Analiză și diagnostic în audit

CAPITOLUL 2
Aspecte esențiale privind activitățile de audit financiar

După încheierea fiecărui exercițiu financiar toate societățile comerciale sunt obligate
să publice1, sub forma situațiilor financiare, informații privind poziția financiară,
performanța lor financiară, fluxurile de numerar generate, precum și modificările
capitalurilor proprii. Toate aceste informații nu sunt decât aserțiuni ale echipei
manageriale asupra rezultatelor activității desfășurate de societate. Elaborarea acestor
“afirmații ale echipei manageriale” este realizată în conformitate cu principiile
contabile general acceptate și a tuturor reglementărilor legale aplicabile în pregătirea
situațiilor financiare. Obiectivul fundamental este cel al asigurării unei comunicări și
informării financiare relevante, utile și oportune. Calitatea informațiilor din situațiile
financiare, în sensul întocmirii acestora sub toate aspectele semnificative în conformitate
cu un cadru de raportare financiară prestabilit, este asigurată prin activitățile de audit
financiar.

2.1. Auditul financiar. Definiție. Scop. Obiective

Auditul financiar este o activitate profesională independentă efectuată de un

auditor financiar, sau o firmă de audit, în vederea exprimării unei opinii asupra situațiilor
financiare ale unei companii, în sensul întocmirii acestora, sub toate aspectele
semnificative, în conformitate cu un cadru de raportare financiară prestabilit. Activitatea de
audit financiar trebuie efectuată în conformitate cu prevederile Standardelor Internaționale
de Audit (ISA) și cu alte reglementări adoptate de Camera Auditorilor Financiari din
România (CAFR).
Într-un mod mai restrictiv, ca parte componentă a auditului financiar, apare și auditul
statutar. Acesta presupune auditarea, de către auditorii financiari, sau firmele de audit, a
situațiilor financiare anuale individuale sau a situațiilor financiare consolidate, în
conformitate cu standardele internaționale de audit adoptate de Comisia Europeană.
Autoritatea competentă de reglementare în domeniul auditului statutar și de supraveghere
a auditorilor financiari și a firmelor de audit este Autoritatea pentru Supraveghere Publică
a Activității de Audit Statutar (ASPAAS). Așadar, auditul statutar este doar o parte (o
bucățică temerară) din auditul financiar, fiind efectuat în situațiile prevăzute de lege. Aceste
aspecte vor fi tratate într-un paragraf ulterior.
Ca profesie și disciplină de studiu auditul financiar poate fi apreciat ca fiind relativ
tânăr (începând cu secolul al XVIII-lea a apărut și s-a dezvoltat destul de rapid, în Scoția și
Anglia auditul modern. De aici a fost preluat în Statele Unite ale Americii și restul țărilor,
devenind din ce în ce mai cuprinzător și mai complex). Deși își are originea în contabilitate,
profesia de audit financiar este una mult interdisciplinarizată, aceasta bazându-și
raționamentul pe compararea permanentă a informației existente cu ceea ce ar trebui
să existe potrivit unui sistem de referințe reglementate. Prin această raportare
1
În conformitate cu reglementările legale în vigoare
11
Audit și Consultanță în Afaceri

permanentă la un referențial reglementat, auditul valorizează produsul final al contabilității

-informația financiară-, înscriindu-se în perimetrul disciplinelor de investigație economică și
cunoaștere.
Auditul “este un demers sistematic și structurat realizat cu obiectivitate. Auditorul
obține și evaluează elemente probatorii referitoare la aserțiunile care privesc: activitățile,
evenimentele și faptele economice2”. Acest demers îi oferă auditorului posibilitatea emiterii
unei opinii responsabile și independente asupra situațiilor financiare, obiectivul oricărui
tip de audit fiind acela de a îmbunătăți utilizarea informației financiare.
Auditul financiar este destinat oferirii unei certificări rezonabile asupra conformității
aspectelor semnificative ale situațiilor financiare cu principiile contabile general
acceptate. Într-o manieră mai cuprinzătoare “conținutul auditului financiar constă în
colectarea, procesarea și evaluarea unui ansamblu de probe privind o serie de informații,
în scopul determinării și raportării gradului lor de conformitate cu o serie de criterii
prestabilite3”. Așadar, auditul este un proces complex în cadrul căruia auditorul
trebuie să colecteze elemente probante suficiente pentru a oferi, la un nivel cât mai
înalt, însă nu absolut, certitudinea că informațiile financiare care au făcut obiectul
auditului nu conțin denaturări semnificative, fie ele datorate fraudei sau erorii.
Probele de audit sunt colectate ca urmare a aplicării procedurilor și testelor de audit,
întregul demers fiind structurat pe mai multe tipuri de activități de audit financiar.
În concluzie, putem afirma că scopul unui audit al situațiilor financiare este acela
de a emite o opinie asupra măsurii în care aceste situații financiare prezintă o
imagine fidelă, sub toate aspectele semnificative, a poziției financiare, a
performanței, a fluxurilor de trezorerie și a modificării elementelor de capitaluri
proprii, în conformitate cu principiile contabile general acceptate.
.

2.2. Norme de referință în derularea activităților de audit

În derularea unei misiuni de audit sunt folosite două categorii de norme de referință:
- Norme legale privind situațiile financiare anuale, care definesc cadrul de
raportare financiară;
- Norme de audit.

A. Normele de raportare financiară

Responsabilitatea unui auditor este aceea de a formula o opinie cu privire la
situațiile financiare ale clientului său, privind maniera în care acestea sunt întocmite, sub
toate aspectele semnificative, în conformitate cu un cadru de raportare financiară
aplicabil.
Cadrul de raportare financiară este alcătuit din ansamblul normelor legislative de
raportare financiară în vigoare, aplicabile categoriei de societăți comerciale de care

2
Ghizari E.I., Rusovici A., Rusu Gh., Cojoc F., “Auditul situațiilor financiare în entitățile economice. Ghid pentru
înțelegerea și aplicarea Standardelor Internaționale de Audit, Asigurări și etică publicate de IFAC”, Regia Autonomă
Monitorul Oficial, București 2006
3
Domnișoru S. …….. pp. 80
12
 Analiză și diagnostic în audit

aparține compania auditată. Pornind de la Legea Contabilității numărul 82/1991, actul

primordial al activității de organizare și conducere a contabilității, toate entitățile-persoane
juridice înființate, sau cu legături economice pe teritoriul României, au obligația întocmirii
de situații financiare anuale (art. 28). Acestea sunt întocmite la nivelul unui exercițiu
financiar, constituie un tot unitar și trebuie să fie însoțite de raportul administratorului.
Componența setului de situații financiare depinde în raport de cadrul de raportare:
• Pentru persoanele juridice care aplică Standardele internaționale de raportare
financiară (IFRS), situațiile financiare au componentele prevăzute de aceste standarde.
• Persoanele juridice care aplică reglementările contabile conforme cu directivele
europene întocmesc situații financiare anuale, care au componentele prevăzute de
reglementările contabile aplicabile.
• Persoanele juridice fără scop patrimonial întocmesc situații financiare anuale,
care se compun din bilanț și contul rezultatului exercițiului.
Potrivit Ordinului ministrului finanțelor publice 1802/2014 pentru aprobarea
Reglementarilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile
financiare anuale consolidate, cu modificările și completările ulterioare, obiectivul
situațiilor financiare anuale îl constituie furnizarea de informații despre poziția financiară,
performanța financiară și fluxurile de trezorerie ale unei entități, utile unei categorii largi de
utilizatori.
Entitățile aflate sub incidența Reglementărilor contabile privind situațiile financiare
anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate (reglementări conforme cu
Directivele Europene) întocmesc situații financiare anuale corespunzător categoriei în care
se încadrează:
- Microentitățile sunt entitățile care, la data bilanțului, nu depășesc limitele a cel
puțin două dintre următoarele trei criterii:
a) totalul activelor: 1.500.000 lei (echivalentul a 338.310 euro);
b) cifra de afaceri netă: 3.000.000 lei (echivalentul a 676.620 euro);
c) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 10.
- Entitățile mici sunt entitățile care, la data bilanțului, nu se încadrează în categoria
microentităților și care nu depășesc limitele a cel puțin două dintre următoarele trei criterii:
a) totalul activelor: 17.500.000 lei (echivalentul a 3.946.953 euro);
b) cifra de afaceri netă: 35.000.000 lei (echivalentul a 7.893.906 euro);
c) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50.
- Entitățile mijlocii și mari sunt entitățile care, la data bilanțului, depășesc limitele
a cel puțin două dintre următoarele trei criterii:
a) totalul activelor: 17.500.000 lei (echivalentul a 3.946.953 euro)
b) cifra de afaceri netă: 35.000.000 lei (echivalentul a 7.893.906 euro);
c) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50.
Situațiile financiare anuale întocmite de entitățile mijlocii și mari fac obiectul
auditului statutar.
Prin capitolul 10 Auditul, OMFP 1802/2014, definește cerințele generale privind
auditarea situațiilor financiare, precum și conținutul raportului de audit. Astfel, situațiile
financiare anuale ale entităților mijlocii și mari, precum și ale societăților/companiilor
naționale, societăților cu capital integral sau majoritar de stat și regiilor autonome
sunt auditate de unul sau mai mulți auditori statutari sau firme de audit.
13
Audit și Consultanță în Afaceri

Sunt supuse, de asemenea, auditului entitățile care, la data bilanțului, depășesc

limitele a cel puțin doua dintre următoarele 3 criterii:
a) totalul activelor: 16.000.000 lei;
b) cifra de afaceri neta: 32.000.000 lei;
c) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50.
Auditarea situațiilor financiare devine obligatorie atunci când sunt depășite limitele
a cel puțin două dintre criteriile anterioare, în doua exerciții financiare consecutive. De
asemenea, entitățile respective sunt scutite de la obligația de auditare a situațiilor financiare
anuale daca limitele respective nu sunt depășite în două exerciții financiare consecutive.
Componența și formatul exact al situațiilor financiare anuale, precum și clarificări
suplimentare privind auditarea situațiilor financiare, aduce Ordinul ministrului finanțelor
publice 470/2018 privind principalele aspecte legate de întocmirea și depunerea
situațiilor financiare anuale și a raportărilor contabile anuale ale operatorilor
economici la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice, precum și pentru
modificarea și completarea unor reglementări contabile4.

Acest ordin face precizări distincte pentru entitățile care aplică Reglementările
contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale
consolidate și pentru entitățile cărora le sunt incidente Reglementările contabile conforme
cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară ( a se vedea tabelul 2.1).

Tabelul 2.1 Criterii de întocmire a pachetului de situații financiare

Entitățile care aplică Reglementările contabile Entități care aplică Reglementările
privind situațiile financiare anuale individuale contabile conforme cu Standardele
și situațiile financiare anuale consolidate Internaționale de Raportare Financiară
Microentități Întocmesc: Entitățile ale Întocmesc:
1) Bilanț prescurtat; căror valori 1) Bilanț;
2) Cont prescurtat de profit și mobiliare sunt 2) Cont de profit
pierdere; admise la și pierdere;
3) Date informative; tranzacţionare pe 3) Situația
4) Situația activelor imobilizate. o piaţă modificărilor
Entități mici Întocmesc: reglementată capitalului
1) Bilanț prescurtat; întocmesc și propriu;
2) Cont prescurtat de profit și publică situaţii 4) Situația
pierdere; financiare anuale fluxurilor de
3) Note explicative; individuale trezorerie.
4) Date informative; întocmite în baza 5) Note
5) Situația activelor imobilizate. Standardelor explicative;
Opțional: Internaţionale de 6) Date
Situația modificărilor capitalului Raportare informative;
propriu; Financiară (IFRS). 7) Situația
Situația fluxurilor de trezorerie. activelor
Entități Întocmesc: imobilizate.
mijlocii și 1) Bilanț;
mari 2) Cont de profit și pierdere;
3) Situația modificărilor

4
În fiecare an poate fi emis un nou ordin de ministru pe tema întocmirii și depunerii situațiilor financiare anuale
14
 Analiză și diagnostic în audit

Entitățile care aplică Reglementările contabile Entități care aplică Reglementările

privind situațiile financiare anuale individuale contabile conforme cu Standardele
și situațiile financiare anuale consolidate Internaționale de Raportare Financiară
capitalului propriu;
4) Situația fluxurilor de
trezorerie.
5) Note explicative;
6) Date informative;
7) Situația activelor imobilizate.

În ceea ce privește activitatea de auditare a situațiilor financiare OMFP 470/2018

reiterează obligativitatea entităților mijlocii și mari, precum și a entităților care depășesc
limitele a două dintre cele trei categorii de mărime (anterior detaliate) de a realiza auditul
statutar al situațiilor lor financiare.
În cazul societăților ale căror valori sunt admise la tranzacționare pe o piață
reglementată și cărora le sunt incidente Reglementările contabile conforme cu Standardele
Internaționale de Raportare Financiară, situațiile financiare anuale se auditează potrivit
legii. Normele legislative aplicabile acestei categorii de societăți sunt reprezentate de
prevederile Ordinului ministrului finanțelor publice 2844/2016 pentru aprobarea
Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare
Financiară. Potrivit acestuia situațiile financiare anuale individuale întocmite de entități în
baza reglementărilor contabile conforme cu IFRS fac obiectul auditului statutar (art. 7,
pct.1). Fac obiectul auditului statutar, potrivit legii, și situațiile financiare anuale consolidate
conforme cu IFRS, întocmite de entități în calitate de societăți-mamă.
B. Normele de audit
Normele de referință în cazul activităților de audit sunt reprezentate de Standardele
Internaționale de Audit (ISA5). Setul complet de standarde internaționale de control al
calității, audit, revizuire, alte servicii de asigurare și servicii conexe, publicate de Consiliul
pentru Standarde Internaționale de Audit și Asigurare (IAASB) al Federației Internaționale
a Contabililor (IFAC) în septembrie 2015, au fost fidel traduse în limba română și publicate
în „Manualul de Reglementări Internaționale de Control al Calității, Audit, Revizuire,
Alte Servicii de Asigurare și Servicii Conexe - Ediția 2015” (Manualul IAASB). Camera
Auditorilor Financiari din România (CAFR) este organismul profesional care organizează,
coordonează și autorizează desfășurarea activității de audit financiar în România, fiind
responsabil de traducerea, revizuirea și publicarea Manualului IAASB.
Cadrul juridic pentru organizarea activității de audit financiar în România și implicit
înființarea, organizarea și atribuțiile CAFR, este conferit de Ordonanța de Urgență
numărul 75/1991 privind activitatea de audit financiar, cu modificările și completările
ulterioare. Acesta definește auditul financiar drept “activitatea efectuată de auditorii
financiari în vederea exprimării unei opinii asupra situațiilor financiare sau a unor
componente ale acestora, exercitarea altor misiuni de asigurare și servicii profesionale,
potrivit reglementărilor legale în domeniu” (art. 2).

5
Acronimul din limba engleză International Standards of Auditing
15
Audit și Consultanță în Afaceri

O prezentare mult mai detaliată a activităților ce pot fi efectuate de auditorii

financiari, precum și asupra revizuirii calității activității de audit financiar este realizată prin
Hotărâreanr.18/2016 pentru aprobarea Normelor privind revizuirea calității activității
de audit financiar și a altor activități desfășurate de auditorii financiari, adoptată de
Consiliul Camerei Auditorilor Financiari din România. Potrivit articolului 4, alineatul (2),
litera b), auditul financiar este „activitatea efectuată de auditorii financiari în vederea
exprimării unei opinii asupra situațiilor financiare sau a unor componente ale acestora,
exercitarea altor misiuni de asigurare și servicii profesionale potrivit ISA și altor
reglementări adoptate de CAFR, inclusiv (i) auditul statutar al situațiilor financiare anuale
și al situațiilor financiare anuale consolidate, în situațiile prevăzute de lege; (ii) auditul
financiar al situațiilor financiare consolidate ale entităților care au optat pentru auditarea
situațiilor financiare anuale; (iii) misiunile de revizuire a situațiilor financiare anuale, a
situațiilor financiare consolidate, precum și a situațiilor financiare consolidate, precum și a
situațiilor financiare interimare; (iv) misiunile de asigurare și alte misiuni și servicii
profesionale, în conformitate cu standardele internaționale în domeniu și cu alte
reglementări adoptate de Cameră și (v) auditul intern”.
Toate actele normative în vigoare, aplicabile în desfășurarea activității de audit
financiar sunt disponibile pe site-ul Camerei Auditorilor Financiari din România
https://www.cafr.ro/legislatie.php?id=15 .
Auditul financiar cuprinde auditul statutar efectuat în condițiile prevăzute de
reglementările legale în vigoare (anterior specificate). Legea numărul 162/2017 privind
auditul statutar al situațiilor financiare anuale și al situațiilor financiare anuale
consolidate și de modificare a unor acte normative oferă cadrul juridic pentru
organizarea activităților de audit statutar și definește auditul statutar ca fiind: “un audit al
situațiilor financiare anuale individuale sau al situațiilor financiare anuale consolidate
efectuat în conformitate cu standardele internaționale de audit6”, în măsura în care:
a) este obligatoriu în temeiul dreptului Uniunii Europene sau al dreptului intern;
b) este efectuat în mod voluntar la entitățile mici, iar situațiile financiare auditate
sunt publicate, împreună cu raportul de audit statutar, potrivit legii. .

2.3. Tipologia activităților de audit financiar

Activitățile desfășurate în cadrul unei misiuni de audit financiar sunt multiple și

complexe. Acestea însă, sunt fundamentate în mod indubitabil pe principiile Standardelor
Internaționale de Audit (ISA) și a Codului de etică și deontologie profesională.
Arsenalul proceselor economice, operațiunilor și tranzacțiilor pe care auditorul
trebuie să le înțeleagă și să le examineze; informațiile financiare și non-financiare pe care
trebuie să le culeagă, evalueze și probeze cu principiile contabile general acceptate;

6
Cu referire strictă la standardele internaționale de audit adoptate de Comisia Europeană potrivit prevederilor art. 26
alin.(3) din Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al
conturilor anuale și al conturilor consolidate. Aceastea curpind: Standardele Internaționale de Audit (ISA), Standardul
Internațional privind controlul calității (ISQC 1) și alte standard emise de Federația Internațională a Contabililor (IFAC)
prin intermediul Consiliului pentru Standarde Internaționale de Audit și Asigurare (IAASB), în măsura în care acestea
sunt relevante pentru auditul statutar.
16
 Analiză și diagnostic în audit

studiile și analizele, atât micro cât și macroeconomice. pe care trebuie să le efectueze;

toate acestea solicită respectarea principiilor ISA.
Standardele Internaționale de Audit “definesc principiile de organizare și de
desfășurare a misiunii de audit într-o manieră care să-i permită auditorului cunoașterea
entității, identificarea performanțelor întreprinderii și a situației financiare a acesteia,
creanțele, datoriile și rezultatele exercițiului, metodele și formele de exercitare a actului de
conducere care, toate puse la un loc, să-i facă posibilă desprinderea unei imagini, a unei
opinii cu privire la activitatea curentă și la perspectivele societății comerciale care a apelat
la serviciile lui”.
Luând drept reper clasificarea ISA (a se vedea tabelul 2.1), activitățile unei misiuni
de audit pot fi grupate în:
• Activități de cunoaștere a Principiilor generale și a responsabilităților de audit;
• Evaluarea riscului și răspunsuri la riscurile evaluate;
• Obținerea probelor de audit;
• Utilizarea activității altor părți;
• Concluziile de audit și raportarea;
• Domenii specializate.

Tabelul nr. 2.2 Standardele Internaționale de Audit, 2015

Număr de cod Denumirea standardului
al
standardului
200–299 PRINCIPII GENERALE ŞI RESPONSABILITĂŢI
200 Obiective generale ale auditorului independent şi desfăşurarea
unui audit în conformitate cu Standardele Internaţionale de Audit
210 Convenirea asuprea termenilor misiunilor de audit
220 Controlul calităţii pentru un audit al situaţiilor financiare
230 Documentaţia de audit
240 Responsabilităţile auditorului privind frauda în cadrul unui audit
al situaţiilor financiare
250 Luarea în considerare a legii şi a reglementărilor într-un audit al
situaţiilor financiare
260 Comunicarea cu persoanele responsabile cu guvernanţa
265 Comunicarea deficienţelor în controlul intern către persoanele
responsabile cu guvernanţa şi către conducere
300–499 EVALUAREA RISCULUI ȘI RĂSPUNSURI LA RISCURILE EVALUATE
300 Planificarea unui audit al situaţiilor financiare
315 (Revizuit) Identificarea şi evaluarea riscurilor de denaturare
semnificativă prin înţelegerea entităţii şi a mediului său
320 Pragul de semnificaţie în planificarea şi desfăşurarea unui audit
330 Răspunsul auditorului la riscurile evaluate
402 Considerente de audit aferente unei entităţi care utilizează o
organizaţie prestatoare de servicii
450 Evaluarea denaturărilor identificate pe parcursul auditului
500–599 PROBE DE AUDIT
500 Probe de audit
501 Probe de audit – considerente specifice pentru elementele
selectate
505 Confirmări externe
510 Misiuni de audit iniţiale – solduri iniţiale
17
Audit și Consultanță în Afaceri

Număr de cod Denumirea standardului

al
standardului
520 Proceduri analitice
530 Eşantionarea în audit
540 Auditarea estimărilor contabile, inclusiv a estimărilor contabile la
valoarea justă şi a prezentărilor aferente
550 Părţi afiliate
560 Evenimente ulterioare
570 Continuitatea activităţii
580 Declarații scrise
600–699 UTILIZAREA ACTIVITĂŢII ALTOR PĂRŢI
600 Considerente speciale – audituri ale situaţiilor financiare ale
grupului (inclusiv activitatea auditorilor componentelor)
610 Utilizarea activităţii auditorilor interni
620 Utilizarea activităţii unui expert al auditorului
700–799 CONCLUZIILE DE AUDIT ŞI RAPORTAREA
700 Formarea unei opinii şi raportarea cu privire la situaţiile
financiare

705 Modificări ale opiniei raportului auditorului independent

706 Paragrafele de evidențiere a unor aspecte şi paragrafele privind
alte aspecte din raportul auditorului independent
710 Informaţii comparative – Cifre corespondente şi situaţii financiare
comparative
720 Responsabilităţile auditorului cu privire la alte informaţii din
documentele care conţin situaţii financiare auditate
800–899 DOMENII SPECIALIZATE
800 Considerente speciale – auditul situaţiilor financiare întocmite în
conformitate cu cadrele de raportare cu scop special
805 Considerente speciale – audituri ale situaţiilor financiare
individuale şi ale elementelor specifice, ale conturilor sau aspectelor
unei situaţii financiare
810 Misiuni de raportare cu privire la situaţiile financiare sintetizate

Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR) împreună cu Institutul

Contabililor Autorizați din Scoția (ICAS) au elaborat, în sprijinul auditorilor financiari, un
“Ghid pentru un Audit de Calitate”. Luând drept reper acest “Ghid pentru un Audit de
Calitate” (a se vedea tabelul 2.3), activitățile de audit financiar se pot clasifica în:
• Semnarea acordului de audit;
• Planificarea auditului;
• Revizuirea controlului intern;
• Aserțiuni aferente situațiilor financiare;
• Finalizarea auditului.

Tabelul nr. 2.3 Ghid pentru un Audit de Calitate-Cuprinsul dosarului

18
 Analiză și diagnostic în audit

Cod Număr Denumire

secțiune
Semnarea
A 1 Copie după situațiile financiare semnate
A 2 Scrisoarea de reprezentare semnată
A 3 Lipsa de verificare a aspectelor viitoare
A 4 Revizuirea de către partenerul independent la cald a
dosarului său
Aspecte care necesită consultare
Finalizarea auditului
A 5 Finalizarea auditului
A 6 Aspecte semnificative
A 7 Revizuirea scrisorii de către cei însărcinați cu guvernanța
A 8 Revizuirea scrisorii de reprezentare
A 9 Sumarul erorilor
A 10 Revizuirea situațiilor financiare și a listelor de verificare a
informațiilor
A 11 Revizuirea analitică finală
A 12 Evenimente ulterioare bilanțului
A 13 Continuitatea activității
A 14 Raportul de audit
A 15 Alte planificări adecvate misiunii specifice
Planificarea auditului
B 1 Obiectivele planificării, concluzia, aprobarea și lista de
verificare
B 2 Acceptarea numirii sau a renumirii
B 3 Cunoașterea clientului și evaluarea riscurilor
B 4 Evaluarea riscului inerent
B 5 Pragul de semnificație
B 6 Revizuirea analitică preliminară
B 7 Sumarul evaluării riscului și planul de eșantionare
B 8 Solduri inițiale/cifre comparative
B 9 Acordul de planificare a auditului
B 10 Lista de verificare a informațiilor permanente
B 11 Agendele întâlnirilor de planificare
B 12 Conturile anului precedent (situații financiare precedente)
Revizuirea controlului intern
C 1 Sisteme contabile și controale interne
Aserțiuni aferente situațiilor financiare
D Imobilizări necorporale
E Imobilizări financiare
F Investiții
G Stocuri și producția în curs
H Debitori
I Soldurile bancare și numerarul disponibil
J Creditori
K Impozite
L Datorii, angajamente și contingențe
M Aspecte legale și statutare, capital propriu și rezerve

19
Audit și Consultanță în Afaceri

N Vânzări și venituri
O Achiziții și cheltuieli
P Salarii și datorii asimilate
Q Contul de profit și pierdere
R Părți afiliate
S Situația fluxurilor de numerar
T Conformitatea cu legile și reglementările
U Balanța de verificare
V Auditurile situațiilor financiare ale grupului

Activitățile unei misiuni de audit se pot clasifica, potrivit lui Toma M7. în:
• Acceptarea mandatului și contractarea lucrărilor de audit;
• Orientarea și planificarea auditului;
• Evaluarea controlului intern;
• Controlul conturilor;
• Examenul situațiilor financiare;
• Evenimente posterioare închiderii exercițiului;
• Utilizarea lucrărilor altor profesioniști;
• Alte lucrări necesare încheierii misiunii;
• Raportul de audit;
• Documentarea lucrărilor de audit

Indiferent de modul de grupare și desfășurare a activităților de audit, cea mai mare

parte a muncii unui auditor este destinată obținerii și evaluării probelor, prin utilizarea
diverselor tehnici cum ar fi: inspecția, observarea, investigarea, analiza, diagnosticul,
confirmarea, revizuirea/verificarea, etc.. Natura, durata și întinderea procedurilor de audit
aplicate în desfășurarea activităților unei misiunii se determină, în esență, prin
raționamentul profesional al auditorului. Acestea trebuie să satisfacă obiectivele auditului
și să reducă suficient de mult riscul de nedetectare a unor erori semnificative din situațiile
financiare, fie ele datorate erorii, sau fraudei.
Auditorul va utiliza una sau mai multe combinații de proceduri de audit, acestea
putând fi folosite atât ca tehnici de evaluare a riscurilor și/sau de testare a controalelor, cât
și ca proceduri de fond, în funcție de natura angajamentului, specificului activității și
sistemul de control al clientului.

7
Toma M. “Inițiere în auditul situațiilor financiare ale unei entități”, Ed. CECCAR, București, 2005
20