CAPITOLUL 2

OSTEOMIELITA

Este o infectie hematogena a osului, produsa cel mai frecvent de stafilococul auriu,
localizata de obicei in metafiza oaselor lungi la copii si adolescenti.

Termenul de osteomielita indica alterarea osului, accentuand participarea maduvei la

procesul inflamator.
Pentru a scoate in evidenta afectarea primara pe cale hematogena a maduvei osoase,
unii autori, i-au dat numele de MIELITA ACUTA CONJUNCTIVA, iar altii din contra,
concentrandu-se asupra procesului distructiv osos propriu-zis o numesc OSTEITA.
Boala a fost cunoscuta din timpul lui Hipocrate sub numele de „ Caria spontana” iar
Pasteur (in 1880) arata etiologia ei ca fiind produsa de stafilococul auriu denumit si „furuncul
al osului”.
In general se apreciaza ca morbiditatea si mortalitatea datorita osteomielitei sunt in
continua scadere, estimandu-se ca posibile 5% complicatii dupa aceasta afectiune.
Din punct de vedere patogenic se poate admite o anomalie septica sau o tromboza a
vaselor nutritive ale osului
Osteomielita acuta se produce frecvent intre 5 si 15 ani, rar la adulti avand ca agent
etiologic stafilococul auriu sau alti germeni (streptococul, stafilococul alb, pneumococul,
colibacilul, bacilul Eberth).

1.1. Localizare

Osteomielita poate afecta orice fragment osos, dar in general boala se localizeaza la
nivelul oaselor lungi (84,4%), femur, tibie, humerus, si mai rar la nivelul oaselor late, (3,9%)
craniu, omoplat si scurte (5,2%), vertebre, calcaneu.

4
 Dintre oasele lungi cele mai afectate sunt: femurul si tibia (70%) localizari
constatate.

Fig. 3 – proces de osteomielita la nivelul gambei

2.2. Etiologia
Agentul microbian care produce boala este in cca 90% din cazuri stafilococul auriu,
germen izolat de Pasteur in 1880 in secretia furunculelor.
Ea poate fi produsa insa si de alti germeni: streptococul, stafilococul alb,
pneumococul, colibacilul, bacilul Eberth.
Inainte de descoperirea antibioticelor streptococul producea 60% din osteomielita
sugarilor: in prezent in urma procesului de adaptabilitate, locul streptococului a fost luat de
stafilococul auriu.
Ponderea crescuta a osteomielitei data de stafilococ este explicata prin prezenta
stafilococului pe tegumente si mucoase in forma lui saprofita.
Dar pentru producerea bolii este nevoie de o serie de factori predispozanti:
 oboseala si efortul muscular
 starile carentiale, de subnutritie
 starile toxice
 scaderea rezistentei organismului
 varsta (sugar-adolescent)

5
 2.3. Calea de patrundere:

Stafilococul ajunge la os pe cale hematogena, putand avea ca poarta de intrare

tegumentele si mucoasele, plagi infectate, furuncule, otita, stafilococi pleuro-pulmonari.
In cazul osteomielitei neonatale calea de patrundere este:
 calea cutanata
 ombilicala
 perfuziile intravenoase
 perfuziile cu denudare venoasa
Se produce o bacteriemie cu localizare in metafiza oaselor lungi unde circulatia este
lenta cu localizare frecventa aproape de genunchi si departe de cot.
Trueta clasifica patogenia prin teriografie si examene anatomo patologice.

2.4. Anatomie patologica

Infectia osteomielitica ca proces infectios cu localizare exclusiv osoasa se desfasoara
in trei etape succesive:
1. Initial se constata aparitia unui factor infectios primitiv
2. Invazia organismului dominata de manifestari generale
3. Fixarea germenului la nivelul osului si declansarea osteomielitei

2.5. Tabloul clinic

Debutul poate fi precedat de o stare de oboseala cu dureri osoase si articulare vagi.
Cel mai adesea, debutul osteomielitei acute este brutal si se manifesta prin urmatoarele semne
si simptome:
 febra
 frisoane
 tahicardie
 tahipnee

6
  agitatie
 oligurie

Palparea aparatului locomotor descopera o zona dureroasa; alteori durerea este

spontana si se accentueaza progresiv. Apare tumefactia locala, circulatia colaterala, tegumentul
este mai cald iar la palpare se poate decela o împastare. Totodata declansarea osteomielitei
induce impotenta functionala sau partiala a membrului respectiv cu reducerea sau abolirea
miscarilor in articulatiile invecinate.

PERIOADA DE STARE

Dupa o perioada de 3-4 zile de la debutul bolii, alaturi de semne si simptomele

persistente au loc modificari ale semnelor locale in sensul exteriorizarii, supuratii catre
partile moi:

o durerea se intensifica
o tumefactia devine evidenta
o apare procesul osteogenetic de formare de os sub forma de straturi
concentrice.

2.6. Diagnostic

Examenul radiologic

Este singurul care precizeaza localizarea si intinderea leziunilor, eticheteaza

complicatiile si in timp urmareste evolutia si vindecarea sau aparitia recidivelor.

Primele modificari radiologice isi fac aparitia numai dupa ce procesul inflamator din
tesutul medular se insoteste de afectarea tesutului osos, astfel incat in primele doua
saptamani imaginea radiologica este nemodificata. Totusi prin radiografii comparative, in
proectii identice se poate remarca cresterea densitatii tesutului din vecinatatea metafizei
osului interesat, expresie a edemului local.

7
 La 14-16 zile de la debut se pot observa in zona centrala a metafizei modificari de
resorbtie prin demineralizarea difuza, datorata hiperemiei din faza incipienta a procesului
inflamator, resorbtia se intinde catre diafiza.

Totodata se observa ca imaginea radiologica capata aspect neomogen prin aparitia

numeroase zone de osteoliza, neregulat determinate, ce confera in ansamblu structurii
aspect de os patat. La aproximativ 21 de zile de la debutul bolii periostul care in mod
normal nu poate fi evidentiat radiologic incepe sa devina vizibil, sub forma unui lizereu
opac ce cenzureaza osul la periferic, apoi apare o dedublare a corticalei.

Aparitia imaginii de sechestru vizibila dupa cele doua luni de evolutie indica
cronicizarea osteomielitei. Zonele de rezorbtie neomogena incep sa se distinga treptat
portiuni de os mai dens, care reprezinta zone de necroza osoasa.

Sechestrele au forme si marimi diferite si sunt inconjurate de un lizeren clar, zona

ce constituie camera sechestrului si care depaseste cu mult dimensiunile zonei necrozate
avand contururi dense, datorita modificarilor de osteogeneza reactionala insotitoare.

Dupa inlaturarea sechestrelor osteomielita intra in faza de remaniere, osul nou

format avand aspect mai neregulat, mai dens, imbracand diafiza sub forma unor ingrosari, a
unor hiperastoze.

2.7. Diagnosticul diferential

Debul infectios al osteommielitei acute, ca si semnele locale comune mai multor

afectiuni (durere, tumefactie, impotenta functionala), duc deseori la erori de diagnostic.
Modiul de evolutie, examenele paraclinice si proba terapeutica sunt insa criterii importane
de diagnostic diferential, utile in excluderea urmatoarelor afectiuni:

 Sinovita traumatica acuta tranzitorie, in care semnele particulare sunt rapid

regresive, iar starea generala nu este alterata.
 Entorsa, caracterizata radiologic uneori prin mici smulgeri osoase la nivelul
insertiei ligamentelor, evolueaza fara febra si cedeaza la imobilizarea gipsata.
Se observa constant echimoza.

8
  Reumatismul articular acut in care durerile sunt migratoare, si se accentueaza
la mobilizarea articulatiei, ASLO crescut, streptococ β-hemolitic prezent in
exudatul faringian, raspuns favorabil la corticoterapie, penicilina, aspirina.
 Artritele ce apar in cazul unor boli infecto-contagioase.
 Fracturi subperiostale sau dezlipirile epifizare unde elementul anamnestic si
examenul radiologic sunt trenante.

2.8. Forme clinice

Osteomielita acuta poate imbraca tablouri chimice variabile, in functie de varsta

bolnavului, virulenta infectiei si factorii imunologici. In acest contrast se descrie

 forma toxica
Inca de la inceput, tabloul general este cel al unei infectii grave stafilococice.
Bolnavul prezinta temperatura 40ºC, puls rapid filiform, facies toxic, extremitati reci.
Semnele locale sunt foarte reduse sau chiar absente, ele neavand la dispozitie timpul
necesar sa apara. Starea generala se altereaza rapid, bolnavul care la inceput prezenta delir,
devine adinamic, intra in stare de coma si subcoma in cateva zile, chiar sub tratament masiv
cu antibiotice.

Este o forma intalnita inca si azi, care se grefeaza pe organismele tarate, la care
puterea de aparare este depasita de virulenta germenilor.

 forma septico-pioemica
Se insoteste de stare generala grava cu febra si frisoane repetate, marcand de obicei
alte localizari osoase sau viscerale, sub forma de supuratii metalostice. In aceste cazuri se
incrimineaza ca agent patogen streptococul.
 osteomielita sugarului
Imbraca un tablou sensibil diferit in comparatie cu alte grupe de varsta, din cauza
particularitatii de reactivitate ale copilului in aceasta perioda de viata.
In primul rand trebuie subliniat ca poarta de intrare a germenilor poate fi gasita la
nivelul tegumentelor unde exista o stafilococie cutanata (plaga ombilicala, ragade la

9
nivelul cemisurii bucale) fie la nivelul cailor aeriene (faringo-amigdalite), fie la nivelul
tubului digestiv, bolnavul prezentand un episod diareic.
Rareori se intampla sa existe o stafilococie pleuro-pulmonara. In perioada neonatala,
un rol important este atribuit exsanguino-transfuziilor si perfuziilor efectuate in
maternitati. In al doilea rand particularitatile de distributie vascularea metafizo-
epifizara, rezistenta redusa a osului la infectii; canalele naversiene largi explica sediul
preferential epifizar al afectiunii, prinderea articulara si distrugerile osoase.
Diagnosticul precoce al osteomielitei este greu de stabilit la un sugar a carei
simptomologie generala se rezuma la subfrebilitate si eventual la stagnarea curbei
ponderale. Semnele locale sunt deseori neobservabile. Singurele care atrag atentia mamei
sau a medicului sunt imobilitatea unui membru si tipetele copilului la mobilizarea
membrului afectat.
Examenele radiologice sunt putin perturbate la aceasta varsta.
O alta particularitate consta in aceea ca intre debutul clinic si aparitia leziunilor
radiologice intervine doar in cateva zile si nu de 18-21 zile cum este la copilul mare.
Daca la copii de varste prescolara sau scolara localizarea infectiei este constant
metafizara, la sugari epifiza poate constitui adesea sediul localizarii initiale. Din aceasta
cauza o serie de complicatii grave pot aparea chiar din primele saptamani de boala. In
acest cadru se inscriu artritele septice si dezlipirie epifizare, ambele putand fi sursa unor
luxatii, in special cand leziunea este localizata la nivelul soldului.
Dificultatea diagnosticului face ca internarea sa se faca tarziu, copilul fiind adus in
starea de abces subperiostic sau (si mai des) in stadiul de atrita evidenta clinic (impostare,
durere la imobilizarea articulatiei). Radiologic se constata deja luxatia.
Boala poate fi poliastica si intereseaza oasele lungi, plate (craniu, bazin, stern,
coaste, vertebre) ca si oasele mici ale mainilor, impunand radiografia intregului schelet.
Lipsa de cunoastere a bolii si implicit aplicarea tardiva a unui tratament complex
duce la distructia cartilajului de crestere, cu diminuarea activitatii lui, ce are drept urmare
in timp, importante diferente de lungime a membrului afectat, modificari de os, luxatii
patologice, etc.

10
  forma acuta grava a epifizelor profunde apare de obicei la sold, durerea este
localizata in regiunea fesiera, trohanteriana sau inghinala. Aceasta localizare
determina o impotenta functionala accentuata, caci produce intotdeuna artrita.
 forme de osteomielita cronica de le inceput. In aceste forme episodul acut de la
inceput lipseste.

A. FORMA HIPEROSTOZANTA si necrozanta localizata in special la femur, la tibie

se evidentiaza prin instalarea unor dureri surde, profunde pe care repaosul le calmeaza.
Durerile pot fi insotite de o stare subfebrila. Osul ingrosat la palpare. Radiografia arata un
proces de hiperostoza marcata care ingroasa osul. Din cauza condensarii osoase
sechestrele mici nu se vad, dar se elimina la treponare odata cu puroiul care contine
stafilococ alb cu virulenta redusa.
B. ABCESUL CENTRAL BRODIE. Este tot o forma cronica care incepe sa se
intalneasca mai des, ca urmare a unor osteomielite mai mult sau mai putin evidente,
tratate de la inceput cu antibiotice. Sediul abcesului osos este de obicei in oasele lungi
(femur, humerus, etc.). Clinic semnul revelator este durerea in nocturna in special.
Radiografic se observa o cavitate clara, regulata delimitata de un centru de condensare
osoasa fara reactie periostica. Cartilajul de crestere ramane neatins. Diagnosticul
diferential trebuie facut cu chistul, tumora cu mieloplaxe, osteita fibroasa, TBC, sarconeul
osos, sifilisul, granulonul enzonofil. Tratamentul treponatic, curatarea cavitatii.
C. OSTEOMIELITA ALBUMINOASA este foarte rar intalnita datorita unui stafilococ
cu virulenta scazuta. Apare sub forma unui abces subperiostic, cu reactie periostica mica.
Radiografic se confrunta cu imaginea de sarcom Ewing. Adeseori biopsia este necesara
pentru precizarea diagnosticului. La incizie se deschide o colectie de lichid vascos
asemanator albusului de ou, de unde si denumirea de osteomielita albuminoasa (Ollier).

11
2.9. Evolutia osteomielitei

Se disting mai multe modalitati evolutive:

 deschiderea spontana la exterior a abcesului subperiostal, urmata de atenuarea
simptomelor
 reaparitia febrei si a durerilor dupa deschiderea spontana a abcesului subperiostal. In
acest caz poate fi vorba de o durere insuficienta a focarului de osteomielita, fie de
extensia la diafiza a procesului inflamator, fie de aparitia unui focar osos la celalat
capat al osului (osteomielita bipolara), fie in sfarsit de o noua localizare, pe un os
lat, fie de o complicatie articulara/viscerala (pulmonara renala)
 trecerea catre forma prelungita caracterizata prin perioade de acalmie, intretaiate de
perioade de acutizare
 cronicizare, sechestrele intretin un proces de supuratie cronica cu formare de fistule
multiple in acest caz vindecarea se face foarte tardiv, dupa eliminarea tuturor
sechestrelor (spontan/chirurgical)

2.10. Prognostic

Prognosticul osteomielitei, acute este grav avand in vedere intensitatea infectiei,

exista intr-adevar forme grave, fulgeratoare, in care cu tot tratamentul instituit de urgenta
copilul moare prin infectie generala. De la acest prognostic serios fac abstractie formele
alternante ale bolii care au un prognostic bun. Prognosticul s-a ameliorat foarte mult de la
introducerea in terapeutica a antibioticelor. Mortalitatea care atingea 18-20% la sugari si
10% la adolescenti, a scazut sub 2% dupa unele statistici.

Cu toate rezultatele remarcabile obtinute prin antibiotice si cu toate ca mortalitatea a

scazut considerabil, osteomielita ramane o afectiune foarte grava, deoarece leziunile osoase
isi continua evolutia lasand infirmitati de diferita grade.

12
2.11. Complicatii

Complicatiile si sechelele osteomielitei acute sunt de gravitate variata, in functie de

starea de rezistenta si nutritie, de virulenta germenului si de precocitatea stabilirii
diagnosticului si instituirii tratamentului.

Complicatii generale – metastaze distante:

 osoase – au drept consecinta aparitia de focare osteomielitice multiple ce au acelasi

aspect clinic radiologic si aceiasi evolutie
 viscerale sau seroase – sunt posibile in general in forme pioemice. Pot aparea astfel
bronhopneumonii buloase, pleurezii purulente, pericardite (examenul radiologic al
toracelui este obligatoriu la bolnavul de osteomielita)
Abcesele cerebrale si seriale sunt relativ rar intalinite la bolnavii tarati, cu rezistenta
generala mediocra.
Complicatii locale
 fractura pe os patologic – este o complicatie ce survine formei grave insotite de
demineralizare intensa in regiunile unde rezistenta mecanica este minima
 artrita, se intalneste destul de frecvent, putandu-se manifesta doar ca o simpla
reactie de vecinatate sau ca o artrita supurata, consecinta propagarii infectiei de la
focarul osteomielitic adiacent
 luxatia patologica este o complicatie a artritelor ce intereseaza articulatiile
coxofemurale si scapulohumerale
 afectarea cartilajului diafizo-epifizar cu posibilitatea exteriorizarii diafizei prin
efractia tegumentelor.

13
2.12. Tratamentul osteomielitei

Tratamentul osteomielitei acute este complex si se bazeaza pe urmatoarele principii:

 combaterea infectiei
 marirerea reactivitaii organismului
 imobilizarea segmentului afectat
 interventie chirurgicala in focar
Mijloacele terapeutice sunt:
 medicale
 ortopedice
 chirurgicale.

TRATAMENTUL MEDICAL

Inca de la internare bolnavului i se va institui un tratament de urgenta administrat pe

cale endovenoasa in cadrul careia pe primul plan se situeaza trei antibiotice cu spectru larg
si in special antistafilocice. Pentru ca tratamentul cu antibiotice sa fie eficace trebuie
respectate o serie de criterii:
 antibioterapia sa fie precoce
 dozele zilnice sa fie destul de ridicate
 tratamentul sa fie de lunga durata, conform antibiogramei, pana la
normalizarea VSH.

TRATAMENTUL ORTOPEDIC

Se face prin imobilizarea in aparat gipsat si este parte integranta si indispensabila a

complexului terapeutic al osteomielitei. Se imobilizeaza in mod obligatoriu articulatia
supra si subiacenta piciorului osteomielitic.
Repausul segmentului afectat si cel al articulatiei vecine are urmatoarele efecte:
reduce activitatea musculara, diminueaza pericolul deseminarii, diminueaza procesul

14
inflamator local, creeaza conditii favorabile actiunii antibioticelor administrate, suprima
durerea si evita complicatiile (fracturi, luxatii patologice)
Imobilizarea se face precoce, din momentul diagnosticului, este prelungita pe tot
parcursul fazei acute a bolii.

TRATAMENTUL CHIRURGICAL

Are ca scop evacuarea si drenarea colectiei purulente. Cand abcesul osteomielitic

prezinta fluctuenta la palpare se practica o incizie larga, sub efectul anesteziei generale
si se evacueaza puroiul. Se face lavaj abundent cu apa oxigenata sau cu o solutie
antiseptica, se poate introduce de la caz la caz antibiotic si se pun cateva fire rare de
sutura pe tegument. Urmeaza reimobilizarea in aparat gipsat si pansament zilnic prin
fereastra in zona inciziei.

TRATAMENTUL OSTEOMIELITEI CRONICE

Daca din cauza depistarii tardive a bolii sau a unei forme cu virulenta deosebita
osteomielita se cronicizeaza, tratamentul va fi cel chirurgical, tratament ce vizeaza
indepartarea sechestrelor osoase ce intretin infectia.
Incizia se face la nivelul aratat de radiografie sau in locul unde exista fistula ce
dreneaza puroi din profunzime. Cu dalta si ciocanul se indeparteaza sechestrul osos care
uneori poate fi de o marime apreciabila si se cimenteaza cavitatea restanta.

15
 PLAN DE INGRIJIRE

1. NEVOIA DE A SE MOBILIZA
Nevoia Proble Sursa de Manifestari Diagnostic de Obiective Interventii Evaluarea
funda ma dificulta de ingrijire Autonome Delegate

mentala te dependenta
1. Nevoia - diminua Fizic: - impotenta - alterarea - disparitia - evaluez gradul - Diazepam 20.11.2012
- proces functionala functiilor de infectiei de dependenta 1 tb. - impotenta
de a se rea
infectios la nivelul mobilizare legat de in satisfacerea functionala
mobiliza mobilita
piciorului prezenta procesului nevoii picior drept
tii
drept infectios la nivelul -realizez toaleta - fistula post
membrului drept locala cu operatorie
pe cicatricea cloramina 21.11.2012
operatorie alcool si - stare gen
manifestata prin betadine erala buna
impotenta - ajut pacientul - afebril
functionala in efectuarea - secretii la
toaletei generale nivelul
- pozitionez fistulei
- alterea Psihic: - neliniste - disconfort datorat - crearea pacientul in 22.11.2012
rea starii - anxietate - prezenta de prezentei unei stari pozitie antalgica - prezenta

16
 de Social: secretii secretiilor, durerii optime de - linistesc moderata de
confort - lipsa de - durere si anxietatii confort pacientul cu secretii
cunoastere privire la - mobilitate
a modali evolutia bolii partiala
tatilor de recuperata
autoingriji Obiectiv in
re curs de
realizare

2. Nevoia de - alterarea Fizic: - secretii - alterarea - pacientul sa - asigur conditiile Diaze 20.11.2012
a avea integritatii - fistula la sero-purulente integritatii prezinte de mediu adecva pam - fistula
tegument te tegumente nivelul plagii - intreruperi tegumentelor tegumente te acordarii 1 tb. -secretii
curate si lor operatorii ale prin prezenta curate si integre ingrijirilor 21.11.2012
ingrijite Psihic: continuitatii fistulei - pacientul sa nu - realizez toaleta - stare
-anxietate tegumentare manifestata devina sursa de locala si pansa generala
Social: prin secretii infectii mentul in conditii buna
- insuficienta sero- nozocomiale aseptice - afebril
cunoasterii purulente - pacientul sa nu - invat pacientul - secretii
de sine si a prezinte escare necesitatea unei seropurulent
necesitatilor toalete riguroase e la nivelul
igienice ale - schimb pozitia fistulei
organismului in pat a bolna - pac afebril

17
 vului ori de cate - stare gen.
ori este nevoie buna
- realizez masaj la – secretii
niv zonelor de purulente
presiune

3. Nevoia de - alterarea - proces - dureri - disconfort - diminuarea - evaluez gradul de - Diaze - pac. prez.
a dormi si a starii de infectios legat de discon alterare a nevoii pam dureri care il
se odihni confort prezenta fortului - ajut la diminuarea 1 tb. impiedica sa
procesului durerilor prin doarma
infectios - pacientul sa refrige -are insufi
- are insufi
- disconfort - insomnie manifestat prin benefici eze rarea la nivelul cienta de
cienta de
- anxietate dureri de ore plagii somn
somn si
- alterarea suficiente de - vorbesc cu pac. - insomnie
odihna
somnului si somn si incercand sa - pac. prez.
odihnei dat. odihna diminuez anxietatea anxietate
disconfortului si - realizez inanite de -doarme
anxietatii culcare toaleta gen. putin
manifestata prin pentru relaxarea - anxietate
insomnie muschilor diminuata
Obiective Interventii Evaluarea

18
 Nevoia Proble Sursa de Manifestari Diagnostic Autonome Delegate
funda ma dificultate de de ingrijire
mentala dependenta
4. Nevoia Deficit Social: - greutate in - nutritie - sa fie - invat bolnavul - metro-
de a se de - lipsa asigurarea dezechili sa efectueze clopramid
alimenta alimente fondurilor rezervelor brata echilibrat din exercitiile - calciu Obiectivul
si hidrata si materiale zilnice punct de vedere cavitatii bucale in gluconic unu realizat
lichide Psihic: alimentare hidro- fiecare zi
-anxietate - iritabilitate electrolitic in - efectuez bilantul
24 h intrari-iesiri pe
- pacientul sa nu 24 h
mai fie anxios
in 24 h
Alimen Social: - slabicune - alimen - bolnavul sa - servesc Obiectivul doi
te musculara tatia necores beneficieze de pacientul cu realizat
- imposi
necores - oboseala punzatoa un aport alimente
bilitatea
punza - scadere re are lichidian si prezentate
de a-si
toare ponderala legatura cu alimentar atragator si
procura
imposibili suficient impreuna
alimentele
tatea de alcatuim regimul
necesare
a-si procura alimentar
alimente

19
Greturi, - scadere in - tulburari - bolnavul sa se
Social: - sustin bolnavul
varsaturi greutate digestive hidrateze Obiectiv trei
si il incurajez
- aport
legate de corespunzator realizat
oferinu-i un
lichidian-
hidratare pentru a avea o mediu de
alimentar
insuficienta, securitate
insuficient
anorexie stare de bine in
- servesc
manifestata 24 h
pacientul cu
prin
alimente
scaderea in
prezentate
greutate
atragator

20
Nevoia Problema Sursa de Manifestari Diagnostic de Obiective Interventii Evaluar
funda dificultate de ingrijire Autonome Delegate ea
mentala dependenta
5. Nevoia Hiperter Fizic: - febra - alterarea - scaderea - asigur boln. o - Ringer Obiecti
de a-si mie - proces - reducerea temperaturii febrei camera aerisita 500 ml vul
mentine infectios mobilitatii corpului ca - asigurarea - aplic comprese - Glucoza unu
temperatu urmare a confortului reci la nivel axilar 500 ml realizat
ra procesului necesar si la plici -Algocal
corpului infectios bolnavului - schimb pozitia min
in limite manifestat bolnavului la
normale prin febra de fiecare 24 h
tip septicemic
Modifica Psihic: - oboseala - anxietate - sa Obiecti
rea starii - cefalee legata de beneficieza vul
- anxietate
de confort - slabiciune slabiciune de confort doi
manifestata psihic si sa realizat
prin alterarea se
starii de diminueze
confort anxietatea

21
Potential Psihic: - neliniste - potential de - sa fie - hidratez
de - disconfort deshidratare echilibrat bolnavul cu
- anxietate
deshidra - refuz legat de hidro- cantitati mici si Obiectiv
- stres
tare lichidian anxietate, electrolitic dese de lichide trei
- transpiratie stres - sa realizat
manifestat beneficieze
prin refuz de un aport
lichidian lichidian

22
23