Modelul documentar Modelul de studiu si diagnostic

Modelul documentar reprezinta câmpul protetic pe care pacientul îl are la prezentarea în cabinet. Este
utilizat pentru:

      Stabilirea diagnosticului si planului de tratament;

      Convingerea pacientilor care nu vor sa accepte tratamentul;

      Proba juridica.

Nu este necesar în cazul în care nu se realizeaza interventii asupra dintilor.

Modelul de studiu si diagnostic

Se foloseste pentru:

      Precizarea diagnosticului;

Confectionarea lingurii individuale;

  Alegerea elementelor de stabilizare si mentinere.

Se realizeaza din ghips dur sau obisnuit.

Confectionarea modelului dupa amprenta din alginat

Pasta de ghips se aplica în cantitati mici pe bolta palatina sau pe marginile amprentei mandibulare. Se
vibreaza pentru a dirija patrunderea ghipsului în toate detaliile, evitându-se formarea bulelor la nivelul
dintilor. Când suprafata interna este umpluta, din restul de ghips se realizeaza o gramajoara pe care se
aplica amprenta cu baza lingurii în sus, realizându-se soclul modelului.

Demularea amprentei se face prin tractiune, elasticitatea alginatului permitând separarea. Se face la 30-
60 minute de la turnare. În caz contrar, alginatul pierde apa din compozitie, o absoarbe pe cea din
model, iar modelul rezultat are o rezistenta scazuta, cu suprafata rugoasa, caracteristica.

      Soclul se fasoneaza cu spatula sau la soclator, rezultân forma caracteristica de pentagon la maxilar
si de trapez la mandibula.

Confectionarea lingurii individuale din placa de baza

Pe modelul preliminar dintii restanti se acopera cu ceara pentru a creea un spatiu între dinti si lingura
individuala. Modelul se umezeste iar placa de baza aplicata se el se plastifiaza uniform cu flacara becului
Bunsen. Adaptarea se realizeaza manual prin presiuni digitale aplicate mai întâi pe bolta palatina, apoi
pe versantele crestelor alveolare. Cu o foarfeca se sectioneaza excesul ce depaseste modelul iar
marginile se rasfrâng astfel încât sa ramâna la nivelul limitelor trasate pe model. La final acestea se
rotungesc cu pietre, freze de acrilat sau pile pentru a    nu leza mucoasa în timpul adaptarii si
amprentarii.

      Baza portamprentei trebuie sa aibe stabilitate pe model. Prin presiuni digitale alternative pe
cele doua creste nu trebuie sa basculeze. Daca basculeaza, se plastifiaza din nou si se readapteaza pe
model.

      Elementele accesorii sunt întaritura de sârma, mânerul si butonii de presiune.

Sârma pentru întaritura se încalzeste si se plaseaza în grosimea placii de baza fara a o strapunge.
Cu resturi din placa de baza se acopera întaritura, se confectioneaza mânerul si butonii de
presiune.

Mânerul trebuie sa aibe marimea incisivului central (10 mm înaltime si 15-18 mm latime) pe linia
mediana si pe muchia crestei, pe directie verticala sau usor vestibularizat, cu forma usor concava lasând
libertate de miscare a partilor moi. La nivelul lingurii mandibulare exista butoni de presiune plasati în
zona cea mai decliva a crestei la nivelul premolarilor.

Amprenta functionala

Este copia câmpului protetic obtinuta cu materiale de amprenta foarte precise plasate în lingura
individuala. Se folosesc în special siliconi de condensare.

Obiectivele amprentei functionale

1. Suprafata neteda, fara goluri de aer;

2. Marginile amprentei cu forme si dimensiuni functionale

3. Reproducerea dintilor restanti;

4. Ţesuturile din jurul dintelui bine redate;

5. Redarea crestelor la forma si dimensiunile reale;

6. Materialul de amprenta uniform, 3-5 mm.

Confectionarea modelului functional

Modelul functional reprezinta copia pozitiva, foarte precisa a câmpului protetic edentat partial, redând
cu exactitate zone de sprijin si cea de mentinere. Pe el se vor realiza toate fazele tehnice pâna la
finalizarea protezei. Este primul moment cheie ce revine tehnicianului în reusita protezarii edentatiei.
Materiale necesare

      ghipsul dur de tip moldano;

      vacuummalaxorul sau bolul de cauciuc;

      masuta vibratorie;

      soclatorul.

Turnarea ghipsului moldano se face prin vibrare continua, pe masuta vibratoare sau prin lovirea mesei
de lucru cu mana ce sustine amprenta. Ghipsul moldano se toarna în cantitati mici, aplicate succesiv în
zona cea mai înalta a amprentei (bolta palatina) sau la capete (tuberculii piriformi). Dupa acoperirea
întregii suprafete a amprentei cu ghips dur, se asteapta începerea prizei când sunt create retentii sub
forma unor proeminente din moldano sau a unor santuri. Numai dupa priza completa a ghipsului
moldano (30-45 min) se realizeaza soclul modelului din ghips obisnuit, turnat fie în cofraj, fie sub forma
unei gramajoare peste care se aseaza amprenta functionala.

Daca nu se asteapta priza completa a ghipsului moladano, duritatea lui de suprafata va fi slaba, iar la
presarea tiparului dupa îndesarea acrilatului, stratul superficial de ghips moldano se înfunda.. Va rezulta
o proteza cu plusuri pe suprafata mucozala, sau aceasta suprafata va fi neconforma dimensional cu
câmpul protetic

      Demularea amprentei se face la 60 minute de la turnarea soclului, prin încalzire pentru plastifierea
placii de baza.

      Soclul modelului functional este fasonat într-o forma asemanatoare câmpului protetic.