Anestezia

Facultatea de Moase si Asistenta Medicala

 Definitie

• Prin anestezie înţelegem metodele şi tehnicile medicale de

înlăturare a durerii şi a reacţiilor la durere, permiţând astfel
efectuarea unor intervenţii chirurgicale, obstetrice, terapeutice sau
diagnostice

• presupune administrarea unui singur medicament sau a unor

combinatii de medicamente (cum sunt hipnoticele, sedativele,
paraliticele si analgezicele) care determina o combinaţie specifica de
rezultate reversibile:
•Amnezie
•Analgezie
•Sedare sau toate acestea.
•Absenta responsivitatii
•Pierderea reflexelor muşchilor scheletici
•Diminuarea răspunsului la stimulare

Facultatea de Moase si Asistenta Medicala

 Clasificare

•In functie de :
•amploarea gestului chirurgical
•caracterul electiv sau in urgenta al acestuia
•starea generala si tarele asociate ale pacientului
se poate opta pentru diferite tipuri de metode anestezice.

Acestea pot fi :

•sedarea constienta
•anestezia locală
•anestezia de conducere
•anestezia generală

Facultatea de Moase si Asistenta Medicala

 Sedarea

• Sedarea reprezinta reducerea iritabilitatii sau a agitatiei prin administrarea de agenti

sedativi, in general pentru a facilita o procedura medicala sau diagnostica
• Metodelele de sedare cuprind:
• forma inhalatorie (folosind oxid nitric)
• forma intravenoasa.
• Agentii sedativi intravenosi cel mai frecvent utilizati sunt reprezentati de: propofol,
fentanil, etomidat, ketamina, si midazolam.
• In unele cazuri procedurile pot fi efectuate folsind doar sedarea.
• Daca sedarea nu este suficienta pentru realizarea procedurii in conditii optime, atunci
pacientul va primi anestezie
• Sedarea este progresiva, nivelul sedarii fiind evaluat prin diferite scale care urmaresc:
• Agitatia
• Calmul
• raspunsul doar la sunete
• responsivitate la stimulare tactila
• raspuns la stimulare dureroasa
• nonresponsivitate la stimulare dureroasa
• evitarea hiper-sedarii (pacientul expus riscului de suprimare a respiratiei care poate
conduce la deces) si sub-sedarii (riscul de a experimenta disconfort sau durere).

Facultatea de Moase si Asistenta Medicala

 Sedarea

Astfel sedarea poate fi:

• sedare minima : pacientul raspunde normal la stimuli verbali

• sedare moderata sau constienta : pacientul prezinta un nivel de

constienta deprimat, poate respira fara asistenta, raspunde la durere,
si poate raspunde la unele comenzi verbale; reflexele protective sunte
mentinute

• sedare profunda : pacientul nu poate fi excitat cu usurinta, dar poate

raspunde la stimulare dureroasa repetata; respiratia poate avea nevoie
de asistare

• anestezia generala : pacientul nu poate fi excitat la stimuli durerosi,

ventilatie trebuie asitata obligatoriu

Facultatea de Moase si Asistenta Medicala

 Sedarea constienta

• Este definita drept tehnica de a administra sedative sau agenti anestezici disociativi cu
sau fara analgezie pentru a induce un status care sa permita pacientului sa tolereze
proceduri neplacute, in timp ce isi mentine functia cardiorespiratorie si constienta

• In timpul operatiei sau a procedurii medicale, pacientul este relaxat si somnoros, capabil
de a urma indicatiile simple ale medicului si responsiv. In general aceasta tehnica duce la
amnezia operatiei si a momentelor imediat dupa

• Este folosita pentru o varietate de proceduri medicale si ajuta pacientul sa se simta mai
confortabil si minimalizeaza durerea asociata cu procedura efectuata:

• Reducerea fracturilor si luxatiilor

• Drenajul unor abcese superficiale
• Endoscopia
• Colonoscopia
• Bronhoscopia
• Efectuarea unor proceduri imagistice la pacientii care nu reuseau sa ramina imobili,
• Cardioversia
• Unele interventii stomatologice.

Facultatea de Moase si Asistenta Medicala

 Anestezia locala

• Anestezia locala este realizata prin contactul direct al substanţelor

anestezice cu terminaţiile nervoase din piele, mucoase sau din
profunzimea ţesuturilor, in zona unde urmează a fi realizată intervenţia
chirurgicala.

• Anestezia locală se poate realiza:

• topic, prin contact direct cu pielea sau mucoasele
• prin infiltratie

• Anestezicele locale se impart in 2 mari grupe :

• Aminoesteri ( Procaina, Tetracaina)
• Aminoamide (lidocaina, prilocaina, mepivacaina, bupivacaina,
ropivacaina, etidocaina).

Facultatea de Moase si Asistenta Medicala

 Anestezia locala

Anestezia locală de contact (topică) se poate

realiza prin mijloace fizice sau chimice ce intră în
contact cu tegumentele sau mucoasele realizând
calmarea durerii.

•Dintre mijloacele fizice azi se mai foloseşte doar

refrigerarea cu Kelen (la sportivi).

•Substanţele medicamentoase sunt aplicate prin

badijonare sau prin pulverizare, pe mucoase, nu
direct pe plagi:
• Lidocaina (Xilina) este larg utilizată în ORL,
oftalmologie, stomatologie; efectul se
instalează în câteva minute.
• O formă mai recent introdusă în practică
este crema anestezică EMLA (Eutectic
Mixture of Local Anesthetics) care conţine
prilocaină şi lidocaină – se aplică pe
tegumente, mai ales la copii.

Facultatea de Moase si Asistenta Medicala

 Anestezia locala

Anestezia prin infiltraţie se realizeaza prin injectarea anestezicului (Novocaină,

Xilină) strat cu strat în zona în care urmează a fi realizată o intervenţie
chirurgicală de mică amploare
• interventii stomatologice
• tratamentul infectiilor tegumentului si al tesuturilor subcutanate (abcese,
furuncule)
• excizia unor formatiuni tumorale ale tesutului subcutanat (lipom, chist
sebace , nevi pigmentari etc.)
• suturi ale plăgilor traumatice
• interventii oftalmologice
• interventii chirurgicale mai complexe precum : cura herniilor
inghinale, femurale sau ombilicale, gastrostomia, colecistostomia!!!

Facultatea de Moase si Asistenta Medicala

 Anestezia locala – accidente
• Efectuarea anesteziei locale nu este lipsita de riscuri, putând exista numeroase
incidente şi accidente care pot fi locale sau generale.

• Dintre accidentele locale cele mai frecvente se pot enumera:

• risc să nu apară anestezia (soluţii vechi, concentraţie slabă, greşeli

tehnice);
• înţeparea unor vase de sânge – hemoragie, hematoame, echimoze;
• lezarea unor trunchiuri nervoase - produce parestezii, tulburări senzitive şi
neutonii;
• utilizarea unor materiale nesterile sau injectarea nesterila poate produce
infectii - flegmoane postanestezice;
• înţeparea unor organe parenchimatoase sau cavitare - hemopneumotorax,
hemoperitoneu
• ruperea acului în ţesuturi;
• ischemie sau necroză a ţesuturilor.

Facultatea de Moase si Asistenta Medicala

 Anestezia locala – accidente
• Accidentele generale sunt determinate de cantitatea mare de substanţă anestezică
ajunsă în circulaţie, de toxicitatea substanţei si de toleranţa individuală. Acestea pot fi
accidente de supradozare sau alergice.

• Simptomele supradozării sunt: senzaţia de constricţie toracică, anxietate, paloare, puls

filiform, cefalee, agitaţie, confuzie, delir sau somnolenţă, convulsii.

• Simptomele alergice: urticare, prurit, edem angioneurotic, laringospasm, asfixie, şoc

anafilactic.

• Accidentele anesteziei locale pot fi foarte grave (chiar mortale), de aceea pentru
prevenirea lor trebuie respectate următoarele măsuri:
• testarea obligatorie a sensibilităţii pacientului la anestezic;
• indicaţia corectă a anesteziei şi respectarea tehnicii;
• supravegherea bolnavului pentru a depista primele manifestări de intoleranţă;
• pregătirea la îndemână a medicaţiei şi aparaturii de resuscitare (sursă de oxigen,
aparat de ventilaţie, trusă de intubaţie, soluţii perfuzabile).

Facultatea de Moase si Asistenta Medicala

 Anestezia de conducere
• Anestezia este produsă de-a lungul unor trunchiuri sau plexuri nervoase principale
blocând astfel durerea de pe toate ramurile şi terminaţiile acestor plexuri (anestezie
regională).
• În funcţie de locul injectării anestezicului şi tehnica folosită, anestezia de conducere
poate fi:
- tronculară, când se blochează durerea de pe un trunchi nervos, prin introducerea
substanţei anestezice în vecinătatea acestuia (ex: Anestezie tronculară pentru nervii
interdigitali, Bloc de nerv sciatic, femurocutanat lateral, femural, obturator – pentru
membrul inferior)
- plexală, când se blochează durerea de pe un plex nervos, prin introducerea
anestezicului într-o zonă mai largă, între ramurile ce formează un plex nervos (ex:
plexul brahial).
- spinală, când se blochează durerea la nivelul măduvii spinării. Aceasta este cea mai
largă şi mai profundă anestezie de conducere. Măduva spinării este învelită dinspre
interior spre exterior de 3 foiţe: pia mater, arahnoidă şi dura mater. Spaţiul limitat la
exterior de dura mater se numeşte spaţiul subarahnoidian. El conţine măduva spinării
şi lichidul cefalorahidian. Spaţiul dintre ligamentul galben şi dura mater se numeşte
spaţiul peridural (epidural). În funcţie de locul unde se administrează anestezicul local,
se instalează 2 tipuri de anestezie: rahianestezia sau anestezia peridurală.

Facultatea de Moase si Asistenta Medicala

 Rahianestezia
• Rahianestezia constă în injectarea unei unei cantităţi reduse de anestezic (2-4ml) în
lichidul cefalorahidian (LCR) de la nivelul măduvii spinării, blocând transmiterea nervoasă
la nivelul rădăcinilor nervilor spinali.
• Se realizează printr-o puncţie făcută sub spatiul intervertebral L2 (de preferat L3-L4),
ştiut fiind faptul că linia ce uneşte crestele iliace se află la nivelul L4-L5, unde pericolul
lezării măduvei este minim.
• Anestezicul difuzezază în LCR, si avand o densitate mai mare decât acesta, va actiona
gravitational, anestezia producându-se sub locul puncţionat, la nivelul abdomenului
inferior, pelvisului si a membrelor inferioare.
• Constienta este pastrata.

Facultatea de Moase si Asistenta Medicala

 Rahianestezia
• Anestezicele amide (lidocaina, prilocaina, bupivacaine, levopupivacaina, ropivacaina,
mepivacaina si dibucaina) - stabile la caldura, cu o perioada de injumatatire lunga. durata
lunga de actiune, determinind o analgezie adecvata.

• Rahianestezia este indicată în intervenţiile de durată relativ limitată (60-90 minute) în

chirurgia: abdomenului inferior, pelvisului, perineului, lombelor, membrelor inferioare.

• Acest tip de anestezie este contraindicat la hipovolemici, caşectici, la cei cu deformări ale
coloanei, în caz de leziuni ale SNC, măduvei, sechele de poliomelită, miastenie,
tratament cu anticuagulante, pacienţi necooperanţi.

Avantaje:
• Uşor de efectuat tehnic
• Instalare mai rapidă
• Bloc anestezic de bună calitate
• Analgezie intraoperatorie mai bună
• Toxicitate mai redusă
• Volum mai mic de anestezic local

Facultatea de Moase si Asistenta Medicala

 Rahianestezia
• Înainte sau imediat după efectuarea puncţiei, pacientului i se va monta perfuzie intra-
venos, având ca scop compensarea hemo-dinamică

• Incidentele şi accidentele rahianesteziei pot apărea în timpul puncţiei sau după injectare.

• În timpul puncţiei se poate produce scurgerea de sânge pe ac, înţeparea unei

rădăcini rahidiene sau a măduvei, eşecul rahianesteziei.
• După injectare pot apărea: hipotensiune, hipoventilaţie, greaţă, vărsături. Aceste
fenomene impun: injectarea intra-venos sau în perfuzie a Efedrinei, oxigenoterapie
pe mască, la nevoie asistarea respiraţiei pe mască, accelerarea perfuziilor,
administrarea de macromolecule (Dextran).

• Principalele complicaţii ale anesteziei rahidiene sunt:

• Cefaleea
• Durerea la locul puncţiei
• Toxicitatea sistemică – cu manifestări cardiovasculare şi neurologice
• Anestezia spinală totală

Facultatea de Moase si Asistenta Medicala

 Anestezia peridurala
• Anestezia peridurală este o anestezie de conducere în care se injectează cantităţi mai
mari de anestezic (15-20ml) în spaţiul peridural, între dura mater şi ligamentul galben al
vertebrelor.
• Anestezicul nu intră în LCR.
• Substanţa anestezică cel mai des folosită este Xilina căreia i se poate asocia Adrenalina.
• Uneori, în acest spaţiu se poate introduce un cateter pentru analgezie continuă.

• Avantaje:
• Risc mai redus de cefalee, de hipotensiune arterială
• Permite prelungirea blocului dacă se utilizează un cateter
• Durată mai lungă a blocului

• Această anestezie nu are reacţiile adverse ale rahianesteziei. Este o anestezie dozată,
controlată prin perfuzie, oferind o calitate mai bună şi de durată convenabilă.
• Principalele complicaţii ale anesteziei peridurale sunt puncţionarea accidental a durei
mater si hematomul epidural.
• Este contraindicată la scoliotici, obezi, anxioşi, hipotensivi.

Facultatea de Moase si Asistenta Medicala

 Anestezia generală

• Anestezia generală este o intoxicaţie dozată, reglabilă, temporară şi reversibilă, fără

sechele şi care duce la pierderea sensibilităţii, a conştienţei şi la relaxare musculară.

• Obiectivele acestei anestezii sunt următoarele:

• obţinerea analgeziei (lipsa perceperii, memorizării şi difuziunii senzaţiei dureroase
în sistemul nervos central);
• obţinerea hipnozei (suprimarea conştienţei bolnavului);
• obţinerea relaxării musculare (curarizare);
• menținerea homeostaziei (echilibru al funcţiilor vitale - respiraţia şi circulaţia;
pacientul nu poate respira neasistat).
• Anestezia generală se obţine prin administrarea narcoticelor pe cale inhalatorie sau
intravenoasă.
• După ce a pătruns în organism, anestezicul este vehiculat către celula nervoasă.
• Locul de acţiune este medular şi encefalic.
• La nivel medular deprimă neuronii din coarnele posterioare, deprimă potenţialele
excitatorii postsinaptice din căile ventrale.
• La nivel de encefal deprimă cortexul cerebral, cortexul olfactiv şi hipocampul

Facultatea de Moase si Asistenta Medicala

 Substanțe anestezice

a) Anestezicele inhalatorii – sunt substanţe anestezice care se amestecă cu

oxigenul în aparatul anestezic, ajungând în pacient sub formă inhalatorie, printr-o masca
laringiana sau un tub tracheal conectate la un vaporizator anestezic si un sistem anestezic
de livrare.
– Anestezicele inhalatorii halogenate: halotan, izofluran, sevofluran, desfluran
– Protoxidul de azot (N2O)
• Vaporul sau gazul anestezic ideal trebuie sa nu fie inflamabil, sa nu fie explozibil si lipid-
solubil, sa posede o solubilitate gazoasa mica in singe, sa nu aiba efecte secundare ale
organelor tinta (inima, ficat, rinichi), sa nu fie metabolizat si sa nu irite caile respiratorii
ale pacientului.
• Astazi nici un agent nu intruneste toate aceste cereri.
• Oxidul nitric este un gaz adjuvant, fiind unul dintre cel mai vechi anestezic folosit.
Datorita potentei slabe, nu poate produce anestezie singur dar este frecvent
combinat cu alti agenti.
• Halotanul a fost aproape complet scos din uz, datorita efectelor adverse
• cel mai folosit agent pentru inductia inhalatorie este sevofluranul.
• Evaluarea potenţei anestezicelor inhalatorii se face prin intermediul concentraţiei
alveolare minime (MAC) care este presiunea alveolară parţială minimă la care 50%
dintre persoane nu mişcă la stimulul produs de incizia chirurgicală a tegumentului.

Facultatea de Moase si Asistenta Medicala

 Substanțe anestezice

b) Anestezicele intravenoase

• Barbituricele – Tiopentalul sodic, metohexital – acţiune hipnotică prin inhibarea SR a

trunchiului cerebral; au actiune foarte scurta si sunt folosite pentru a induce si a mentine
anestezia

• Propofolul – hipnotic; unul din cei mai folositi agenti intravenosi pentru a induce si a
mentine anestezia generala. Poate fi folosit si pentru sedare, dar nu are proprietati
analgezice

• Etomidat – hipnotic

• Ketamina – hipnotic şi analgetic care produce o anestezie disociativă (catalepsie, sedare,

amnezie, analgezie)

• Benzodiazepinele – midazolam, diazepam ; pot fi folosite pentru sedare inainte de

operatii si pentru a induce si a mentine anestezia generala. Când benzodiazepinele sunt
folosite pentru a induce anestezia generala, se preferă midazolamul. Benzodiazepinele
sunt de asemenea folosite pentru sedare in timpul procedurilor care nu necesita
anestezie generala. Ca si barbituricele, benzodiazepinele nu amelioreaza durerea

Facultatea de Moase si Asistenta Medicala

 Substanțe anestezice

b) Anestezicele intravenoase

• Analgeticele majore – sunt reprezentate de opioizi care acţionează pe receptorii specifici

pentru morfină (miu, kappa, delta)
– Agonişti puri – legarea de receptori produce o modificare fiziologică: morfină,
petidină, fentanyl, alfentanil, sufentanil, remifentanil
– Parţial agonişti – se leagă de receptor şi are efecte ce cresc în paralel cu
creşterea cantităţii de substanţă: pentazocină, nalbufină.
– Antagonişti – se leagă de receptor, îl blochează dar nu determină efecte:
naloxon, naltrexon

• Miorelaxantele – sunt substanţele care acţionează la nivelul plăcii neuro-musculare,

blocând trecerea impulsului nervos spre fibra musculară
– Depolarizante – succinilcolina
– Nedepolarizante
• Cu acţiune scurtă – mivacurium
• Cu acţiune medie – atracurium, rocuronium
• Cu acţiune lungă – pancuronium, pipercuronium
• Deseori este nevoie de antagonizarea blocului neuromuscular prin administrarea unui
inhibitor de acetilcolinesterază (neostigmină)

Facultatea de Moase si Asistenta Medicala

 Echipamentul anestezic

• Aparatul de anestezie care are următoarele părţi componente:

• Ventilatorul – permite insuflarea de aer/oxigen/gaze anestezice, cu presiune pozitivă, în

plămânii pacientului
• Maşina de gaze – este aparatul propriu-zis de anestezie care permite administrarea
anesteziei generale. Are următoarele părţi:
– Debitmetru pentru reglarea fluxului de gaze proaspete
– Vaporizorul în care se realizează amestecul între gazul anestezic şi oxigen
– By-pass-ul care, în situaţii de urgenţă permite administrarea de oxigen 100%
• Circuitul anestezic – are rolul de a aduce la pacient amestecul de gaze anestezice şi
oxigen şi de a prelua de la acesta CO2 şi gazul anestezic eliminat . Acesta poate fi :
– Închis – volumul de gaz proaspăt este egal cu volumul consumat de pacient iar
întreaga cantiate de gaze exhalate este reinhalată
– Semi-închis – fluxul de gaze proaspăt este mai mare decât cel utilizat de pacient, o
parte fiind eliminată
• Sursa de gaze sub presiune: O2, aer, N2O
• Sistemul de evacuare a gazelor anestezice
• Sistemul de aspiraţie
• CO2 care provine de la bolnav în urma expirului este reţinut de către calcea sodată (un
amestec de hidroxid de Ca, Na şi K)

Facultatea de Moase si Asistenta Medicala

 Echipamentul anestezic

• Pacientii sub anestezie generala necesita o

monitorizare fiziologica continua
• Minimul de monitorizare primita de catre pacientii
care au suferit o anestezie regionala, generala sau
sedare cuprinde:
• electrocardiograma
• frecventa cardiaca
• presiunea singelui
• gazele inspirate si expirate
• saturatia de oxigen din singe (puls-
oximetria)
• temperatura.
• Pentru o interventii chirurgicala majore se adauga:
• concentratiile de oxigen, dioxid de carbon si
agenti anestezici inhalati, inspirate si expirate.
• eliminarea de urina,
• presiunea venoasa centrală
• presiunea in artera pulmonara
• activitatea cerebrala si functia
neuromusculara.

Facultatea de Moase si Asistenta Medicala

 Preanestezia

• Anestezia are o etapă premergătoare – preanestezia- care este compusă din două părţi:
• A) Etapa preliminară, care constă dintr-un consult preanestezic în care este
prescrisă medicaţia pentru a se realiza o echilibrare a funcţiilor vitale;
• B) Etapa imediat preoperatorie în care se reperează una sau mai multe căi venoase
pregătind pacientul pentru administrarea substanţelor anestezice și în care se inițiază
monitorizarea parametrilor hemodinamici și respiratori

• Pacientul este transferat în blocul operator într-un pat sau pe o targă aproximativ 30
până la 60 minute înainte initierii anesteziei. Targa trebuie să fie cât mai confortabila cu
putință, cu un număr suficient de pături pentru a preveni răcirea pacientului într-o cameră
cu aer condiționat
• In salonul preoperator trebuie păstrată linistea pentru ca medicatia preoperatorie sa aiba
efect maxim. Sunetele neplăcute sau conversațiile ar trebui să fie evitate, deoarece
acestea pot fi interpretate greșit de către un pacient aflat sub sedare. Siguranța
pacienților în zona preoperatorie este o prioritate.
• Este obligatorie utilizarea unei proceduri standard de obținere a consimțământului
informat și de verificare a identitatii pacientului, a afectiunii pentru care este operat (cu
stabilirea exacta a organului tinta pentru organele pereche). Acest lucru va permite
intervenția promptă în cazul în care sunt identificate discrepanțe.

Facultatea de Moase si Asistenta Medicala

 Consultul preanestezic

• Examenul preanestezic - are ca obiectiv evaluarea pacientului din punctul de vedere al

anamnezei, a examenului clinic şi a examinărilor paraclinice astfel încât să se poată
obţine o concluzie privind tipul de anestezie care urmează a fi administrată şi riscul
anestezic pe care pacientul îl are
• În perioada preoperatorie se face examenul clinic, paraclinic şi de laborator, pregătirea
pacientului către intervenţia chirurgicală.
• Istoricul pacientului este deosebit de important .
• Se pune accentul pe antecedentele chirurgicale şi anestezice ale pacientului, cu
posibile accidente sau incidente anestezice.
• Medicaţia cronică are importanţa ei vizavi de anestezie, de interacţiuni
medicamentoase, de indicaţia de continuare, oprire sau înlocuire a medicaţiei
respective.
• Trebuie menționat orice antecedent de alergie sau intoleranţă medicamentoasă.
• Infecţia recentă de căi aeriene superioare are o importanţă deosebită, mai ales la
copii unde frecvenţa laringospasmului şi a bronhospasmului (în legătură cu intubaţia
şi ventilaţia mecanică) este mare.
• Antecedente patologice relevante sunt antecedentele cardiovasculare, antecedente
respiratorii, diabetul zaharat, infecţiile virale, HIV; tulburările de coagulare şi
hemostaza; abuzul de alcool; abuzul de droguri; dializă renală; hepatita cronică şi
ciroza hepatică.

Facultatea de Moase si Asistenta Medicala

 Consultul preanestezic

• Riscul anestezic se evaluează după clasa de risc ASA (Societatea Americană de

Anestezie):
I – pacient sănătos;
II – pacient cu o afecţiune sistemică uşoară
III – pacient cu o afecţiune sistemică severă ce îi limitează activitatea
IV – pacient cu o boală invalidantă cu risc vital;
V – pacient muribund;
Pentru operaţiile făcute în urgenţă se adaugă indicele E (Emergency)

• Premedicaţia reprezintă medicamentele administrate pacientului înaintea începerii

anesteziei propriu-zise, cu scopul de a asigura:
anxioliza / sedarea bolnavului / calmarea durerii / combaterea unor reflexe vegetative (de
exemplu voma) / diminuarea secreţiei bronşice şi a glandelor salivare / diminuarea
metabolismului (favorizând astfel instalarea anesteziei cu doze reduse de anestezic) /
profilaxia tromboflebitei profunde / profilaxia pneumoniei de aspiraţie /
desensibilizarea la cei cu risc alergic

• Uzual, în premedicaţie se administrează: un parasimpatolitic – atropină, o

benzodiazepină – midazolam sau diazepam, un opioid – petidină – dacă dorim şi un
efect analgetic

Facultatea de Moase si Asistenta Medicala

 Etapele anesteziei generale

• Cele trei etape ale anesteziei propriu-zise sunt inducția anestezică, menținerea
anesteziei și trezirea din anestezie.

1. Inducția anestezică - este perioada de tranziţie de la starea de conştienţă la cea de

inconştienţă cu instituirea suportul ventilator şi menţinerea stabilităţii hemodinamice. Ea
presupune :
• oxigenare prealabilă pe mască
• administrarea unui hipnotic – obţinerea hipnozei
• administrarea unui relaxant muscular – obţinerea relaxării musculare
• administrarea unui opioid – obţinerea analgeziei
• intubația orotraheală (IOT)
• conectarea la aparatul de anestezie reglat corespunzător.

2. Menţinerea anesteziei – este perioadă în care:

• se continuă administrarea drogurilor anestezice inhalatorii şi/sau intravenoase
• se ventilează bolnavul în regim controlat
• se asigură monitorizarea hemodinamică, respiratorie, temperatură, bloc neuro-
muscular, profunzime anestezie, parametri sanguini.
Este perioada în care se desfăşoară intervenţia chirurgcală.

Facultatea de Moase si Asistenta Medicala

 Etapele anesteziei generale

3.Trezirea din anestezie – este perioada în care pacientului îi revine starea de conştienţă şi
respiraţia spontană, în condiţii de stabilitate hemodinamică. În această perioadă:
se sistează administrarea gazelor anestezice
se administrează doar oxigen,
se deconectează de aparatul de anestezie şi apoi se detubează.
Orice pacient operat sub anestezie generală trebuie tratat şi supravegheat în sala de trezire
ori în terapia intensivă. Se exceptează pacienţii trezi şi stabili funcţionali (respiraţia,
circulaţia). În sală se efectuază supravegherea şi tratamentul postanestezic (hidratarea,
terapia durerii, medicaţia, antibiotice, tromboprofilaxie, etc).

Facultatea de Moase si Asistenta Medicala

 Anestezia generala

Indicaţiile majore ale anesteziei generale sunt : chirurgia pediatrica: nou-născuti, copii,
intervenţii chirurgicale laborioase, bolnavi psihici, intervenţii la care anestezia locală nu este
posibilă sau este contraindicată.

Complicaţiile anesteziei generale sunt legate fie de pacient, fie de aparatura anestezică.
-Incidente legate de pacient:
hiperreflectivitate vagală hipotensiune arteriala
hipertensiune arteriala tulburari de ritm
vărsături, apnee
tuse, sughiţ
pierderea venei imposibilitatea de a intuba
luxaţia dentară hipoxia
hipercapnia varsatura
regurgitatia inundaţia traheobronşică
pneumotoraxul hipertermie malignă.
-Incidente legate de aparatura anestezică:
lipsa de oxigen defectarea laringoscopului
perturbări în funcţionalitatea circuitului anestezic
cudarea sau detaşarea sondei de intubaţie,
oprirea aparatului de ventilaţie artificială, blocarea valvelor ş.a.

Facultatea de Moase si Asistenta Medicala