Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Capitolul 1
Analiza economico-financiară și diagnosticul financiar:
noțiuni introductive
1
Audit și Consultanță în Afaceri
Luând drept exemplu actul medical: pentru a putea fi pus un diagnostic corect
pacientului și pentru a i se putea prescrie un tratament adecvat în vederea tratării
afecțiunilor sale, înainte, are loc consultul acestuia, validat prin rezultatele analizelor de
laborator. În mod asemănător, pacientul-întreprindere trebuie mai întâi analizat, studiate
principalele aspecte caracteristice potrivit obiectului său de activitate, prin identificarea
indicatorilor cheie și studierea nivelului acestora și, abia ulterior, în raport de concluziile
desprinse se stabilesc măsurile de redresare și îmbunătățire a performanței firmei. Prin
logica demersului său, de la final către detaliu și de descompunere în părți componente
potrivit legităților de formare și evoluție a unui indicator, analiza economico-financiară
poate fi asociată cu instrumentarul pe care consultantul-diagnostician îl are la dispoziție
pentru a stabili diagnosticul și a ameliora starea de sănătate a pacientului său-entitate
economică.
1
Berceanu D., Ciurezu T. – Evaluarea întreprinderii, Ed. Universitaria, Craiova 2003, pg. 48.
2
Analiză și diagnostic în audit
3
Audit și Consultanță în Afaceri
4
Analiză și diagnostic în audit
5
Audit și Consultanță în Afaceri
Modelarea
Analiza financiară se realizează în contextul abstractizării științifice, al folosirii de
modelele de analiză pentru reprezentarea științifică a realității economice.
Modelarea este o metodă de cercetare bazată pe reprezentarea simplificată a
realității, cu ajutorul unui model ce evidențiază doar aspectele esențiale ale fenomenului
real, făcând abstracție de cele neesențiale.
În cercetarea științifică se disting, în raport de forma de prezentare a fenomenului,
trei tipuri de modele: imitative, analogice și simbolice.
Modelele imitative se bazează pe reprezentarea proprietăților caracteristice ale
fenomenelor la o altă scară (hârți, machete, fotografi, etc.)
Modelele analogice se bazează pe folosirea analogiei, respectiv cu anumite
proprietăți se reprezintă alte proprietăți ale fenomenelor cercetate (cum ar fi graficele prin
care se reprezintă evoluția fenomenelor).
6
Analiză și diagnostic în audit
Comparația
Această metodă are un rol foarte important în procesul de analiză, deoarece
fiecare rezultat al activității unei firme se studiază nu numai ca mărime în sine, ci și în
raport cu un anumit criteriu luat ca bază de comparație. În vederea efectuării de aprecieri
și emiterii unor concluzii cu privire la un anumit aspect/fenomen/rezultat privind activitatea
economico-financiară este obligatorie compararea nivelului acestuia cu un alt criteriu de
referință.
Baza de comparație poate fi reprezentată de:
- rezultatele din perioada precedentă (anterioară);
- rezultatele prognozate (planificate);
- rezultatele altor firme din același domeniu de activitate (din economia națională
sau din alte economii);
- rezultatele medii ale sectorului de activitate (din economia națională sau din alte
economii);
- niveluri optime, normative, standardizate (acolo unde este cazul).
7
Audit și Consultanță în Afaceri
Modificarea absolută: R = R 1 − R 0
R
Modificarea relativă: R % = 100
R0
R1
Indicele: IR % = 100
R0
unde:
R1 - rezultatul economic supus comparației/ nivelul din anul curent al rezultatului
economic;
R0 - rezultatul economic folosit ca bază de comparație/ nivelul din anul de bază al
rezultatului economic;
Diviziunea și descompunerea
Rezultatele economico-financiare ce caracterizează activitatea unei firme pot fi
cercetate prin diviziunea și descompunerea lor.
Principalele criterii după care se poate realiza descompunerea rezultatelor
economice sunt:
- Diviziunea în timp a rezultatelor permite cunoașterea distribuției fenomenelor
analizate pe subdiviziuni de timp. În acest fel se poate evidenţia ritmicitatea sau
sezonalitatea activităţii desfăşurate.
- Diviziunea în spaţiu a rezultatelor permite cunoaşterea rezultatelor obţinute de
fiecare verigă organizatorică a unei întreprinderi (atelier, secţie, uzină, etc.), precum şi
stabilirea contribuţiei fiecărei verigi la modificarea generală a fenomenelor studiate.
- Diviziunea rezultatelor pe părţi sau elemente componente contribuie la
adâncirea analizei activităţii economice a întreprinderilor, prin stabilirea contribuţiei
fiecărui element asupra modificării acestor fenomene. Aceasta se poate aplica majorităţii
indicatorilor care reflectă diferite laturi ale activităţii întreprinderii, ceea ce permite
efectuarea unor analize structurale asupra indicatorilor cantitativi şi calitativi.
Modelul general de reprezentare a diviziunii unui rezultat (R) îmbracă forma sumei
elementelor componente: R=r1+r2+r3+…..+rn
Pentru a măsura contribuția fiecărui element component (fiecărei diviziuni) la
formarea rezultatului total se calculează indicatorul greutate specifică (g), conform
relației:
ri
g= 100
R
Unde: g= greutatea specifică;
8
Analiză și diagnostic în audit
Gruparea
Această metodă de cercetare presupune separarea unei colectivități în grupe
omogene, după anumite criterii (caracteristici) alese în raport de specificul fenomenului
studiat. De exemplu, analiza resursei umane dintr-o firmă se poate realiza prin gruparea
personalului după mai multe criterii: vechime, sex, pregătire profesională, etc..
Metoda ratelor
Această metodă se foloseşte îndeosebi la analiza situaţiei financiare a
întreprinderii, prin calcularea unor rapoarte între două mărimi comparabile sub aspect
logic şi economic. Cu ajutorul lor se poate evalua performanţa unei firme în termeni de
standarde stabilite sau recunoscute pe baza experienţei dobândite. În procesul de analiză
economico – financiară se utilizează mai multe categorii de rate.
Metoda scorurilor
Presupune agregarea mai multor rate financiare sub forma unor modele. Metoda
scorurilor (scoring) reprezintă o metodă de analiză discriminatorie multidimensională,
care a fost fundamentată pe analiza comparativă a două grupuri de firme, unele cu o
evoluţie pozitivă, iar altele cu o evoluţie deficitară, fiind aproape de situaţia de faliment.
Această metodă necesită construirea unei funcţii pe baza mai multor indicatori stabiliţi în
funcţie de evoluţia rezultatelor economico-financiare a întreprinderilor studiate pe o
anumită perioadă de timp. Prin identificarea indicatorilor semnificativi care contribuie la
diferenţierea situaţiei economico - financiare a celor două grupe de întreprinderi se poate
construi funcţia scor, simbolizată cu Z.
9
Audit și Consultanță în Afaceri
Scorul unei firme pentru o anumită perioadă este dat de valoarea acestei sume şi
el indică gradul de vulnerabilitate financiară a acesteia, putând astfel contribui la
identificarea din timp a situaţiilor periculoase pentru sănătatea financiară a oricărei firme.
Prin compararea nivelului şi dinamicii scorului individual al unei firme cu evoluţia
constatată statistic la nivelul sectorului din care aceasta face parte, se poate evidenţia
predispoziţia firmei respective faţă de riscul de faliment.
Principalele modele bazate pe metoda scorurilor (scoring), utilizate în teoria şi
practica economică sunt: modelul Altman, modelul Conan şi Holder, precum şi modelul
Centralei Bilanţurilor a Băncii Franţei.
10