Designul cercetarii :prezentarea

scopului,obiectivelor ,ipotezelor
cercetarii.esantionul ,metodologia
cercetarii
Principalele tipuri de design in literature de specialitate :
 Experimentul,
 Ancheta
 De teren / etnografic
 Comparativ /istoric
 Studiul de caz
 Analiza de continut
 Analiza secundara
 Observatia

A concepe un design de cercetare:

 inseamna a planui ,a lua decizii inainte sa apara situatia in care decizia
trebuie luata
 a anticipa alegerile posibile si de a le select ape cele mai corecte .
Un design de cercetare trebuie sa raspunda la 3 intrebari :
Ce anume va fi studiat ?
-obiectul cercetarii
De ce va fi studiat ?
-in sens de scop (obiective si interogatii , nu motivatie )
Cum va fi studiat ?
-ce strategie de cercetare va fi folosita
-de unde vor veni datele
- cum vor fi colectate si analizate datele
-cand anume va fi realizat fiecare pas al cercetarii .
Elaborarea lucrării va fi mai uşoară dacă abordăm următoarea întrebare:oare de
ce studiez acest aspect, această problemă, ce urmăresc prin efectuarea acestui
studiu, ce aş putea să argumentez eu prin efectuarea acestei lucrări?
De multe ori se pierde din vedere ca cercetarea are un scop, o idee de bază, o
finalitate, ceea ce poate face dificil drumul de la practică / studiile de teren /
culegerea datelor la lucrarea redactată. Mulţi sunt cei care „studiază”, mai puţini
cei ce ştiu ce anume studiază, şi încă şi mai puţini cei care găsesc ceea ce caută
prin efectuarea studiului.
Acest capitol trebuie să fie foarte scurt dar atent redactat; orice critică adusă
unei lucrări de cercetare începe de aici, de la scop şi obiective.
Scopul general al lucrării trebuie să răspundă unor cerinţe generale de cercetare,
adică să exploreze, să verifice, să valideze, să determine, să descrie anumite
aspecte de natură teoretică printr-un studiu empiric (adică bazat pe date culese
din lumea reală). Şi cum atingerea unui scop presupune mai multe acţiuni sau
activităţi,vom avea şi obiective specifice, menite a ne ajuta în atingerea scopului
propus.
Scopul proiectului de cercetare:
 Exprimarea unei probleme;
 Propunerea unor raspunsuri = ipoteza de lucru;
 Proiectarea programului experimental.
Obiectivele sunt mijloace pentru realizarea scopului,iar activităţile, strânse
laolaltă în metodica de cercetare, sunt mijloacele folosite pentru realizarea
obiectivelor. De asemenea, nu trebuie sa fim „lacomi”: indiferent cât de
ambiţios este scopul, este bine să ne focalizăm interesul şi atenţia pe trei
obiective mari , chiar dacă vom avea, în final, mai multe activităţi de realizat; o
activitate poate servi mai multor obiective, dar dacă ne fixăm mai multe
obiective s-ar putea să avem surpriza de a avea un obiectiv ce nu are în spate
nicio activitate, ceea ce înseamnă că nici nu-l vom putea atinge vreodată.
Elaborarea obiectivelor
- are loc dupa ce ce scopul a fost stabilit, avand un impact direct asupra
metodologiei cercetarii si asupra costurilor implicate.
- fiecarui scop ii vor reveni mai multe obiective.
In ce consta formularea obiectivelor?
- Consta in precizarea, la nivel operational, al informatiilor care sunt necesare
pentru alegerea variantei operationale optime, pentru fiecare dimensiune a
problemei investigate.
Exista doua categorii de obiective:
- obiective centrale si obiective secundare.

Ipoteza este o propozitie afirmativa sau negattiva nedovedita, referitoate la un

factor sau un fenomen care prezinta interes pentru cercetator. De asemenea,
ipotezele sunt niste raspunsuri posibile la problema investigata.Formularea lor
se bazeaza pe cunostintele teoretice si experienta acumulata de cercetator.
Ipoteza statica are doua componente:
- ipoteza nula si ipoteza alternativa.
Exemplu de ipoteza nula: "varsta nu influenteaza semnificativ obiceiurile de
consum ale populatiei, in cazul produsului "X"", atunci ipoteza alternativa ar fi:
"exista diferente semnificative in privinta obiceiurilor de consum ale populatiei,
pentru produsul X, in functie de varsta."
Prin esantionare se urmareste realizarea unei cercetari reprezentative prin
studierea numai a unei parti din universul cercetarii, care alcatuieste o colectie
statistica de unitati.
Populatia - reprezinta totalitatea unitatilor simple sau complexe care formeaza
obiectul cercetarii.
Esantionul - reprezinta o parte sau un numar de elemente ale populatiei
totale. Esantionarea - este metoda prin care putem deduce caracteristicile unei
populatii intregi,interogand doar cativa indivizi din aceasta.
Un esantion bun:
- ofera posibilitati de determinare a numarului de subiecti necesar;
- specifica probabilitatea ca fiecare individ din populatie, sau fiecare subiect
din universul cercetarii sa poata fi inclus in esantion;
- da posibilitatea estimarii erorii de esantionare;
- permite determinarea gradului de incredere pe care-o putem avea in estimarile
populatiei esantionului.
 Reprezentativitatea este o calitate esentiala pe care esantionul trebuie sa o
aiba. Ea consta in capacitatea esantionului de a produce cat mai fidel structurile
si caracteristicile populatiei din care este extras.
Un esantion este o parte aleasa a populatiei astfel incat studiul realizat asupra ei
sa genereze concluzii valabile pentru intreaga populatie.
Metodologia cercetării este un ansamblu de principii, de etape și faze, de
metode, tehnici și instrumente de investigare și cunoaştere ştiinţifică a
fenomenelor şi proceselor, pentru a realiza o cunoaştere ştiinţifică acestora
(geneza, starea şi evoluţia).
Metodologia cercetării determină trei nivele diferite de grupare a demersurilor
pe care le presupune actul cercetării ştiinţifice (şi în orice act al cunoaşterii ):
nivelul teoretic, nivelul tehnic şi nivelul epistemologic.
1.nivelul teoretic trebuie să asigure:
- clarificarea cu precizie a nivelului la care a ajuns cunoaşterea în domeniul
supus cercetării (sociologic, economic, istoric etc.);
- analiza critică a aparatului conceptual;
- formularea cu claritate a ipotezelor generale şi a ipotezelor de lucru, fiind
surprinse raporturile de cauzalitate dintre componentele structurale ale realităţii
studiate (economice, sociale etc.);
2.nivelul tehnic constă în utilizarea unui ansamblu de metode, tehnici,
instrumente cu ajutorul cărora devine posibilă dezvăluirea a ceea ce este
esenţial, în condiţiile în care acestea ghidează întregul act al cunoaşterii
ştiinţifice, de la delimitarea obiectului de studiu şi până la restructurarea în plan
teoretic a realităţii cercetate;
3.nivelul epistemologic – reliefează specificul actului cunoaşterii fenomenelor
şi proceselor cercetate şi depinde de măsura în care cercetătorul stăpâneşte
teoriile domeniului, metodele proprii de cercetarea ale acestuia, tehnicile şi
procedeele aplicabile fiecărei metode, să asigure rigoare în explicaţiile
ştiinţifice ale fenomenelor ca urmare a cercetărilor concrete de pe teren.
Metodologia de cercetare foloseşte metode de cercetare, tehnici de lucru,
instrumentarul de lucru pentru culegerea şi interpretarea datelor, precum şi
strategii de construcţie sau reconstrucţie teoretică.
Metoda de cercetare este un mod (sistematic) de cercetare, de cunoaştere şi de
transformare a realităţii obiective şi se grupează pe trei nivele de metode:
- metode de maximă generalitate, specifice tuturor ştiinţelor;
- metode proprii unui grup de ştiinţe şi
- metode specifice fiecărei ştiinţe.
Metodele de cercetare sunt delimitate în:
-metode de cercetare cantitative – cu orientare de tip pozitivist-explicativ
(ancheta, experimentul, interviul structurat)
-metode de cercetare calitative – cu orientare de tip fenomenologic ,
comprehensiv (observaţia participativă, interviul nestructurat sau intensiv,
studiul de caz )
Metodele determină tehnici specifice de lucru.
Bibliografie:
1)Rotariu, T., Ilut, P. (1999), Ancheta sociologica si sondajul de opinie. Teorie
si practica, Iasi, Editura Polirom
2)Marginenu, I., (1999), Proiectarea cercetarii sociologice, Iasi, EdituraPolirom
3) Maria-Ana Georgescu, Florin Ciotea, (2006), Studii sociologice si anchete
prin sondaj