Sunteți pe pagina 1din 7

Cancerul anal

Ce este cancerul anal?


Cancerul anal se formează la nivelul anusului, situat la capătul tractului
gastro-intestinal. Este diferit și mai puțin frecvent decât cancerul
colorectal, care este cancerul colonului sau rectului.

Cancerul anal este rar. Diferiți factori de risc sunt legați de cancerul anal,
însă infecția cu două tipuri de virus papilloma uman (HPV) pare să fie
prezentă în 79% dintre cazuri.

Anusul este capătul intestinului gros, sub rect, prin care scaunul este
eliminat din corp. Anusul este format, în mare parte, din straturile
exterioare ale țesutului cutanat și parțial din intestin. Doi mușchi în formă
de inel, numiți mușchii sfincterului, deschid și închid regiunea anală și
lasă fecalele să iasă din corp.

Cancerul anal apare atunci când celulele sănătoase din anus se


modifică și se dezvoltă necontrolat, formând o tumoră. O tumoră poate
fi canceroasă sau benignă. O tumoare canceroasă este malignă, adică
poate să se dezvolte și să se răspândească în alte părți ale corpului. La
început, modificările într-o celulă sunt anormale, nu canceroase. Se pare
că unele dintre aceste modificări anormale reprezintă primul pas dintr-o
serie de schimbări lente care pot duce la cancer. Unele dintre celulele
anormale dispar fără tratament, dar altele pot deveni canceroase.
Această fază a bolii se numește displazie, care este o creștere
anormală a celulelor. Displazia din anus se numește neoplazie
intraepitelială anală (AIN) sau leziune intraepitelială scuamoasă anală.
Creșteri – cum ar fi polipii sau negi pot apărea, de asemenea, în sau în
jurul anusului; unii pot deveni canceroși în timp.

Semne și simptome
Simptomele cancerului anal sunt adesea similare cu cele mai frecvente
și mai puțin grave afecțiuni care afectează anusul, cum ar fi hemoroizi și
fisuri anale.
Simptomele cancerului anal pot include:

 sângerare rectală;
 mâncărime și durere în jurul anusului;
 presiune în zona anusului;
 dezvoltarea unor mase în jurul anusului, sau a unor formațiuni
confundate cu hemoroizii;
 scurgeri cu mucus din anus;
 incontinență fecală;
 modificări de tranzit, inclusiv diaree, constipație etc.;
 balonare.

Unii oameni cu cancer anal nu au simptome.

Cauze și factori de risc


Multe tipuri de cancer anal sunt legate de stilul de viață sau alți factori de
risc. Având acești factori de risc nu înseamnă că veți dezvolta cu
siguranță cancer. Iată care sunt posibilele cauze și factori de risc
asociați cu cancerul anal:

 Virusul papiloma uman (HPV) – Bărbații și femeile cu HPV au un


risc crescut de apariție a cancerului anal. Aproximativ 9 din 10 cazuri
de cancer anal (90%) sunt legate de infecția cu HPV. Infecţia cu HPV
este o infecție obișnuită care este transmisă de la o persoană la alta
prin contact sexual. Pentru majoritatea oamenilor, virusul nu
provoacă simptome și se reduce fără tratament. Cancerul anal este
cauzat uneori de tulpinile HPV16 și HPV18.
 Unele relaţii sexuale – Relațiile intime neprotejate cu mai mulți
parteneri sexuali cresc riscul de apariție a cancerului anal, inclusiv
relațiile sexuale anale. De asemenea, herpesul henital crește acest
risc.
 Istoricul personal de cancer cervical, vaginal sau vulvar –
Unele studii arată că un istoric de cancer de col uterin, vulval sau
vaginal, este asociat cu un risc mai mare de a dezvolta celule
anormale în anus sau cancer anal. Riscul este, de asemenea, mai
mare pentru femeile cu antecedente de celule anormale în cervix,
vulvă sau vagin.
 Fumatul – Fumatul poate crește riscul de cancer anal.
 Vârsta – Riscul de aparitie a cancerului anal crește odată cu
înaintarea în vârstă.
 Imunitate redusă – Cei cu imunitate redusă prezintă un risc mai
mare de cancer anal, de exemplu, persoanele care au efectuat un
transplant de organe și iau medicamente pentru a-și suprima sistemul
imunitar.

Tipuri de cancere anale


Cancerul anal poate fi de mai multe tipuri:

 Carcinoame cu celule scuamoase – Majoritatea cancerelor anale


sunt carcinoame cu celule scuamoase, care provin din celulele plate
care căptușesc regiunea anusului.
 Adenocarcinoame – Un număr mic de cancere anale sunt
adenocarcinoamele, care pornesc de la celulele din glandele din
regiunea anală. Acest tip de cancer anal este similar cu cancerul
intestinal și este tratat într-un mod similar. Se estimează că 15%
dintre cazurile de cancer anal sunt denumite adenocarcinoame.
Acestea afectează glandele în zona anală și un tip de adenocarcinom
care poate apărea în zona anală, cunoscut sub numele de boala
Paget, poate afecta, de asemenea, vulva, sânii și alte zone ale
corpului.
 Cancer de piele – Un număr foarte mic de cancere anale
afectează pielea chiar din afara anusului. Cunoscute sub numele
de cancere de piele perianale, ele sunt tratate în mod similar cu
cancerele de piele care se găsesc pe alte părți ale corpului.
 Alte tipuri foarte rare de cancer anal sunt limfoamele și tumorile
stromale gastrointestinale (GIST).

Diagnostic
Diagnosticul cancerului anal începe cu un examen fizic și un istoric
medical complet. Examenul digital rectal presupune examinarea
anusului și a rectului pentru depistarea eventualelor anomalii. Alte teste
de diagnostic includ:
 sigmoidoscopie – se folosește un tub subțire, flexibil, cu o
cameră mică și sursă de lumină ce se introduce la nivel anal pentru a
depista o eventuală anomalie;
 anoscopie – examinarea anusului și a rectului folosind un tub
scurt, cu sursă de lumină, numit anoscop;
 proctoscopie – interiorul rectului este examinat cu ajutorul unui
tub tubular (proctoscop) cu o lumină pe capăt;
 ecografia endo-anală sau endorectală – se folosește o sondă
specială ce se introduce în anus pentru a examina regiunea;
 biopsie – se va preleva o probă de țesut mic din anus în timpul
unei sigmoidoscopii sau proctoscopii, ce va fi apoi examinată într-un
laborator la microscop;
 teste de sânge – pentru analiza celulelor roșii care în număr redus
pot indica o anemie, sau pentru a testa funcția ficatului;
 alte teste pot include o tomografie, un RMN sau o scanare PET.

Stadializarea cancerului
Sistemul TNM de stadializare a cancerului anal este un sistem standard
pentru descrierea gradului de creștere a cancerului. Acest sistem este
cel mai comun sistem folosit pentru a stadializa cancerul anal:

 T (tumora) – se referă la dimensiunea tumorii în anus și dacă a


invadat sau nu organele din apropiere;
 N (nodul) – arată dacă ganglionii limfatici din zona anusului au
devenit canceroși;
 M (metastazare) – arată dacă celulele tumorale s-au răspândit în
alte organe din organism, cum ar fi oasele, ficatul sau plămânii.

Astfel, se stabilește stadiul:

 Stadiul 0 – cancerul se găsește numai în stratul superior al


țesutului anal;
 Stadiul I – cancerul s-a răspândit dincolo de stratul superior al
țesutului anal, dar este mai mic de 2 cm diametru și nu s-a răspândit
în ganglionii limfatici sau în alte organe;
 Stadiul II – cancerul are diametrul mai mare de 2 cm, dar nu s-a
extins încă la organele din apropiere sau în ganglionii limfatici;
 Stadiul III – cancerul s-a răspândit la ganglionii limfatici din rect, în
zona abdomenului sau în organele din apropiere, cum ar fi vaginul
sau vezica urinară;
 Stadiul IV – cancerul s-a răspândit în organe îndepărtate din alte
părți ale corpului.

Tratament
Principalele metode de tratament în cazul cancerului anal includ:

Radioterapia
Terapia cu radiații este un tratament pentru cancer care utilizează raze
X de înaltă energie sau alte tipuri de radiații pentru a distruge celulele
canceroase. Există două tipuri de radioterapie. Radioterapia externă
utilizează un dispozitiv extern, iar radioterapia internă utilizează o
substanță radioactivă sigilată în formă de ace, fire sau catetere care este
plasată direct sau aproape de cancer.

Chimioterapia
Chimioterapia este un tratament pentru cancer care folosește
medicamente pentru a opri creșterea celulelor canceroase, fie prin
distrugerea celulelor, fie prin oprirea diviziunii. Când chimioterapia este
administrată pe cale orală sau injectată într-o venă sau mușchi,
medicamentele intră în sânge și pot ajunge la celulele canceroase din
organism (chimioterapie sistemică). Când chimioterapia este plasată
direct în lichidul cefalorahidian, într-un organ sau în cavitatea corpului,
cum ar fi abdomenul, medicamentele afectează în principal celulele
canceroase din aceste zone (chimioterapia regională). Modul în care se
administrează chimioterapia depinde de tipul și stadiul cancerului tratat.

Chemoradiația – chimioterapia și radioterapia


Chemoradiația este un tratament care combină chimioterapia
(medicamente care distrug cancerul) și radioterapia. În prezent, este cel
mai eficient tratament pentru cancerul anal. Atât chimioterapia cât și
radioterapia cauzează adesea reacții adverse semnificative, inclusiv
oboseală, durere în jurul anusului, inflamație în jurul penisului și scrotului
la bărbați sau vulvei la femei, dar și căderea părului și diaree. Aceste
reacții adverse sunt de obicei temporare, dar există și riscul unor
probleme pe termen lung, cum ar fi infertilitatea.
Chimioterapia folosește medicamente citotoxice care împiedică
diviziunea celulelor canceroase. Acestea se administrează pe cale orală
sau prin injectare. Radioterapia utilizează raze de energie înalte care
distrug celulele canceroase. Radiațiile pot fi administrate intern sau
extern.

Intervenția chirurgicală
Chirurgia este o opțiune mai puțin frecventă de tratament pentru
cancerul anal. De obicei, este luată în considerare numai dacă tumora
este mică și poate fi ușor îndepărtată sau dacă chimioradiația nu a
funcționat. Dacă tumora este mică, poate fi făcută o excizie locală, o
procedură relativ simplă, efectuată sub abestezie generală. O altă
procedură este rezecția abdominoperineală. Ca și în cazul unei excizii
locale, această operație se efectuează sub anestezie generală. O
rezecție abdominoperineală implică îndepărtarea anusului, a rectului, a
părții din colon, a unor țesuturi musculare învecinate și, uneori, a unor
ganglioni limfatici înconjurători pentru a reduce riscul reapariției
cancerului. În timpul operației, va fi formată o colostomie
permanentă pentru a permite eliminarea fecalelor. Stoma este atașată
de o pungă care va colecta fecalele după operație.

Prevenție
Nu există niciun mod garantat de a preveni cancerul anal, dar există
câteva modalități de a reduce riscul de apariție:

 Evitați relațiile sexuale cu mai mulți parteneri și mai ales relațiile


rexuale neprotejate. Folosiți prezervative, inclusiv în cazul sexului
anal.
 Efectuați regulat teste pentru infecțiile cu transmitere sexuală.
 Adoptați un stil de viață activ și sănătos. Renunțați la fumat și
evitați consumul crescut de alcool.
 Se recomandă vaccinarea anti HPV atât pentru femei, cât și
pentru bărbați. Această vaccinare va proteja oamenii de anumite
tulpini de HPV care cauzează în mod obișnuit cancer anal. Vaccinul
poate fi eficient chiar dacă o persoană a fost deja expusă la o tulpină
de HPV. Vaccinul mai poate oferi protecția persoanei împotriva altor
tulpini HPV cu care nu este infectată.
 Dacă aveți un risc crescut de cancer anal din cauza altor factori,
cum ar fi istoricul familial sau vârsta, discutați cu medicul despre
posibilele metode de prevenție și screening. 

Statistici și prognostic
Cele mai frecvente tipuri de cancer anal au un prognostic foarte bun pe
termen lung, mai ales daca forma de cancer este depistată devreme.
Prognosticul depinde de dimensiunea tumorii, mai ales – tumorile mai
mici de 2 cm au un prognostic mai bun decât tumorile mai mari. Tumorile
mai mari de 5 cm tind să aibă un prognostic slab. De asemenea,
prognosticul depinde de răspândirea bolii – cancerul care nu s-a
răspândit la ganglionii limfatici are un prognostic mai bun decât cancerul
care s-a răspândit în ganglionii limfatici. Alți factori sunt nivelul
hemoglobinei și tipul tumorii.