Subiectul 3: Geneza, constituirea și evoluţia bazelor teoretico - istorice ale

serviciului diplomatic şi semnificaţia lui actuală

1. Noţiunea şi tipurile organelor statale ale relaţiilor diplomatice şi politicii

externe.
2. Serviciul diplomatic: structură şi funcţii.
3. Particularităţile şi funcţiile serviciului consular.
4. Stabilirea relaţiilor diplomatice şi înfiinţarea misiunilor diplomatice
5. Organele statale ale relaţiilor externe şi de promovare a politicii externe
din Republica Moldova .

2. Relaţiile externe ale unui stat sunt iniţiate şi promovate prin intermediul unui organ
specializat – Ministerul Afacerilor Externe sau Ministerul de Externe. Ministerul Afacerilor
Externe reprezintă aparatul central care stabileşte şi conduce direct relaţiile externe ale statului.
Noţiunea Ministerul Afacerilor Externe a fost introdusă pentru prima dată în Franţa, în anul
1859. Iniţial, departamentul care se ocupa de relaţiile externe avea diferite denumiri: Consiliul
intim (Franţa), Cancelaria secretă veneţiană (Italia), Consiliul de Stat (Spania). De la Pacea de la
Westphalia, Ministerul Afacerilor Externe există într-o formă sau alta în orice stat. În
conformitate cu practica actuală, Ministerul Afacerilor Externe este instituţia principală care
asigură desfăşurarea raporturilor internaţionale dintre state. Principalele scopuri ale Ministerului
Afacerilor Externe sunt: - elaborarea strategiei comune a politicii externe a statului; -
promovarea cursului politicii externe a statului; coordonarea relaţiilor internaţionale; - asigurarea
prin mijloace diplomatice a suveranităţii, securităţii, integrităţii teritoriale şi a altor interese ale
statului pe arena internaţională; - apărarea drepturilor şi intereselor cetăţenilor şi persoanelor
juridice a statului peste hotare; - asigurarea relaţiilor diplomatice şi consulare ale statului cu
statele străine, cu organizaţiile internaţionale. Din scopurile înaintate rezultă funcţiile
Ministerului, printre care pot fi enumerate: - elaborarea proiectelor acordurilor internaţionale ale
statului. Pregătirea pentru încheierea, desfăşurarea, încetarea acţiunii unor astfel de acorduri.
Asigurarea funcţionării sistemului unic statal de înregistrare a acordurilor internaţionale a
statului, cât şi păstrarea permanentă a acestora (a copiilor autentificate, a traducerilor oficiale);
- negocierea cu statele şi organizaţiile internaţionale. Participarea la extinderea legăturilor
comercial-economice şi financiare, a legăturilor tehnico-ştiinţifice, culturale ale statului cu
statele străine şi organizaţiile internaţionale;
- realizarea prin mijloace diplomatice a eforturilor privind asigurarea păcii internaţionale,
securităţii globale şi regionale;
- participarea la elaborarea politicilor şi activităţilor vizând apărarea şi securitatea statului;
- participarea la elaborarea propunerilor vizând legislaţia statului în conformitate cu principiile
internaţionale;
- participarea la elaborarea principalelor direcţii ale politicii statului privind situaţia cetăţenilor
aflaţi peste hotare; elaborarea propunerilor vizând perfecţionarea statutului vis-à-vis de situaţia
cetăţenilor aflaţi peste hotare şi a legislaţiei în conformitate cu principiile internaţionale;
- organizarea atât pe teritoriul statului, cât şi peste hotare a activităţii consulare;
- difuzarea informaţiei privind politica externă şi internă a statului peste hotare;
- informarea reprezentanţelor diplomatice de peste hotare despre problemele politicii externe şi
interne ale statului;
- asigurarea funcţionării activităţii pe teritoriul statului a reprezentanţelor diplomatice şi
consulare. Fiecare dintre aceste funcţii este îndeplinită de departamentul corespunzător al
Ministerului Afacerilor Externe. Astfel, în componenţa Ministerului Afacerilor Externe al
Franţei activează trei direcţii: Direcţia pentru probleme politice şi securitate; Direcţia pentru
probleme administrative; Direcţia generală pentru colaborare şi dezvoltare informaţională.
Fiecare direcţie include, la rândul său, câteva departamente şi secţii. Astfel, direcţia principală,
care determină şi promovează politica externă a Franţei – Direcţia pentru probleme politice şi
securitate – include următoarele departamente: Departamentul ONU şi al organizaţiilor
internaţionale; Departamentul pentru relaţiile cu organizaţiile nonguvernamentale. Un alt
exemplu al particularităţilor structural-funcţionale ale Ministerului Afacerilor Externe poate servi
Ministerul Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse – organul central federal al puterii executive,
care promovează relaţiile externe ale Federaţiei Ruse cu organizaţiile internaţionale şi alte state.
În conformitate cu Constituţia Federaţiei Ruse (art.112, 114), legile federale, Decretul
Preşedintelui Federaţiei Ruse (din 14 martie 1995, № 27, cu modificările ulterioare din 5 martie
şi 31 mai 2000), în componenţa MAE al Rusiei intră: Aparatul Central; reprezentanţele
diplomatice şi consulare peste hotare; reprezentanţele Federaţiei Ruse în organizaţiile
internaţionale; instituţiile şi organizaţiile instituite cu scopul asigurării funcţionării efective a
ministerului. Pe lângă aceste instituţii mai poate fi menţionată şi Academia Diplomatică,
Institutul de Stat de Relaţii Internaţionale din Moscova. Ţinând cont de scopurile MAE al FR,
structura ministerului este următoarea: aparatul administrativ; departamentele teritoriale;
departamentele şi direcţiile funcţionale; departamentele administrativgospodăreşti; direcţii şi
secţii; secţia suplimentară care asigură condiţiile necesare pentru funcţionarea Aparatului Central
al MAE, cât şi direcţiile şi organizaţiile care se află în subordinea acestuia. Unităţile responsabile
de relaţiile Federaţiei Ruse cu alte state sunt departamentele teritoriale. Acestea, la rândul lor, se
împart în secţii responsabile de relaţiile cu anumite state. De exemplu, statele europene sunt
grupate în patru regiuni, iar de relaţiile cu acestea se ocupă patru departamente corespunzătoare
(DE).
În conformitate cu art.3 al Convenţiei de la Viena din 1961, funcţiile misiunii diplomatice
constau în următoarele:
a) a reprezenta statul acreditant în statul acreditar;
b)a ocroti în statul acreditar interesele statului acreditant şi ale cetăţenilor săi în limitele admise
de dreptul internaţional;
c) a duce tratative cu guvernul statului acreditar;
d)a se informa prin toate mijloacele licite despre condiţiile şi evoluţia evenimentelor din statul
acreditant;
e) a promova relaţii de prietenie şi a dezvolta relaţii economice, culturale şi ştiinţifice între statul
acreditant şi statul acreditar. Una dintre cele mai vechi funcţii ale misiunii diplomatice este
funcţia de reprezentare prin care fiecare membru al corpului diplomatic va reprezenta interesele
statului său. Cel mai elementar moment în manifestarea misiunii diplomatice este declinarea
identităţii, adică în numele cui îşi desfăşoară ea activitatea.

3. Serviciul consular reprezintă o parte a serviciului diplomatic şi cuprinde instituţiile externe şi

subunităţile Aparatului Central al Ministerului de Externe împuternicite să activeze în domeniul
consular. Activitatea serviciului consular este reglementată în baza Convenţiei de la Viena cu
privire la relaţiile consulare din 1963, acordurilor bilaterale în materie consulară şi legislaţiei
naţionale a statului. Cea mai mare parte a activităţii serviciului consular revine organelor externe
ale acestuia. Printre organele externe ale serviciului consular deosebim instituţii specializate ca
posturile consulare sau instituţii care, prin structura şi contextul în care îşi desfăşoară activitatea,
sunt apte să îndeplinească funcţii consulare (misiunile diplomatice). Postul consular este organul
ce are misiunea de promovare şi dezvoltare a relaţiilor consulare. Acestea se împart în mai mult
clase, în dependenţă de rangul lor. Astfel, deosebim următoarele posturi consulare: clasa I –
consulat general; clasa II – consulat; clasa III – viceconsulat; clasa IV – agenţie consulară. Clasa
şi rangul postului consular se stabilesc în dependenţă de voinţa statului trimiţător şi sunt supuse
aprobării statului de reşedinţă. După natura sa, deosebim posturi 58 consulare conduse de un
funcţionar consular de carieră şi posturi consulare conduse de un funcţionar consular onorific.
Structura internă a unui post consular corespunde importanţei atribuite statului pe teritoriul
căruia îşi exercită activitatea sa postul consular. La rândul său, teritoriul de exercitare a funcţiilor
unui post consular este denumit în Convenţia de la Viena din 1963 drept circumscripţie
consulară. Circumscripţia consulară a unui post consular poate să cuprindă teritoriul unei unităţi
teritorial-administrative (oraş, regiune) sau spaţiul întregii ţări. De asemenea, în unele cazuri, un
post consular poate să includă prin cumul în circumscripţia sa consulară şi teritoriul unui stat-terţ
(art.7 al Convenţiei). Pentru exercitarea funcţiilor sale, postul consular dispune de local consular
prin care se subînţeleg clădirile sau părţile de clădiri şi terenul aferent, care, indiferent în a cui
proprietate se află, sunt exclusiv pentru postul consular (art.1 al Convenţiei). Postul consular are
dreptul de a amplasa pe localul sediului său scutul cu stema de stat şi inscripţia cu denumirea
postului în limba de stat şi cea a statului de reşedinţă. Totodată, acesta poate arbora drapelul de
stat pe localul său, pe reşedinţa şefului oficiului şi mijloacele de transport folosite în interes de
serviciu, în conformitate cu practica şi regulile statului de reşedinţă. Personalul postului consular
cuprinde următoarele categorii: şef de post consular, funcţionarii consulari, angajaţii consulari,
membrii personalului de serviciu. Prin noţiunea şef de post consular se înţelege persoana
însărcinată să acţioneze în această calitate. Prin noţiunea funcţionari consulari se înţelege orice
persoană, inclusiv şeful de post consular, însărcinată în această calitate cu exercitarea funcţiilor
consulare. Prin noţiunea angajat consular se înţelege orice persoană angajată în serviciile
administrative sau tehnice ale unui post consular. Prin noţiunea membru al personalului de
serviciu se înţelege orice persoană afectată serviciului casnic al unui post consular. Prin noţiunea
membrii postului consulari se înţelege funcţionarii consulari, angajaţii consulari şi membrii
personalului de serviciu. Funcţiile consulare ale posturilor consulare constau în următoarele:
 a proteja în statul de reşedinţă interesele statului trimiţător şi ale cetăţenilor săi, persoane fizice
sau juridice, în limitele admise de dreptul internaţional; 59
 a favoriza dezvoltarea relaţiilor comerciale, economice, culturale şi ştiinţifice între statul
trimiţător şi statul de reşedinţă şi a promova în orice alt mod relaţii amicale între ele în cadrul
prevederilor legislaţiei internaţionale;
 a se informa, prin toate mijloacele licite, despre condiţiile şi evoluţia activității comerciale,
economice, culturale şi ştiinţifice a statului de reşedinţă, a face rapoarte în această privinţă către
guvernul statului trimiţător şi a da informaţii persoanelor interesate;
 a elibera paşapoarte şi documente de călătorie cetăţenilor statului trimiţător, precum vize şi alte
documente corespunzătoare persoanelor care doresc să plece în statul trimiţător;
 a acorda ajutor şi asistenţă cetăţenilor, persoane fizice şi juridice, ai statului trimiţător;
 a acţiona în calitate de notar şi de ofiţer de stare civilă şi a exercita funcţii similare, cât şi unele
funcţii de ordin administrativ, în măsura în care legile şi regulamentele statului de reşedinţă nu se
opun la aceasta;
 a apăra interesele cetăţenilor statului trimiţător, persoane fizice sau juridice, în succesiunile de
pe teritoriul statului de reşedinţă, în conformitate cu legile şi regulamentele statului de reşedinţă;
 a apăra, în limitele fixate de legile şi regulamentele statului de reşedinţă, interesele în faţa
tribunalelor sau a altor autorităţi ale statului de reşedinţă;
 a transmite acte judiciare şi extrajudiciare sau a forma comisii rogatorii în conformitate cu
acordurile internaţionale în vigoare sau, în lipsa unor asemenea acorduri, în orice mod compatibil
cu legile şi regulamentele statului de reşedinţă;
 a exercita drepturile de control şi de inspecţie prevăzute de legile şi regulamentele statului
trimiţător asupra navelor maritime şi a navelor fluviale, având naţionalitatea statului trimiţător, şi
asupra aeronavelor înmatriculate în acest stat, cât şi asupra echipajelor lor;
 a acorda asistenţă navelor şi aeronavelor, precum şi echipajelor lor, a primi declaraţiile asupra
curselor acestor nave, a examina şi a viza documentele de bord şi, fără a prejudicia prerogativele
autorităţilor statului de reşedinţă, a face anchete privind incidentele survenite în cursul călătoriei
şi a reglementa, în măsura în care legile şi regulamentele statului trimiţător autorizează aceasta,
divergenţele de orice natură dintre căpitan, ofiţeri şi marinari; 60
 a exercita orice alte funcţii încredinţate unui post consular de către statul trimiţător, care nu
sunt interzise de legile şi regulamentele statului de reşedinţă sau la care statul de reşedinţă nu se
opune, sau care sunt menţionate în acordurile internaţionale în vigoare dintre statul trimiţător şi
statul de reşedinţă. În Republica Moldova activitatea serviciului consular este efectuată de către
Departamentul Afaceri Consulare al Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene,
consulatele Republicii Moldova peste hotare şi misiunile diplomatice împuternicite cu funcţii
consulare. La moment, Republica Moldova are 4 consulate (3 generale) şi 25 de ambasade.
Activitatea posturilor consulare ale Republicii Moldova peste hotare este reglementată de
Hotărârea Guvernului nr.368 din 28.03.2002 cu privire la aprobarea Statutului Consular
(Monitorul Oficial nr.050 din 11.04.2002) şi alte acte. În practica internaţională, în scopul
asigurării cooperării interstatale, se practică şi instituţia consulatelor onorifice, care activează în
conformitate cu documentele standarde semnate de ambele părţi. Astfel, în Republica Moldova
activează consulatele onorifice ale Lituaniei, Regatului Haşimit al Iordanului, Regatului Suedez,
Republicii Arabe Siria, Republicii Grecia, Republicii Kazahstan, Republicii Kârgâzstan,
Republicii Slovacia, Letoniei. Funcţia consulatelor regionale, care deservesc cetăţenii Republicii
Moldova, este asigurată de către Reprezentanţa Israelului în Kiev, cât şi de un şir de
reprezentanţe diplomatice la Bucureşti. Practica internaţională demonstrează că relaţiile dintre
Uniunea Europeană şi statele care tind spre integrarea în această organizaţie presupun o
coordonare permanentă a acţiunilor, atât la nivel politic, cât şi la nivel social, economic, cultural.
Astfel, în scopul menţinerii relaţiilor dintre cetăţeni, în vara anului 2007 în Moldova a fost
deschis Centrul unic european de eliberare a vizelor. Centrul primeşte documentele cetăţenilor
Republicii Moldova, care doresc să viziteze patru state ale Uniunii Europene, prin intermediul
consulatelor Austriei, Ungariei, Slovaciei şi Letoniei aflate la Kiev şi Bucureşti, şi care periodic
sosesc la Chişinău. Deşi Centrul a fost oficial deschis la 25 aprilie 2007, cererile pentru
eliberarea vizelor puteau fi depuse la ambasada Ungariei de la Chişinău, începând cu 12 aprilie.
Deja în mai Centrul a început eliberarea vizelor pentru călătoriile în Republica Daneză, iar din
vara aceluiaşi an şi pentru Estonia. Ambasa- 61 dorul Ungariei, Baier, a afirmat că colaborarea
dintre state depinde, în primul rând, de bunăvoinţa tuturor statelor-membre ale Uniunii Europene
cointeresate în delegarea consulilor la Chişinău. Din 2007, odată cu deschiderea Centrului, au
fost înregistrate aproximativ 15 mii de cereri cu privire la acordarea vizelor. Însă chiar şi după
inaugurarea Centrului, ambasadele Franţei şi Germaniei continuă să ofere vize pentru statele a
căror reprezentanţe sunt. Vizele pentru Belgia sunt oferite de către ambasada germană. Centrul
unic pentru acordarea vizelor a Uniunii Europene, pe lângă ambasada Republicii Ungare, în
corespundere cu regulile comune ale zonei Schenghen, încheie acorduri cu alte state-membre ale
UE privind acordarea vizelor. Elementul principal al acestor acorduri constă în eliberarea vizelor
de tipul A, B şi C pe o perioadă de până la 90 de zile în următoarele state: Austria, Estonia,
Luxemburg, Slovacia, Suedia şi Ungaria. Începând cu 1 ianuarie 2010, la Chişinău pot fi
eliberate vize în Regatul Ţărilor de Jos şi Grecia. Până în prezent serviciile acestora se prestau de
către consulatele de la Odesa. Noul cod de vize al Uniunii Europene a intrat în vigoare la 5
aprilie 2010. Documentul include norme legislative care reglementează luarea de decizii cu
privire la problemele de eliberare a vizelor. Codul asigură un nivel transparent, întăreşte
stabilitatea legislativă şi condiţiile unei atitudini egale faţă de toţi cetăţenii care depun cereri,
referitor la acordarea vizelor Schenghen; concordează regulile şi practica statelor din spaţiul
Schenghen (22 de state-membre ale UE şi 3 state asociate), care promovează în comun politica
de acordare a vizelor. Noile norme lărgesc aria categoriilor de cetăţeni care sunt scutiţi de
achitarea plăţii pentru vize. Astfel, persoanele în vârstă până la 25 de ani, care doresc să facă
studii, se deplasează pentru activităţi sportive şi culturale, de asemenea, beneficiază de facilităţi
în cazul perfectării vizelor pentru copii. Noul cod include trei tipuri de vize: pe o durată scurtă
(până la 90 de zile de aflare în ţară pe parcursul unei jumătăţi de an); de tranzit (sunt eliberate la
aeroport) şi pe o durată lungă. Vizele pe o durată lungă (până la 180 de zile pe parcursul anului)
rămân a fi prerogativa guvernelor naţionale şi se echivalează cu permisul de şedere. De facto,
deţinătorul vizei pe termen lung obţine dreptul să se deplaseze prin întreaga zonă Schenghen. Cu
atât mai mult, în caz dacă 62 persoana poate să-şi confirme necesitatea călătoriilor multiple, iar
consulatul îl consideră persoană de încredere, acestuia i se poate elibera o viză multiplă pe o
durată mai mare. Nou este faptul că Codul de vize solicită consulatelor răspunsuri motivate cu
privire la cauzele refuzului în cazul înaintării cererii de eliberare a vizelor. De asemenea, acordă
cetăţenilor dreptul la apelare, în caz de răspuns negativ. Însă motivarea răspunsurilor şi
procedura apelării va intra în vigoare doar din 5 aprilie 2011. Nouă este şi procedura obligatorie
de luare a amprentelor digitale în ambasadele statelor UE. Însă o asemenea procedură intră în
vigoare doar din momentul aplicării într-o anumită regiune a Sistemului Informaţional de Vize
(SIV) care, treptat, va fi implementat până când nu va include toate consulatele UE. Primele trei
regiuni, în care va fi aplicat SIV, vor fi Africa de Nord, Orientul Apropiat şi regiunea Golfului
Persic. De asemenea, Codul mai introduce noi cerinţe cu privire la paşapoartele eliberate
persoanei pentru acordarea vizei Schenghen. În primul rând, paşaportul trebuie să fie eliberat pe
o perioadă de zece ani. Cererea pentru eliberarea vizei, care nu corespunde cerinţelor, poate fi
acceptată doar în cazuri excepţionale, din motive umanitare, sau cauze ce reflectă interesele
naţionale. În al doilea rând, paşaportul trebuie să conţină nu mai puţin de două foi libere,
destinate vizelor. Şi în cel de-al treilea rând, termenul de valabilitate a paşaportului trebuie să
depăşească data ieşirii de pe teritoriul statului-membru al UE de către persoana străină, nu mai
puţin de trei luni [5]. Noul Cod de vize este avantajos pentru toţi doritorii de a obţine vize în UE
şi în particular statele vecine, aşa ca Republica Moldova. Acordul Moldova–UE cu privire la
facilitarea de acordare a vizelor presupune retragerea unor norme ale Codului de vize, care se
referă la crearea unor condiţii mai avantajoase (de exemplu, viza la un preţ de 35 euro şi nu de
60; eliberarea de vize unei categorii de cetăţeni, facilităţi pentru cerinţele faţă de documente,
timpul pentru convorbire – 10 zile, şi nu 15). Un alt exemplu atestat în practica consulară este
hotărârea SUA de a elibera vize cetăţenilor greci, fapt susţinut de Comisia Europeană, care
cheamă Washingtonul să procedeze la fel şi cu cetăţenii celor patru state ale UE: Cipru, Bulgaria,
Polonia şi România. E remarcabil faptul că luarea unor asemenea decizii este consecinţa unei
enorme munci efectuate de către serviciile respective şi care presupun anumite condiţii. 63
Astfel, ca urmare a celor doi ani de negocieri, Greciei i-a fost acordat regim liber în scopul ca
ţara să-şi asigure securitatea zborurilor aeronavelor, colectarea informaţiei vizând datele despre
pasageri şi transmiterea lor autorităţilor americane. Ţinând cont de seriozitatea luării deciziilor
de acest gen, analitic, se consideră că România, puţin probabil că va adera la programul fără vize
în timpul apropiat, mai ţinând cont şi de faptul că în ţară nivelul refuzurilor de acordare a vizelor
este 26,3%, iar cel de obţinere a vizelor în SUA este de 3%. Actualmente, în condiţiile
diversificării relaţiilor interstatale, rolul serviciului diplomatic este incontestabil. Din acest
considerent se impune obiectiv coordonarea eforturilor tuturor statelor privind perfecţionarea şi
explorarea la maximum a serviciilor oferite de serviciul diplomatic pentru atingerea intereselor
supreme: asigurarea păcii şi securităţii internaţionale, prevenirea şi combaterea terorismului,
apărarea drepturilor şi libertăţilor omului.

5. Declararea suveranităţii şi independenţei Republicii Moldova a acordat ţării calitatea de

subiect al dreptului internaţional, ceea ce a impus reorganizarea şi formarea instituţiilor de stat
abilitate cu sarcina de promovare a politicii externe, întreţinerea şi dezvoltarea relaţiilor
diplomatice cu alte state şi instituţii internaţionale. Locul central în acest proces i-a revenit
serviciului diplomatic al Republicii Moldova. Potrivit statutului său, serviciul diplomatic
reprezintă activitatea instituţiilor diplomatice şi consulare ale Republicii Moldova în ansamblul
lor şi a personalului angajat în aceste instituţii, abilitate să promoveze politica externă a
Republicii Moldova, inclusiv relaţiile ei economice externe şi raporturile cu statele lumii şi
organismele internaţionale, atât în cadrul frontierelor sale, cât şi în afara lor. Activitatea
serviciului este reglementată de un set de legi şi acte normative printre care pot fi enumerate:
Constituţia Republicii Moldova, Legea cu privire la Serviciul diplomatic, Regulamentul
Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene (MAE IE), Regulamentul cu privire la 64
activitatea misiunilor diplomatice, Statutul consular, acorduri şi tratate internaţionale la care
Moldova este parte. Legea cu privire la Serviciul diplomatic stabileşte: obiectivele şi funcţiile
acestuia; principiile de funcţionare şi dotarea materială a instituţiilor diplomatice; structura
personalului, condiţiile de angajare şi rechemare din postul diplomatic; rangurile diplomatice;
drepturile şi obligaţiile persoanelor angajate în posturi diplomatice; salarizarea şi garanţiile
sociale. Adoptarea respectivei legi în 2001 a constituit un pas important în procesul de formare
în Republica Moldova a unui serviciu diplomatic profesionist, cu un statut juridic special în
cadrul ierarhiei instituţiilor serviciului public. La rândul său, Regulamentul Ministerului
Afacerilor Externe şi Integrării Europene stipulează mandatul, sarcinile şi procesul de organizare
a activităţii ministerului. Regulamentul cu privire la activitatea misiunilor diplomatice ale
Republicii Moldova reglementează locul acestora în sistemul instituţiilor serviciului diplomatic,
sarcinile de bază, structura şi organizarea funcţionării misiunilor diplomatice. Un alt act
normativ important pentru activitatea structurilor subordonate Ministerului de Externe şi
Integrării Europene reprezintă Statutul consular. Statutul consular stabileşte organizarea
activităţilor oficiilor consulare, exercitarea funcţiilor consulare, precum şi delimitează statutul
consulilor onorifici. Înfiinţat la începutul anilor ‟90 ai secolului trecut, sistemul instituţiilor
serviciului diplomatic moldovenesc a traversat mai multe etape de reorganizare esenţiale, fapt
condiţionat de adaptarea acestuia la realităţile timpului. La moment acesta încadrează
următoarele structuri: MAE IE, cu un statut central în sistemul ierarhic al serviciului diplomatic
şi serviciul extern (misiunile diplomatice, inclusiv reprezentanţele permanente de pe lângă
organismele internaţionale, delegaţiile şi misiunile ad-hoc; oficiile consulare). Actuala structură
organizatorică a ministerului a fost stabilită în cadrul implementării reformei Administraţiei
Publice Centrale a MAE IE în perioada 2006-2008 şi constă din Aparatul Central şi serviciul
exterior. Aparatul Central al MAE IE prevede următoarea structură: Cabinetul viceprim-
ministrului, ministrului afacerilor externe şi integrării europene, cu 3 direcţii subordonate; 6
departamente (care cuprind direcţii generale şi secţii subordonate acestora) şi 5 direcţii 65
autonome. Conducerea ministerului este exercitată de către viceprimministrul, ministrul
afacerilor externe şi integrării europene şi doi viceminiştri. În cadrul ministerului funcţionează
Colegiul, alcătuit din 12 persoane, dintre care 2 reprezintă guvernul. Componenţa nominală a
Colegiului este aprobată prin hotărâre de guvern (Anexa Structura MAE IE). Serviciul extern al
MAE IE încadrează misiunile diplomatice şi consulare, structura şi efectivul-limită de personal
care variază de la stat la stat şi se aprobă prin hotărâre de guvern. De regulă, misiunea este
constituită din şeful misiunii, membrii personalului diplomatic şi consular, administrativ-tehnic
şi de serviciu. Personalul diplomatic şi consular al misiunii, în funcţie de statele de personal
aprobate, este format din şeful misiunii, ministrul consilier, consilier, secretarul I, consul,
secretarul II, viceconsul, secretarul III, ataşat, agent consular, referent. Membrii personalului
administrativ-tehnic şi de serviciu, în funcţie de statele de personal aprobate şi angajarea acestora
în serviciul tehnico-administrativ sunt: directorul administrativ, colaboratorii cancelariei,
serviciului de evidenţă contabilă, administratorulşofer, şoferul. Misiunea îşi desfăşoară
activitatea în următoarele direcţii de bază: politică externă, politică internă, relaţii bilaterale,
activitatea economică, tehnică şi ştiinţifică, mass-media şi cultură, consulară. Fiecare membru al
personalului misiunii deţine un sector de răspundere stabilit în fişele postului (obligaţiunile
funcţionale) de către şeful misiunii, ţinând cont de funcţia, gradul de calificare, experienţa
diplomatică etc. Şeful misiunii este numit sau rechemat în post de către Preşedintele Republicii
Moldova la propunerea guvernului. Consulul general este desemnat şi rechemat de către guvern
la propunerea ministrului afacerilor externe. Şefii celorlalte oficii consulare sunt numiţi şi
rechemaţi din funcţie de către ministrul afacerilor externe. Termenul de aflare în post a şefului
misiunii este de 4 ani. În cazul celorlalţi membri ai personalului diplomatic şi administrativ-
tehnic, termenul nu poate depăşi 3 ani. În prezent, Republica Moldova are deschise peste hotare
25 de ambasade, 4 reprezentanţe permanente pe lângă organizaţiile internaţionale şi 4 consulate
(dintre care 3 consulate generale). În scopul promovării politicii externe a Republicii Moldova,
serviciul diplomatic are următoarele obiective generale: 66
  promovarea politicii externe, în general, şi a relaţiilor comerciale şi economice externe, în
particular;
 reprezentarea şi apărarea pe plan extern a intereselor naţionale ale Republicii Moldova;
 protejarea drepturilor suverane ale Republicii Moldova în relaţiile internaţionale;
 protejarea drepturilor şi intereselor Republicii Moldova, ale cetăţenilor săi (persoane fizice şi
juridice) potrivit practicii internaţionale şi în limitele admise de normele şi principiile dreptului
internaţional;
 promovarea relaţiilor bilaterale şi multilaterale politice, comerciale, economice, culturale şi
ştiinţifice ale Republicii Moldova cu statele lumii, reglementarea unor eventuale probleme
politico-juridice cu aceste state;
 formarea capacităţilor diplomatice necesare pentru a anticipa, a acţiona şi a reacţiona la
evenimentele internaţionale care ar fi în măsură să afecteze interesele Republicii Moldova;
 asigurarea coerenţei şi unităţii activităţilor Republicii Moldova pe plan extern;
 promovarea unei imagini favorabile a Republicii Moldova peste hotare;
 respectarea şi dezvoltarea în continuare a dreptului internaţional;  respectarea drepturilor
omului ca bază a oricărei societăţi umane;
 realizarea, prin metode şi mijloace diplomatice, a activităţilor specifice privind asigurarea păcii
şi securităţii mondiale şi regionale. Funcţiile de bază ale instituţiilor serviciului diplomatic:
 elaborarea şi realizarea concepţiilor, strategiilor şi direcţiilor de bază ale politicii externe a
Republicii Moldova;
 coordonarea în exclusivitate a activităţii autorităţilor centrale de specialitate şi a altor autorităţi
publice ale Republicii Moldova pentru asigurarea promovării unei politici unice în domeniul
relaţiilor internaţionale;
 analiza situaţiei politice şi economice din lume, a politicii externe şi interne a statelor străine, a
activităţii organismelor internaţionale; 67
 informarea autorităţilor publice ale Republicii Moldova, în funcţie de competenţa lor, despre
evenimentele internaţionale relevante pentru ţară;
 acordarea de asistenţă şi protecţie cetăţenilor Republicii Moldova, persoane fizice şi juridice,
aflaţi peste hotare, în limitele prevăzute de dreptul internaţional;
 reprezentarea Republicii Moldova în relaţiile ei cu alte state şi cu organismele internaţionale;
 organizarea şi participarea la negocieri în vederea încheierii tratatelor internaţionale cu alte
state şi cu organismele internaţionale;
 contribuirea la funcţionarea liberă a misiunilor diplomatice şi consulare străine pe teritoriul
Republicii Moldova, precum şi asigurarea controlului asupra respectării privilegiilor şi
imunităţilor diplomatice şi consulare ale acestora;
 asigurarea depozitării, înregistrării, evidenţei şi păstrării tratatelor internaţionale ale Republicii
Moldova;
 asigurarea protocolului de stat;
 întreprinderea de acţiuni pentru respectarea, elaborarea şi iniţierea modificării legislaţiei
naţionale privind activitatea externă, generalizarea practicii de aplicare a acesteia;
 instruirea şi perfecţionarea profesională a personalului instituţiilor serviciului diplomatic;
 îndeplinirea altor funcţii prevăzute de legislaţie. Instituţiile serviciului diplomatic exercită
funcţiile consulare stipulate în Statutul consular, aprobat de guvern. În Republica Moldova
activitatea serviciului consular se efectuează prin intermediul Departamentelor Externe şi
Integrării Europene, a consulatelor Republicii Moldova peste hotare (Consulatul Republicii
Moldova la Frankfurt, Germania; Consulatul Republicii Moldova la Bologna, Italia; Consulatul
Republicii Moldova la Istanbul, Republica Turcă; Consulatul Moldovei la Odesa, Ucraina) şi
misiunile diplomatice, acreditate cu funcţii consulare (25 de ambasade). Activitatea
reprezentanţelor consulare a Republicii Moldova peste hotare este reglementată de Hotărârea
Guvernului cu privire la statutul consular şi alte acte normative.