Sunteți pe pagina 1din 10

Cancer bucal (oral)

Cancerul oral, numit şi cancer bucal sau cancer al cavităţii bucale,


descrie o categorie de cancere care se dezvoltă în regiunea gurii.

Cel mai adesea apare la nivelul limbii, buzelor sau regiunea inferioară a
cavității bucale, dar poate să apară şi la nivelul obrajilor (mucoasa
bucală), gingiilor, cerul gurii (palatul dur și moale), amigdalelor sau
glandelor salivare.

Cancerul oral se poate dezvolta şi la nivelul orofaringelui, care este parte


a zonei gâtului.

Semne şi simptome cancer bucal


Principalele semne și simptome ale cancerului bucal includ:

 inflamații la nivelul gurii care nu se vindecă;


 durere la nivelul gurii care nu se ameliorează;
 respiraţie neplăcută constantă;
 căderea dinţilor;
 umflătură sau inflamație la nivelul buzelor care persistă;
 dificultăţi sau dureri la înghiţire;
 modificarea capacității de a vorbi;
 sangerări sau amorţeli la nivelul gurii;
 leziuni albe sau roşii la nivelul gurii, limbii sau gingiilor;
 un nodul la nivelul gâtului;
 scădere inexplicabilă în greutate etc.

Cauze și factori de risc cancer bucal


Cancerele orale apar când celulele de la acest nivel dezvoltă mutaţii la
nivelul ADN-ului. Aceste mutaţii permit ca celulele canceroase să se
dezvolte și să se dividă necontrolat. Acumularea de celule anormale la
nivelul gurii poate forma tumori. În timp, se pot răspândi în profunzimea
țesutului sau în alte regiuni ale capului, gâtului sau alte zone din corp.
Cancerele bucale de obicei se formează din celule subțiri plate care
acoperă buzele şi interiorul gurii.

Factori de risc general pentru canerul bucal

 Genul -cancerul oral sau orofaringian este de două ori mai


frecvent în rândul bărbaţilor decât în rândul femeilor (diferenţele pot fi
date de consumul de alcool şi de fumat, un factor major de risc
cancerigen întâlnit mai frecvent la pacienţii de gen masculin);
 Vârsta -vârsta medie de diagnosticare a cancerului bucal este 62
ani, iar două treimi dintre indivizii cu această boală sunt trecuţi de 55
ani;
 Expunerea la radiaţii ultraviolete – cancerele buzelor sunt
frecvente în rândul persoanelor care lucrează în medii expuse la
soare şi în cazul persoanelor care sunt expuse prelungit la surse de
radiații ultraviolete;
 Alimentaţia -este o legătură între alimentaţia săracă în fructe şi
legume şi riscul crescut de cancere bucale.

Factori de risc genetic

Unele mutaţii genetice înnăscute care produc diferite sindroame în corp,


cresc riscul de cancere bucale. Acestea sunt:

 Anemia Fanconi -este o afecţiune a sângelui cauzată de anomalii


înnăscute; problemele pot începe la o vârstă timpurie  şi pot duce la
leucemie sau anemie aplastică (riscul de cancer oral în rândul
persoanelor cu anemia Fanconi este de până la 500 de ori mai mare
decât la populaţia generală);
 Diskeratoza congenitală -este un sindrom generic care poate
cauza și anemie aplastică şi creşte riscul de cancere bucale la vârste
timpurii.

Stilul de viaţă

 Fumatul -aproximativ 80% dintre cei cau cancer bucal sunt


fumători, iar riscul de dezvoltare a cancerului oral depinde de durata
și frecvenţa fumatului;
 Consumul de alcool –aproximativ 70% dintre persoanele
diagnosticate cu cancer oral sunt consumatoare de alcool, iar riscul
este mai mare pentru persoanele care consumă alcool frecvent și
sunt și fumători.

Alte afecţiuni

 Infecţia cu virusul HPV;


 Bolile sistemului imunitar;
 Afecțiuni ca lichenul plat;
 Boala grefă-contra-gazdă.

Tipuri de cancere bucale cancer bucal


Carcinom bucal cu celule scuamoase
Mai mult de 90% dintre cancerele bucale sunt carcinoame cu celule
scuamoase. În mod normal, gâtul şi gura sunt acoperite cu aşa numitele
celule scuamoase, care sunt plate şi aranjate într-un mod specific.
Carcinomul cu celule scuamoase înseamnă că unele celule scuamoase
sunt anormale.

Carcinomul bucal verucos


Aproximativ 5% din totalul cancerelor orale sunt carcinoame verucoase,
un tip de cancere cu dezvoltare lentă, formate din celule scuamoase.
Acest tip de cancer se răspândeşte rar în alte regiuni ale corpului, dar
poate invada ţesuturile din jurul regiunii de bază.

Carcinom al glandelor salivare minore


Această categorie include anumite tipuri de cancere orale care se
dezvoltă la nivelul glandelor salivare minore, care se găsesc de-a lungul
stratului care acoperă gura şi gâtul. Aceste tipuri includ carcinomul
adenoid chistic, carcinomul mucoepidermoid şi adenocarcinomul
polimorf de grad scăzut.

Limfoamele bucale
Acestea sunt cancere orale care se dezvoltă la nivelul ţesutului limfatic,
care este pare a sistemului imunitar. Amigdalele şi baza limbii conţin
ţesut limfoid.
Tumori orofaringiene și ale cavităţii orale benigne
Anumite tipuri de tumori necanceroase şi afecțiuni asemănătoare cu
tumorile se pot forma la nivelul cavităţii bucale şi orofaringelui. Uneori,
aceste afecţiuni se pot dezvolta în formațiuni canceroase. Aceste tipuri
de leziuni beninge includ:

 Granulom euzinofilic;
 Fibrom;
 Tumoră cu celule granulare;
 Karatoacantom;
 Leiomiom;
 Osteocondrom;
 Lipom;
 Neurinom (Schwannom);
 Neurofibrom;
 Papilom;
 Condiloma acuminatum;
 Veruciform xantoma;
 Granulom piogenic;
 Rabdomiom;
 Tumori edontogenice (leziuni care se formează în țesuturile care
formează dinţii).

Leucoplakia şi eritroplakia
Afecțiuni necanceroase care sunt tipuri de celule anormale de la nivelul
gurii şi gâtului. În cazul leucoplakiei, se formează o leziune albicioasă,
iar în cazul eritroplakiei, aceasta este de culoare roşie, plată sau cu
aspect ușor proeminent, și poate sângera când este zgâriată. Ambele
pot fi necanceroase.

Diagnostic cancer bucal


Testele şi procedurile utilizate la diagnosticarea cancerului bucal sunt:

 Examenul fizic: Medicul sau dentistul va examina buzele şi


cavitatea bucală pentru a depista eventualele anomalii – regiune
iritată, cu leziuni şi formaţiuni albe sau leucoplakii;
 Prelevări şi teste ale ţesutului: Dacă o regiune de ţesut este
suspectă de cancer, mediul sau dentistul va preleva o probnă de
celule pentru testele de laborator, procedură numită biopsie. Celulele
anormale pot fi prelevate cu ajutorul tehnicilor diferite, dar cel mai
adesea sunt îndepărtare cu ajutorul unui bisturiu sau altă unealtă
chirurgicală. În laborator, celulele sunt analizate în ceea ce priveşte
modificările canceroase sau precanceroase care indică riscul unui
viitor cancer.
 Teste de sânge sunt utilizate pentru depistarea și analiza
markerior tumorali.

După depistarea cancerului,urmează stadializarea cancerului, care se


realizează cu ajutorul unor investigaţii ca:

 Utilizarea unei camere video pentru inspectarea regiunii


bucale: endoscopia este o procedură utilizată pentru a examina
regiunea gâtului, pentru depistarea răspândirii cancerului;
 Testele imagistice: o varietate de teste imagistice pot determina
dacă celulele canceroase s-au răspândit la nivelul gurii. Aceste teste
includ radiografii, CT, RMN, tomografie cu emisie de pozitroni etc.

Stadializarea cancerului bucal


Cel mai utilizat sistem de stadializare a cancerului este sistemul TNM.

T descrie dimensiunea tumorii primare, N descrie prezența sau absența


cancerului la nivelul nodulilor limfatici, iar M se referă la prezența
metastazelor.  Acestea sunt urmate de cifre care indică severitatea
tumorii.

Categoriile T penctru cancerele bucale:

 TX: tumora primară nu poate fi depistată;


 T0: nu este prezentă tumoră primară; afecţiunea este localizată,
celulele canceroase nu a invadat în profunzime straturile ţesutului;
 T1: tumora este de 2 cm sau mai mică:
 T2: tumora este mai mare de 2 cm, dar nu depăşeşte 4 cm;
 T3: tumora este mai mare de 4 cm.
T4 se poate diviza la rândul lui în mai multe subgrupuri:

 T4a: tumora se dezvoltă în structurile din vecinătate, cancerul


bucal este numit afecțiune locală avansată moderat;
 T4b: tumora s-a dezvoltat spre structurile învecinate şi în
profunzimea zonelor sau ţesuturilor; cancerul este numit foarte
avansat (se poate dezvolta la nivelul oaselor, în jurul arterelor, în
regiunea de masticaţie, în musculatura orofaringelui, sau în regiunea
din apropierea nasului.

Categoria N pentru cancerele bucale:

 NX: nu se cunosc date privind invadarea nodulilor limfatici;


 N0: cancerul bucal nu s-a răspândit în apropierea nodulilor
limfatici;
 N1: cancerul bucal s-a răspândit la un nodul de pe aceeaşi
regiunea a capului cu tumora primară; nodului limfatic este mai mic
de 3 cm;
 N2 se divide asfel:

1. N2a: cancerul oral s-a răspândit la un nodul de pe aceeaşi regiune


cu tumora și măsoară 3-6 cm;
2. N2b: cancerul s-a răspândit la 2 sau mai mulţi noduli de pe aceeaşi
regiune cu tumora, dar nu sunt mai mari de 6 cm;
3. N2c: cancerul bucal s-a răspândit la unul sau mai mulţi noduli de
pe ambele regiuni ale capului sau de pe partea opusă tumorii, dar
nodulii nu sunt mai mari de 6 cm;
4. N3: cancerul s-a răspândit la un nodul care măsoară mai mult de 6
cm.

Categoria M pentru cancerele bucale:

 M0: nu sunt metastaze la distanță;


 M1: cancerul bucal s-a răspândit în regiunile la distanță ale cavităţii
bucale sau gâtului (ex. plămâni, ficat, oase).

Un alt sistem de stadializare este următorul:


 Gradul 0 – cancerul se dezvoltă doar la nivelul epiteliului, stratul
exterior al ţesutului din cavitatea orală sau orofaringelui;
 Gradul I – tumora primară este de 2 cm sau mai mică şi celulele nu
sunt prezente în structurile din jur, noduli limfatici sau regiuni distante;
 Gradul II – tumora orală măsoară 2-4 cm, celulele canceroase nu
sunt prezente în structurile învecinate, noduli sau regiuni distante;
 Gradul III – tumora este mai mare de 4 cm, celulele nu sunt
prezente în structurile din jur sau tumora orală este de orice
dimensiuni şi nu s-a răspândit la structurile din jur etc.;
 Gradul IV – tumora a invadat structurile din jur, este psoibil să fi
invadat și nodulii limfatici, și e posibil să se fi răspândit la regiuni
distante.

Tratament cancer bucal


Tratamentul cancerelor bucale depinde de localizarea și stadiul
cancerului, precum şi de starea generală de sănătate a pacientului şi
alegerile personale. De obicei se foloseşte o combinaţie de tratamente.
Iată care sunt opţiunile generale:

Intervenţiile chirurgicale pentru cancerul bucal, care includ:

 Chirurgia pentru îndepărtarea tumorii – se îndepărtează tumora


sau regiuni de ţesut osos din jur pentru îndepărtarea oricăror urme de
celule canceroase;
 Chirurgia pentru îndepărtarea cancerului răspândit în regiunea
gâtului – dacă celulele canceroase s-au răspândit la nodulii limfatici
din regiunea gâtului sau dacă este risc ridicat ca acest lucru să se
întâmple, pe baza dimensiunii cancerului, chirurgul va recomanda o
procedură de îndepărtare a nodulilor limfatici canceroşi şi a ţesutului
din regiunea gâtului;
 Chirurgia pentru reconstrucție – după intervenția de îndepărtare a
cancerului, medicul va recomanda chirurgia reconstructivă pentru a
reabilita cavitatea bucală penur a redobândi abilităţi de a vorbi şi de a
mânca. Sunt transplantate grefe de piele, de muşchi sau de os sau
din alte regiuni pentru reconstrucția cavităţii bucale. Pot fi utilizate
implanturi dentare pentru înlocuirea dinţilor naturali.
Radioterapia
Radioterapia foloseşte fascicule de înaltă energie ca radiaţii X sau
protoni pentru a distruge celulele canceroase. Poate fi tratament
individual pentru cancerele incipiente, sau în asociere cu alte tratamente
ca intervemţiile chirurgicale sau chimioterapia. Combinațiile de
tratamente cresc eficiența, dar şi riscul efectelor adverse.

Chimioterapia
Chimioterapia este un tratament ce utilizeată compuşi chimici pentru a
distruge celulele canceroase. Poate fi administrată individual sau în
combinaţie cu medicamente sau cu alte tratamente. Poate creşte
eficienţa radioterapiei. Efectele adverse depind de medicamentul utilizat.

Terapia ţintită tratează cancerul prin alterarea aspectelor specifice ale


celulelor canceroase care alimentează tumora. Cetuximab este un astfel
de produs aprobat pentru tratarea cancerelor din regiunea gurii şi gâtului
în anumite situații. Pot fi utilizate în combinație cu chimioterapia sau
radioterapia.

Tratamente alternative
Niciun tratament alternativ sau complementar nu poate trata cancerul
bucal, dar poate ajuta la reducerea efectelor adverse ale bolii sau
tratamentului.

Pentru reducerea efectelor adverse se recomandă şi activitatea fizică,


terapia prin masaj, tehnicile de relaxare sau acupunctura.

Prevenţie cancer bucal


Nu există metodă care să asigură prevenţie garantată, dar sunt o serie
da factori de luat în considerare pentru reducerea riscului de
cancer bucal:

 Renunţă la fumat. Tutunul, fumat sau mestecat, expune celulele


de la nivelul gurii la compuşi chimici nocivi cancerigeni;
 Consumă alcool doar cu moderaţie. Consumul excesiv de alcool
poate irita celulele de la nivelul gurii, făcându-le vulnerabile la cancer.
Limitează consumul de alcool la maximum o băutură e zi.
 Consumă o varietate de fructe şi legume. Alege o dietă bogată
în fructe și legume. Antioxidanții şi vitaminele din astfel de alimente
pot reduce riscul de cancer bucal.
 Exită expunerea excesivă a buzelor și a pielii la
soare. Protejează pielea de pe buze şi regiunea gurii de soare prin
acoperire și folosirea de creme și balsamuri de buze cu factor de
protecţie solară;
 Mergi periodic la dentist. Ca parte a consultului stomatologic de
rutină, medicul poate inspecta cavitatea bucală pentru depistarea
eventualelor regiuni care pot indica un cancer bucal incipient sau
formațiuni precanceroase.

Statistici şi pronostic
Rata de supraviețuire este un termen utilizat de medici ca mod standard
de a discuta despre prognosticul bolii.

Rata de supraviețuire la 5 ani se referă la procentul de pacienți care


trăiesc cel puţin 5 ani după diagnosticarea cancerului. Desigur, mulţi
dintre aceștia trăiesc mult mai mult de 5 ani.

Iată care sunt statisticile privind rata de supravieţuire la 5 ani a cancerelor bucale în funcție de
tipul cancerului, localizare și stadiu:

Rata de supravieţuire la 5 ani pentru cancerul buzelor:

 local: 93%;
 regional: 48%;
 la distanță: 52%.

Rata de supravieţuire la 5 ani pentru cancerul limbii:

 local: 78%;
 regional:63%;
 la distanță: 36%.

Rata de supravieţuire la 5 ani pentru cancerul regiunii inferioare a gurii:

 local: 75%;
 regional: 38%;
 la distanță: 20%.

Pentru cancerele orofaringiene şi de amigdale, rata de supravieţuire la 5 ani este 66%, iar pentru
cancerele gingivale sau ale altor regiuni ale gurii, rata de supravieţuire la 5 ani este de 60%.

Tipuri de cancer
 A-C
 D-K
 L-N
 O-R

S-Z