Cuprins:

1. Bugetul de stat - definitie si caracteristici..................................................................................2

2. Principii Bugetare.......................................................................................................................6
v e r s a l i ta t a b g e t u l u i .......................................................................
Uni ta t e a b u g et u luui . . .. . .. . .. 7
 Neafectarea veniturilor bugetare.................................................................................................10
Anualitatea bugetului...........................................................................................................11
Echilibrarea bugetului.........................................................................................................12
Realitatea bugetului.............................................................................................................13
Specializarea bugetara.................................................................................................................14
Publicitatea bugetului..................................................................................................................15
3. Procesul bugetar - Definire, etape, trăsături.............................................................................15
Elaborarea proiectului de buget...........................................................................................16
Aprobarea bugetului de către Parlament.............................................................................20
Execuţia bugetului...............................................................................................................24
Încheierea execuţiei bugetare......................................................................................................27
Controlul execuţiei bugetare................................................................................................29
Aprobarea execuţiei bugetare......................................................................................................30
4. Bugetul de Stat in perioada 2008 – 2009.................................................................................32
Efectele politicii fiscal - bugetare din anul 2008 asupra anului 2009.................................36
Structura veniturilor bugetare in anul 2009.........................................................................37
Cadrul Macroeconomic Intern in anul 2009........................................................................38
Principalele politici sectoriale promovate prin proiectul de buget pe anul 2009................43
Obiectivele Politicii Bugetare in anul 2009. Principii de Alocare a Resurselor.................45
Pachetul de masuri al Guvernului Romaniei pentru stimularea cresterii economice si protejarea
intereselor economice ale populatiei...........................................................................................46
5. Bugetul de Stat pe timp de criza economico-financiara..........................................................49
http://www.ziare.com/articole/buget+aprobat+2009.................................................................51
6. Bib- lIiuolgiaranf iVea ..c..a..r.e..l.,. .„..B..u..g..e..t.u..l. .p..e.. .p..r.o..g..r..a..m...e.
.m....u.l.t.i..a.n..u..a..l.”..,. .e..d..i.t.u..r..a. .E...x..p..e..r.t.,. .B...u..c.u...r.e..s.t.i.,. .2..0..0..2 ...............52
- Iulian Vacarel,Tatiana Mosteanu, Florin Georgescu, Florian Bercea, “Finante Publice”,editia
a- IV-a, editura Didactica si Pedagogica ,2004....................................................................52
- http://www.mfinante.ro/............................................................................................................52
- http://www.ziare.com/articole/buget+aprobat+2009................................................................52

1
1. Bugetul de stat - definitie si caracteristici

Activitatea economică se desfăşoară în fiecare ţară potrivit unui mecanism propriu, numit
mecanism economic. Acesta reprezintă un sistem de metode de conducere economică, de obiective
ce determină conducerea şi de structuri  organizatorice (instituţionale, suprastructurale, juridice)
 prin care se efectuează conducerea
În acest sistem de conducere se includ: principiile fundamentale de  conducere,
organizarea economiei şi conexiunile între componentele acesteia,  sistemul pieţei, criteriile de
eficienţă, pârghiile economice, sistemul informaţional.
Principala funcţie a acestui mecanism este cea de conducere şi reglare a
proceselor economice, condiţionate  de  raporturile de interese. Un rol important   în realizarea
acestei funcţii revine pieţei concurenţiale, pe care se reglează raportul  de interese prin
participarea agenţilor economici la formularea cererii şi ofertei, la  înfăptuirea lor şi a echilibrului
economic. În acest context un rol însemnat revine şi  statului, în două ipostaze: agent
economic prin nimic deosebit de ceea ce  reprezintă (ca drepturi, atribuţii şi obligaţii) oricare alt
agent economic, dar şi ca autoritate
 publică  ce crează şi execută cadrul legislativ şi poate influenţa derularea  mecanismului
economic
 prin însăşi forţa sa economică, precum şi prin pârghiile  economico-financiare la care poate
apela, ca de exemplu: pârghia fiscală, pârghia   vamală, pârghia cheltuielilor publice. Aceste pârghii
se adaugă la cele generate de   piaţa însăşi, respectiv preţul, costul, profitul, dobânda ş.a.
Sistemul bugetar este cadrul organizatoric prin care se incaseaza veniturile bugetare, se
repartizeaza si se cheltuie. Reprezinta totalitatea relatiilor economice sub forma baneasca, rezultat al
repartitiei venitului national, relatii ce apar cu prilejul constituirii si repartizarii de fonduri
centralizate la si de la dispozitia statului, precum si a unitatilor administrativ teritoriale, in
scopul
satisfacerii unor interese generale ale societatii ori colectivitatilor publice. Principalele caracteristici
ale acestor relatii economice sunt: continutul economic, exprimarea valorica, rezultatul
repartitiei valorii nou create, constituirea si repartizarea de fonduri centralizate, implicarea
puterii de stat, satisfacerea unor nevoi publice. Sistemul bugetar are asadar componente
distincte, pentru care se
 poate utiliza si expresia de subsisteme bugetare.
  Bugetul public contribuie la realizarea echilibrului între nevoile colective şi mijloacele cu
care se acoperă. În acest scop, se stabileşte un raport între resursele financiare publice provenite,
în
 principal, din impozite şi taxe şi nevoile sociale; în cadrul acestui raport trebuie să se
urmărească respectarea echităţii în repartiţia sarcinii fiscale asupra membrilor societăţii. Astfel,
pe baza puterii de contribuţie a subiecţilor impozabili, se stabileşte capacitatea de satisfacere
a nevoilor generale (utile, necesare sau indispensabile).
Proiectul de buget conferă Parlamentului şi Guvernului posibilitatea de a avea o
imagine de ansamblu asupra raportului dintre valoarea bunurilor materiale şi nemateriale
create în economia financiară publică şi valoarea eforturilor făcute pentru realizarea lor. În
mod similar, autorităţile
 publice locale identifică acest raport şi modul în care se realizează echilibrul dintre nevoi şi
resurse la nivel mezoeconomic.
Bugetul public este instrumentul de programare, de executare şi de control asupra
rezultatelor execuţiei resurselor băneşti ale societăţii şi a modului de repartizare şi utilizare a acestora
 prin cheltuieli publice.
  În sens larg,  bugetul public reprezintă ansamblul documentelor din sectorul public,
care

împreună formează sistemul de bugete. Acesta este un sistem unitar de bugete format din:
•  bugetul de stat;
•  bugetul asigurărilor sociale de stat;
•  bugetele locale;
•  bugetele fondurilor speciale;
•  bugetul trezoreriei statului;
•  bugetele instituţiilor publice autonome;
•  bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat,
bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale,
după caz;
•  bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii;
•  bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi a
căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice;
•  bugetul fondurilor externe nerambursabile.

In domeniul financiar autoritatea publica este obligata sa intocmeasca un plan anual

prin care sa prevada suma veniturilor si cheltuielilor publice. Acest program este supus apoi
discutiei si aprobarii puterii legislative. Principala motivatie pentru intocmirea bugetului este
una de natura financiara si consta in aceea ca, prin structurarea si dimensionare veniturilor ce
urmeaza a se colecta
si a cheltuielilor publice, se asigura o gestionare rationala a fondurilor publice si se vizeaza o
cheltuire eficienta a acestora.

In conditiile finantelor clasice, bugetul public era considerat, ca act legislativ, doar o lista
a cheltuielilor si a veniturilor publice, fara specificare vreunei legaturi cu starea si
perspectivele

economiei nationale.
In conditiile tot mai complexe ale vietii economico-sociale de astazi, doctrina
financiara a completat imaginea despre buget si a legat existenta acestuia de mersul si starea
intregii economii nationale. Astfel, in toate tarile dezvoltate notiunea de buget se refera la
doua structuri diferite:

•  bugetul economiei nationale;

•  bugetul de stat (bugetul propriu-zis ale autoritatii publice).

Bugetul economiei nationale este un plan/program ce se intocmeste anual si cuprinde

totalitatea veniturilor si a cheltuielilor dintr-o economie nationala, indiferent daca aceste sunt
publice sau private. Acest buget cuprinde in fapt, pe langa bugetele autoritatii publice si
totalitatea bugetelor 
  private (ale agentilor economici). De regula, este un buget informativ, orientativ si nu
este executoriu, in consecinta nu se supune aprobarii legislativului. Bugetul economiei nationale
serveste ca baza pentru argumentatia financiar-economica, politica si sociala a guvernului..
Cu ajutorul
„bugetului economiei naţionale”, guvernul poate identifica efectele directe şi indirecte
produse în economie prin aplicarea unor măsuri care vizează creşterea economică.

Bugetul public (de stat) se elaboreaza pornind de la bugetul economiei nationale,

insa cuprinde numai resursele si cheltuielile autoritatii publice. Bugetul public se supune
in mod obligatoriu discutiei amanuntite a Parlamentului si aprobarii acestuia. Dupa aprobarea
de catre Parlament, bugetul de stat devine lege si astfel, este posibila incasarea veniturilor si
efectuarea cheltuielilor publice.

Veniturile şi cheltuielile publice nu sunt simplii indicatori ai bugetului de stat, ci

îndeplinesc rolul unor pârghii folosite de stat pentru stimularea dezvoltării sau restrângerii
unor activităţi, a
  producţiei şi consumului anumitor produse, pentru influenţarea anumitor categorii sociale
în realizarea acţiunilor în care statul este direct interesat.
Bugetul de stat este o categorie fundamentală a ştiinţei finanţelor, la definirea căreia
concură
o abordare juridică şi alta economică.
Sub aspect juridic bugetul reprezintă un act prin care sunt prevăzute şi autorizate
veniturile şi cheltuielile anuale ale statului. “Bugetul de stat prevede şi autorizează, în
formă legislativă, cheltuielile şi resursele statului”. Această definiţie pune în evidenţă
necesitatea aprobării
 parlamentare a indicatorilor bugetari. Fiind un document ce necesită autorizarea prealabilă a
puterii legislative, bugetul de stat are caracter obligatoriu. Totodată se subliniază faptul că
bugetul este un act de previziune a resurselor publice şi a modului de utilizare a acestor
resurse. Bugetul de stat se elaborează pentru o perioadă de un an. Între prevederile înscrise în
legea bugetului de stat şi execuţia veniturilor şi cheltuielilor publice intervin neconcordanţe care
impun anumite corective şi aprobarea de către puterea legislativă a unor rectificări ale bugetului
în cadrul aceluiaşi exerciţiu bugetar.
Legea bugetului de stat este influenţată de concepţiile politice, economice şi sociale
specifice fiecărei perioade, ca şi de interesele grupurilor care exercită puterea politică.
Ca document oficial, bugetul de stat evidenţiază nivelul aprobat al cheltuielilor ce se vor 

efectua în viitor şi mărimea veniturilor ce pot fi mobilizate la dispoziţia statului, ca şi mărimea

veniturilor ce pot fi mobilizate la dispoziţia statului, ca şi durata de timp pentru care se
elaborează
 bugetul.
Abordarea economică a conceptului de buget subliniază corelaţiile macroeconomice şi
în special legătura cu nivelul şi evoluţia produsului intern brut. În teoria economică modernă,
bugetul este considerat ca o variabilă esenţială în determinarea produsului intern brut şi a
nivelului folosiri resurselor. În acest context, politica bugetară generează numeroase dispute, iar
efectele acesteia sunt, cel mai adesea, contraindicatorii.

Structura sistemului bugetar este adecvata organizarii administrative a statului. Astfel, intr-
un stat unitar (spre exemplu, Romania) bugetul de stat este organizat pe doua paliere:
bugetul
administratiei centrale de stat si bugetele administratiei locale. Aceasta este o strucurare
simplificata a sistemului bugetar care insa, in Romania, asa cum precizeaza legea finantelor
publice, este reprezentat de un sistem unitar de bugete: "resursele financiare publice se constituie
si se gestioneaza
 printr-un sistem unitar de bugete, si anume: bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat,
 bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului si bugetele altor instituitii
 publice cu caracter autonom, in conditiile asigurarii echilibrului financiar" 1.

1
Legea Finantelor Publice nr. 72 din 12 iulie 1996
 In statele federale sistemul bugetar este structurat pe trei nivele mari: bugetul
federatiei,
 bugetele statelor membre, ale provinciilor sau ale landurilor si bugetele locale.

O problema esentiala in cadrul procesului bugetar o reprezinta repartizarea veniturilor si

cheltuielilor intre diferitele nivele ale sistemului bugetar. Aceasta repartizare se face in raport
cu

atributiile ce revin la fiecare nivel in realizarea actiunilor publice. Ca regula generala, toate
impozitele indirecte sunt venituri ale administratiei centrale de stat, iar impozitul pe avere se
face
venit la bugetele locale. Impozitele pe venituri se repartizeaza intre organele administratiei centrale si
locale, in functie de sarcinile ce revin fiecarui nivel organizatoric al statului.

2. Principii Bugetare

Principiile bugetare reprezintă o sinteză a experienţei practicii bugetare, dar şi a cerinţelor

exige şi nţelor presupuse de procesul elaborării şi execuţiei bugetului de stat. Principiile bugetare
sunt
riguros formulate şi sunt parte a patrimoniului universal de cunoştinţe şi învăţăminte care ţin
de ştiinţa finanţelor. Legislaţia bugetară se bazează pe aceste principii şi le include ca norme
juridice. Reflectarea lor juridică nu poate fi însă rigidă, ci adaptată intereselor şi
particularităţilor economice caracterizând nu doar statul de referinţă, ci chiar orientarea
regimului de stat, a organului legislativ sau a guvernelor. Acest lucru nu poate fi interpretat ca
o abdicare de la rigoarea ştiinţei, deoarece prin însăşi natura ei ştiinţa economică reprezintă
summumul verificat, ordonat şi sistematizat al cunoştinţelor privind relaţiile economice din
care s-a sintetizat ceea ce este peren şi repetitiv, ceea ce
se produce în majoritatea cazurilor în astfel de relaţii, recunoscând aceasta ca o regulă şi nu ca
un dat absolut. Dacă, de pildă, echidistanţa dreptelor paralele în geometria euclidiană este un
adevăr strict, total nerelativ, în finanţe, de exemplu, echilibrul bugetar este un principiu
exprimând un adevăr 
recomandabil, înţelept, „cuminte” şi „cu minte”, dar nicidecum absolut şi strict. De
aceea, recunoscând şi afirmând principiile bugetare, economiştii, finanţiştii, specialiştii în buget au
formulat şi motivat excepţii pe care conjunctura economico-financiară le poate impune,
excepţii care, în anumite circumstanţe, sunt necesare, tolerabile şi acceptabile, eficiente
chiar.
Cele mai reprezentative principii privitoare la bugetul de stat sunt:
Universalitatea bugetului 
Potrivit acestui principiu în bugetul de stat ar trebui sa se înscrie, în sume integrale,
toate veniturile si toate cheltuielile statului. Prin urmare, fata de acest principiu, este interzisa
înscrierea în
 buget a unor actiuni ale statului numai ca rezultat al compensarii dintre cheltuieli si venituri, adica
per sold. Aceasta interdictie a urmarit sa oblige la reflectarea deplina si exacta a implicatiilor
financiare
ale fiecarei actiuni publice, concretizate, pe de o parte, în cheltuielile necesare si, pe de alta
parte, în veniturile posibile de obtinut. Înscrierea în buget, în mod separat, a veniturilor,
respectiv a cheltuielilor a fost considerata de natura sa ofere o imagine reala asupra
consecintelor financiare ale
actiunilor reflectate în buget si posibilitatea de control asupra corelatiilor necesare, inclusiv în
faza executiei bugetare. Eventuala înscriere ca sold, la cheltuieli sau la venituri, era considerata
neadecvata cerintelor de gestiune a resurselor publice, aceasta nepermitând Parlamentelor sau
altor persoane interesate sa cunoasca si sa compare cheltuielile cu veniturile aferente fiecarei
actiuni si sa identifice eventualele situatii anormale, inacceptabile.

În aplicarea acestui principiu s-au produs, însa, încalcari, acceptându-se trecerea la întocmirea
 buget elor mixte, în care reflectarea cheltuielilor si veniturilor a fost permisa, pentru unele actiuni dupa
 principiul "bruto" (sume integrale), iar pentru altele dupa principiul "neto", (soldul dintre
cheltuielile si veniturile aferente). Asa, de pilda, între actiunile înscrise în bugetul statului dupa
principiul "neto" se pot mentiona cele privind: relatiile cu întreprinderile de stat
(reflectate, fie la venituri din exploatarea acestora, fie la cheltuieli cu subventionarea lor);
relatiile cu institutii publice de cercetare, învatamânt etc., care obtin si unele venituri, din propria
activitate, folosite pentru autofinantare etc.
Aplicarea acestui principiu a creat premisele concentrarii si corelarii resurselor si
cheltuielilor statului într-un cadru unic (acela al bugetului public) opunându-se existentei în afara
acestuia a unor venituri publice destinate acoperirii anumitor cheltuieli nereflectate în
buget, ceea ce facilita si aplicarea celorlalte principii bugetare.

Unitatea bugetului 
Acest principiu presupunea înglobarea într-un singur document, denumit bugetul
general, a tuturor veniturilor si cheltuielilor statului, interzicând retinerea sau separarea anumitor
venituri ori
 parti din venituri pentru a se finanta anumite actiuni publice. Principiul unitatii urmarea sa
asigure cunoasterea si reflectarea, pe baza unei conceptii clare, a veniturilor si cheltuielilor
bugetare, precum si a corelatiei dintre marimile acestora. Pus în corespondenta cu universalitatea
bugetului si cerintele
de echilibrare a veniturilor cu cheltuielile bugetare, principiul unitatii permitea, prin aplicarea
sa, constatarea eventualelor abateri de la conditia de echilibru bugetar prin compararea directa
a celor doua parti ale bugetului (venituri cu cheltuieli). În plus, se oferea posibilitatea unui
control riguros asupra structurii veniturilor si cheltuielilor publice, prevenind pulverizarea
acestora în mai multe documente de reflectare a lor.
Aplicarea principiului unitatii presupune, deci, existenta unui buget unic, care
concentreaza ansamblul relatiilor bugetare ale statului, privind procurarea veniturilor si efectuarea
cheltuielilor sale, favorizând stabilirea de prioritati si optiuni, respectiv luarea deciziilor
bugetare mai bine fundamentate.
Aplicat corect, initial, principiul unitatii bugetare a fost si este, în prezent, încalcat prin
întocmirea si folosirea concomitenta a mai multor documente de reflectare a cheltuielilor si veniturilor 
 bugetare, folosite în paralel cu bugetul general.
O prima abatere de la acest principiu, o reprezinta introducerea si practicarea asa-numitelor 

bugete extraordinare, care presupun separarea unor cheltuieli considerate a avea un

caracter exceptional, prin faptul de a fi generate de fenomene numite exceptionale. Sunt invocate,
în acest
sens, razboaiele, calamitatile naturale etc., care pot provoca, în unele perioade, nevoi deosebit de
mari de resurse pentru a se finanta actiuni cu caracter extraordinar, concretizate în cheltuieli
extraordinare.
Prin urmare, bugetele extraordinare ar avea menirea de a reflecta separat impactul
acestor evenimente, concentrând cheltuielile extraordinare si resursele acoperitoare, de asemenea
extraordinare, cum sunt împrumuturile si emisiunea inflationista de moneda. Existenta
distincta a acestor bugete, implicând scoaterea cheltuielilor si veniturilor extraordinare în afara
bugetului general (ordinar), este argumentata între altele prin necesitatea asigurarii
comparatiilor în timp (de la un an
 bugetar la altul), pe baza unor marimi ce corespund conditiilor obisnuite. Se invoca, astfel,
faptul ca daca resursele si cheltuielile extraordinare, care se înregistreaza numai în anumiti ani
bugetari, s-ar regasi în bugetul general, ordinar, aceasta ar face necomparabile datele si
analizele ar deveni neconcludente.
Pe de alta parte, însa, separarea unor cheltuieli si venituri într-un buget extraordinar nu mai
 permite respectarea altor principii, în primul rând, a conditiei de echilibrare a celor doua parti,
ceea ce influenteaza luarea deciziilor parlamentare legate de aprobarea bugetului si evaluarile
privind impactul asupra situatiei financiare a statului.
O alta forma de încalcare a principiului unitatii bugetului o reprezinta folosirea de
bugete
autonome. Acestea se întocmesc, în mod distinct, de catre colectivitati locale (regiuni, municipii
etc.), întreprinderi sau chiar institutii ale statului care beneficiaza de o larga autonomie
functionala si de gestionare a resurselor publice, în propria activitate. În baza acestei autonomii,
colectivitatile locale, întreprinderile sau institutiile respective întocmesc bugete proprii, autonome,
menite sa le asigure si o larga autonomie financiara. În aceste bugete, sunt înscrise cheltuielile de
efectuat si veniturile proprii, inclusiv eventualele transferuri sau subventii de la stat necesare
echilibrarii lor. Adesea, chiar întreprinderile si mai ales institutiile publice înregistreaza diferente de
cheltuieli reflectate în bugetul de stat numai ca sold de subventionat, fara a fi supuse unui
control riguros în utilizare. Aceasta poate favoriza folosirea neoportuna sau neeficienta a unor
resurse publice, desi autonomia bugetara are ca scop sa permita ridicarea eficientei prin
descentralizarea activitatilor publice si cresterea autonomiei functionale a acestor entitati. În
practica, rezultatele ce se obtin sunt, adesea, contradictorii dar tendinta generala este de extindere
a autonomiei si implicit a folosirii bugetelor autonome.
O alta varianta, asemanatoare celei anterioare, de nerespectare a principiului unitatii bugetului

este practica folosirii de bugete anexe. Aceste bugete (anexe) sunt întocmite de anumite
întreprinderi si institutii publice cu autonomie functionala mai limitata. Ele reflecta prin
continut veniturile si
cheltuielile aferente activitatii acestor entitati publice, ca documente ce se anexeaza la
bugetul statului, fiind însa supuse dezbaterii si aprobarii Parlamentului. Este posibil ca soldul dintre
veniturile si cheltuielile înscrise la bugetele anexe sa reprezinte, fie pierderi, fie profit si acesta
se reflecta, în mod corespunzator, în bugetul statului.
O alta practica ce contravine principiului unitatii bugetului, consta în a se folosi conturile
 speciale de trezorerie. Asemenea conturi se deschid în numele statului, pentru a evidentia
anumite operatiuni cu caracter provizoriu, ale trezoreriei statului în relatiile cu tertii ce
urmeaza a se regla si solda în cursul anului. Operatiunile înregistrate în aceste conturi, care
exprima creante sau datorii ce se acumuleaza si compenseaza pe parcursul anului bugetar, ar
trebui ca la finele perioadei de executie
 bugetara sa se soldeze prin echilibrarea înregistrarilor pe debit cu cele de pe creditul fiecarui
cont. În
 practica, însa, este posibil sa rezulte un sold, fie debitor, fie creditor, dar de cele mai multe ori
acesta reflecta datorii neachitate înca de catre stat. O situatie de acest fel se creaza atunci când
statul acorda avansuri furnizorilor sai, care initial apar înregistrate ca niste creante ale
statului, iar pe masura ce acestia livreaza bunurile, se înregistreaza obligatiile de plata
rezultate, astfel ca, în final, contul respectiv prezinta un sold, exprimând cel mai adesea,
datorii de achitat de catre stat.

Un tip de conturi, similare celor anterioare, a caror functionare se afla în

contradictie cu
 principiul unitatii bugetului, sunt conturile cu afectatie speciala. Aceste conturi evidentiaza
anumite operatiuni privind venituri rezervate de catre stat pentru a efectuarea unor
cheltuieli speciale. Operatiunile înregistrate pe creditul si debitul acestor conturi, au, de
regula, caracter definitiv si, în mod normal, la finele perioadei de gestiune ele ar trebui sa se
închida, dar nu este exclusa constatarea unui sold semnificând obligatii neachitate.
Alte conturi folosite pentru reflectarea separata a unor operatiuni financiare publice
sunt conturile de reglementare , care, în mod obisnuit, evidentiaza anumite transferuri de sume
între guvernele unor tari asociate la realizarea de obiective comune. Ele se alimenteaza cu resurse
destinate expres realizarii acelor obiective si pe seama acestora se efectueaza platile, existând si
în acest caz
 posibilitatea unui sold final.
În fine, cu semnificatii asemanatoare, sunt si conturile de operatiuni monetare,
menite sa evidentieze pierderea sau profitul rezultat din operatiunile de emisiune monetara,
inclusiv din relatiile cu FMI sau cu alte organisme s i institutii financiare internationale.

 Neafectarea veniturilor bugetare

O premisa a aplicarii acestui principiu este teza despre depersonalizarea veniturilor
preluate la fondul bugetar al statului, conform careia, odata încasate la buget, resursele banesti
sunt utilizate global, pierzând legatura cu sursa din care au provenit. În concordanta cu
aceasta teza, principiul neafectarii veniturilor bugetare sustine ca nu pot fi rezervate venituri,
indiferent de sursa, pentru a fi destinate, în mod expres, finantarii anumitor actiuni. În
consecinta, pentru acoperirea tuturor cheltuielilor bugetare se foloseste totalitatea veniturilor încasate
la buget, nefiind permisa separarea sau dislocarea unei parti din acestea pentru a servi
efectuarii unor cheltuieli anume. Conform acestui
 principiu, ar urma ca din resursele bugetare ale statului sa nu se formeze si administreze alte
fonduri
 banesti, cu o afectatie speciala, în afara fondului bugetar (în care sa se acumuleze toate
veniturile). În
 practica, cu deosebire în conditiile societatii moderne, se admite posibilitatea constituirii de fonduri
cu destinatie speciala, (pe seama resurselor bugetare), contravenind flagrant acestui principiu, ca si
celor anterioare. Astfel, între fondurile cu afectatie speciala cel mai frecvent întâlnit este cel
pentru amortizarea datoriei publice, dar alaturi de acesta se administreaza alte fonduri a caror
existenta este legata de obiective considerate speciale, la un moment dat (sanatate, construirea
de drumuri etc.).
 Anualitatea bugetului 
Acest principiu cere ca întocmirea, aprobarea si executia bugetului, inclusiv
încheierea exercitiului bugetar sa se faca în limitele unei perioade de 1 an. Aceasta perioada
de 12 luni este denumita an bugetar, fara a fi obligatoriu ca ea sa se suprapuna pe un an
calendaristic. În mai multe tari se practica variante de an bugetar ce acopera intervale de timp
(parti) din 2 ani calendaristici, dar 
care însumeaza împreuna tot 12 luni. Aplicarea principiului anualitatii bugetului vizeaza anul
bugetar sub doua aspecte:
a) perioada pentru care se întocmeste si se aproba bugetul;
 b) perioada în care se executa bugetul si se încheie exercitiul bugetar.
Astfel, sub primul aspect, se constata practici diferite, de la o tara la alta, în sensul ca mai
multe dintre ele întocmesc si aproba bugetul public pe perioada de un an bugetar suprapusa
pe anul calendaristic (1 ianuarie-31 decembrie), între care Brazilia, Franta, Germania etc. Alte tari,
însa, încep anul bugetar pe parcursul unui an calendaristic, încheindu-l în anul calendaristic
urmator, ca, de

exemplu: Canada, Japonia, Marea Britanie (1 aprilie-31 martie), Australia, Suedia (1 iulie-30
iunie) s.a.m.d. Între cauzele care explica aceste practici, unele au caracter obiectiv, ca de exemplu
economia
axata pe ramuri sezoniere, cum ar fi agricultura, care asigura o mare parte a resurselor bugetare.
Altele însa au caracter subiectiv, între care: traditiile; programul de lucru al parlamentelor etc.
În ambele situatii, însa, Parlamentul este chemat sa se pronunte anual asupra cheltuielilor si
veniturilor înscrise în bugetul pe anul urmator si a rezultatelor privind realizarea prevederilor
bugetare pe anul expirat.
Sub aspectul duratei perioadei de executie bugetara, sunt de asemenea cunoscute, ca optiuni
 posibile, fie suprapunerea acesteia cu cea a anului bugetar, fie prelungirea acestei perioade cu înca 3-6
luni, peste durata unui an, ceea ce implica o abatere de la principiul anualitatii bugetului.
Prima varianta este denumita   sistem de gestiune si se caracterizeaza prin aceea ca la
finele anului bugetar se închide executia bugetara, indiferent de faptul ca unele dintre cheltuieli sau
venituri aferente anului expirat au ramas neconcretizate. În aceasta situatie, se accepta ca eventualele
venituri si cheltuieli, (prevazute, dar nerealizate), sa fie preluate si reflectate în bugetul pe anii
urmatori, iar gestiunea anului respectiv se închide în limita realizarilor înregistrate pâna la expirarea
anului bugetar.
A doua varianta poarta numele de sistem de executie si presupune ca la finele anului
bugetar nu se încheie exercitiul, ci, atât încasarea de venituri, cât si efectuarea de cheltuieli
continua în perioada de prelungire paralel cu executia bugetara pe noul an. Aceasta înseamna
ca pe perioada de prelungire

a executiei bugetului pentru anul expirat vor functiona (în anul curent) doua bugete,
înregistrându-se
 separat veniturile si cheltuielile aferente fiecaruia dintre cei doi ani bugetari si urmând ca
exercitiul
 bugetar pe anul anterior sa se încheie dupa 15-18 luni, în loc de 12 luni.
Încalcari ale principiului anualitatii se mai produc si prin practica aprobarilor date de
catre Parlament, prin bugetul pe un singur an, a cheltuielilor sau veniturilor aferente unor actiuni
extinse pe mai multi ani bugetari. În acest context, a fost lansata si teza renuntarii la principiul
anualitatii si trecerii la întocmirea, aprobarea si executarea bugetului de stat pe perioade de
mai multi ani – la
 bugetele plurianuale, dupa ce, anterior, fusese promovata o varianta a bugetelor pe perioade
egale ciclurilor economice - bugete ciclice. Bugetul plurianual este sustinut tocmai prin invocarea
nevoii de a reflecta mai exact cheltuielile de investitii ale statului în economie, care se extind,
de regula, pe
 perioade de mai multi ani, necesari finalizarii si punerii în functiune a obiectivelor respective.
Prin comparatie bugetul ciclic presupune ca perioada la care se raporteaza corelarea
(echilibrarea) veniturilor cu cheltuielile bugetare sa fie extinsa la cea a unui ciclu economic,
incluzând un numar mai mic sau mai mare de ani bugetari (calendaristici).

 Echilibrarea bugetului 
Acest principiu a fost, la rândul sau, conceput în contextul doctrinei financiare liberale clasice si
  presupune balansarea (egalizarea) veniturilor cu cheltuielile înscrise în bugetul de stat. Potrivit
 principiului echilibrarii se cerea, însa, ca prin bugetul de stat sa se asigure echilibrul între
veniturile curente si cheltuielile totale pe fiecare an bugetar, atât în faza de proiectare-aprobare,
cât si în cea de executie, pâna la închiderea exercitiului bugetar. Dar, mai mult decât alte
principii bugetare, echilibrarea bugetului a suferit interpretari si reconsiderari în conceptia
moderna, admitându-se, mai

întâi, posibilitatea unor neconcordante determinate de dinamica diferita a încasarilor si platilor 

 bugetare. Astfel, s-a constatat ca cheltuielile de efectuat devanseaza, de regula, în prima parte a
anului
 bugetar, veniturile curente încasate, rezultând goluri de casa, sau uneori, excedente si implicit
abateri de la acest principiu.
Pe de alta parte, în mai multe tari, s-a încercat respectarea principiului de echilibrare
numai la nivelul bugetului ordinar, procedându-se, concomitent, la folosirea bugetelor
extraordinare pentru separarea si acoperirea partii corespunzatoare a cheltuielilor din resurse
extraordinare, ceea ce înseamna ca pe ansamblu s-a admis un deficit bugetar. Folosirea conturilor
speciale ale trezoreriei sau altor conturi similare pentru evidentierea de operatiuni bugetare
separate, cu solduri de datorii, exprima, de asemenea, abateri de la acest principiu.
 Alte tari au optat pentru solutii mai ingenioase de mascare a dezechilibrului
(deficitului)
 bugetar. Între acestea, se practica debugetizarea, care semnifica scoaterea în afara bugetului a
unor actiuni de finantat si acoperirea lor din surse speciale sau transferarea de actiuni pe seama
unor institutii publice, de tip CEC, incluzându-le în bugetele acestora, pentru a se acoperi
în resursele atrase de ele.
În contrast total cu cerintele acestui principiu, se manifesta în lumea contemporana o
tendinta accentuata de promovare premeditata a deficitelor bugetare finantate din resurse
extraordinare, ca solutii de relansare a economiilor stagnante sau în criza, ori de stimulare a
cresterii economice.

 Realitatea bugetului 
Acest principiu cere ca atât elaborarea si aprobarea bugetului, cât si urmarirea executiei
sale sa se bazeze pe un sistem informational adecvat, sa se fundamenteze pe date reale si sa
reflecte situatia

financiara reala a statului. În mod concret, el impune ca evaluarile la cheltuieli, respectiv la

venituri, sa aiba corespondent în posibilitatile reale de realizare a lor si sa exprime corect
elementele de efort si
efect pe care se fundamenteaza. Sub acest aspect, se apreciaza ca metodele clasice de
cuantificare a veniturilor si cheltuielilor au, prin continutul lor, un caracter aproximativ si nu
asigura o fundamentare deplina a prevederilor bugetare.
Asigurarea realitatii bugetului presupune colectarea si prelucrarea unui mare volum
de informatii, apelând la modele econometrice, bazate pe determinarile obiective dintre
variabilele implicate si continând un numar mare de ecuatii cu multe necunoscute, rezolvate cu
ajutorul tehnicii electronice de calcul. Din acelasi unghi de abordare, se constata ca între
factorii ce conditioneaza marimea veniturilor sau cheltuielilor bugetare se înscriu si unii de ordin
subiectiv, inclusiv fenomene cu actiune aleatoare sau imprevizibile în faza de întocmire si
aprobare a bugetului pe anul urmator. Asa se poate explica si o practica generalizata în
ultimele decenii, constând în reevaluarea redimensionari pe parcursul anului bugetar al
prevederilor bugetare aprobate de Parlament cunoscute sub denumirea de rectificari ale bugetului
de stat, menite sa reflecte mai realist si sa coreleze mai
 judicios cheltuielile de efectuat cu veniturile acoperitoare.
 Specializarea bugetara
Potrivit acestui principiu, înscrierea în bugetul de stat, aprobarea de catre Parlament si urmarirea
executiei veniturilor si cheltuielilor bugetare trebuie facuta în concordanta cu o schema unitara,

denumita "clasificatie bugetara", care structureaza veniturile, pe de o parte, si cheltuielile, pe de

alta
 parte într-o anumita ordine si pe baza anumitor criterii. Aceasta schema, care se elaboreaza, în
 principiu, de catre Ministerul Finantelor, este obligatoriu de respectat, în toate fazele procesului
 bugetar, fiind considerata o premisa indispensabila asigurarii disciplinei financiare, ordinii bugetare
si controlului asupra gestiunii banului public. O asemenea clasificatie bugetara trebuie sa
satisfaca anumite cerinte, între care: gruparea veniturilor si a cheltuielilor bugetare sa se faca
într-o ordine stricta, sa reflecte provenienta veniturilor si destinatia efectiva a cheltuielilor; sa fie
simpla si clara; sa
 permita întelegerea continutului elementelor de structura la venituri si la cheltuieli; sa
favorizeze efectuarea controlului si analizelor privind situatia financiara a statului. Cerinta ca aceasta
schema sa
fie simpla si clara are în vedere, la rândul sau, o structurare a veniturilor si a cheltuielilor care
sa exprime modul cum se procura veniturile si, implicit, suportatorii sarcinilor fiscale; sa
poata fi interpretata în concordanta cu continutul actiunilor la care se refera cheltuielile si
sa permita întelegerea continutului bugetului, chiar si pentru nespecialisti.
Continutul clasificatiei bugetare, prin care se asigura structurarea efectiva a veniturilor si
cheltuielilor, difera în functie de criteriile ce stau la baza elaborarii acesteia, si anume:
a) Criteriul administrativ (departamental  )
Conform acestuia, atât cheltuielile, cât si veniturile bugetare se înscriu în bugetul de
stat în

raport cu structura aparatului de stat care participa la realizarea lor, respectiv la operatiunile de
plati si încasari bugetare. Ca urmare, gruparea se face în functie de structurarea pe departamente a
institutiilor 
  publice, pornind de la nivelul ministerelor implicate în procurarea veniturilor si efectuarea
cheltuielilor reflectate în bugetul de stat.
b) Criterii economice
În cadrul folosirii acestor criterii, gruparea se face pornind de la sursele pe baza
carora se formeaza veniturile si continutul actiunilor care concretizeaza destinatiile ce se
dau lor, prin cheltuielile de efectuat, structurându-le, atât pe categorii de venituri si de
cheltuieli, cât si pe operatiuni curente (de functionare), respectiv operatiuni de capital (de
investitii).
Se practica, de asemenea, o clasificatie functionala, care pune în prim plan functiile de
 îndeplinit, respectiv sarcinile sau obiectivele urmarite de stat prin actiunile pe care le implica
formarea veniturilor si, mai ales, efectuarea cheltuielilor bugetare (servicii generale, apararea
nationala, dezvoltare economica etc.).

 Publicitatea bugetului 
În raport cu acest principiu, continutul bugetului de stat trebuie adus la cunostinta
publicului,
 bugetul fiind considerat unul dintre documentele de cel mai larg interes public. În acest scop,
sunt folosite mijloacele de informare si publicitate, respectiv presa, radioul, televiziunea etc.,
pentru ca cetatenii sa dispuna de informatii utile, inclusiv sa cunoasca puncte de vedere ale
specialistilor, iar Legea bugetului adoptat de Parlament, ca si datele statistice privind executia
bugetara pe perioade expirate, sunt publicate, în mod oficial. Un aspect al publicitatii, în
sensul acestui principiu, îl reprezinta însasi dezbaterea în Parlament a proiectului de buget si
adoptarea Legii bugetului. Totusi, adesea, se apreciaza ca insuficienta informarea populatiei
asupra continutului real al bugetului, mai ales, pentru ca forma sub care se da publicitatii
bugetul de stat nu permite decât unui numar relativ redus de cetateni sa-si faca o imagine
completa si corecta. Astfel, dupa unele opinii, acest principiu nu este deplin respectat în mai
nici o tara, bugetul dat publicitatii aratând ca un "cimitir de cifre", greu de înteles chiar si de
catre specialistii în domeniu.

3. Procesul bugetar - Definire, etape, trăsături

Aplicarea principiilor bugetare conferă documentului bugetar o anumită configuraţie. El nu

reprezi ntă însă o simplă listă de venituri şi cheltuieli, ci un document extrem de voluminos şi de
complex în care îşi găsesc reflectarea decizii de cea mai mare importanţă. Tocmai de aceea el
este îndelung pregătit, dezbătut şi apoi supus aprobării. Sinteza sa se regăseşte în Legea
anuală a
 bugetului, care trebuie pusă în aplicare de către guvern în etapa execuţiei bugetare. La
încheierea exerciţiului bugetar se întocmeşte contul general de încheiere a bugetului, supus şi
el aprobării
  parlamentului. Organele specializate ale statului supraveghează şi verifică operaţiile bugetare,
supunându-le controlului preventiv şi ulterior.
 Toate aceste activităţi se desfăşoară în faze succesive, cu excepţia controlului, care este
 prezent în toate etapele. Aceste faze sau etape în care se realizează elaborarea proiectului de buget  ,
dezbaterea şi aprobarea lui, execuţia şi încheierea exerciţiului bugetar  , precum şi controlul  asupra
tuturor acestor operaţiuni formează împreună procesul bugetar.
Acesta este un proces deosebit de complex, realizat prin implicarea unui număr foarte
mare de participanţi, unii dintre aceştia având drept de decizie în materie bugetară, alţii
realizând execuţia
 bugetului sau controlul asupra acestuia.
Procesul bugetar prezintă o serie de caracteristici, care conferă acestuia trăsăturile
specifice:
- este un   proces decizional,  deoarece conţinutul său constă în alocarea unor resurse
bugetare limitate în raport cu nevoile societăţii pentru bunuri şi servcii publice;
- este un   proces democratic, deoarece în cursul derulării etapelor sale se manifestă
atât atributele statului de drept, cât şi posibilitatea impunerii intereselor economico –
sociale ale diferitelor grupări de cetăţeni care deţin majoritatea politică de decizie;
- este un  proces preponderent politic, deoarece opţiunile reflectate în buget reprezintă un
act de decizie politică al forţelor majoritare din parlament;
- este un proces ciclic, cu o etapizare riguroasă;
- are un larg impact public, cu implicaţii la nivel macro şi microeconomic, atât în
plan
economic, cât şi în plan social.
Procesul bugetar reprezinta ansamblul actiunilor si masurilor intreprinse de autoritatea statala
competenta cu privire la etapele consecutive ale procedurii bugetare:
- elaborarea proiectului de buget
- aprobarea bugetului
- executarea bugetului
- incheierea executiei bugetare
- controlul executiei bugetului
- aprobarea executiei bugetare. 2

 Elaborarea proiectului de buget 

Potrivit uzanţelor, iniţiativa în materie bugetară are, de regulă, Guvernul. Acesta trebuie
să
 prezinte anual Parlamentului proiectul de lege pentru adoptarea bugetului de stat, însoţit de o
expunere de motive şi de o mulţime de anexe şi calcule de fundamentare.
2
Bugetul pe programe multianual, autor:Iulian Vacarel, editura Expert, anul 2002
 Lucrările pregătitoare sunt efectuate de către Ministerul Finanţelor Publice şi, în paralel,
de către ministere, administraţii locale sau alte instituţii publice care îşi pregătesc propriile
schiţe de
 buget.
Potrivit actualei Legi a finanţelor publice [nr. 500/2002], Ministerul Finanţelor
Publice întocmeşte proiectele pentru întregul sistem unitar de bugete, precum şi proiectele de
legi pentru aprobarea acestora.
Aceste proiecte de buget se întocmesc de către Ministerul Finanţelor Publice pe baza:
a) prognozelor indicatorilor macroeconomici şi sociali pentru anul bugetar pentru care se
elaborează proiectul de buget, precum şi pentru următorii trei ani;
 b) politicilor fiscale şi bugetare;
c) prevederilor memorandumurilor de finanţare, ale memorandumurilor de înţelegere sau
ale altor acorduri internaţionale cu organisme şi instituţii financiare internaţionale, semnate
şi/sau ratificate;

d) politicilor şi strategiilor sectoriale, a priorităţilor stabilite în formularea propunerilor de

buget,
 prezentate de ordonatorii principali de credite;
e) propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite;
f) programelor întocmite de către ordonatorii principali de credite în scopul finanţării
unor acţiuni sau ansamblu de acţiuni, cărora le sunt asociate obiective precise şi
indicatori de rezultate şi de eficienţă; programele sunt însoţite de estimarea anuală a
performanţelor fiecărui program, care trebuie să precizeze: acţiunile, costurile asociate,
obiectivele urmărite, rezultatele obţinute şi estimate pe anii următori, măsurate prin
indicatori precişi, a căror alegere este justificată;
g) propunerilor de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum şi
de transferuri consolidabile pentru autorităţile administraţiei publice locale;
h) posibilităţile de finanţare a deficitului bugetar.
Datorită complexităţii deciziei bugetare, elaborarea proiectului de buget reprezintă un proces
iterativ, care presupune un flux informaţional dublu, respectiv de la Ministerul Finanţelor
Publice către instituţiile bugetare cu atribuţii în furnizarea bunurilor şi serviciilor publice şi
apoi în sens invers.
Lucrările de elaborare a acestor proiecte de buget se etapizează pe baza aşa – zisului
calendar bugetar, prevăzut în Legea finanţelor publice, care conţine termene exacte pentru
finalizarea fiecărei etape a elaborării bugetului, precum şi obligaţii stricte în sarcina
întocmirii
 bugetului:
• până la 31 martie: organele abilitate vor elabora indicatorii macroeconomici şi sociali pentru
anul
  bugetar căruia îi corespunde proiectul de buget, precum şi pentru următorii trei ani,
cu menţiunea că, în măsura în care realitatea o impune, indicatorii respectivi vor fi
actualizaţi pe
 parcursul desfăşurării procesului bugetar;
• până la 1 mai: Ministerul Finanţelor Publice va înainta Guvernului obiectivele politicii
fiscale şi
 bugetare pentru anul bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget şi următorii trei
ani, împreună cu limitele de cheltuieli stabilite pe ordonatorii principali de credite;
Calitatea de ordonatori principali de credite o au, în cazul bugetului de stat,
bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor fondurilor speciale, bugetului trezoreriei statului,
bugetelor instituţilor publice autonome, bugetelor instituţiilor publice finanţate integral sau parţial
din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, după
caz, bugetului

fondurilor provenite din credite externe şi bugetului fondurilor externe nerambursabile,

miniştrii, conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale,
conducătorii 
altor autorităţi publice şi conducătorii instituţiilor publice autonome. Conducătorii instituţiilor 
 publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor principali de credite sunt, după caz,
ordonatori secundari sau terţiari de credite.
Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt primarii unităţilor administrativ
– teritoriale,   primarul general al municipiului Bucureşti,    primarii sectoarelor
municipiului 
 Bucureşti  şi   preşedinţii consiliilor judeţene. Conducătorii instituţiilor publice cu personalitate
 juridică cărora li se acordă fonduri din bugetele locale sunt, după caz, ordonatori secundari
sau
terţiari de credite.
•până la 15 mai: Guvernul aprobă aceste obiective şi limite, după ce le-a analizat, şi
informează comisiile pentru buget, finanţe şi bănci ale Parlamentului asupra
principalelor orientări ale
  politicii sale macroeconomice şi ale finanţelor publice;
• până la 1 iunie : Ministerul Finanţelor Publice, având aprobarea Guvernului, va
transmite ordonatorilor principali de credite o scrisoare – cadru prin care specifică
contextul macroeconomic pe baza căruia vor fi întocmite proiectele de buget, metodologiile
de elaborare a acestora, precum şi limitele de cheltuieli aprobate de Guvern;
•până la 15 iunie : Ministerul Finanţelor Publice comunică ordonatorilor principali de credite
eventuale modificări a limitelor de cheltuieli, adoptate de către Guvern în cazul în
care schimbarea cadrului macroeconomic impune acest lucru. Pe baza limitelor
redimensionate vor fi definitivate proiectele de buget;
• până la 15 iulie:
- ordonatorii principali de credite sunt obligaţi să depună la Ministerul Finanţelor
Publice
 propunerile pentru proiectul de buget şi anexele la acesta, pentru anul bugetar următor,
cu încadrarea în limitele de cheltuieli, şi estimările pentru următorii trei ani,
însoţite de documentaţii şi fundamentări detaliate;
- Camera Deputaţilor şi Senatul, cu consultarea Guvernului, îşi aprobă bugetele proprii şi
le înaintează Guvernului în vederea includerii lor în proiectul bugetului de stat;
- autorităţile administraţiei publice locale au aceeaşi obligaţie pentru propunerile de
transferuri consolidate şi de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;

Începe, de acum, examinarea proiectelor primite la Ministerul Finanaţelor Publice prin

compararea cifrelor înscrise în aceste proiecte cu cele precizate prin limitele de cheltuieli
comunicate. Se poartă discuţii cu ordonatorii principali de credite asupra nivelului maxim
al cheltuielilor bugetare pentru fiecare minister, instituţie centrală sau administraţie locală. Desigur
că intervin conflicte de interese, se exercită presiuni, fiecare ordonator de credite încercând să
obţină un nivel cât mai ridicat al cheltuielilor, iar Ministerul Finanţelor Publice, având grijă de
echilibrul de ansamblu şi ţinând seama de priorităţile din programul de guvernare, încearcă să
tempereze excesele. În caz de divergenţe, hotărăşte Guvernul.
• până la 1 august: ordonatorii de credite îşi definitivează, după soluţionarea divergenţelor,
propriile
 bugete şi le depun la Ministerul Finanţelor Publice;
• până la 30 septembrie: Ministerul Finanţelor Publice, pe baza proiectelor de buget
definitivate
  primite de la ordonatorii principali de credite şi a bugetului propriu, întocmeşte
proiectele legilor bugetare anuale şi proiectele bugetelor, pe care le depune la Guvern.
Proiectul legii
 bugetului de stat este însoţit de un raport privind situaţia macroeconomică pentru anul bugetar 
 pentru care se elaborează proiectul de buget şi proiecţia acesteia în următorii trei ani.
Acest raport va cuprinde un rezumat al politicilor macroeconomice în contextul cărora
au fost elaborate proiectele de buget, precum şi strategia Guvernului în domeniul investiţiilor
publice.
 Raportul şi proiectele legilor bugetare anuale vor exprima politica fiscal – bugetară a
Guvernului, precum şi alte informaţii relevante în domeniu;
• până la 15 octombrie: Guvernul dezbate şi definitivează aceste proiecte, ale legilor bugetare
şi ale
 bugetului, şi le înaintează Parlamentului spre adoptare.
Odată cu însuşirea acestor proiecte de legi de către Guvern şi remiterea acestora
Parlamentului, se încheie prima etapă a procesului bugetar, aceea privind elaborarea
proiectelor de
 buget.

 Aprobarea bugetului de către Parlament 

Procedura dezbaterii şi aprobării bugetului în Parlament diferă de la o ţară la alta, în

funcţie de modul de organizare a acestuia (sistem unicameral sau bicameral) şi în funcţie de
tradiţie. În ţările cu sistem bicameral, atribuţiile celor două camere pot să fie aceleaşi sau pot
fi diferite. De regulă însă camera inferioară are prioritate în materie bugetară, în sensul că este
prima care analizează
 proiectul de buget şi este cea care decide în ultimă instanţă.
În unele ţări, şeful executivului sau ministrul finanţelor prezintă, mai întâi, de regulă,
în camerele reunite, raportul asupra proiectului de buget, cu referiri la execuţia bugetului de anul în
curs şi proiecţia cifrelor bugetare pentru anul viitor. Uneori acest raport este mult mai amplu,
referindu-se la bugetul economic în ansamblul lui şi nu numai la componenta sa financiară.
Urmează ca apoi documentele să fie analizate în comisiile camerelor care au dreptul să
formuleze amendamente.
În multe ţări însă, inclusiv în România, comisiile permanente pentru buget, ce
funcţionează

 pe lângă cele două camere, sunt cele care primesc mai întâi proiectele guvernamentale spre
analiză şi amendare, abia apoi proiectul, cu amendamentele propuse, înaintându-se spre dezbatere
camerelor.
În privinţa analizei, dezbaterii, amendării şi aprobării bugetului, în practică există două
soluţii:
-dreptul Parlamentului de a aproba bugetul aşa cum a fost el întocmit de către Guvern sau de
a-l respinge fără a-i putea aduce amendamente;
 -dreptul de a-i aduce modificări, propunerile de amendamente făcându-le, de obicei,
comisiile
 permanente pentru buget. Aceste modificări se fac, în principiu, în sensul reducerii cheltuielilor
şi sporirii veniturilor înscrise în proiectul guvernamental şi nu în sens invers. Acolo unde se
poate
  proceda şi invers, legislaţia obligă să se prezinte propuneri adecvate de compensare a reducerii
veniturilor sau a sporirii unor cheltuieli.
În România, documentele dezbătute de către comisiile specializate pentru buget, finanţe şi
 bănci sunt transmise spre avizare şi altor comisii permanente interesate, precum şi compartimentului
tehnic – legislativ al fiecărei camere. Aceste organisme au şi ele dreptul de a propune
amendamente. Se exercită şi în această etapă puternice presiuni pentru acceptarea unor
solicitări de majorare a alocaţiilor de care vor beneficia diferiţi ordonatori principali de
credite. La dezbateri, în comisiile camerelor participă şi ministrul finanţelor şi ceilalţi
miniştri interesaţi.
Propunerile de amendamente pot să difere de la o comisie la alta. În acest sens, se
constituie o comisie mixtă de mediere, iar, în final, cele două comisii reunite întocmesc un
raport comun prin care propun acceptarea proiectelor de lege (cu sau fără amendamente) sau
respingerea acestora.
Urmează apoi dezbaterea proiectelor în camerele parlamentului. În unele ţări, inclusiv în
România, această dezbatere are loc în camerele reunite, după ce, în prealabil, ministrul
finanţelor a

 prezentat raportul asupra proiectului de buget, iar comisiile permanente au prezentat raportul
lor comun.
În prima fază are loc o dezbatere generală asupra proiectului de buget, la care,
reprezentanţii diferitelor grupuri parlamentare, îşi prezintă punctul lor de vedere, opoziţia
criticând de obicei
 proiectul prezentat, iar reprezentanţii puterii susţinând propunerile executivului.
În finalul acestei dezbateri generale, ministrul finanţelor prezintă, în numele Guvernului,
  poziţia acestuia cu privire la problemele ridicate de către reprezentanţii diferitelor grupuri
 parlamentare.
Dacă prin raportul lor comun, cele două comisii permanente au propus respingerea
 proiectului guvernamental, după încheierea dezbaterilor generale, preşedintele şedinţei comune poate
cere Parlamentului să se pronunţe prin vot asupra acestei propuneri.
Dacă însă raportul comun al comisiilor a fost favorabil proiectului de buget, cu sau
fără modificarea acestuia, atunci se trece la faza a doua a dezbaterilor din şedinţa comună
consacrată analizei şi votării legilor bugetare.
Bugetele se aprobă de parlament pe ansamblu, pe părţi, capitole, subcapitole, titluri,
articole,
 precum şi alineate, după caz, şi pe ordonatorii principali de credite, pentru anul bugetar, precum
şi creditele de amgajament pentru acţiuni multianuale.
 Potrivit legislaţiei româneşti, dacă legile bugetare anuale, depuse în termen legal, nu au
fost adoptate de către Parlament până cel târziu la data de 15 decembrie a anului anterior
anului la care se referă proiectul de buget, Guvernul va solicita Parlamentului aplicarea
procedurii de urgenţă. Dacă totuşi legile bugetare nu au fost adoptate cu cel puţin 3 zile înainte
de expirarea exerciţiului bugetar, Guvernul îşi îndeplineşte sarcinile pe baza unor avansuri
lunare în limita a 1/12 din prevederile
 bugetelor anului precedent sau din sumele propuse în proiectul de buget, în situaţia în care
acestea sunt mai mici decât cele din anul anterior. Instituţiile publice şi acţiunile noi, aprobate
în anul curent, dar care încep cu data de 1 ianuarie a anului bugetar următor, vor fi finanţate,
până la aprobarea legii
 bugetare, în limita a 1/12 din prevederile acestora cuprinse în proiectul de buget.
Legile bugetare anuale adoptate de către Parlament trebuie să fie apoi promulgate de
către Preşedinte şi publicate în Monitorul Oficial pentru a putea fi puse în aplicare.
Bugetul, în ansamblui lui, este un document extrem de voluminos, el cuprinzând adesea peste
15.000 de pagini. Ceea ce se publică în Monitorul Oficial este doar Legea bugetului de stat şi

respectiv Legea bugetului asigurărilor sociale de stat, care cuprind circa 20 de pagini de text şi
anexele lor.
În articolele Legii bugetului de stat sunt înscrise:
-volumul total al veniturilor, cheltuielilor şi a deficitului bugetar, aşa cum au fost acestea
aprobate de către Parlament;
-structura veniturilor în raport cu natura şi provenienţa lor;
-structura economică a cheltuielilor grupate în cheltuieli curente, cheltuieli de capital şi
operaţiuni financiare, precum şi regulile ce trebuie respectate de către cei care decid în privinţa
efectuării acestor cheltuieli;
-structura cheltuielilor în raport cu destinaţiile lor: servicii publice generale; apărare, odine
 publică şi siguranţă naţională; cheltuieli social – culturale; cheltuieli pentru servicii şi dezvoltare
 publică; cheltuieli pentru acţiuni economice; pentru fonduri la dispoziţia Guvernului şi pentru
cheltuieli aferente datoriei publice;
-transferurile, cotele şi sumele defalcate pentru bugetele locale; veniturile şi cheltuielile Fondului
naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
Toate acestea îşi găsesc detalierea în anexele la legea bugetului de stat , ce fac
parte integrantă din legea aprobată, ca de exemplu:
 -sinteza bugetului de stat, detaliată la venituri pe capitole şi subcapitole, iar la cheltuieli pe
capitole, subcapitole, paragrafe şi titluri;
-sinteza cheltuielilor bugetare pe surse de finanţare, cu detaliere pe părţi, capitole,
subcapitole,
 paragrafe, titluri, articole şi alineate, după caz;
-bugetele ordonatorilor principali de credite li anexele la acestea;
-sume defalcate pentru bugetele locale;
-categorii de venituri şi cheltuieli aferente bugetelor locale;
-veniturile şi cheltuielile Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, detaliate
corespunzător;
-alte anexe.
Legea bugetului asigurărilor sociale de stat cuprinde:
-volumul total al veniturilor, cheltuielilor şi excedentul bugetar aferent acestui buget;
-structura veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat;

-structura economică şi funcţională a cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat;

-dispoziţii referitoare la bugetul asigurărilor pentru şomaj;
-dispoziţii referitoare la Fondul de garantare pemtru plata creanţelor salariale [constituit prin
Legea 200/2006];
-reglementări specifice exerciţiului bugetar.

Anexele Legii bugetului asigurărilor sociale de stat cuprind:

-sinteza bugetului asigurărilor sociale de stat, detaliată la venituri pe capitole şi subcapitole,
iar la cheltuieli pe părţi, capitole, subcapitole, paragrafe, titluri, articole şi alineate, după
caz;
-sinteza fondurilor alocate pe surse de finanţare şi titluri de cheltuieli;
-sume alocate din credite externe detaliate pe capitole, subcapitole, paragrafe, titlrui de cheltuieli,
articole şi alineate, după caz;
-programul de investiţii publice pe grupe de investiţii şi surse;
-sinteza veniturilor şi cheltuielilor bugetului asigurărilor pentru şomaj;
-alte anexe.
Astfel, bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor
speciale, bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat şi bugetele fondurilor
externe
nerambursabile se adoptă prin lege.
   Bugetele locale se aprobă de către consiliile locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor,
sectoarelor, judeţelor şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz.
 Bugetele instituţiilor publice autonome se aprobă de către organele abilitate în acest scop
 prin legi speciale.
 Bugetele instituţiilor publice finanţate parţial  din bugetul de stat, bugetul asigurărilor
sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul creditelor externe, bugetul fondurilor
externe nerambursabile se aprobă prin lege, ca anexe la bugetele ordonatorilor principali de
credite, iar dacă sunt finanţate integral  din bugetele de mai înainte, atunci bugetul
respectivelor instituţii publice se aprobă de către ordonatorii de credite ierarhic superior
al acestora.
  Bugetele instituţiilor publice care se finanţează integral din venituri proprii se
adoptă de către organul de conducere al instituţiei publice şi cu acordul ordonatorului de
credite ierarhic superior  .
 Bugetul trezoreriei statului se aprobă prin hotărâre a Guvernului  .

 Execuţia bugetului 

Odată legea bugetară aprobată şi promulgată, se trece la cea ce-a treia etapă a procesului
 bugetar şi anume la execuţia bugetului.   Aceasta înseamnă încasarea veniturilor şi
efectuarea cheltuielilor autorizate de către Parlament prin aprobarea legilor bugetare.
Sarcina revine Guvernului, care o realizează prin organul său specializat, şi anume Ministerul
Finanţelor Publice. În execuţia bugetului sunt implicaţi însă mii de participanţi, atribuţiile
acestora, de dispoziţie sau de

execuţie, fiind riguros delimitate potrivit principiului separării funcţiilor. Grija principală a acestora
este de a asigura încasarea veniturilor cel puţin la nivelul aprobat şi efectuarea cheltuielilor în
limitele şi pentru destinaţiile aprobate.
Înseamnă că veniturile înscrise în buget reprezintă sarcini minime. Depăşirea acestora
(cu excepţia celor extrabugetare) nu reprezintă un act de indisciplină bugetară dacă nu au fost
încălcate legile fiscale. Atenţia este deci îndreptată spre identificarea tuturor surselor de
venituri şi încasarea integrală a sumelor cuvenite statului, fără săvârşirea de abuzuri
fiscale.
În schimb, în cazul cheltuielilor, sumele înscrise în buget reprezintă limite 
maxime. Efectuarea de cheltuieli peste plafonul aprobat sau pentru alte scopuri decât cele
pentru care s-a obţinut aprobarea, reprezintă o încălcare a disciplinei financiare, iar cei
vinovaţi sunt sancţionaţi.
Aici preocuparea este aceea de a efectua cheltuieli în limitele, condiţiile şi pentru destinaţiile
legale, evitându-se deturnările de fonduri, risipa şi abuzurile.
Pentru a se putea trece la execuţia de casă a bugetului, adică la încasarea propriu –
zisă a veniturilor şi la efectuarea plăţilor pe seama resurselor bugetare alocate, trebuie
efectuate câteva operaţii prealabile. Mai întâi, cifrele anuale aprobate prin lege pentru venituri
şi cheltuieli trebuie repartizate pe trimestre, în funcţie de termenele legale de încasare a
veniturilor şi de eşalonarea în timp a cheltuielilor. Urmează apoi deschiderea creditelor sau
alimentarea conturilor ordonatorilor de credite, deschise la trezoreria statului, condiţie
indispensabilă pentru ca alocaţiile să poată fi folosite. Alocarea resurselor se face în limita
creditelor aprobate pe destinaţiile legale, în raport cu gradul de folosire a resurselor puse la
dispoziţie anterior. Ordonatorii de credite au obligaţia de a folosi alocaţiile primite numai în
limita şi pentru destinaţiile aprobate şi numai pentru cheltuieli strict legate de activitatea
instituţiei pe care o conduc.
Execuţia de casă a bugetului se realizează fie prin Banca Centrală şi băncile specializate,
fie

 prin instituţii specializate ale Ministerului Finanţelor sau, de cele mai multe ori, printr-un
sistem mixt.
În România, execuţia de casă a ugetului a fost asigurată, până în anul 1992, de către
Banca
 Naţională în cooperare cu băncile specializate, iar din 1992 s-a înfiinţat trezoreria finanţelor
publice [Hotărârea Guvernului 78/1992], care a preluat execuţia de casă a bugetului.
Fazele şi metodele folosite în execuţia bugetară sunt diferite pentru venituri şi
cheltuieli. Există de altfel o delimitare riguroasă între execuţia părţii de venituri şi execuţia
părţii de cheltuieli în virtutea interdicţiei de a se efectua plăţi direct din venituri şi în
conformitate cu regula non – contractării veniturilor şi cheltuielilor.
Execuţia părţii de cheltuieli ridică probleme mai complexe şi de aceea sunt riguros
delimitate fazele ce trebuie parcurse şi competenţele organelor de dispoziţie (ordonatorii de credite)
şi a celor de execuţie (casierii sau contabilii plătitori).
Primele trei faze, adică angajarea, lichidarea şi ordonanţarea sunt de competenţa
ordonatorilor de credite, iar cea de-a patra, plata propriu – zisă, este realizată de organele de
execuţie. Prin angajarea cheltuielii  de către o instituţie publică finanţată din buget se
înţelege asumarea obligaţiei acesteia de a plăti în viitor o sumă de bani unei terţe persoane
fizice sau juridice. Angajarea trebuie să aibă temei legal. Ea se realizează în cazul achiziţionării
 bunurilor sau serviciilor 
 prin încheierea unui contract, emiterea unei comenzi sau acceptarea unei oferte. Unele obligaţii se
nasc prin adoptarea unei decizii de numire în funcţie, în cazul angajării unui funcţionar public,
printr- o hotărâre judecătorească cu titlu executoriu prin care instituţia este obligată să
efectueze unele plăţi, sau angajarea poate rezulta din legile adoptate de către Parlament cu
privire la introducerea unei noi grile de salarizare pentru bugetari, care duce la majorarea
salariilor, cu privire la indexarea salariilor sau acordarea unor compensaţii.
 Lichidarea cheltuielii  are două faze:
- faza în care se constată faptic şi pe bază de acte justificative realizarea operaţiei
angajate sau dispuse în prealabil şi
- faza în care se stabileşte suma datorată beneficiarului. În raport cu gradul de îndeplinire
a obligaţiei consemnate cu prilejul angajării prealabile, suma datorată coincide sau nu
cu cea stabilită în momentul angajării cheltuielii.
Ordonanţarea plăţii  se realizează prin emiterea unui ordin sau a unei dispoziţii de
plată adresată casierului, prin care, în urma lichidării, se dispune plata sumei cuvenite
beneficiarului.
Angajarea şi efectuarea de cheltuieli se aprobă şi se efectuează numai dacă pe documentul
respectiv există viza de control financiar preventiv. Pentru cheltuielile consolidate sau cu caracter
sistematic,
 precum plata salariilor funcţionarilor publici sau plăţile în contul serviciului datoriei publice,
plăţile se pot efectua fără o ordonanţare prealabilă. Aceasta nu înseamnă însă că statele de plată
nu trebuie să poarte viza de control financiar preventiv.
 Plata propriu – zisă este obligaţia de achitare a sumei datorate beneficiarului.
În execuţia părţii de venituri se respectă, de asemenea, principiul separării funcţiilor,
iar operaţile care se realizează diferă în raport cu felul veniturilor cuvenite statului.
Există astfel, potrivit naturii veniturilor, două feluri de proceduri: proacedurile fiscale şi
 procedurile nefiscale.
La rândul lor, procedurile fiscale sunt diferite pentru impozitele directe şi pentru cele
indirecte.
În cazul impozitelor directe, procedurile presupun, în virtutea principiului separării
funcţiilor, două faze şi anume: faza deciziilor administrative şi faza deciziilor contabile.
Executată de către aparatul fiscal specializat din subordinea Ministerului Finanaţelor Publice,
faza administrativă comportă trei operaţii tehnice şi anume: aşezarea, lichidarea şi emiterea titlului de
 percepere.
  Aşezarea implică identificarea materiei impozabile, atunci când faptul generator de
impozite s-a aprodus, şi evaluarea acesteia. Aşezarea reprezintă o operaţie de maximă
importanţă pentru evitarea evaziunii fiscale pe calea clandestinismului sau a subevaluării
materiei impozabile.
Lichidarea constă în stabilirea mărimii impozitului datorat de către fiecare
contribuabil în funcţie de baza de calcul a impozitului (materia impozabilă evaluată) şi regimul
fiscal de impozitare (cotele sau sumele fixe stabilite prin lege pentru unitatea de impunere şi
eventualele facilităţi fiscale de care poate beneficia, potrivit legii, contribuabilul). Suma
datorată de către fiecare contribuabil reprezintă debitul său fiscal.
 Emiterea titlului de percepere a impozitului constă în înscrierea debitului fiscal ce urmează a
fi încasat de la fiecare contribuabil într-un act sau dispiziţie prin care se autorizează perceperea
 propriu – zisă a impozitelor.
Faza execuţiei contabile încheie procedura în cazul impozitelor directe, constând în
  perceperea propriu – zisă a acestora de către agenţi încasatori sau contabili încasatori ce aparţin
trezoreriei statului sau unităţilor ce efectuează cu mandat operaţiile de încasare a
impozitelor.
Procedura de execuţie a impozitelor indirecte se caracterizează prin faptul că nu se aplică
întocmai separarea funcţiilor. De exemplu, în cazul taxelor vamale, aşezarea, lichidarea şi
perceperea se realizează deodată, cu ocazia vămuirii mărfii şi a achitării taxelor vamale
stabilite. Aici un rol considerabil îl are plătitorul care întocmeşte declaraţia vamală, organul
administrativ verificând exactitatea datelor.
Există şi proceduri nefiscale practicate în unele ţări prin emiterea unui ordin de vărsare
sau
de încasare prin care datornicul este invitat pe cale amiabilă să-şi achite datoria, în caz contrar
fiind sesizată instanţa, sau procedura de încasare forţată, caz în care se emite un titlu
executoriu (pentru acele creanţe ale statului care nu au un mod special de încasare).

 Încheierea execuţiei bugetare

Ministerul Finanţelor Publice are obligaţia de a urmări şi supraveghea în permanenţă

mersul execuţiei bugetului şi de a prezenta rapoarte periodice pentru informarea Guvernului
cu privire la starea de echilibru a bugetului.
El foloseşte în acest sens dările de seamă contabile trimestriale ale ordonatorilor de
credite şi urmăreşte conturile privind execuţia de casă a bugetului prin trezoreria statului.
 La încheierea exerciţiului bugetar, Ministerul Finanţelor Publice trebuie să
întocmească contul general anual de execuţie a bugetului de stat şi, respectiv, contul de
execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat, care au ca anexe conturile anuale de execuţie
a bugetelor fondurilor speciale şi bugetele ordonatorilor principali de credite, inclusiv anexele la
acestea.
Momentul întocmirii depinde de metoda folosită în realizarea exerciţiului bugetar.
Dacă se foloseşte metoda de gestiune, atunci conturile bugetului se închid în ultima
zi a anului bugetar, astfel că în contul general anual de execuţie se vor reflecta veniturile
efectiv încasate şi cheltuielile efectuate până la sfârşitul anului. În acest caz, veniturile
cuvenite bugetului şi neîncasate şi cheltuielile angajate, dar neefectuate până la sfârşitul
anului se transmit în bugetul următor şi se vor reflecta în contul anual al exerciţiului
următor.
Dacă se aplică metoda de exerciţiu, atunci contul general anual se va întocmi după
expirarea
  perioadei de prelungire a execuţiei pentru bugetul anului încheiat, el reflectând veniturile
şi cheltuielile anului expirat, chiar dacă unele dintre ele s-au realizat după încheierea
exerciţiului
 bugetar.
Conturile anuale de execuţie cuprind:
a) la venituri: prevederi bugetare iniţiale, prevederi bugetare definitive şi încasări realizate;
 b) la cheltuieli: credite bugetare iniţiale, credite bugetare definitive şi plăţi efectuate.
Prin compararea încasărilor realizate cu plăţile efectuate se poate aprecia starea de
echilibru a
 bugetului încheiat, diferenţa favorabilă apărând ca excedent definitiv, iar cea nefavorabilă ca deficit
al bugetului.
Conturile generale întocmite de către Ministerul Finanţelor Publice se prezintă
Guvernului spre analiză şi însuşire. Odată însuşite de Guvern, se înaintează până la data de
1 iulie a anului următor Parlamentului spre aprobare.
Ministerul Finanţelor Publice este obligat să întocmească şi să anexeze la contul general
de execuţie a bugetului de stat şi contul general al datoriei publice. Acesta cuprinde conturile
datoriei
 publice interne şi datoriei publice externe directe a statului şi situaţiile garanţiilor
guvernamentale
 pentru credite interne şi pentru credite externe primite de către alte persoane juridice.
Controlul execuţiei bugetare

După primirea contului privind execuţia bugetară, Parlamentul transmite documentul

instituţiei supreme de control financiar extern care, în cele mai multe ţări, inclusiv în România,
 poartă denumirea de Curte de Conturi.
În privinţa contului de execuţie bugetară, Curtea de Conturi efectuează la fiecare instituţie
  publică controlul ulterior, vizând legalitatea şi realitatea datelor cuprinse în acest document.
Ea verifică eficienţa, eficacitatea şi economicitatea execuţiei bugetare, pronunţându-se şi asupra
calităţii gestiunii banilor publici la nivelul fiecărei instituţii şi pe ansamblul bugetului. La
încheierea verificărilor efectuate prin structurile sale funcţionale, dacă nu se constată
ilegalităţi şi prejudicii aduse fondurilor publice, Curtea de Conturi emite actul de descărcare
de gestiune a conducătorului (ordonatorului de credite) fiecărei instituţii publice. Dacă se constată
operaţiuni ilegale, generatoare de pagube materiale, acestea se recuperează prin organele de
jurisdicţie ale Curţii de Conturi.
În final, Curtea de Conturi întocmeşte Raportul public, care stă la baza dezbaterilor în
Parlament în vederea aprobării legilor anuale de execuţie a bugetelor publice.
Organizarea şi funcţionarea controlului financiar, în general, asupra execuţiei
bugetare, în special, prezintă particularităţi de la o ţară la alta. Important este ca, prin
formele concrete de organizare şi funcţionare a controlului financiar, să se evite manifestarea
conflictului de interese şi să se realizeze controlul reciproc al puterilor în stat, în sensul că
organul care gestionează bugetul (guvernul) să fie controlat şi de o entitate publică exterioară
acestuia, aprobarea execuţiei bugetare

efectuând-o o altă putere în stat, respectiv forul legiuitor (parlamentul).

Deşi am prezentat controlul ca o etapă distinctă a procesului bugetar, în realitate el
este
 prezent, aşa cum subliniam încă de la început, în toate fazele procesului bugetar, deşi activitatea
cea mai intensă se realizează de-a lungul execuţiei bugetare.
Obiectul controlului bugetar îl reprezintă actele de decizie şi de execuţie ale tuturor 
  persoanelor implicate în procesul bugetar, începând cu Guvernul, continuând cu ordonatorii
de credite şi terminând cu simplii mânuitori ai banului public. În toate cazurile se urmăreşte
respectarea strictă a legilor şi disciplinei bugetare, încasarea integrală şi la timp a veniturilor,
prevenindu-se evaziunea, dar şi abuzurile fiscale, cheltuirea judicioasă a resurselor alocate, în
limitele şi pentru destinaţiile alocate.
 Şi în domeniul controlului bugetar, controlul cel mai eficace este cel  preventiv, menit să
asigure respectarea legalităţii, oportunităţii şi eficienţa în mânuirea banului public. Cel
concomitent,  exercitat cu prilejul efectuării plăţii are o eficacitate mai redusă, verificându-se doar dacă
operaţiile anterioare de angajare, lichidare şi ordonanţare s-au făcut corect. Controlul ulterior 
este doar constatativ, prin măsurile şi sancţiunile aplicate putându-se cel mult preveni actele de
indisciplină financiară în viitor, existând puţine şanse de a se repara prejudiciile aduse statului
prin evaziune fiscală sau prin risipa în cheltuirea banului public.

 Aprobarea execuţiei bugetare

Pe baza raportului privind contul de execuţie bugetară, elaborat de instituţia

specializată de control al finanţelor publice, Parlamentul declanşează procedura de dezbatere şi
aprobare a acestuia. Mai întâi are loc analiza raportului în comisiile permanente reunite de
buget, finanţe şi bănci ale forului legislativ, iar apoi se dezbate în plenul Parlamentului
proiectul de Lege privind aprobarea contului de execuţie bugetară.
Cu această ocazie se prezintă de către executiv sinteza evoluţiilor economico –
financiare din anul la care se referă execuţia bugetară şi factorii care au influenţat evoluţia
acesteia. Apoi are loc exprimarea punctelor de vedere ale formaţiunilor politice reprezentate
în forul legislativ, prilej cu care se fac aprecieri privind calitatea gestiunii bugetare comparativ cu
prevederile bugetului aprobat. Totodată, se pot avansa propuneri privind modificarea unor legi
în vederea creşterii eficienţei utilizării banilor publici. În continuare, se trece la discutarea pe
articole a proiectului legii privind
aprobarea contului de execuţie bugetară. În conţinutul său, pe lângă articolele privind aprobarea
contului respectiv, se pot introduce prevederi referitoare la continuarea verificării de către Curtea de
Conturi a anumitor aspecte ale execuţiei bugetare şi raportarea către Parlament a
constatărilor rezultate şi a măsurilor legale aplicate.
Votul final favorabil asupra proiectului de lege privind aprobarea contului de execuţie
 bugetară marchează încheierea etapelor componente ale procesului bugetar. 3

 Etapele procesului bugetar la nivelul autoritatilor publice centrale din Romania

3
 Manual “Finante Publice”,editia a-IV-a,autori: Iulian Vacarel,Tatiana Mosteanu,Florin Georgescu,Florian Bercea,editura Didactica si
Pedagogica,anul2004
 Ministerul Finantelor Publice Guvern Parlament
Aproba propunerile Este informat de Guvern asupra
Propune obiectiveleMFP  principalelor orientari ale politicii macro- economice si ale finant
 politicii fiscale si bugetare
,impreuna culimitele de cheltuieli pe ordonatori
 principali de credite.

MFP Ordonatori principali de credite

Ordonatorii principali
and contextul macroeconomic care sta la baza intocmirii bugetului,metodologiile de credite
de elaborare a acestuia si limitele de cheltuieli aprobate de guvern
Elaboreaza proiectele de buget Executia bugetului aprobat de parlament
 propriu cu incadrarea in limitele de cheltuieli aprobate de Guvern

MFP Curtea de Conturi

Primirea darilor de seama contabile
Verificarea
si elaborarea
contului
pe de executie bugetara si transmiterea la
 baza acestora ,a contului de executie
 parlament
bugetaraa raportului privind controlul efectuat

MFP Guvern
Elaboreaza Aproba
 proiectul legii  proiectul legii
 bugetare si al  bugetare si al
 bugetului  bugetului

Guvern
Aprobarea pentru supunere spre adoptare de catre Parlament
 parlament a controlului de executie bugetara
Analiza raportului Curtii de Conturi si adoptarea
 proiectului legii de aprobare a contului de executie
 bugetara

Parlament
Dezbate si aproba
 proiectul de lege
 privind bugetul Parlament
Primirea contului si transmiterea acestuia spre verificarea Curtii de Conturi
4. Bugetul de Stat in perioada 2008 – 2009

Bugetul general consolidat este formulat pentru anul 2008 la un nivel al veniturilor de
39,6% din produsul intern brut, in crestere cu 2,7 puncte procentuale fata de anul 2007, cel mai
ridicat nivel

din ultimii ani, si un nivel al cheltuielilor de 42,3% din produsul intern brut, in crestere cu 2,7
puncte
 procentuale fata de anul 2007, cu un deficit bugetar estimat la 2,7% din produsul intern brut,
sub
limita de 3 % prevazuta de Tratatul de la Maastricht, acelasi ca in anul 2007, ceea ce
reflecta un
 proces continuu de consolidare fiscala.

 Proiectia veniturilor  si cheltuielilor bugetului general consolidat pe anul 2008 reflecta

urmatoarele aspecte4:
•bugetul de stat, cea mai importanta componenta a bugetului general consolidat, se situeaza
pe
 primul loc ca pondere in produsul intern brut, veniturile sale reprezinta 15,5%, cheltuielile 18,2
%,
iar deficitul 2,7 %, in timp ce veniturile sale reprezinta 39,2% din veniturile bugetului
general consolidat, cheltuielile 43,0% din cheltuielile totale ale bugetului general consolidat.
Aceasta evolutie este datorata cresterii economice sustenabile, a imbunatatirii colectarii si intaririi
disciplinei fiscale. Provocarea Romaniei in acest moment este de a asigura pe baza unei
viziuni coerente care mentine stabilitatea macroeconomica, sumele necesare continuarii
reformelor structurale din
educatie, cercetare dezvoltare, sanatate, mediu, dezvoltare regionala si infrastructura in
transport, cofinantarea instrumentelor structurale primite de la Uniunea Europeana pentru
inlaturarea disparitatilor dintre regiuni si plata contributiei Romaniei la bugetul
comunitar.

• bugetul general centralizat al bugetelor locale inregistreaza ponderi atat la venituri

cat si la cheltuieli de peste 9% in produsul intern brut, in timp ce veniturile sale reprezinta
23,4% din
veniturile bugetului general consolidat, cheltuielile 21,8% din cheltuielile totale ale bugetului
general consolidat, valori determinate de amplul proces de descentralizare a serviciilor
publice si de consolidare a autonomiei locale, de restructurare a mecanismelor de protectie sociala
a segmentelor defavorizate ale popula|iei si al armonizarii politicilor guvernamentale si sectoriale cu
cele locale ce au condus la imbunatatirea sistemului de asigurare a surselor de finantare ale
administratiei publice locale in corelatie cu responsabilitatile transferate. Sume importante au
fost directionate catre:
- compensarea cresterilor neprevizionate ale preturilor la combustibil;

4
Raport privind situatia macroeconomica pentru anul 2008 si proiectia acesteia in perioada 2009-2011
 - acordarea ajutorului pentru incalzirea locuintei cu lemne, carhuni, combustibili petrolieri;
- finantarea cheltuielilor de capital ale unitatilor de invatamant preuniversitar;
- finantarea drepturilor acordate persoanelor cu handicap;
- finantarea programelor de pietruire a drumurilor comunale si alimentare cu apa a satelor;
- sprijin financiar la constituirea familiei;
- finantarea programelor multianuale prioritare de mediu si gospodarire a apelor.
• bugetul asigurarilor sociale de stat in anul 2008 inregistreaza ponderi de 7,29% in
produsul intern brut, atat la venituri cat si la cheltuieli, comparativ cu ponderi de peste 5% din
produsul intern
 brut in anul 2007, in timp ce veniturile sale reprezinta 18,4% din veniturile bugetului general
consolidat, cheltuielile 17,2%.

oarte buna, inregistrandu-se o crestere a produsului intern brut cu 8,9% fata de aceeasi perioada din 2007.
n aceasta perioada, formarea bruta de capital fix fiind componenta cea mai dinamica. Formarea bruta de capital
nenta a cererii interne, a inregistrat, de asemenea ,o crestere de 14 % fata de primele 9 luni din 2007.

Semnificativa este evolutia comertului exterior de bunuri si servicii care,in trimestrul

II, a inregistrat o schimbare importanta, respectiv dinamica- in termeni reali-a exportului de
bunuri si servicii a fost superioara importului de bunuri si servicii.
-modificari procentuale fata de perioada corespunzatoare a anului precedent  5-

Evolutia produsului intern brut pe componente de utilizare in 2008

Trim Trim I Trim I 9l

Produsul in tern br ut I I II uni
8.2 9.3 9.1 8.9
Cererea in terna,din c are: 15.9 10.7 10.5 12.0
-Consumul f inal i ndividual a l p opulatiei 14.3 12.2 14.6 14.1
-Consumul fi nal c olectiv a 4.1 4.1 4.9 4.4
-Formarea b ruta d e c apital f ix 33.2 30.0 24.3 27.7
Exportul d e b unri s i s ervicii 24.6 26.9 17.4 22.9
Importul d e b unuri s i s ervicii 35.2 24.4 18.7 25.5
 
5
Raport privind situatia macroeconomica pentru anul 2009si proiectia acesteia in perioada 2010-2012, Varianta a
II-a
 In trimestrul IV efectele crizei economice mondiale au inceput sa se manifeste si in
Romania
, incetinirea economica devenind o realitate. Datele statistice disponibile pana in acest moment
arata o reducere semnificativa a activitatii industriale dar si o diminuare a cresterii volumului
de activitate in servicii si in constructii.
Pe ansamblul economiei in trimestrul IV 2008 s-a inregistrat ceea mai pronuntata contractie
a cresterii economice trimestriale de dupa 2000. Conform datelor statistice sectoriale,crestera
reala a
 produsului intern brut nu a depasit 6% in trimestrul IV.
Estimarile privind cresterea economica pentru anul 2008 prevad un nivel al produsului
intern
 brut mai mare cu 7,9 % fata de anul 2007 , cu un punct procentual sub nivelul primelor
9 luni (8,9%), aceasta in conditiile in care efectele actualei crize ecomico-financiare mondiale s-au
resimtit din ce in ce mai mult in economia romaneasca in trimestrul IV,conducand la
restranangerea volumului de activitate in multe domenii.
Totusi la nivelul anului 2008 se estimeaza ca s-a mentinut contributia negativa la
cresterea
reala a PIB, a exportului net de bunuri si servicii, reducandu-se totusi diferenta -in termeni reali-
intre cresterea exportului de bunuri si servicii si cea a importurilor,de la 8-10 puncte procentuale
in
anii precedenti la circa 3-4 puncte procentuale in anul 2008.
-modificari procentuale fata de anii
precedenti6- 
Evolutia produsului intern brut
2005 2006 2007 2008
estimare
Cererea in terna,din c are: 7,9 12,9 14,0 10,3
-Consumul final individual al 9,6 11,6 9,8 7,8
 populatiei
-Consumul fi nal c olectiv a 2,3 -11,5 1,6 4,0
-Formarea b ruta d e c apital f ix 15,3 19,9 29,0 20,0
Exportul d e b unuri s i s ervicii 7,6 10,4 7,9 16,3
Importul d e b unri s i s ervicii 16,0 22,6 27,2 20,1
Produsul in tern br ut 4,2 7,9 6,2 7,9
Industrie 2,6 7,2 5,3 2,1
Agricultura -17,2 3,4 -16,5 24,8
Constructii 11,2 23,4 33,6 26,5
Servicii 8,8 6,8 7,3 5,7
 In trimestrul IV 2008 s-a accentuat declinul unor ramuri industriale (produse
textile,metalurgie,mobilier,masini si aparate electrice,celuloza,hartie si produse din hartie) si s-a

6
Raport privind situatia macroeconomica pentru anul 2009si proiectia acesteia in perioada 2010-2012, Varianta a
II-a
diminuat amplitudinea cresterilor inregistrate in prima parte a anului in alte ramuri cu
contributii importante in productia industriala .
In aceste conditii,pentru trimestrul IV 2008 se estimeaza o reducerea productiei industriale
cu 6,1% fata de acelasi trimestru al anului anterior. Aceasta evolutie a condus la o crestere a
valorii adaugate brute industriale de 2,1% pe ansamblul anului 2008 fata de 4,8% in primele 9
luni din 2008.
In ceea ce priveste agricultura, dupa ce in prima parte a anului evolutiile au fost
modeste,sunt de remarcat rezultatele exceptionale obtinute la culturile cerealiere din vara
(grau,orz,orzoaica,etc), dar si la culturile de toamna (porumb ,floarea soarelui,soia,etc) care au
condus la un spor al valorii adaugate brute din sector de 24,8 % pe inreg anul 2008.
Constructiile au reprezentat in anul 2008 sectorul cel mai dinamic al economiei
romanesti.Totusi efectele crizei s-au facut resimtite si in acest sector , conducand la
incetinirea activitatii in a doua parte a anului, tendinta care s-a accentuat in ultimile 3 luni.
Valoarea aduagata
 bruta din constructii este estimata la 26,5% pentru anul 2008.
Serviciile - cel mai important sector al economiei romanesti, prin ponderea pe care o
detine in produsul intern brut -au resimtit efectele crizei in trim IV ,in special in activitatea
comerciala, in activitatea sectorului bancar si in serviciile din categoria “celor prestate pentru
intreprinderi”. Pe ansamblul anului 2008,valoarea adaugata bruta din sectorul tertiar este
estimata sa se majoreze cu 5,7%.
 Structura cheltuielilor bugetului general consolidat in anul 2008

Cheltuieli de
Alte cheltuieli 2%
capital 15% Cheltuieli de
personal 16%

Asistenta sociala
26%
Bunuri si servicii
19%

Dobanzi 2%

Alte transferuri Transferuri intre Subventii 4%

12% unitati 4%

 Efectele politicii fiscal - bugetare din anul 2008 asupra anului 2009

Efecte externe Depasirea plafonului de 3% din PIB pentru deficitul bugetar admis
conform Pactului de stabilitate si crejtere, ceea ce pune Romania in
situatia de a i se aplica procedura de deficit excesiv.

Reducerea ratingului suveran de catre agentiile internationale de rating sub

categoria investitional cu consecinte negative asupra

de grad externe
costurilor aferente finantarii la nivel guvernamental.

Lipsa de predictibilitate a politicii fiscal-bugetare si derapajul bugetar

major de la sfarsitul anului trecut au condus la erodarea increderii
investitorilor straini. In ultima parte a anului trecut, fluxul de investitii
straine a scazut de la 963 milioane euro in octombrie la mai putin de
400 milioane euro in decembrie.
Efecte interne Obligatii neonorate ale administratjei centrale si locale catre agentii
economiei de 7.7  miliarde lei, echivalentul a 2,1 miliarde euro (1,5% din
PIB) care au condus la o restrangere artificiala a volumului de
activitate, indeosebi, in constructii. Aceasta este una din cauzele pentru
care, spre exemplu, lucrarile de constructii s-au majorat in noiembrie
doar cu 13,4%.

Efecte interne Cresterea cu 16,4 miliarde lei a datoriei publice guvernamentale

la 30 noiembrie 2008 fata de sfarsitul anului 2007 ca urmare a finantarii
unui deficit bugetar mult mai mare decat cel estimat, in conditiile
turbulentelor de
 pe pietele financiare international, restrangerii lichiditatii la nivel global si
cresterii randamentelor obtinute la emisiunile de titluri de stat in lei.

 Necesitatea ajustarii cheltuielilor pubiice si a deficitului bugetar in

conditiile unui mediu economic dificil
Lipsa de absorbtie a fondurilor europene. Spre exemplu, neefectuarea platilor in
agricultura din avansul primit de la UE a facut ca o suprafata
importanta sa nu fie cultivata.

 Structura veniturilor bugetare in anul 20097 

Estimarea veniturilor bugetului general consolidat s-a realizat pe baza indicatorilor 

macroeconomici proiectati pentru anul 2009 si a reglementarilor existente in domeniul fiscal in
vigoare de la 1 ianuarie 2009.
7
Raport privind situatia macroeconomica pentru anul 2009 si proiectia acesteia pe anii 2010-2012
 Structura veniturilor bugetare pe anii 2008-
2009 % din totalul
milioane l ei % d in P
IB venituri
Prop
Program Propuneri Program Propuneri Program
uneri
2008 2009 2008 2009 2008 2009
Total v enituri 184.305,2 221.722,4 36.5 38.3 100.0 100.0
Venituri c 172.589,1 198.715,1 34.2 34.4 93.6 89.6
urente Venituri 105.873,6 122.726,4 21.0 21.2 57.4 55.4
fi scale
Impozit pe venit, profit si castiguri din 17.439,3 20.506,9 3.5 3.5 9.5 9.2
capital 15.783,3 18.589,0 3.1 3.2 8.6 8.4
de la persoane juridice din care:
Impozit pe p r ofit 1.656,0 1.917,9 0.3 0.3 0.9 0.9
Alte impozite pe profit, venit si castiguri de la
 persoane juridice 17.590,7 22.182,8 3.5 3.8 9.5 10.0
Impozit pe venit, profit si castiguri de capital de17.543,2 22.155,8 3.5 3.8 9.5 10.0
la persoane fizice din care:
Impozit p e v enit s i s alarii 47.5 27.0 0.0 0.0 0.0 0.0
Alte impozite pe profit, venit si castiguri din 4.069,3 4.800,7 0.8 0.8 2.2 2.2
capital 65.535,5 73.813,4 13.0 12.8 35.6 33.3
Impozite s i ta xe p e p roprietate 47.030,0 53.499,7 9.3 9.2 25.5 24.1
Impozite si t axe p e bunuri s i s ervicii d in c 16.071,5 18.393,3 3.2 3.2 8.7 8.3
are: T.V.A.
Accize
2.279,3 1.862,8 0.5 0.3 1.2 0.8
Taxe de utilizarea bunurilor, autorizarea
utilizarii bunurilor sau pe desfasurarea
de activitati 1.123,8 1.215,1 0.2 0.2 0.6 0.5
Impozit pe comertul exterior si tranzactiile 115.0 207.5 0.0 0.0 0.1 0.1
internationale 49.386,0 58.416,3 9.8 10.1 26.8 26.3
Alte im pozite si ta xe fi 17.329,5 17.572,4 3.4 3.0 9.4 7.9
scale Contributii d e a sigurari 1.116,5 1.204,7 0.2 0.2 0.6 0.5
s ociale 10.599,6 5.013,3 2.1 0.9 5.8 2.3
Venituri n efiscale
Venituri de ca pital 16.789,2 2.9 7.6
Donatii
Sume primite de la UE in contul platilor efectuate

Cadrul Macroeconomic Intern in anul 20098:

Indicatori UM Estimari

PIB, pr eturi cu rente Mld . le i 579

8
Raport privind situatia macroeconomica pentru anul 2009si proiectia acesteia in perioada 2010-2012, Varianta a
II-a
 Rata de cre stere % 2,5
Curs d e sc himb m ediu Lei/euro 4,0
Cresterea m edie a p returilor d e c onsum ( % 5,0
IPC)
Deflator PIB % 10,1
 Numarul de someri inregistrati la sfarsitul Mii pers. 505
anului
Castigul s alarial m ediu b rut Lei/luna 1820

ESEaxlpaorirutul rmil ed ieu b ur unturi – r ata d e c Lei%/luna 1 2 6 ,9 1 3

restere
Importurile d e b unuri – r ata d e c restere % -1,1
Soldul co ntului cu rent %PIB -10,3

Cresterea economica

In prima parte a anului 2009, tendinta de contractie a activitatii economice se va

accentua. Este posibil ca in primul trimestru din anul 2009 cresterea reala a produsului intern
brut sa se situeze chiar sub 1%, dar pentru anul 2009, cadrul macroeconomic previzioneaza
un produs intern brut in crestere, in termeni reali, cu 2,5% fata de 2008.

Cererea interna isi va diminua puternic amplitudinea de crestere pana la 3,9%

Efectele crizei mondiale

Efectele crizei financiare si economice vor fi resimtite puternic, cu deosebire in primul
semestru, dar acestea se apreciaza ca vor fi mai mici decat in cazul altor tari din zona, pentru
ca:
- Romania are una din cele mai mici ponderi ale exportului in PIB, ceea ce inseamna un efect
mai redus al contractiei pietelor externe; exportul de bunuri sj servicii in PIB este in Romania
in jur de 30%, comparativ cu 41%in Polonia, 63% in Bulgaria, 80% in Cehia si Ungaria;
- Romania are o pondere a creditului neguvernamental in PIB de circa 40%, mult sub media din
celelalte tari europene
- Romania are una din cele mai reduse rate de dependenta de importurile energetice
- Romania are un important sector economic in afara pietelor (agricultura, constructii regie
proprie, etc.).

Industrie

Productia industriala se va reduce in primul semestru cu circa 5%, iar pe intregul an

 cu 1%.

Constructii
 Constructiile vor inregistra cea mai ampla contractie, respectiv de la o crestere cu 26%
in 2008 la o crestere cu circa 6% in 2009, desi lucrarile de infrastructura finantate din
fonduri
  publice se vor intensifica.

Agricultura

Pentru agricultura se prevede o crestere de 4,2% in conditii climaterice normale.

Comert exterior 

Exporturile de bunuri in anul 2009 vor creste doar cu 2,1%, iar importurile de bunuri se
vor reduce cu 1,1%, ca efect al reducerii productiei industriale cu 1%. Exporturile de bunuri
intracomunitare vor inregistra o crestere cu 0,5%, iar importurile o diminuare cu 1,7%. Se
estimeaza totusi mentinerea tendintei inregistrate in 2008 si anume depasirea ritmului de
crestere al importurilor de catre cel al exporturilor, respectiv cu 3,2 puncte procentuale.

Balanta externa

Ponderea deficitului comercial FOB-FOB in PIB se va diminua cu 1,3 puncte

procentuale, ajungand la 11,7%. Deficitul contului curent al balantei de plati externe se
asteapta sa fie de circa 14,8 mid. euro, reprezentand 10,3% din PIB.

 Numar de salariati

In anul 2009 numarul mediu de salariati va continua tendinta de crestere, mai mica insa
fata de cea inregistrata in anii precedenti, respectiv cu 20 mii persoane (0,4%) fata de anul
2008, iar rata somajului inregistrat va fi de 5,5%, in crestere cu 1,1 puncte procentuale fata
de sfarsitul anului 2008.

Veniturile salariale

Se prevede o crestere moderata a castigului salarial mediu brut pana la nivelul de 1820
lei, iar pentru castigul salarial mediu net un nivel de 1352 lei in crestere cu 6,3% fata de 2008.
Salariul mediu brut este estimat la 1693 lei.
Inflatia
 Rata inflafiei se va reduce fata de sfarsjtul anului 2008 la 4,5%, in timp ce media anuala
se va situa la 5%. 
Pe de alta parte, contextul economic international, dar si persistenta unor
dezechilibre macroeconomice manifestate in ultima parte a anului anterior au determinat o
volatilitate mai ampla a cursului de schimb, in sensul deprecierii monedei nationale fata de
principalele valute.

Resurse Interne

Evolutia principalelor venituri ale bugetului general consolidat in anii

2008-2009

12 9.4 9.9
10 8 7.7
   %8

   BII 6 3.6 3.5

2008
   P
2.5 2.3 2.7 3.1 3.2 3.4
4 1.8
2009
2 0.5
0
Impozit pe
profit Impozit pe TVA Accize Contriburii Venituri Sume primite
venit asigurari nefiscale din FEN
sociale postaderare
si preaderare

 Politica Fiscala
In anul 2009, politica fiscala va fi caracterizata de coerenta, predictibilitate si
stabilitate prin elaborarea unor proiecte ale Codului fiscal si Codului de procedura fiscala,
unitar integrate si armonizate cu directivele Uniunii Europene, precum si cu realitatile
economice.
Obiectivul urmarit este simplificarea legislatiei fiscale si o mai buna intelegere a ei de
catre contribuabili.

 Impozitul pe Venit 
Menfinerea cotei unice de impozitare directa de 16% a veniturilor si asigurarea
echitatii in repartizarea sarcinii fiscale pentru persoanele cu venituri mici, prin acordarea de
compensatii si deduceri fiscale. Eliminarea temporara a impozitului pe veniturile din
dobanzile la depozitele
 bancare, inclusiv ale nerezidentilor, in vederea stimularii economisirii
 Prognoza
Dinamica de 9% fata de anul 2008, in scadere cu 0,1 puncte procentuale ca pondere
 in PIB.
Evolutia este determinata in principal, de cresterile moderate ale
castigului salarial mediu brut si numarului mediu de salariati in anul 2009 fata de anul 2008.
 Impozitul pe profit 
Mentinerea cotei unice de impozitare directa de 16%.

Fonduri de preaderare
Perioada 2009-2010 este decisiva in ceea ce priveste absorbtia fondurilor comunitare de
 preaderare, avand in vedere faptul ca primirea fondurilor PHARE, ISPA §i SAPARD va inceta
dupa realizarea integrala a programelor finantate din aceste fonduri, in functie de angajarea si
efectuarea
 platilor convenite cu Comisia Europeana.
In general, creditele bugetare, atat pentru fondurile PHARE §i ISPA, cat si pentru
cofinantarea aferenta acestora, vor inregistra O crestere in anul 2009 fata de 2008, determinata
de:
- contractarea,si in anul 2008, a unui numar mare de proiecte care implica plata avansului
in
 perioada imediat urmatoare (in unele cazuri, acesta putand ajunge la 80% din valoarea
totala).
- intarzieri in derularea contractelor in anul 2008, fapt ce a condus la necesitatea realocarii
pentru anul 2009 a unor plati programate.
- maturizarea proiectelor ISPA (indeplinirea unor conditionalitati referitoare la achizitii de
terenuri, obtinerea de avize, permise) si accelerarea derularii lor efective.

Fonduri post-aderare
In contextul noii abordari privind reflectarea in bugetul de stat a sumelor destinate
finantarii
 propunerilor de proiecte si proiectelor ce urmeaza sa fie implementate in cadrul programelor
aferente Politicii de Coeziune a U.E., Politicilor Agricole Comune si de Pescuit, precum si
altor facilitati si instrumente postaderare care functioneaza pe principiul rambursarii cheltuielilor
catre beneficiari, o
  parte din cheltuielile respective ale bugetului de stat si local va fi recuperata de la
Uniunea Europeana si va fi inregistrata ca venit.
Cheltuielile aferente proiectelor cu finanfare post-aderare ale administratis publice centrale
si locale si cofinanjarii programelor cu finanfare comunitara sunt estimate la 8.4 miliarde lei
(1.44% din PIB).
Veniturile din fondurile de post-aderare estimate pentru anul 2009 sunt de 5,13 miliarde
lei, reprezentand 0,9% din PIB9.

9
 Estimarea a avut in vedere ratele de intervenpe comunitara stabilie pentru diversele instrumente de finantare.
 Realizarea nivelului prognozat al veniturilor din fonduri post-aderare este direct conditionata
de accelerarea ritmului de absorbtie a fondurilor. In acest sens, un rol important il va avea grupul

 Principalele politici sectoriale promovate prin proiectul de buget pe anul 2009

unt reafirmarea politicilor publice in sectoarele ce tin de capitalul uman, precum invatamantul, cercetarea si dez
nale la programele de investitii eligibile spre a fi finantate din fonduri europene si a platii contributiei nationale la
rin proiectul de buget in perioada 2008-2009 10:

10
Raport privind situatia macroeconomica pentru anul 2009 si proiectia acesteia pe anii 2010-2012
ACTIUNI 2008 2009 2008 2009 %
- milioane lei - % din P 2009/2008
IB
Asigurari si asistenta 55.568,6 64.230,5 11,0 11,1 115,6
sociala Invatamant 26.445,2 34.559,7 5,2 6,0 130,7
Transporturi 21.726,4 24.050,0 4,3 4,2 110,7
Sanatate 19.518,5 22.969,6 3,9 4,0 117,7
Agricultura, silvicultura, piscicultura si
vanatoare 13.069,4 17.088,4 2,6 3,0 130,8

Autoritati publice si actiuni 14.122,1 15.326,1 2,8 2,6 108,5

externe Ordine publica si siguranta 12.777,9 13.036,8 2,5 2,3 102,0
nationala Locuinte, servicii si 6.820,0 7.222,6 1,4 1,2 105,9
dezvoltare publica
3.989,2 6.979,4 0,8 1,2 175,0
Tranzactii privind datoria publica si
imprumuturile
5.389,8 6.546,1 1,1 1,1 121,5
Aparare
5.222,3 5.623,9 1,0 1,0 107,7
Cultura, recreere si religie
Cercetare fundamentala, cercetare dezvoltare si 2.661,8 4.515,2 0,5 0,8 169,6
cercetare in domeniul economic

2.358,0 3.693,3 0,5 0,6 156,6

Actiuni generale, economice, comerciale si de
munca
3.240,1 3.480,8 0,6 0,6 107,4
Combustibil si energie 2.004,0 3.424,5 0,4 0,6 170,9
Protectia mediului 2.848,0 2.315,8 0,6 0,4 81,3
Alte servicii publice 581,8 613,6 0,1 0,1 105,5
generale Alte actiuni
423,3 419,9 0,1 0,1 99,2
economice
45,8 175,8 0,0 0,0 383,8
Industria extractiva, prelucratoare si constructii

Comunicatii
Obiectivele Politicii Bugetare in anul 2009. Principii de Alocare a Resurselor1  1

Cheltuielile pentru investitii

Alocarea unor sume importante pentru cheltuielile de investitii reprezinta principalul
mijloc
de limitare a ritmului de scadere economica si de compensare partiala a reducerii activitatii din
sectorul privat si pentru asigurarea nivelului programat de venituri publice.

Investitii publice 2009

mld. le i mld. E uro %PIB
Total, di n ca re: 40.9 10.2 7.0%
Resurse in terne 12.1 3.0 2.1%
Fonduri de pr eaderare 4.5 1.1 0.8%
Fonduri de 8.4 2.1 1.4%
 postaderare12
Proiecte cu finantare 4.1 1.1 0.7%
rambursabila
Din def icit 11.8 2.9 2.0%

Principalul suport pentru prevenirea declinului economic il va reprezenta investitia

publica Formarea bruta de capital fix din surse bugetare va ajunge la 7% din PIB,
echivalentul a 10,2 miliarde de euro. I conditiile in care formarea bruta de capital fix din
sectorul privat, practic, va stagna (cresterea anuala este estimata la numai 1,5%), formarea
bruta de capital fix din surse
 bugetare urmeaza sa se majoreze cu peste 30%. ceea ce va asigura o dinamica a investitjilor
totale de 5%.

Prioritati:
 Infrastructura Pentru a intari rolul multiplicator al investitiilor publice
acestea
vor fi orientate aproape in exclusivitate catre lucrarile de
infrastructura de transport, mediu, rurale, din educatie si
sanatate si vor fi restranse semnificativ investitiile in
autoturisme si alte dotari.

 Eficienta energetica Reabilitarea termica a cladirilor - 160 milioane lei credite

 bugetare si 300 milioane lei credite de angajament.

CEC Bank  9oo milioane lei, echivalentul a 250 milioane euro pentru
capitalizarea CEC.
11
Raport privind situatia macroeconomica pentru anul 2009si proiectia acesteia in perioada 2010-2012, Varianta a II-a
12
Includ cofinantarea nationala in valoare de aproximativ 3,2 miliarde lei
 Sprijinirea
espectarea legislatiei UE exporturilor 
in domeniu, prin alocarea fondurilor publice necesare pentru instrumentele de asigurare

Alocarea unui volum de fonduri de circa 65 mil. euro pentru

  promovarea exporturilor precum si majorarea contributiei statului pentru finantarea acestei

Sprijinfondurilor
Utilizarea pentru IMM 
CEC Bank §i EXIMBANK cu precadere
 pentru asigurarea cofinantarii si garantarii proiectelor realizate din fonduri europene si finantarea IMM
Asigurarea constituirii, in cadrul CEC, a unui fond destinat cresterii accesului IMM-urilor la finantare.
Infiintarea Fondului de Contra-garantare a Creditelor pentru IMM-uri.
Achitarea cu celeritate a obligator financiare certe, lichide si exigibile ale administratiei publice centra
 psulabtviie lnutniia rpe an tarcue satgoriac,u ilnt utriam, .T IV aAl a) nsuil ueis 2al0o0n9a.rea echilibra

 Achitarea platilor restante

 Pachetul de masuri al Guvernului Romaniei pentru stimularea cresterii

economice si 
 protejarea intereselor economice ale populatiei  13

Valoare
TOTAL 51,9 mld. lei
A. Masuri pentru
relansarea si stimularea cresterii economice 42,1 mld. lei

Alocarea a 10,2 miliarde Euro pentru investitii, reprezentand 20% din

totalul cheltuielilor bugetare pentru 2009, si 7% din PIB.

Perfectionarea mecanismului de absorbtie a fondurilor

comunitare. Infiintarea grupului interministerial pentru
gestionarea absorbfiei fondurilor comunitare sub conducerea directa
a primului-ministru si a vicepremierului.

 Neimpozitarea profitului reinvestit incepand cu trimestrul al ll-lea al 0.7 mld. Lei

anului 2009.
13
Raport privind situatia macroeconomica pentru anul 2009si proiectia acesteia in perioada 2010-2012, Varianta a II-a
  
Operationalizarea fondului de garantare a creditelor pentru IMM-uri si infiintarea fondului de con

0.26 mld.
getul de stat a cel putin aceluiasi volum de fonduri alocat pentru promovarea exporturilor ca Lei
in anul 2008.

a si extinderea programului “Rabla”: 0.23 mld. Lei

program a masinilor mai vechi de 10 ani, cu doi ani mai "tinere" decat cele admise pana anul trecut.

- Majorarea sumei acordate de la 3.000 de lei la 3.800 de lei,

 precum si finantarea in limita a 60.000 de vehicule fata de 40.000 in 2008.

a in bugetul general consolidat a veniturilor proprii ale institutiilor si agentiilor guvernamentale.

Mavoanddif ica irneda ict artiofruil duei dref eurtinlijzaa troen a/

ikniflroamsterturcut utraini sfpeorortvaitare publice, Suplimentarea
bugetului activitatii de cercetare - dezvoltare la prima rectificare
bugetara din anul 2009

B. Masuri pentru
finantarea economiei si cresterea lichiditatii 8,77 mld. lei

Achitarea datoriilor administratiei centrale si locale catre 7,7 mld. lei

agentii economici: facturi restante si lucrari recepfionate si
nefacturate.

Compensarea TVA-ului de recuperat cu TVA-ul de platit sau cu alte impozite datorate bugetului de

in care s-au depus cererea de restituire, precum si dupa expirarea

termenului legal de 45 de zile

Capitalizarea CEC Bank  0,9 mld. Lei

 
Capitalizarea Eximbank prin utilizarea dividendelor cuvenite
statului
 pentru majorarea capitalului social si alocarea de fonduri 0,17 mld. Lei
publice
 pentru instrumentele de asigurare si garantare a operatiunilor
de export, precum riscul valutar si riscul de neplata.
   pentru flexibilizarea acestei
urii de atragere a fondurilor europene si modificarea legii achizitiilor publice
 Adoptarea legislatiei privind parteneriatul public-privat in vederea cresterii dinamicii investitiilor p

C. Masuri sociale1,04 mld.

lei
Acordarea pensiei sociale pentru pensionarii cu venituri mici in
doua transe, prin acoperirea diferentei dintre.nivelul actual al
 pensiei sj plafonul de 350 de lei: pana la 300 de lei de la 1
aprilie 2009 si diferenta pana la 350 de lei de la 1
octombrie 2009.

din pretul de reterinta pentru medicamentele din lista B pentru pensionarii cu pensii de pana la 600 de lei.

Tratarea veniturilor in perioada de §omaj.tehnic (maxim trei luni), dupa cu m ur meaza:

0,10 m ld. L ei

-din punct de vedere al angajatului - ca venituri de natura non-

salariala si aplicarea regimului corespunzator de impozitare
ata contributiilor catre bugetul de stat sj al asigurarilor sociale. Susjinerea cu 50% a formarii profesionale continu

0.013 m ld. L ei

sultare pe tema cresterilor salariale pe anul 2009 in sistemul public, in functie de performantele economice ale

discutii in vederea elaborarii legii salarizarii unice a personalului

 bugetar 

Pentru anul 2009 se va prelungi perioada de acordare a ajutorului de so maj cu tr ei lu ni

0.18 m ld. L ei
Pana la 1 martie 2009, comitetelor sectoriale pentru formare
  profesionala li se va acorda statutul de institutji de utilitate
 publica.

u functiile asimilate cu functii de demnitate publica, Guvernul propune inghetarea salariilor pentru anul 2009.
5. Bugetul de Stat pe timp de criza economico-financiara

Aprobarea bugetului de stat trebuie sa respecte calendarul bugetar prezentat in

legea finantelor publice (500/2002). Astfel, organele abilitate trebuie sa emita indicatorii
macroeconomici si sociali pana la data de 31 martie a anului curent.
Ministerul Finantelor trebuie sa trimita Guvernului până la data de 1 mai,
obiectivele politicii fiscale şi bugetare pentru anul bugetar pentru care se
elaborează proiectul de buget şi următorii 3 ani, împreună cu limitele de
cheltuieli stabilite pe ordonatorii principali de credite, urmând ca acesta să le
aprobe până la data de 15 mai şi să informeze comisiile pentru buget, finanţe şi
bănci ale Parlamentului asupra principalelor orientări ale politicii sale
macroeconomice şi ale finanţelor publice.
Ministerul Finantelor publice trebuie sa transmita ordonatorilor principali

de credite pana pe data de 1 iunie contextul macroeconomic pe baza căruia

vor fi întocmite proiectele de buget, metodologiile de elaborare a acestora,
precum
şi limitele de cheltuieli aprobate de Guvern. Ordonatorii principali de credite au
obligaţia ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul
Finanţelor Publice propunerile pentru proiectul de buget şi anexele la acesta,
pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, şi
estimările pentru următorii 3 ani.
Ministerul Finanţelor Publice, pe baza proiectelor de buget ale
ordonatorilor principali de credite şia bugetului propriu, întocmeşte proiectele
legilor bugetare şi proiectele bugetelor, pe care le depune laGuvern până la
data de 30 septembrie a fiecărui an. Guvernul trebuie sa trimita proiectele
legilor bugetare spre adoptare Parlamentului,cel tarziu pana pe 15
octombrie.Parlamentul poate adopta bugetele pe ansamblu, pe parti sau pe
capitole.14
Criza financara a intarziat acest proces, primul motiv pentru care
prim ministrul Calin Popescu-Tariceanu amana aprobarea proiectului bugetului
de stat pe 2009 solicitand ministrului Finantelor sa revizuiasca in scadere
cheltuielile
14
Mediafax si Financiarul
administratiei publice, inclusiv cele de personal si capital, astfel incat acestea
sa nu depaseasca nivelul din 2008. La sfarsitul trimestrului al treilea bancile
au redus liniile de creditare din cauza crizei financiare iar firmele au ramas
fara lichiditati si au intarziat plata impozitelor si taxelor catre stat ,
provocand

pierderi statului de 1,5 miliarde de lei,asa cum a precizat ministrul economiei si

finantelor de atunci ,Varujan Vosganian : "Avem dificultăţi la colectare, începând de
la
  jumătatea lunii octombrie, pentru că băncile şi-au redus liniile de finanţare, ceea ce ne-a cauzat
 pierderi de 1,5 miliarde de lei. Companiile au probleme de lichiditate şi de aceea se reduce gradul
de conformare voluntară" .
In conditii de recesiune aveam nevoie de un buget de criza cu
reducerea cheltuielilor la maximum si orientarea catre investitii,asa cum a
precizat si Calin Popescu Tariceanu: „Vrem un buget orientat spre investiţii, nu
pe consum. Deci, adio dotări cu autovehicule şi alte poveşti de genul acesta“.
Astfel prin aceasta declaratie, prim ministrul de atunci recunostea ca in anul
2008 s-a cheltuit mai mult decat s-a incasat ,si poate chiar s-a cheltuit fara
folos, Romania inregistrand un deficit bugetar de 4,8 % in 2008, in conditiile
in care am avut cea mai mare crestere economica din Europa ,aproximativ 9
%.
Nu tot proiectul bugetar a fost amanat; bugetul asigurarilor sociale de stat
a fost aprobat inca din octombrie 2008. Calin Popescu Tariceanu dorea un buget al
dezvoltarii, al investitiilor in infrastructura, educatie, sanatate si agricultura : "In actualul
context al situatiei economice internationale, bugetul Romaniei va fi indreptat catre investitii, catre
dezvoltarea

cresterii economice si nu spre consum. Taxele si impozitele nu vor fi majorate si nu vom

introduce impozite noi prin acest proiect de buget” . S-a urmarit plafonarea cheltuielilor
publice la o serie de
autoritati intre care Cancelaria Primului-Ministru, Secretariatul General al Guvernului,
Administratia Prezidentiala, Curtea de Conturi si redirectionarea acestor fonduri obtinute prin
economisire catre investitii in agricultura si infrastructura. Conform primului proiect
agricultura va beneficia in 2009 de un buget de 3% din PIB, dublu fata de anul 2006 si
cu 27% mai mult decat anul 2008. Ministerului Agriculturii a primit o majorare de buget
cu 500 milioane lei, pentru programul anual de combatere a secetei.
O alta masura pe care guvernul Tariceanu dorea sa o adopte este diminuarea bazei
impozabile pentru calculul impozitului pe profit, prin acordarea unei deduceri suplimentare
pentru
activitatile de cercetare-dezvoltare, in proportie de 20% a cheltuielilor eligibile pentru aceste
activitati. „Este o formula care se foloseste si in Europa pentru stimularea activitatii de
cercetare dezvoltare”,spunea atunci domnul Tariceanu. De asemenea, se urmarea o crestere a
exportului de
 bunuri si servicii; intr-adevar erau masuri foarte bune pentru adoptarea unui buget de criza
,insa guvernul Tariceanu nu s-a gandit deloc la turism, o modalitate foarte buna de atragere a
banilor strainilor , mai ales in momentul in care romanii plecati la munca in spania si italia nu mai
trimiteau atat de multi bani acasa,aceste doua tari fiind lovite si ele de criza.
Principala cauza pentru care adoptarea bugetului s-a amanat atat de mult a fost
schimbarea guvernului in urma alegerilor din noiembrie.De asemenea si infiintarea noului
guvern a durat foarte mult.In prima etapa a infiintarii noului guvern a fost numit prim
ministru domnul Stolojan, care a renuntat la aceasta functie dupa doar cateva zile. Din aceasta
cauza cele doua partide .PSD si PDL au fost nevoite sa reinceapa discutiile privind noul
guvern si noul priministru. In fuctia de prim ministru a fost investit primarul Clujului ,Emil
Boc .15
 Noul prim ministru, Emil Boc a urmarit sa adopte aceleasi masuri: diminurea
cheltuililor si investitia in agricultura, urmarind un deficit bugetar mai mic decat cel din 2008,
motiv pentru care a
criticat foarte dur guvernul Tariceanu. "Situatia ramane dificila: e nevoie de bani pentru a
acoperi golurile bugetare lasate de fosta guvernare, pentru a mentine in functiune motoarele
economice, a asigura slujbele cat mai multor oameni si a onora unele promisiuni facute
de PSD si PDL in campania electorala. Fosta guvernare ne-a lasat un deficit de 5% si o
crestere economica de 8%, adica un dezastru economic. Noi trebuie sa facem fata acestui
impact devastator".
Guvernul Boc a venit cu ceva nou: infiintarea Ministerului Turismului si orientarea
investiilor si catre acest domeniu. Guvernul Boc urmarea prin aceasta masura atragerea
banilor din strainatate,bani ce veneau din ce in ce mai putini din cauza ca romanii care
trimiteau bani din tarile in care lucrau sufereau si ei din cauza crizei financiare.
Bugetul de stat pe 2009 a fost aprobat pe 20 februarie de Parlamentul Romaniei
cu 226 voturi favorabile si 61 impotriva .
Nivelurile de venituri şi cheltuieli prevăzute pentru 2008 şi 2009 sunt record pentru
ultimii ani, în condiţiile în care în 2007, veniturile încasate de stat au echivalat cu doar
31,6% din PIB.
15
  http://www.ziare.com/articole/buget+aprobat+2009
 În privinţa cheltuielilor, Executivul şi-a propus să aloce 6% din PIB (34,6 miliarde lei)
pentru învăţământ, 3,9% din PIB (22,9 miliarde lei) pentru sănătate, 3% din PIB (17,3
miliarde lei) pentru agricultură, 4,5% din PIB (26,4 miliarde lei) pentru transporturi şi 1,3%
din PIB (7,3 miliarde lei)
 pentru servicii publice şi locuinţe.16 
Pentru asigurări şi asistenţă socială, bugetul pe 2009 prevede alocarea a 11,4% din PIB
(65,7 miliarde lei).

6. Bibliografie

- Iulian Vacarel, „Bugetul pe programe multianual”, editura

Expert, Bucuresti, 2002

- Iulian Vacarel,Tatiana Mosteanu, Florin Georgescu, Florian Bercea,

“Finante Publice”,editia a-IV-a, editura Didactica si Pedagogica ,2004

- Raport privind situatia macroeconomica pentru anul 2008 si proiectia

acesteia in perioada 2009-2011
- Raport privind situatia macroeconomica pentru anul 2009si proiectia
acesteia in perioada 2010-2012, Varianta a II-a
- Raport privind situatia macroeconomica pentru anul 2009 si proiectia
acesteia pe anii 2010-2012

- Revista : Flacara Iasiului

- http://www.mfinante.ro/ 

- http://www.ziare.com/articole/buget+aprobat+2009

- http://www.financiarul.com/articol_21132/-proiectul-de-buget-pentru-2009-
mizeaza-pe-impozitarea-companiilor.html

- http://www.expert-grup.org/?p=211

16
http://www.mfinante.ro
- http://www.fonduri- structurale.ro/detaliu.aspx?
t=Stiri&eID=2820&AspxAutoDetectCookieSupport=1

- http://www.snlp.ro/forum/viewtopic.php?p=2603#2603

- www. bloombiz.ro

- www.realitatea.net