Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea Inginerie Economică și Bussines

Departament Teorie Economică și Marketing

STUDIU DE CAZ
La disciplina Logistica Aprovizionării

Principii de recuparare şi reutilizare a materialelor refolosibile

Programe de reciclare din industria textilă a

Companiei H&M Hennes&Mauritz AB

A efectuat:
Cebotari Daniela, Gr.ML- 171

A verificat:
Lector sup. univ., Carp Elena

Chişinău, 2019
 CUPRINS

1. Introducere

2 Economie circulara

3 Abordări ale durabilității produselor și materialelor textile

3.1 Reciclare tip Downcycling

3.2 Reutilizare

3.3 Reciclare tip Upcycling

3.4 Cradle-to-Cradle

4 Clasificarea deșeurilor textile

5 Strategii de gestionare a deșeurilor: abordarea "3R"

5.1 R Reducerea consumului de materii prime și a consumului de energie

5.2 Reutilizare, Reparare și Reînnoire produse

5.3 Reciclarea textilelor

6. Studiu de caz – Compania H&M Hennes&Mauritz AB

7. Concluzii

8. Bibliografie

9. Anexă

1
1. Introducere

Industria textilă în ansamblul său generează o gamă largă de produse ale sistemului mondial de
producție; acesta este unul dintre cele mai articulate dintre diferitele sectoare industriale.

Din acest motiv, sectorul textil, alcătuit atât din grupuri mari, cât și din numeroase IMM-uri, se
prezintă ca fiind fragmentat și eterogen, cu una dintre cele mai lungi și mai complexe lanțuri de
aprovizionare din industria prelucrătoare.

Modelul tradițional "ia, produce, arunca", care nu acordă atenție materialelor la sfârșitul vieții,
trebuie modificat într-un model care poate da noi valori deșeurilor, inclusiv înlocuirea
conceptului de produse "de unică folosință" în vederea creșterii valorii deșeurilor sau deșeurilor
din resurse.

Această perspectivă stimulează utilizarea unor tehnici specifice care vizează extinderea ciclului
de viață a produselor textile și transformarea deșeurilor sau a mărfurilor la sfârșitul duratei de
viață în materiale sau produse noi.

Acest tip de abordare este legat de dezvoltarea de noi modele de producție care asigură reciclarea
și reutilizarea produselor și dezvoltarea de materiale și soluții tehnice care să asigure o
performanță mai bună.

Această abordare, care subminează actualul model de producție de îmbunătățire a calității

materialelor / creșterea producției, necesită o viziune holistică a sectorului tehnologic disponibil,
o viziune care, datorită conștientizării crescânde și dezvoltării tehnologice continue, trebuie
actualizată continuu.

Conceptele fundamentale pentru crearea unui sistem durabil sunt reducerea consumului de
resurse primare (materii prime, energie etc.) și reutilizarea și reciclarea materialelor, produselor
și subproduselor (inclusiv a deșeurilor energetice).

Cu alte cuvinte, obiectivul este de a adopta un sistem economic menit să reducă deșeurile
generate de un sistem de producție (proiectare, producție și distribuție, utilizare, întreținere și
consum, eliminare) și, în mod ideal, se îndreaptă spre eliminarea completă a deșeurilor și auto-
durabilitatea completă a procesului.

Atunci când este aplicat, sistemul cu buclă închisă a dus la optimizarea materialelor care pot fi
refolosite din nou, cum ar fi materiile prime sau produsele sau componentele, și a redus utilizarea
materiilor prime cu economii semnificative de energie.

2
Abordarea gestionării durabile se aplică în mod evident și întregului lanț de aprovizionare cu
produse textile.

O mai mare atenție la procesele, tehnicile și proiectarea produselor, concentrându-se pe

îmbunătățirea materialelor în scopul reducerii deșeurilor (de exemplu, rezistența la mai multe
cicluri de spălare și / sau tendința de a se murdări în timpul utilizării), transformarea produselor
sau reînnoirea acestora o nouă destinație și, în sfârșit, reciclarea și utilizarea sistemului de buclă
închisă pentru producție / consum / reutilizare: toate aceste abordări pot fi adoptate într-o
strategie durabilă.

2. Economie circulară

Spre deosebire de modelul liniar tradițional ("luați, produceți, eliminați"), o abordare durabilă a
fost definită de-a lungul anilor, în mod ideal ținând cont de impactul zero generat de activitatea
umană, definit ca "economia circulară".

Modelul propus de ONG (organizația neguvernamentală), Fundația Ellen MacArthur, le

analizează și subliniază diferitele modalități de avansare spre o gestionare durabilă. O economie
circulară își propune să reconstruiască capitalul angajat, fie că este financiar, productiv, uman,
social sau natural.

Strategia adoptată se bazează pe următoarele concepte:

- proiectarea pentru a evita deșeurile și poluarea (de exemplu, proiectarea optimizată a

produselor și componentelor);
- menținerea produselor și materialelor utilizate (de exemplu, materiale destinate susținerii
mai multor cicluri de dezasamblare, reutilizarea materialelor și componentelor);
- regenerarea sistemelor naturale (de exemplu, restaurare în loc de eliminare).

3
3. Abordări ale durabilității produselor și materialelor textile

3.1 Reciclare tip Downcycling

Alice Payne, 2011

Un ciclu de viață tradițional de producție implică producția de fibre pentru a crea materiale și
bunuri finale (de exemplu, haine și perdele), prin fazele de proiectare și producție, urmate de
distribuție și vânzări, de consum și de eliminare în depozitele de deșeuri.

Prin reducerea ciclului de viață, eliminarea textilă în depozitele de deșeuri este amânată după
cum se arată în figura următoare:

4
3.2Reutilizare

Pe de altă parte, atunci când consumatorii decid să dea bunuri second-hand altor persoane
(membri de familie, cunoștințe, organizații etc.) sau să le vândă pe piețe second-hand, aceștia

5
intră într-un nou ciclu de viață. Astfel începe o "a doua viață", care reia ciclul din faza de
distribuție pentru a se deplasa de-a lungul unei alte faze de utilizare și, eventual, se va întoarce să
trăiască în alte cicluri de viață ulterioare, dacă se păstrează și se repară cu atenția potrivită.

3.3 Reciclare tip Upcycling

Așa cum sugerează termenul, "upcycling" este o practică care transformă un produs la sfârșitul
vieții sale în alta. Caracteristica principală a upcycling-ului este că produsele noi vor avea
aceleași calități sau valori mai bune decât cele originale

. Hainele sau produsele textile existente pot fi transformate în produse noi, ducând la un nou
ciclu de viață al produsului. Acest proces începe la etapa de proiectare, are un efect pozitiv
asupra întregului ciclu de viață și permite mai multor actori să interacționeze.

De exemplu, aceasta indică transformarea unui material rezidual într-un element de modă nou
printr-un proces creativ. Conceptul de upcycling este bine definit și, mai presus de toate, foarte
diferit de cel mai cunoscut termen "reciclare", care descrie în schimb un proces industrial de
transformare a deșeurilor.

3.4 Cradle-to-Cradle

6
Ultimul exemplu de reciclare a unui produs la sfârșitul duratei sale de viață este "bucla închisă",
care indică un proces circular care începe și se termină cu fibra.

Acest model vine direct din filosofia "Cradle to Cradle", în care toate tipurile de deșeuri pot
deveni o "resursă" pentru noile cicluri de viață, așa cum se întâmplă în natură.

Un exemplu de excelență industrială în circularitate este producția de nylon 6 Econyl®, proiectat

și fabricat de grupul Acquafil, din 100% materii prime regenerate, din deșeuri post-consumatoare
(produse finite compuse în întregime sau parțial de poliamidă 6 și capăt de îmbinări de viață) și
de deșeuri înainte de consum (generate de ciclul de producție al nailonului 6).

Abordarea circularității nu vizează numai eficiența producției (de exemplu, utilizarea mai puțină
a materiilor prime) și eficiența economică, dar și socială și etică.

Obiectivul este ca industria să conserve și să consolideze ecosistemele naturale și ciclurile

biologice, menținând în același timp ciclurile de producție, într-un fel de "metabolism
tehnologic", conform căruia toate materialele după utilizare trebuie să revină în industrie pentru a
fi refolosite.

Pentru a face acest lucru posibil, este necesară o nouă abordare de proiectare a produselor și
proceselor, care constă în asimilarea proceselor industriale cu natura, în scopul utilizării
materialelor care pot fi regenerate.

7
4. Clasificarea deșeurilor textile

Deșeurile textile pot fi împărțite în trei categorii principale:

• deșeuri textile pre-consumatoare

• deșeuri textile postindustriale

• deșeuri textile post-consumatoare

Deșeurile textile pre-consumate sunt deșeuri generate în timpul proceselor de producție, cum ar
fi deșeuri de filare, deșeuri de tricotat, deșeuri de țesut, deșeuri de ambalaje, deșeuri de la
prelucrarea umedă a țesăturilor. Deșeurile textile postindustriale sunt generate între faza de
producție și consum. În general, acestea sunt deșeuri generate în cadrul sistemului de distribuție
sau din motive comerciale (de exemplu: produse nevândute și produse stoc).

- Deșeurile textile post-consumatoare sunt produse de sfârșit de viață destinate eliminării

sau depozitului de deșeuri: pentru uz casnic, de ex. haine folosite. Aceste tipuri de deșeuri
pot fi recuperate din lanțul de consum printr-o colectare separată urbană sau prin acțiuni
specifice de colectare, de exemplu de către organizațiile de caritate sau de producătorii
înșiși;

- Pentru uz industrial, de ex. plase agricole. În acest caz, deoarece volumele implicate sunt
în general ridicate, recuperarea trebuie să fie special concepută.

5. Strategii de gestionare a deșeurilor: abordarea "3R"

Abordarea comună a eliminării deșeurilor textile este punerea în aplicare a strategiilor de

gestionare a deșeurilor, cunoscute și sub numele de "3R": reducerea, reutilizarea și reciclarea.

8
Aceste strategii urmăresc să obțină cele mai mari beneficii potențiale din partea produselor
pentru a-și extinde ciclul de viață, în primul rând prin evitarea depozitării deșeurilor.

Cele două zone macro sunt împărțite după tipul de tratament al produselor: produse care nu
suferă modificări la sfârșitul duratei lor de viață sau produse care sunt aduse înapoi la starea
țesăturilor sau fibrelor.

Strategiile de gestionare a deșeurilor au loc la sfârșitul procesului industrial și contribuie la

compensarea impactului negativ asupra mediului al generării de deșeuri. Acestea sunt folosite
pentru a întrerupe fluxul liniar de material liniar prin sistemul industrial, adică un flux în care
materiile prime sunt preluate din mediul înconjurător, prelucrate, utilizate și apoi scoase din
sistem în mediu sub formă de emisii și deșeuri.

Există diferite tipuri de strategii de gestionare a deșeurilor. Acest capitol analizează trei dintre
ele, bazate pe consumul de energie și materiale, de la cea mai eficientă la cea mai puțin eficientă
utilizare a resurselor:

1. reducerea și economisirea materiilor prime și a consumului de energie

2. reutilizarea, repararea și recondiționarea produsului
3. reciclare

Toate cele trei strategii descrise mai sus pot fi aplicate în sectorul textil și sunt descrise în detaliu
mai jos. Fiecare strategie are forțele și punctele forte, condiționate de o tendință mai mare sau
mai mică de a coborî în jos materialul folosit.

Recuperarea materialelor utilizate pentru aplicațiile cu costuri reduse conduce la o reducere

generală a caracteristicilor lor generale, spre deosebire de cazul în care sunt utilizate pentru
produse cu o valoare adăugată mare. De exemplu, atunci când se amestecă diferite fibre pentru a
produce o combinație de calitate inferioară, de exemplu, atunci când este utilizată ca panouri
izolatoare sau pentru căptușeală, în loc să fie refolosite ca componente de mare valoare, cum ar fi
hainele.

Posibilitatea de îmbunătățire a caracteristicilor este reprezentată de activitatea de upcycling în

care procesele și practicile de recuperare și utilizare sporesc valoarea percepută a unui produs și
randamentele economice derivate din aspectele calitative ale proiectului, pe baza unui amestec
de factori cum ar fi personalizarea producția, utilizarea materialelor scumpe și rare și aspectele
emoționale legate de experiență și de meserii.

9
5.1. Reducerea consumului de materii prime și a consumului de energie

Reducerea consumului de materii prime, energie și substanțe chimice utilizate în industria textilă
este în principal legată de optimizarea proceselor de producție, precum și de dezvoltarea de noi
tehnologii.

Conceptele de "economisire" și "reducere" aplicate proceselor de producție se concentrează pe

obiectivul eficienței energetice, în conformitate cu strategiile de reducere a costurilor energetice
și a consumului de apă.

Aceste subiecte sunt acoperite în unități:

 02 în ceea ce privește procesele de producție;

 09 în ceea ce privește proiectarea și proiectarea ecologică.

5.2. Reutilizare, Reparare și Reînnoire produse

Reutilizarea este cea mai simplă strategie disponibilă: constă în reutilizarea produselor ca atare și
permite extinderea ciclului lor de viață, vizând noi utilizări, consumatori și piețe.

Această abordare necesită un consum redus de energie, deoarece nu necesită resurse speciale,
care sunt în general limitate la colectare și revânzare. În cazul îmbrăcămintei, energia utilizată
pentru colectarea, comanda și revânzarea îmbrăcămintei uzate poate fi de 10-20 de ori mai mică
decât energia necesară pentru reciclare.

De exemplu, practica de reutilizare a fost adoptată în modă grație stilului "vintage", care
sa stabilit datorită canalelor specifice cum ar fi casele de licitații, piețele locale sau
magazinele online, dar și prin returnarea barterului și a mâinii de ocazie practică pentru
modă și accesorii.

Cu reutilizarea, există un mare potențial de dezvoltare dat fiind cantitatea de obiecte

aruncate de consumatori în fiecare zi. Poate fi utilă subdivizarea comportamentului
consumatorului în categorii: un sistem piramidic în care se pot distinge consumatorii de
vârf, liderii de opinie, obsesiile de modă, adepții etc.

10
 Un alt aspect important este faptul că reutilizarea poate fi convenabilă atât pentru
vânzător, cât și pentru cumpărător, deoarece reduce utilizarea materiilor prime și
producerea de deșeuri, promovează partajarea și amestecul de stiluri și moduri de a fi.
Repararea și recondiționarea produselor este mai benefică decât producerea de produse
noi, deși economiile sunt mai puțin decât reutilizarea. Acest lucru se datorează muncii
necesare pentru a repara produsul sau a le da un aspect nou.

Repararea și rearanjarea articolelor textile este o practică veche, influențată în principal

de nevoile economice (relația dintre costurile forței de muncă și materiale) și
disponibilitatea bunurilor. Exemplele tipice legate de viața de familie sunt înlocuirea
gulerului sau a manșetelor cămășii, a patch-urilor pe coatele de jachete, a paradei
articolelor de îmbrăcăminte tricotate pentru a obține firul și reutilizarea foilor vechi în
orice mod posibil.

Excluderea domeniului intern, repararea și reconfigurarea produselor necesită mai multe

resurse, de obicei experiență artizanală capabilă să lucreze cu diferite tipuri de produse.
În ultimele decenii, reparațiile, atât cele interne, cât și artizanii au fost afectate negativ de
factori precum:
• reducerea costului produselor, în special în contextul modului rapid, ceea ce face mai
convenabil să cumpere înapoi decât să repară;
• o creștere a costurilor forței de muncă, ceea ce duce la un dezechilibru mare al
costurilor în comparație cu produsul "nou" (așa cum se indică mai sus);
• uzura rapidă a modei, care face imediat ca un produs să fie depășit datorită
modificărilor frecvente ale stilului;
• comportamentele consumatorilor, atitudinea comună față de utilizarea produselor
reparate sunt văzute ca un indicator al restricționării economice.

Cu toate acestea, în ultimii ani, grație unei conștientizări sporite a problemelor de mediu, a
existat un interes tot mai mare în practicile de reparații și întreținere a produselor.

Există mai multe organizații care promovează cultura orientată spre eficiența materialelor, cum
ar fi Occhio del riciclone, care explorează potențialul oferit de reutilizare ca o practică care
trebuie reevaluată, precum și o critică a consumismului.

În plus, aceste practici au devenit instrumente semnificative pentru o nișă a designerilor și

producătorilor care au adoptat tehnici cum ar fi restyling, reproiectarea îmbrăcămintei,

11
decorațiuni adiționale și suprapuneri, pentru a da viață țesăturilor folosite, crescând valoarea și
întârziind ( sau evitarea) eliminării în depozitele de deșeuri.

În plus, utilizarea țesăturilor și hainelor de epocă, crearea de mozaicuri și alte lucruri vechi, care
și-au menținut stilul în timp, au reușit să consolideze imaginea unei epocă veche, compatibilă cu
valorile durabilității (efect de epocă).

5.3. Reciclarea textilelor

"Reciclarea" este procesul de transformare a materialelor scoase din uz într-un nou proces de
producție și, astfel, într-un nou ciclu de viață. În timpul procesului de reciclare, țesăturile trebuie
transformate în fibre sau chiar polimeri pentru refolosire. În procesele mecanice, care permit
țesăturilor să fie tăiate, zdrobite și cardate fără nici o deosebire pe tipuri de fibre, fibrele sunt
dezlipite.

Procesele de reciclare chimică, pe de altă parte, se concentrează pe proprietățile chimice și, prin
urmare, sunt direct legate de tipul fibrei sau, în unele cazuri, de tipul de amestec.

Primul pas în procesul de reciclare este sortarea deșeurilor colectate. În prezent, nu există
tehnologia perfectă de sortare a deșeurilor textile: fiecare tehnologie are propriile sale puncte
forte și puncte slabe și poate fi adresată unui tip sau originare a deșeurilor.

Cele patru tehnologii principale disponibile în prezent sunt:

- sortare manuală: aceasta este metoda tradițională, efectuată de lucrătorii care selectează
manual materialele. Oferă marje reduse, iar selecția se face pe parametri ușor de
determinat de oameni.
- Spectroscopia cu infraroșu cu transformare Fourier (FTIR): FTIR are potențialul de a
determina culoarea și compoziția fibroasă a produselor textile și, prin urmare, produsul
reciclat selectat ar trebui să obțină prețuri ușor mai mari datorită omogenității mai ridicate
realizabile. Metoda necesită o dezvoltare ulterioară, astfel încât să poată fi aplicată și în
zonele industriale.
- eticheta de identificare prin radiofrecvență (RFID): o etichetă RFID ar putea fi atașată
fiecărui articol din material textil. În teorie, acest lucru ar putea conduce la costuri mai
reduse și la o clasificare dinamică bazată pe o gamă largă de criterii, ca răspuns la cererea
pieței și, astfel, la produsele reciclate cu valoare adăugată ridicată. Cu toate acestea,
etichetele RFID trebuie să depășească faza de utilizare a produsului (în principal
12
 întreținere, de exemplu spălare și călcare) și, prin urmare, rezistența la ciclurile de spălare
reprezintă provocarea în curs de desfășurare.
- Cod de bare 2D: Un cod de bare 2D ar putea fi folosit pentru a oferi cititorului
informațiile necesare pentru a selecta elementele și pentru a obține aceleași avantaje ca și
etichetele RFID. Eticheta barei 2D trebuie să fie prezentată manual la un cititor, ceea ce
înseamnă că starea și calitatea textilelor pot fi verificate simultan.

Procesul de reciclare necesită mai multe resurse în ceea ce privește energia și tehnologia decât
metodele de sortare anterioare, dar necesită încă o utilizare mai redusă a resurselor în comparație
cu materialele virgine.

Tehnologiile de reciclare se bazează pe materiile prime utilizate și pe tipul de bunuri finale

produse la sfârșitul procesului:

• Reciclarea primară este reciclarea unui produs în forma sa originală (utilizat în general
pentru deșeurile industriale care sunt refolosite în aceeași formă);
• Reciclarea secundară implică tratarea mecanică a deșeurilor și, în general, o scădere a
proprietăților fizico-mecanice și / sau chimice ale produsului față de original;
• Reciclarea terțiară se efectuează chimic (hidroliză, piroliză) și transformă materialul
rezidual în monomer sau substanță chimică;
• Reciclarea cuaternară constă în procesul de ardere a deșeurilor solide pentru a genera
căldură

Reciclarea mecanică

În procesele de reciclare mecanică, deșeurile textile sunt rupte, hainele sunt demontate și
țesăturile sunt tăiate în bucăți mici. Ulterior, materialele sunt introduse într-o mașină de cardare
specială care descompune țesăturile în fibre mai scurte decât lungimile originale, ducând la
producerea de fire de calitate inferioară. O modalitate de a îmbunătăți calitatea acestui tip de fire
este utilizarea deșeurilor provenite din surse preconsumatoare, a căror calitate poate fi controlată
sau amestecată cu fibre virgine mai lungi.

Deșeurile pre-consumatoare și postindustriale asigură, de regulă, o calitate superioară prin

amestecuri de fibre omogene (mai ales atunci când sunt colectate cu grijă și sortate în funcție de
culoare, tip, amestec ...); totuși, deșeurile post-consumatoare sunt extrem de eterogene și de o
calitate slabă datorită originilor foarte diferite ale deșeurilor și faptului că hainele care au fost
purtate au fost supuse multor solicitări pe tot parcursul ciclului lor de viață.

13
În funcție de calitatea fibrei:

• fibrele de calitate superioară pot fi reintroduse în lanțul de producție sub formă de fire de
tricotat și de țesut pentru îmbrăcăminte, căptușeală și tapițerie;
• fibrele de nivel mediu pot fi folosite pentru a produce țesături;
• fibrele de calitate inferioară vor fi utilizate ca armături, materiale nețesute, covoare,
interioare de încălțăminte, izolare termică și acustică, căptușeală pentru jucării și alte
produse finite.

Fibrele de lână sunt de obicei reciclate și amestecate cu lână virgină pentru a produce noi
produse textile: produsul finit va fi mai puțin moale, dar cu siguranță mai durabil.

Fibrele pure de bumbac alb pot fi transformate prin transformarea chimică în polimeri
superabsorbitori pentru producerea de textile medicale.

Deșeurile de bumbac colorate, precum și bumbacul alb, pot fi transformate în hârtie de desen
printr-un proces adecvat de dizolvare și depunere a pulpei. Bumbacul poate fi de asemenea
utilizat ca materie primă pentru dezvoltarea de fibre celulozice și regenerate noi.

În plus, deșeurile textile prelucrate în mod corespunzător pot fi readuse la viață prin utilizarea
lor în aplicații noi, de exemplu, ca absorbanți acustici, covorașe, pâslă de umplutură, canapea
și căptușeală pentru saltele.

Amestecurile de fibre, în special bumbacul și poliesterul, sunt macerate din cauza lipsei lor
de omogenitate și sunt utilizate pentru producerea de țesături nețesute și de țesături pentru
izolarea termică și acustică.

Un procedeu mecanic este, de asemenea, utilizat pe scară largă pentru reciclarea

termoplastelor, inclusiv a sticlelor din plastic și a unor fibre de poliester. Deșeurile din
material plastic sunt tăiate în fulgi mici, care sunt topite și apoi extrudate în filamente pentru
a produce fire. Deși poliesterul reciclat nu este foarte diferit de fibrele virgine, nu toate
fibrele termoplastice reciclate au proprietăți similare cu fibrele virgine, astfel că acest proces
nu poate fi utilizat pentru toate fibrele.

Reciclare chimica

Reciclarea chimică este principala metodă utilizată pentru prelucrarea fibrelor sintetice
colectate în sectorul textil. În ceea ce privește fibrele naturale, se poate menționa numai
14
 bumbacul și alte fibre celulozice care sunt prelucrate printr-un procedeu chimic, după cum se
arată mai jos. Acest procedeu face parte din clasa terțiară de reciclare care necesită
depolimerizarea fibrelor sintetice în molecule care trebuie recuperate.

Pentru deșeurile formate dintr-o singură fibră, este mai bine să se recicleze mecanic deoarece
are un impact mai redus decât reciclarea chimică: reciclarea chimică necesită mai multă
energie și o instalație de producție specifică și, prin urmare, necesită investiții pentru
producția la scară largă. Evoluțiile pieței și interesul pentru procesul de reciclare sunt de
așteptat să conducă la o extindere a capacităților de producție disponibile.

• Procesul de reciclare a poliesterului: acest proces poate fi utilizat pentru reciclarea

sticlelor PET (ca înlocuitor al procesului mecanic) și, de asemenea, pentru reciclarea
îmbrăcămintei colectate la sfârșitul duratei de viață, a deșeurilor de țesături pre-
consumatoare, a firelor de deșeuri sau a altor materiale plastice. Deșeurile sunt reduse în
bucăți mici pentru a forma un cip. Plăcile sunt depolimerizate pentru a forma dimetil
tereftalat, apoi polimerizați din nou și extrudate în fibre și fire noi din poliester.
• Nylon și spandex sunt un alt amestec foarte comun, în special în sporturi de înaltă
performanță și uzură activă. În acest caz, spandexul este într-un procent mic, astfel încât
acesta este dizolvat pentru reciclarea nailonului. Procesul implică un tratament termic
pentru degradarea spandexului și apoi supunerea țesutului la un proces de spălare
utilizând etanol pentru a îndepărta orice reziduu.
• Reciclarea amestecurilor de fibre este mai complicată decât fibrele pure datorită
proprietăților fizice și chimice diferite ale fibrelor prezente în deșeuri. De exemplu,
amestecurile cele mai comune de bumbac și poliester sunt transformate printr-o metodă
de degradare selectivă: fibrele sunt separate chimic folosind un agent care dizolvă
celuloza; pulpa este filtrată și apoi poliesterul este reformat în fibre noi, în timp ce
celuloza dizolvată este utilizată în procesele obișnuite de filare celuloză (vâscoză și
derivați).

Comentarii finale

Economia circulară este o tendință globală în curs de dezvoltare, cu o conștientizare a faptului

că resursele disponibile vor fi din ce în ce mai rare.

În toate domeniile și sectoarele industriei, soluțiile creative și tehnologice așteaptă să fie

identificate și explorate.
15
6. Studiu de caz – Compania H&M Hennes&Mauritz AB

H&M Hennes&Mauritz AB (H&M) este o companie multinaţională de retail fashion,

comercializând produse de îmbrăcăminte, încălţăminte şi produce cosmetice pentru bărbaţi,
femei şi copii.
H&M este o companie foarte faimoasă şi este cunoscută în special pentru performanţele
financiare şi de piaţă.

Strategia companiei se axează în primul rând pe extinderea rapidă şi găsirea celor mai
promiţătoare pieţe, producţia rentabilă a bunurilor, precum şi reducerea timpilor de producţie.
H&M este totodată un bun exemplu pentru avantajele competitive create de folosirea soluţiilor
integrate de e-business.

Departamentul de vânzări şi logistică poate supraveghea vânzările şi stocurile magazinelor prin

intermediul platformei IT comune.

Bazându-se pe o viziune şi o misiune clar definite, H&M se descurcă foarte bine, chiar şi în
perioada de recesiune. Acest lucru poate fi demonstrat prin faptele următoare:
- Primul magazin H&M a fost deschis în Vasteras, Suedia, în 1947.
- H&M are 2776 magazine în 48 de pieţe şi continuă să se extindă.
- Are peste 150 de designeri şi creatori de modele care lucrează pentru colecţiile pentru
femei, bărbaţi, adolescenţi şi copii.
- H&M vinde, de asemenea, produce cosmetice şi articole pentru casă în brand propriu.
- Produce noi sunt livrate în magazinele H&M zilnic.
- În ţările nordice, H&M Rowells oferă posibilitatea de a achiziţiona din catalog sau on-
line.
- H&M nu deţine fabric în proprietate. În schimb, colaborează cu aproape 800 de furnizori
independenţi situaţi în special în Asia şi Europa.
- Există 26 de birouri de producţie în lume: 9 în Europa, 15 în Asia şi câte un birou în
Africa şi America Centrală.
Misiunea H&M este de a consolida oferta pentru clienţi prin oferirea de calitate şi modă la cel
mai bun preţ. Cu o expansiune rapidă în întreaga lume, H&M devine din ce în ce mai puternic,
căpătând o poziţie fermă în industrie.
16
Viziunea H&M de a oferi clienţilor o ofertă din ce în ce mai bună şi chiar de a depăşi aşteptările
acestora.
H&M continuă să îşi extindă vânzările prin catalog şi cele on-line.
Odată cu dezvoltarea magazinelor online, oamenii pot achiziţiona produsele H&M doar cu un
click. Acest lucru va ajuta H&M să-şi realizeze viziunea în viitor.

Realizare importantă pentru industria modei sustenabile! Savanții din Hong Kong, finanțați de
H&M, al doilea retailer de îmbrăcăminte la nivel mondial, au inventat o metodă inovativă de a
prelucra textilele, în vederea reutilizării lor.

Mai exact, oamenii de știință au reușit să separe chimic bumbacul de poliester, astfel că ultimul
își păstrează toate calitățile și poate fi refolosit în confecționarea hainelor.

Descoperirea este importantă pentru eforturile marilor branduri de haine de a reduce impactul
producției lor asupra mediului

Dintre toți actorii din industria modei, H&M promovează cel mai activ conceptul de
sustenabilitate.

Până în anul 2030, retailerul îşi propune să folosească materiale provenite din surse sută la sută
reciclabile, în 2016 acest indicator fiind de 26%. Tot anul trecut, H&M a utilizat poliester
provenit din reciclarea a 180 de milioane de PET-uri. 

Brandul şi asociaţii săi operează în 62 de ţări cu peste 4.300 de magazine iar în anul 2018 avea în
jur de 148.000 angajaţi.

Este al doilea cel mai mare brand de haine. Brandul are o prezenţă semnificativă online, cu
shopping online disponibil în 32 de ţări.

Compania a fost fondată în anul 1947 de Erling Persson, care a deschis primul magazin în
Vasteras, Suedia. La acea vreme magazinul se numea Hennes (suedezul pentru „al ei”) şi vindea
în exclusivitate haine pentru femei. În anul 1968, Persson a cumpărat brandul Mauritz Wildforss,
ceea ce a dus la includerea unei colecţii pentru bărbaţi şi schimbarea numelui în Hanner &
Mauritz.

17
A început extinderea în Europa în anul 1976, iar vânzările online au început în 1998 când
domeniul hm.com a fost cumpărat. Primul magazin din Statele Unite a fost deschis în 2000 pe
strada Fifth Avenue din New York.

În 2008 comoania a început să vândă mobilă şi produse pentru casă, care iniţial erau distribuite
printr-un catalog online. Acum există magazine H&M Home în mai multe ţări din lume.

Brandul se regăseşte acum internaţional, atât în Europa şi America de Nord cât şi în Asia, Africa
şi Oceanica. În anul 2020 urmează să se extină în mai multe ţări.

Cele mai multe magazine se regăsesc în Statele Unite, în număr de 461, urmată de germania cu
418. Ţara de origine, Suedia, este a 9-a ţară ca număr de magazine cu un total de 146 de
magazine.

Compania a lucrat de-alungul anilor cu mai multe vedete şi persoane importante din industria
modei. Brandul a lansat colecţii create de persoane importante precum Karl Lagerfeld, Stella
McCartney, Madonna, Roberto Cavalli sau Kylie Minogue.

Compania constă în cinci branduri individuale cu concepte separate. În anul 2015 a fost anunţată
pregătirea unui nou brand care ar putea fi lansat în 2017.

Scopul şi Obiectivele firmei:

Scopul de creştere al firmei este acela de a spori numărului magazinelor cu 10-15% pe an cu o

rată de profit în creştere. În paralel cu extinderea magazinelor, comerţul online este disponibil
din ce în ce mai mult pe piaţa globală.

H&M reprezintă cea mai mare parte a grupului şi în anul 2016 au fost deschise 425 de magazine
noi în întreaga lume. H&M Grup plănuieşte şi extinderea celorlante branduri pe care le
găzduieşte: COS, Monki, Weekday & Other Stories şi Cheap Monday.

Se vrea de asemenea creşterea departamentelor H&M Home, care acum este disponibil în 236 de
locaţii.Creşterea online este şi ea un scop şi extinderea vânzărilor online creşte de la an la an,
ajungându-se la 35 de ţări în care comenzile online sunt disponibile.

Piaţa de desfacere a companiei H&M:

18
Compania este prezentă în întreaga lume şi anume: Statele Unite (461), Germania (418), China
(394), Marea Britanie (254), Franţa (209), Polonia (162), Italia (157), Spania (157), Suedia
(146), Olanda (121), Norvegia (107), Rusia (105), Elveţia (96), Canada (82), Danemarca (80).
Belgia (79), Austria (76), Japonia (68), Turcia (58), Finlanda (57), România (52), Republica
Cehă (47), Arabia Saudită (47), Ungaria (41), Grecia (35), Portugalia (30), Malaezia (30),
Emiratele Unite Arabe (28), Coreea de Sud (27), Mexic (25), Filipine (22), Hong Kong (20),
Thailanda (20), Bulgaria (20), Slovacia (19), Indonezia (19), Israel (19), Irlanda (17), Australia
(19), Croaţia (15), India (13), Slovenia (12), Egipt (12) Kuwait (11), Taiwan (11), Lebanon (10),
Singapore (10), Lithuania (9), Luxembourg (9), Serbia (9), Africa de Sud( 9), Estonia (8),
Letonia (7), Peru (6), Chile (4), Bahrain (3), Iordan (3), Oman (3), Maroc (3), Quatar (3), Macau
(2), Puerto Rico (2), Cipru (1), Noua Zeelandă (1).

În anul 2020 se vor deschide primele magazine în: Vietnam, Kazakstan, , Argentina şi Columbia.

Bibliografie

Resurse internet:

1. Fundația Ellen MacArthur, O nouă economie a textilului: reproiectarea viitorului modei,

(2017) http://www.ellenmacarthurfoundation.org/publications) (vizitat 26.11.2019)
2. Euratex, Prosperarea in economia circulara (2017, http://euratex.eu/press/position-
papers/).http://www.ellenmacarthurfoundation.org/ (vizitat 26.11.2019)
3. Economia circulară, Conectarea, crearea şi conservarea valorii,
http://bookshop.europa.eu/ro/economia-circular--pbKH0414408/ (vizitat 26.11.2019)
4. http://ec.europa.eu/environment/circular-economy/index_en.htm (vizitat 24.11.2019)
5. https://www.ameropa.com/en/ameropa (vizitat 24.03.2019)
6. Hong Kong: Center Of The Fiber Industry, http://www.textileworld.com/ textile-
world/features/2013/09/hong-kong-center-of-the-fiber-industry-3/ (vizitat 24.03.2019)
19
7. Sustainability - Get Involved - Recycle Your Clothes de pe H&M Group:
https://about.hm.com/en/sustainability/get-involved/recycle-yourclothes. html (vizitat
24.03.2019)

Criterii de evaluare Punctaj Punctaj Nota

acordat acumulat acordată
Foaie de titlu 0,5 15 10
Descrierea teoretico- 3 13-14 9
practică a cazului 11-12 8
9-10 7
Metodologia aplicată
7-8 6
-baza informațională 2
5-6 5
-metode de cercetare 1
Soluționarea cazului 2
Concluzii și opinii 3
Bibliografie 1
Anexe 1
PPT 1
Redactare tehnică 0,5
impecabilă
TOTAL 15 puncte
Data prezentării 27 Noiembrie 2019

Anexă
Evaluare studiului de caz:

20