Moromeţii - Fişă de lucru

„Moromete nu răspunse, dar tuşi liniştitor. Totuşi Catrina nu-şi văzu de somn.
Se întâmpla ceva în familie!? Poate plecarea lui Achim la Bucureşti, dar despre asta se
vorbise de prin iarnă, se gândiseră destul. În timpul mesei fusese pomenit numele agentului de
urmărire care avea să vină mâine dimineaţă după fonciire. Dar şi asta era poveste veche;
Jupuitu venea în fiecare an şi anul acesta nu avea nimic deosebit faţă de celălalt. Banca? Dar
banca venea taman la toamnă. Poate că toate aceste ameninţări care se târau cu anii în urma
lor, să se îngrămădească în acest an pe capul familiei? Da. Dar nici asta nu se putea, fiindcă
timpul era foarte răbdător şi ameninţările mari se sfărâmau în puzderie de ameninţări mai mici
pe care cu ajutorul timpului le ducea zilnic în spinare. Aşa se întâmplase că timpul făcuse să
rămână în urmă una din cele mai cumplite ameninţări de care îşi aduceau aminte şi anume
datoria făcută la bancă pentru plata loturilor primite la reforma agrară de după război. Mulţi
au vândut loturile, iar alţii au rămas de tot fără pământ şi au căzut în mizerie. Ei au avut însă
răbdare, au dus-o de la an la an până când, într-o zi, statul văzând că ţăranii tot n-au cu ce
plăti, n-a mai avut încotro şi a trebuit să şteargă datoriile. N-aveau să poată plăti? Se gândiseră
mult şi mai mare nenorocire decât să piardă ceea ce nu câştigaseră ce putea fi? Era deci
limpede că numai Moromete singur era pricina propriilor sale gânduri şi Catrinei i se păru atât
de ciudat acest lucru, încât se închină.
- Se vede că ai intrat în anul morţii, şopti ea. Şi îşi lăsă capul pe căpătâi, pomenind că
aşa se întâmplă când omul uită de Dumnezeu, uită şi Dumnezeu de el şi îl lasă singur în faţa
păcatelor.
- Pentru că, mai bolborosi ea cu faţa în căpătâi, numai păcatele nu te lasă să dormi. La
aceste cuvinte din urmă, Moromete tuşi cu înţeles şi răspunse cu o veselie supărată:
- D-aia dormi tu buştean, lovi-te-ar moartea, că n-ai păcate! Aruncă ţigarea, se dădu
jos de pe prispă şi o luă încet spre grădină, fără să mai asculte răspunsul femeii. Catrina era
credincioasă şi de aceea pomenise de păcate.”

Cerinţe:
1. Prezintă perspectiva narativă a romanului
Perspectiva narativă a acestui roman este obiectivă, deoarece narațiunea este realizată la
persoana a III-a, naratorul fiind omniscient și omniprezent.

2. Prezintă starea de spirit a personajului principal

Starea de spirit a personajului principal este una de autoritate și, în același timp, de stres.

3. Alcătuiţi propoziţii cu paronimele: abuziv/aluziv, atlas/atlaz

Am cumpărat un atlas la geografie.
Rochia ei este din atlaz roșu.
El se poartă abuziv.
Acest pahar este aluziv.

4. Precizaţi sinonimele cuvintelor subliniate în text

Destul= îndeajuns
pomenit= spus
Taman= de-abia
Cumplite= teribile
Șteargă= achite
5. Alcătuiţi propoziţii în care cuvintele morţii şi mizerie să aibă sens conotativ şi denotativ
Șobolanii trăiesc în mizerie.
Un fior al morții l-a acaparat.

6. Scrieţi expresii şi locuţiuni care să conţină cuvintele: moarte, pământ, război

„Pe viață și pe moarte.”
„Războiul este ospățul morții.”
„La capătul pământului.”

7. Demonstrează în trei enunţuri polisemia cuvântului a (se) schimba

El se schimbă de haine.
Dintr-o dată, s-a schimbat la față.
Planul nostru s-a schimbat.

8. Comentează în 6-10 rânduri ultimul paragraf al textului

Ultimul paragraf al textului reprezintă dialogul dintre cele două caractere și sarcasmul lui Ilie,
care, după o luptă verbală cu Catrina, îi explică faptul că motivul pentru care ea doarme
buștean este deoarece nu are păcate, desigur, fiind o ironie, deoarece nu există în lume om
fără păcate.

9. Explicaţi elementele de ortografie şi punctuaţie din următorul fragment: „Ei au avut însă
răbdare, au dus-o de la an la an până când, într-o zi, statul văzând că ţăranii tot n-au cu ce
plăti, n-a mai avut încotro şi a trebuit să şteargă datoriile. N-aveau să poată plăti?”
- Ghilimelele marchează reproducerea exactă a cuvintelor rostite de cineva.
- Virgula marchează coordonarea unor propoziții de același fel.
- Semnul exclamării marchează sfârșitul unei propoziții interogative.
- Punctul marchează sfârșitul unei propoziții enunțiative.

10. Prezentaţi conflictul ce reiese din textul dat.

Conflictul prezent în acest text este unul interior, între Ilie și datoriile pe care nu le poate plăti,
dar și exterior, între el și Catrina, care se ceartă și își adresează cuvinte urâte.