Riscuri chimice

Riscuri biologice

RISCURI Riscuri nucleare şi radiologice

TEHNOLOGICE
ŞI Riscuri de transport de de materiale
INDUSTRIALE periculoase, radioactive, toxice, inflamabile,
etc

Riscuri de incendiu

Explozii

Radiaţii

Scăpări de substanţe toxice

 Surse externe şi surse interne de risc

Sursele riscului provin atât din interiorul cât şi din exteriorul unei
organizaţii. Astfel se pot distinge două categorii de surse şi anume:
surse externe şi surse interne.

Sursele externe – reprezintă acele surse de risc care sunt

rezultatul unor evenimente din afara organizaţiei. Aceste riscuri nu pot
fi controlate deoarece ele nu depind de activitatea internă a
organizaţiei.

Surse interne – reprezintă rezultatul unor evenimente din interiorul

organizaţiei. Aceste surse de risc pot fi controlate. În această categorie
se pot distinge riscurile de utilizare a echipamentelor tehnologie,
riscurile forţei de muncă, sau riscurile asociate managementului
organizaţional.
 EXECUTANTUL SARCINA DE MUNCĂ

totalitatea acţiunilor
ce trebuie efectuate
persoana implicată de executant, prin
nemijlocit în intermediul
executarea unei mijloacelor de
sarcini de muncă producţie şi în
anumite condiţii de
mediu, pentru
realizarea scopului
procesului de muncă

MEDIUL DE MUNCĂ

ansamblul condiţiilor ECHIPAMENTELE DE

fizice, chimice, MUNCĂ
biologice şi
psihosociale în care
unul sau mai mulţi totalitateamijloacelor
executanţi îşi de producţie
realizează sarcina de (instalaţii, utilaje,
muncă maşini, aparate,
dispozitive, unelte
etc.) şi a obiectelor
muncii (materii prime,
materiale etc.) care se
utilizează în procesul
de muncă
 PROPRII
SARCINII DE MUNCĂ
PROPRII
EXECUTANTULUI: conţinut sau
structură
erori de necorespunzătoar
recepţie, e a sarcinii de
prelucrare şi muncă în raport
interpretare a cu scopul
informaţiei; sistemului de
erori de decizie; muncă sau cu
erori de execuţie; cerinţele impuse
erori de autoreglaj de situaţiile de
risc(operaţii,
reguli, procedee
greşite, absenţa
unor operaţii,
metode de muncă
necorespunzătoar
e);
sub/supradimensionarea
cerinţelor impuse
executantului, respectiv
necorespunzătoare
posibilităţilor acestuia

PROPRII MEDIULUI DE
MUNCĂ
De risc fizic
(mecanic, termic,
electric )
De risc chimic
De risc biologic, cu
acţiune de natură biologică
De risc de
sub/suprasolicitare a
executantului datorită
condiţiilor de îndeplinire a
sarcinii de muncă,
mediu social
PROPRII MIJLOACELOR DE
PRODUCŢIE
factori de risc mecanic
de risc termic
de risc electric
de risc chimic
de risc biologici, cu acţiune de
natură biologică
risc de suprasolicitare a
executantului datorită condiţiilor
de îndeplinire a sarcinii de muncă
 CRITERII DE CLASIFICARE ŞI CATEGORII DE
FACTORI DE RISC

Modul în
Elementul
Modul de Contribuţia la Situarea în timp care
generator din Modul de
acţiune asupra Natura lor producerea în raport cu participă la
sistemul de manifestare
organismului vătămării momentul producerea
muncă
vătămării

factori de risc factori de risc factori de risc

variaţii factori de risc factori de risc
proprii de obiectivi principali iniţiali factori de
executantului accidentare risc direcţi

factori de risc stări factori de risc

factori de risc subiectivi factori de risc factori de risc
proprii de secundari intermediari
sarcinii de factori de
îmbolnăvire risc
muncă
indirecţi

factori de risc factori de risc

echipamentel finali
or de muncă

factori de risc
proprii
mediului de
muncă
 Măsurile de prevenire a riscurilor de accidentare și
îmbolnăvire profesională

Măsurile de prevenire a riscurilor de accidentare și

îmbolnăvire profesionalăpot fi împărţite în două mari
categorii :
– măsuri organizatorice, care vizează în special
executantul şi sarcina de muncă;
– măsuri tehnice, referitoare în special la mijloacele de
producţie şi mediul de muncă.

TIPURI DE MĂSURI DE
PREVENIRE A MĂSURI TEHNICE
RISCURILOR DE
ACCIDENTARE ȘI
IMBONĂVIRE
PROFESIONALĂ MĂSURI ORGANIZATORICE
 MASURI CARE SA CRESCA CALITATEA
LOCURILOR DE MUNCA PE TERMEN LUNG

 Forța de muncă din Europa cunoaște un proces de

îmbătrânire, aceasta însemnând prelungirea vieții
profesionale
 Probleme generate de schimbările demografice:
• un deficit general de forță de muncă
• lipsă de personal calificat
• mai multe persoane din câmpul muncii suferă de
probleme de sănătate sau de boli cronice
• îngrijorări legate de productivitate și de absenteism
 Gestionarea SSM în contextul îmbătrânirii forței de
muncă necesită o abordare multidisciplinară...
 Prevenirea pe tot parcursul vieții profesionale –
o abordare holistică

 Sănătatea oamenilor este afectată, odată cu vârsta, de condițiile

în care au muncit la tinerețe
 Este necesară prevenirea accidentelor de muncă, a problemelor
de sănătate și a bolilor profesionale pe tot parcursul vieții
profesionale
 O abordare holistică, cuprinzând:
• mediul de lucru și organizarea muncii;
• formarea și învățarea pe tot
parcursul vieții;
• aptitudinile de conducere;
• echilibrul între viața profesională
și cea personală;
• motivația;
• dezvoltarea carierei.
Conceptul de „capacitate de muncă”

 Conceptul de „capacitate de muncă” — echilibrul dintre rigorile

activității profesionale și resursele individuale
 Activitatea profesională este afectată de:
• obiectul, volumul și organizarea muncii;
• mediul de lucru și comunitatea profesională;
• aptitudinile de conducere.
 Resursele individuale depind de:
• sănătate și capacități funcționale;
• aptitudini și competențe;
• valori, atitudini și motivație.
 Promovarea capacității de muncă presupune:
• bune aptitudini de lider;
• implicarea lucrătorilor;
• cooperarea dintre conducere și lucrători.
 Indicele capacității de muncă
Evaluarea riscurilor din perspectiva diversității
 Evaluarea riscurilor constituie piatra de temelie a gestionării SSM
în Europa
 Există diferențe între indivizi, în funcție de:
• vârstă;
• sex;
• existența unei dizabilități;
• statutul de migrant.
 În cazul lucrătorilor tineri, se va ține seama de:
• dezvoltarea fizică și intelectuală;
• lipsa de maturitate;
• lipsa de experiență.
 În cazul lucrătorilor mai în vârstă, se va ține seama de:
• situațiile cu risc crescut (de exemplu, munca în schimburi,
•
volumul mare de muncă fizică, temperaturile extreme)
 Lucrătorii vârstnici nu constituie un grup omogen, iar diferențele de
capacitate funcțională și de sănătate dintre indivizi se accentuează
odată
cu înaintarea în vârstă
 Problematica diversității trebuie abordată punând accentul pe cerințele
locului de muncă corelate cu sănătatea și capacitățile persoanei
Adaptarea spațiului de lucru

 Munca ar trebui să fie adaptată la aptitudinile, competențele și

starea de sănătate personală, precum și la alți factori ai
diversității
 Proces dinamic și continuu pe tot parcursul vieții profesionale
 Exemple de modificări legate de capacitatea funcțională:
• utilizarea echipamentelor
• proiectarea pe principii ergonomice
• regândirea sarcinilor
• rotația sarcinilor
 Configurarea adecvată a spațiului de lucru și buna organizare
prezintă avantaje pentru toate grupele de vârstă
 Prevenirea invalidității, readaptarea și
reluarea activității

 Activitatea profesională are efecte pozitive asupra sănătății doar în

condiții de muncă decente
 Concediile medicale prelungite pot duce la probleme de sănătate
psihică
 Problemele de sănătate constituie motivul cel mai frecvent al retragerii
timpurii din activitate
 Este important ca persoanele cu probleme de sănătate să fie ajutate să
rămână în câmpul muncii, prin readaptare și reluarea activității
 Exemple elocvente:
• înlocuirea „certificatului de concediu medical” cu o „notă privind capacitatea
de muncă” — Regatul Unit
• proiectul de intervenție intitulat „Întoarcerea la lucru” — Danemarca
• programul „fit2work” („Apt de muncă”) — Austria
Învățarea pe tot parcursul vieții

 Posibilitatea de a participa la
instruire și formare profesională
pentru lucrătorii de toate vârstele
 Prevenirea erodării aptitudinilor și a
competențelor
 Actualizarea și dezvoltarea
competențelor sunt importante
pentru capacitatea de inserție
profesională
 Ele sunt importante și pentru mediul
de lucru psihosocial
Promovarea sănătății la locul de muncă

 Eforturi comune depuse de angajatori, angajați și societate

în vederea îmbunătățirii sănătății și a confortului la locul de
muncă
 Poate avea succes numai dacă se îmbină cu prevenirea
riscurilor și cu protecția sănătății
 „Locuri de muncă ce promovează sănătatea” – o abordare
cuprinzătoare, care integrează SSM și protecția sănătății cu
promovarea sănătății, abordând atât problemele de organizare
a muncii, cât și pe cele privind mediul de lucru și factorii de risc
individuali
Gestionarea resurselor umane și a SSM

 O importanță deosebită o are cooperarea dintre părțile interesate,

în special cea dintre cadrele de conducere ale departamentelor
de SSM și de resurse umane
 Politicile de personal se reflectă asupra securității și sănătății, de
exemplu prin:
• echilibrul între viața profesională și cea personală;
• programul de lucru;
• învățarea pe tot parcursul vieții;
• dezvoltarea carierei.
 Departamentul de resurse umane ar trebui să sprijine
gestionarea SSM pentru toate vârstele