Alcooli importanta practica si fiziologica

Alcoolii sunt substanţe organice care conţin în molecula lor grupa hidroxil (-

OH) legată de un atom de carbon saturat. Poliolii conţin în molecula lor mai
multe grupe hidroxil legate de atomi de carbon saturaţi, câte una la un atom de
carbon.

Formula generala a alcoolilor este R-OH

Denumirea alcoolilor se realizează după una din regulile:

a) denumirea hidrocarburii corespunzătoare + sufixul "-ol":

CH3-OH (metanol)
CH3-CH2-OH (etanol)
b) indice de poziţie care indică poziţia grupei hidroxil în catenă + denumirea
hidrocarburii corespunzătoare + prefixul care indică numărul grupelor hidroxil
(di, tri, tetra, etc.) + sufixul "-ol":

(1,2,3-propantriol)

(1,2-etandiol)
c) alcool + denumirea radicalului hidrocarbonat de care se leagă grupa hidroxil
+ sufixul "-ic":
CH3-OH (alcool metilic)
CH3-CH2-OH (alcool etilic)
Proprietăţi fizice

Moleculele alcoolilor se caracterizează prin prezenţa legăturilor (punţilor) de

hidrogen, reprezentate mai jos:

Ballo Alexandr, TUR-183

Fiind cele mai puternice interacţiuni intermoleculare, legăturile de hidrogen
determină puncte de topire şi de fierbere ridicate. Asa se explică de ce alcoolii
au puncte de fierbere ridicate în comparaţie cu punctele de fierbere ale altor
compuşi organici cu structuri asemănătoare lor. De exemplu, punctul de fierbere
pentru CH3-OH este +64,7˚C, iar punctul de fierbere pentru CH3Cl este
-23,7˚C.

La temperatură obişnuită, alcoolii inferiori sunt substanţe lichide.

Alcoolii inferiori sunt substanţe miscibile cu apa, adică se dizolvă în apă în

orice proporţie, deoarece între moleculele lor şi moleculele apei se formează
legături de hidrogen.

Solubilitatea alcoolilor în apă scade cu mărirea catenei şi creşte cu creşterea

numărului de grupe hidroxil.

Metanolul sau alcoolul metilic  (alte denumiri: alcool metilic, carbinol, alcool

din lemn), CH3OH, este alcoolul cel mai monohidric, un lichid incolor, cu
miros nealcoolic puternic. Fiind un compus polar, se dizolvă bine în apă, mai
ușor decât apa. Punctul de fierbere al metanolului este de 65 ° C. Alcoolul
metilic a fost luat pentru prima dată în secolul al XVII-lea. Și a studiat în prima
jumătate a secolului al XIX-lea. Se numește alcool lemnos, deoarece prima
metodă cunoscută pentru producerea sa a fost o metodă de distilare uscată a
lemnului. Metoda de producție modernă - sinteza catalitică din monoxid de
carbon (II) și hidrogen (temperatura 250 ° C, presiune 7 MPa, amestec de
catalizatori de oxid de zinc și cupru (II))
Alcoolul metilic este o substanță foarte toxică care acționează asupra sistemelor
nervoase și vasculare umane. Când se injectează în corpul uman, 10 ml de
metanol pot duce la otrăvire severă, orbire. O lovitură de 25-30 ml de metanol
duce la moarte.
Solvent cu metanol. Această proprietate este utilizată în sinteza organică, în
practica de laborator. alcool metilic este utilizat ca solvent pentru diferite
sinteze organice obține formaldelgida, eter, de exemplu dimetil (C6H4
(COOCH3) 2), anumiți coloranți fotoreaktivov, produse farmaceutice.
Etanolul sau alcoolul etilic (alte denumiri: alcool etilic, alcool de vin, alcool),
C 2 H 5 OH, este un lichid incolor. Se fierbe la 78,3 ° C și se îngheață la -114 °
C. Ars continuu cu o flacără ușoară.

Ballo Alexandr, TUR-183

Constatările arheologilor spun că în epoca civilizațiilor antice au reușit să facă
vin și bere. Se pare că alcoolul a fost prima substanță sintetizată de om. Prima
mențiune literară de fapt alcool etilic, ca apă combustibilă luată prin distilarea
vinului, datează din secolul al VIII-lea. Compoziția elementară a etanolului a
fost clarificată la începutul secolului al XIX-lea.
Materialul sursă în producția de alcool ajută produsele naturale bogate în
amidon: cartofi, cereale ce. Acum, alcoolul etilic se obține nu numai din
produsele alimentare. Este dezvoltat pe scară largă pentru a fi obținut din
lemnul de deșeuri: este transformat în glucoză, iar ultima în alcool. Cea mai
modernă metodă de producere a etanolului se bazează pe reacția hidratării
etilenei, care se obține foarte mult prin crăparea petrolului.
CH2 = CH2 + H20> CH3-CH2OH
Reacția are loc la o temperatură de 260-300 ° C, o presiune de 7,5-10 MPa și în
prezența catalizatorilor acide. Există fabrici cu hidratare directă a etilenului în
alcool, atât în CSI, cât și în străinătate.
Alcoolul etilic este extrem de important pentru nevoile produsului economic
național. Multe dintre acestea sunt cheltuite pentru producția de cauciuc sintetic
și materiale plastice. Etanolul este utilizat ca solvent în fabricarea de colinde,
parfumuri, medicamente, lacuri și pentru conservarea preparatelor anatomice.
Se utilizează pentru a obține multe substanțe organice: eter dietilic, coloranți,
acid acetic și pulbere fără fum. Alcoolul etilic amestecat cu benzină poate fi
utilizat ca combustibil pentru motoarele cu combustie internă. Destul de des este
denaturat, adică Alte substanțe și coloranți se adaugă la alcool, pentru a fi
improprii consumului intern.
Pentru practica medicală, alcoolul etilic reprezintă un interes limitat - este
folosit în principal ca antiseptic, merită mult mai multă atenție în aspectul
social, deoarece se datorează otrăvirii acute și cronice.
Alcoolul etilic (Spiritus aethilicus și Spiritus vini) se referă la substanțe
narcotice. Cele mai sensibile la acestea celule ale SNC, în particular celule din
cortexul cerebral, care acționează asupra a ceea ce conduce la o excitație
alcoolică caracteristică asociată cu slăbirea procesului de frânare, după slăbirea
proceselor de excitație în GM cortex, inhibarea măduvei spinării și a bulbului
rahidian cu forțând activitatea centrului respirator. Concentrație toxică a
sângelui 1,5 g / l, letală 3,5 g / l.

Ballo Alexandr, TUR-183

Când este consumat în interior, alcoolul etilic este absorbit rapid, mai ales în
intestinele subțiri - 80% și 20% în stomac. Absorbția mai rapidă în tractul
gastro-intestinal se produce pe stomacul gol, încetinind în prezența grăsimilor și
carbohidraților, ceea ce încetinește acest proces.

Glicerina (sau 1,2,3-propantriol sau glicerol) este un lichid cu consistenţă

siropoasă, incolor, inodor, cu gust dulce şi solubil în apă. Industrial, se obţine
din propenă. Este folosită ca dizolvant în cosmetică, în medicină, la fabricarea
săpunurilor, la prepararea lichidelor antigel, la fabricarea unor răşini sintetice
etc. O utilizare importantă a glicerinei este ca materie primă pentru obţinerea
dinamitei. Prin esterificarea glicerinei cu acid azotic se obţine trinitratul de
glicerină, numit impropriu şi nitroglicerină.

Ballo Alexandr, TUR-183