Sunteți pe pagina 1din 8

Rezolvarea problemelor utilizând congruenţele

Niculaie Marin GOŞONIU


Abstract. In the following, after stating the properties of congruence
relation on the set of integer numbers, some applications of the congruence to
solve problems on divisibility in the set Z and equations on integer numbers are
presented.

În cele ce urmează prezentăm câteva aplicaţii ale congruenţelor. Conceptul de


congruenţă a fost introdus de Carl Friedrich Gauss (1777-1855) în a sa celebră
Disquisitionae Arithmeticae, apărută în 1801. Gauss însuşi explică adoptarea notaţiei ≡
datorită marii asemănări cu egalitatea cunoscută în algebră.

Definiţie. Fie n un număr întreg pozitiv. Spunem că două numere întregi a şi b sunt
congruente modulo n şi scriem a ≡ b( modn) , dacă n divide diferenţa a −b . Dacă
/ b( mod n ) .
n /| (a − b) , spunem că a nu este congruent cu b modulo n şi scriem a ≡

Exemple. Avem 38 ≡10 ( mod 7 ) , pentru că 38 −10 = 28 se dividce cu 7; dar


/ 23 ( mod 6 ) , dat fiind că − 11 − 23 = −34 nu se dividce cu 6.
−11 ≡

Observaţie. Oricare ar fi numerele întregi a şi b avem sau a ≡ b( modn) sau


/ b( mod n ) . De asemenea, dacă n =1 , atunci a ≡ b( mod 1) pentru orice numere a şi b.
a≡

Teoremă. Fie n > 0 şi a, b, c, d întregi arbitrari. Atunci avem:


(1) a ≡ a( modn) ;
(2) dacă a ≡ b( modn) , atunci b ≡ a( modn) ;
(3) dacă a ≡ b( modn) şi b ≡ c( modn) , atunci a ≡ c( modn) ;
(4) dacă a ≡ b( modn) şi c ≡ d( modn) , atunci a + c ≡ b + d( modn) ;
(5) dacă a ≡ b( modn) şi c ≡ d( modn) , atunci ac ≡ bd( modn) ;
(6) a ≡ b( modn) , atunci a + c ≡ b + c( modn) şi ac ≡ bc( modn) ;
(7) a ≡ b( modn) , atunci ak ≡ ck ( mod n) , pentru orice k ∈N .
Observaţii. 1) Dacă a ≡ b( modn) şi m | n , atunci a ≡ b( mod m ) .
2) Dacă a ≡ b( modn) şi c > 0 , atunci a ⋅ c ≡ b ⋅ c( mod n ⋅ c ) .
a b n
3) Dacă a ≡ b( modn) şi d | a , d | b , d | n , atunci ≡  mod  .
d d d
4) Dacă a ≡ b( modn) şi a ≡ b( mod m ) , iar ( m, n) =1 , atunci a ≡ b( mod mn ) .
Aplicaţii.
1. Să se arate că pentru orice n impar, 52 n + 7 2 n ≡ 0( mod 37 ) .

1
Soluţie. Avem 5 2 = 25 ≡ −12 ( mod 37 ) , iar 7 2 ≡12 ( mod 37 ) , deci pentru n impar:
5 2 n + 7 2 n ≡ ( −12 ) n +12 n ≡ 0( mod 37 ) .

2. Să se arate că 2 2 ⋅73 ⋅1103 −2 ≡ 0( mod 2 ⋅ 73 ⋅1103 ) . (D. H. Lehmer).


Soluţie. Putem scrie ( ) ( )
2 2⋅73 ⋅1103 − 2 = 2 ⋅ 2 2⋅73 ⋅1103 −1 − 1 = 2 ⋅ 2161037 − 1 şi

161037 = 32 ⋅ 29 ⋅ 617 . Deci 2161037 −1 se divide cu 2 9 −1 şi cu 2 29 −1 .


Dar 2 5 ≡ 32 ( mod 73 ) , 2 6 ≡ 64 ≡ −9( mod 73 ) şi 2 9 ≡ 2 3 ⋅ ( −9) ≡ −72 ≡1( mod 73 ) ,

deci 2 9 −1 se divide cu 73.


Pe de altă parte avem: 2 9 ≡ 512 ( mod 1103 ), 210 ≡1024 ( mod 1103 );
2 20 = 1024 2
≡1024 2
≡ 1048576 ≡ 726 ( mod 1103 );
2 29 = 2 20 ⋅ 29 ≡ 726 ⋅ 512 = 371712 ≡ 1( mod 1103 ) . Deci 2 29 −1 se divide cu 1103.
Cum 73 şi 1103 sunt prime între ele, rezultă că 2161037 −1 se divide şi prin
produsul lor.
Observaţie. Derrick Henry Lehmer (1905–1991) a fost un matematician american
cu rezultate notabile în teoria numerelor. De asemenea, s-a preocupat de utilizarea
calculatorului în teoria numerelor.
3. Să se afle resturile ce se pot obţine la împărţirea numerelor de forma 7 2n + 7 n +1
prin 19.
Soluţie. Fie E = 7 2 n + 7 n + 1 . Avem 71 ≡7( mod 19 ) , 7 2 ≡11 ( mod 19 ) ,
7 3 ≡1( mod 19 ) . Deci, dacă n = 3 ⋅ k + r , r ∈{ 0, 1, 2 } , atunci 7 3k +r ≡ 7 r ( mod 19 ) . Pentru
r = 0 , rezultă E ≡ 3( mod 19 ) . Pentru r = 1 sau r = 2 rezultă E ≡ (11 + 7 +1) ( mod 19 ) ,
deci E ≡ 0 ( mod 19 ) .
4. Să se arate că: a) 2 341 ≡ 2(mod 341 ) ; b) 2 561 ≡ 2(mod 561 ) .

Soluţie. a) Observând că 3 ⋅ 341 = 1023 , putem scrie imediat: 210 ≡1(mod 341 ) ,

deci 2340 ≡1(mod 341 ) , de unde obţinem 2 341 ≡ 2(mod 341 ) .

b) Avem 210 ≡ 463 (mod 561 ) ≡ −98 (mod 561 ) ;

2 20 ≡ (−98 ) 2 (mod 561 ) ≡ 67 (mod 561 ) ; 2 40 ≡ 67 2 (mod 561 ) ≡1(mod 561 ) .

Prin urmare 2 560 ≡1(mod 561 ) , de unde 2 561 ≡ 2(mod 561 ) .

Definiţie. Fie b ∈N * . Un număr întreg compus n se numeşte pseudoprim faţă de


baza b, dacă b n ≡ b(mod n) . Numerele pseudoprime faţă de baza 2 se mai numesc şi
numere Sarrus.

2
Observaţie. Chinezilor antici li se atribuie afirmaţia că dacă 2 n ≡ 2(mod n) ,

atunci n este prim. În 1819, Pierre Sarrus (1798-1861) a găsit un contraexemplu pentru
această afirmaţie: el demonstrat că 2 341 ≡ 2(mod 341 ) şi totuşi 341 nu este număr prim.
Faptul că numerele pseudoprime sunt destul de rare (de exemplu, faţă de baza 2,
sunt doar trei numere pseudoprime mai mici decât 100), are o importanţă practică: se pot
folosi în criptare.

Exerciţiu. Să se arate că: a) numerele 645 şi 2047 sunt pseudoprime faţă de baza 2;
b) 91 este pseudoprim faţă de baza 3; c) 45 este pseudoprim faţă de bazele 17 şi 19.
5
5. Să se arate că 641 divide 2 2 +1 .

Soluţie. Să observăm că 5 ⋅ 2 7 = 640 ≡ −1( mod641 ) .

Ridicând la puterea a 4-a, obţinem:


5 4 ⋅ 2 28 ≡ ( −1) 4 ≡ 1( mod641 ) .
Dar
( )
5 4 = 625 ≡ −16 ≡ − 2 4 ( mod641 )
Deci
2 4 ≡ −5 4 ( mod641 )
Rezultă:
2 32 +1 = 2 4 ⋅ 2 28 +1 ≡ −5 4 ⋅ 2 28 +1 ≡ −1 +1 = 0( mod641 )
n
Observaţie. Numerele de forma 22 +1 se numesc numere ale lui Fermat. Se
n
foloseşte notaţia Fn = 2 2 +1 . În anul 1650 Fermat a exprimat convingerea sa că toate
n 5
numerele de forma 22 +1 sunt prime. În 1732, Euler a demonstrat că F5 = 2 2 +1 nu este
prim, găsind ca divizor pe 641. Euler a arătat că orice divizor al unui număr al lui Fermat
Fn , cu n ≥ 2 este de forma k ⋅ 2 n +2 +1 . În cazul lui F5 divizorii sunt de forma

128 ⋅k +1 , singurele încercări ce a mai avut de făcut Euler fiind împărţirea la 257 şi la
641, celelalte numere mai mici ca 641 fiind nefiind prime (desigur, dacă nu luăm în calcul
demonstraţia teoremei…). Până în prezent, se cunosc doar cinci numere ale lui Fermat
prime: F0 = 3 , F1 = 5 , F2 =17 , F3 = 257 şi F4 = 65537 .
***
În rezolvarea unor ecuaţii în numere întregi prin metoda congruenţelor se restrânge
domeniul în care căutăm soluţiile ecuaţiei şi adesea chiar obţinem rezolvarea ecuaţiei. Dar
în mod frecvent arătăm că o ecuaţie nu are soluţii.

Prin expresia considerăm ecuaţia modulo m vom înţelege că studiem resturile celor
doi membri ai ecuaţiei la împărţirea cu modulul m. Dacă resturile sunt diferite, atunci

3
ecuaţia nu are soluţii în numere întregi. Desigur, alegerea modulului m în raport cu care
studiem ecuaţia, este o altă problemă care depinde de experienţa noastră. Metoda
congruenţelor se mai numeşte metoda aritmeticii modulare.
Amintim teorema împărţirii: fiind date două numere întregi a şi b, b ≠ 0 , există
două numere întregi q şi r, unic determinate, astfel încât a = b ⋅ q + r , cu 0 ≤ r <| b | .
De asemenea, amintim şi următoarea variantă a teoremei împărţirii: fiind date
două numere întregi a şi b > 0 , există două numere întregi q şi r, astfel încât a = b ⋅ q + r ,

b
cu 0 ≤| r |≤ . Numerele q şi r din această a doua variantă nu mai sunt unic determinate.
2
În acest al doilea caz, numărul r poartă numele de rest minim în valoare absolută.
Exemplu. La împărţirea prin 7, resturile obişnuite sunt 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, iar
resturile minime în valoare absolută sunt: 0, ±1, ±2, ±3 . La împărţirea prin 6, resturile
obişnuite sunt 0, 1, 2, 3, 4, 5 iar resturile minime în valoare absolută sunt: 0, ±1, ±2, ±3 .

6. Să se arate că ecuaţia
( x +1) 2 +( x +2) 2 +... +( x +2010 ) 2 = y 2
nu are soluţii în numere întregi.
Soluţie. Studiem ecuaţia modulo 3. Dat fiind că 0 2 +12 + 2 2 = 5 ≡ 2(mod 3) , cele
2010 pătrate din membrul stâng al ecuaţiei se pot grupa în 670 de triplete a căror sumă este
de forma 3k + 2 . Suma lor va fi de forma 670 ⋅ (3k + 2) ≡ 670 ⋅ 2 ≡1⋅ 2 ≡ 2(mod 3) , deci nu
poate fi pătrat perfect (reamintim că dacă n ∈N , atunci avem n 2 ≡0(mod 3) sau
n 2 ≡1(mod 3) ).

7. Să se arate că ecuaţia 19 x 3 −84 y 2 =1984 nu are soluţii în numere întregi.


Olimpiade ruseşti, 1984
Soluţie. Vom studia ecuaţia în raport cu un modul ales convenabil.
k 0 1 2 3 4 5 6 7 8
3
restul impartirii lui k la 9 0 1 -1 0 1 −1 0 1 −1 .
3
restul impartirii lui k la 7 0 1 1 -1 1 −1 −1

Dat fiind că pentru orice număr întreg x avem x 3 ≡ 0(mod 9) , sau x 3 ≡1(mod 9) ,

sau x 3 ≡ −1(mod 9) şi x 3 ≡ 0(mod 7) , sau x 3 ≡1(mod 7) , sau x 3 ≡ −1(mod 7) putem


încerca atât cu modulul 9 cât şi cu modulul 7. Dar pentru că 84 7 , considerăm ecuaţia
moulo 7.

4
Cum 19 ≡ −2(mod 7) , iar 1984 ≡ 3(mod 7) , avem: 19 x 3 −84 y 2 ≡ −2 x 3 (mod 7)

, deci ecuaţia devine: − 2 x 3 ≡ 3(mod 7) sau ( )


− 4 ⋅ − 2 x 3 ≡ −4 ⋅ 3(mod 7) sau
x 3 ≡ 2(mod 7) , ceea ce este imposibil.

8. Să se arate că, dacă x, y, z sunt numere naturale, atunci ecuaţia 3 x + 4 y = 5 z are


soluţia unică x = y = z = 2 .
Soluţie. Ecuaţia se poate scrie sub forma: 3 x + ( 3 + 1) y = ( 6 −1) z . Trecând la

congruenţa modulo 3, obţinem: 0 +1 y ≡ ( −1) z (mod 3) , deci z este număr par. Fie z = 2m .

Ecuaţia devine: 52 m − 2 2 y = 3 x sau (5m + 2 y ) ⋅ (5 m − 2 y ) = 3 x , de unde 5 m + 2 y = 3a şi

5 m − 2 y = 3b , iar x = a + b . Scâzând cele două relaţii, deducem


2 y +1 = 3a − 3b , 2
y +1
(
= 3b 3a −b −1 . )
Prin urmare, b = 0 , a = x şi
2 y +1 = 3 x −1 . (1)
Dar, dacă y =0 , o relaţie de forma (1) este imposibilă, iar pentru y ≥1 , trecând la
congruenţa modulo 4, obţinem 3 x −1 ≡0(mod 4) , ( 4 −1) x −1 ≡ 0(mod 4) , de unde
rezultă că x este număr par. Fie x = 2k . Rezultă ecuaţia
( )(
32 k −1 = 2 y +1 , 3 −1 ⋅ 3 +1 = 2
k k y +1
).
Numerele 3 −1 şi 3 +1 sunt numere pare consecutive, astfel că unul din ele se
k k

divide doar cu 21 , iar celălalt cel puţin cu 2 2 . Cum puterile lui 2 nu au alţi factori în
afară de 2, deducem 3k −1 = 2 , k =1 , deci x = 2 . Din relaţia (1) deducem imediat y = 2
şi apoi z = 2 .

9. Să se rezolve în numere întregi pozitive ecuaţia:


1 + 5 x = 2 y + 2 z ⋅ 5t . (2)
Bulgaria, Concursul de iarnă, 1995
Soluţie. Dacă y ≥ 2 şi z ≥ 2 , atunci membrul drept al ecuaţiei (2) se divide cu 4.
Dar 1 + 5 x = 1 + ( 4 +1) x ≡ 1 +1 = 2(mod 4) . Deci min( y, z ) =1 .
Pe de altă parte, în relaţia (2), trecând la congruenţa modulo 5, rezultă
2 y ≡1(mod 5) . Observăm că 2 0 ≡1(mod 5) , 21 ≡ 2(mod 5) , 2 2 ≡ 4(mod 5) ,

23 ≡ 3(mod 5) , 2 4 ≡1(mod 5) , deci din relaţia 2 y ≡1(mod 5) rezultă că y este multiplu


de 4 (se spune că indicele lui 2 modulo 5 este 4). Prin urmare y = 4k ≥ 2 , iar
z = min( y , z ) =1 , astfel că ecuaţia (2) este de forma

1 + 5 x = 2 4 k + 2 ⋅ 5t . (3)

5
Dacă t =1 , atunci ecuaţia (3) devine 5 x − 2 4k = 9 sau ( 6 −1) x − (15 +1) k = 9 .
Trecând la congruenţa modulo 3 rezultă că x este par. Fie x = 2m . Deci 5 2m − 2 4 k = 9 sau
(5 m
)( )
− 2 2 k ⋅ 5 m + 2 2k = 9 , de unde 5 m − 2 2k = 1 şi 5 m + 2 2k = 9 , iar m = k = 1 , adică x = 2
şi y = 4 .
Fie t > 1 . Relaţia (2) se mai scrie 16 k =1 + 5 x − 2 ⋅ 5t Trecând la congruenţa
modulo 25, rezultă că 16 k ≡1(mod 25 ) . Dar să observăm că 16 0 ≡1(mod 25 ) ,

16 1 ≡16 (mod 25 ) , 16 2 ≡6(mod 25 ) , 16 3 ≡ 21 (mod 25 ) , 16 4 ≡11 (mod 25 ) ,

16 5 ≡1(mod 25 ) deci din relaţia 16 k ≡1(mod 25 ) obţinem: k este multiplu de 5 (deci


indicele lui 16 modulo 5 este 5). Prin urmare k = 4n şi ecuaţia (3) devine
1 + 5 x = 2 20 n + 2 ⋅ 5t .
(4)
În relaţia (3) vom trece la congruenţa modulo 25. Cum 210 ≡1(mod 11 ) , rezultă cu
necesitate 5 x ≡ 2 ⋅ 5t (mod 11 ) . Evident, x > t , astfel că ar trebui să avem
5 x −t ≡ 2(mod 11 ) , ceea ce este fals, după cum se poate constata, de exemplu, din tabelul
următor:
v 0 1 2 3 4 5 6 
5v (mod 11 ) 1 5 3 4 9 1 5 

Aşadar, singura soluţie este ( x, y , z , t ) =( 2, 4,1,1) .


10. Să se rezolve în numere întregi ecuaţia:
x14 + x24 + ... + x14
4
= 15999 .

SUA, a VIII-a Olimpiadă


Soluţie. Folosind, eventual, metoda tabelului (a se vedea tabelul de mai jos)
deducem: dacă numărul întreg k este par, atunci k 4 ≡0( mod 16 ) , iar pentru k impar,
k 4 ≡1( mod 16 ) .

k 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
2
restul impartirii lui k la 16 0 1 4 9 0 9 4 1 0 1 4 9 0 9 4 1
4
restul impartirii lui k la 16 0 1 0 1 0 1 0 1 0 1 0 1 0 1 0 1

Acest fapt ne determină să considerăm ecuaţia modulo 16.


În mod evident, printre cele 14 numere există şi numere impare. Dacă m dintre
numerele x1 , x2 , ..., x14 sunt impare, atunci avem:
x14 + x24 + ... + x14
4
≡ m( mod 16 ) .

Pe de altă parte, 15999 = 16000 −1 ≡ 15 ( mod 16 ) şi cum 0 ≤ r ≤ 14 , se obţine o


contradicţie. Deci ecuaţia nu are soluţii.

6
11. a) Să se arate că numărul 2 23 −1 este divizibil cu 47.
b) Să se arate că numărul 2 37 −1 este divizibil cu 223.
c) Să se arate că numărul 283 −1 este divizibil cu 167.

Soluţie. a) 2 23 −1 = 2 5 ⋅ (2 9 ) −1 ≡ (−15 ) ⋅ 5 2 −1 ≡ −3 ⋅ 53 −1 ≡ −3 ⋅ 31 −1 ≡ 0(mod 47 ) .


2

b) Avem 2 6 =64 (mod 223 ) , 212 ≡ 82 (mod 223 ) , 2 24 ≡ 82 2 ≡ 34 (mod 223 ) ,

2 36 = 2 24 ⋅ 212 ≡ 34 ⋅82 = 2788 ≡112 (mod 223 ) , deci


2 37 = 2 ⋅ 2 36 ≡ 2 ⋅112 (mod 223 ) ≡1(mod 223 ) .

c) Avem, succesiv:
28 = 256 ≡89 ( mod167 );
216 ≡89 2 ( mod167 ) ≡ 72 ( mod167 );
2 32 ≡ 72 2 ( mod167 ) ≡ 7( mod167 ) ;
2 64 ≡ 49 ( mod167 );
2 67 = 2 3 ⋅ 2 64 ≡ 8 ⋅ 49 ≡ 392 ≡ 58 ( mod167 ) ;

283 −1 = 216 ⋅ 2 67 −1 ≡ 72 ⋅ 58 −1( mod167 ) = 4176 −1 = 4175 ≡ 0( mod167 )


(Faptul că 283 −1 este divizibil cu 167 a fost demonstrat de Euler în anul 1738).
Observaţie. Numerele de forma M n =2 n −1 se numesc numere ale lui Mersenne.
Denumirea a fost dată în memoria teologului matematician francez Marin Mersenne (1588
– 1648) care a realizat o listă cu numere prime de această formă pentru n ≤ 257 . Lista
conţinea unele erori: Mersenne inclusese în mod eronat printre prime numerele M 67 şi
M 257 , dar omisese numerele M 61 , M 89 şi M 107 , după cum s-a constatat două secole

mai târziu. Actualmente, numerele lui Mersenne prezintă intreres în găsirea numerelor
prime mari.
Între 1876 şi 1951, cel mai mare număr prim cunoscut a fost M 127 =2127 −1 . În
1963 a fost descoperit cel de-al 23-lea număr al lui Mersenne prim, anume

M 11213 =211213 −1 . În octombrie 2009 a fost descoperit cel de-al 47-lea număr al lui

Mersenne prim, el fiind M 43112609 =2 43112609 −1 . Pentru a stabili faptul că un număr al lui
Mersenne este prim, Edouard Lucas (1842-1891) a formulat un test (criteriu) în 1870, care
a fost îmbunătăţit în 1930 de D. H. Lehmer.

BIBLIOGRAFIE
1. Burton, David – The History of Mathematics * An Introduction, Allyn and
Bacon, Boston, 1985

7
2. Cucurezeanu, Ion – Probleme de aritmetică şi teoria numerelor, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1976
3. Cucurezeanu, Ion – Ecuaţii în numere întregi, Editura Aramis, Bucureşti, 2006