Sunteți pe pagina 1din 3

Cheșa Crina Larisa

IFR AN IV 6251
Procedura de reorganizare judiciară
Introducere

Metodologia cercetării științifice


1. Accepţiuni teoretice privind Legea Insolventei 85/2014
2. Reorganizarea judiciară
2.1 Delimitari conceptuale
2.1.1 Definire
2.1.2 Aspecte paralele Legea 85/2006, Legea 85/2014 +modificările
legislative apărute în contextual actual
2.2 Etapele:
2.2.1 Propunerea unui plan de reorganizare
2.2.2 Elaborarea planului de reorganizare
2.2.3 Votarea planului de reorganizare de către creditori
2.2.4 Confirmarea planului de reorganizare de catre judecatorul-sindic
2.2.5 Reușita planului de reorganizare/Eșecul planului de reorganizare
2.2.6 Supravegherea implementarii măsurilor propuse in planul de reorganizare.
2.3 Efectele aplicării planului de reorganizare respective evoluţia societăţlor
după reinserţia în circuitul economic
3. Studiu de caz: Parala 2 planuri de reorganizare Reusita/Esec în implementare
4. Propuneri și Concluzii
Concluzii
Bibliografie
Metodologia cercetării științifice

Obiectivul acestei lucrări constă în ilustrarea modului pe care reorganizarea judiciare îl aduce în
reinserția unei societăți în circuitul economic normal. În vederea atingerii acestui obiectiv,
respectiv pentru obţinerea celor mai utile informaţii, studiul are la bază o metodologie de
cercetare. În sens larg, prin metodologie, se înţelege ansamblul metodelor de cercetare folosite
într-o ştiinţă (Oprea, 2006, p. 810) sau, mai simplu, ştiinţa efectuării cercetării. Etimologia
cuvântului vine din cuvintele greceşti metodos (cale) şi logos (ştiinţă). ”Scopul fundamental al
metodologiei este acela de a ne ajuta să înţelegem, în termeni cât mai largi posibili, procesul
cunoaşterii însuşi” (Rădulesc„u, 2007).

Metoda, în cazul ştiinţelor socio-umane, reprezintă modul de cercetare, sistemul de reguli şi


principii de cunoaştere a realităţii sociale. Cercetarea se bazează pe testarea ipotezelor printr-un
empirism logic, o abordare pozitivistă, fiind utilizate metode cantitative, calitative, statistice, dar
şi metoda inductivă sau deductivă. Aceste metode se delimitează după mai multe criterii în
funcţie de obiectivul urmărit. După criteriul temporal, metodele pot fi transversale sau
longitudinale. Dacă luăm în considerare tipul demersului investigativ avem metode cantitative şi
metode calitative. După locul ocupat în procesul investigativ, metoda poate fi una de culegere a
datelor bazată pe anchetă, experiment, observaţie, de prelucrare a datelor statistico-matematice
sau de interpretare a datelor (inductivă, deductivă, comparativă).

Tehnica de cercetare este subordonată unei metode şi reprezintă maniera de utilizare a diferitelor
instrumente de investigare, cu ajutorul cărora se culeg sau se prelucrează datele, iar instrumentul este
materializarea unei metode. Desfăşurarea cercetărilor ştiinţifice presupune respectarea unor principii
fundamentale, şi anume: principiul unităţii dintre teoretic şi empiric, principiul unităţii dintre
înţelegerea fenomenului/procesului şi explicaţie și principiul unităţii dintre cantitativ şi calitativ
(Hammersley, Atkinson, 1993, p. 121).

Organizarea propriu-zisă a lucrării de faţă a constat în colectarea datelor și a informaţiilor


concrete, ce duc la înțelegerea termenilor. Din punct de vedere al criteriului temporal, pentru
analiza conceptului de structură financiară am folosit metodele longitudinale. Aplicarea acestor
metode a constat într-o analiză a surselor de finanțare și a teoriilor privind structura financiară
optimă a entităţii economice discutate de-a lungul anilor.

Pentru tratarea temei de reorganizare judiciară am realizat studiul problematicii printr-o metodă
deductivă, pornind de la conceptele de bază, pentru a ajunge la reflectarea acestora în studiul
practic. Informațiile culese pentru partea teoretică a lucrării provin din diferite surse, cum ar fi
cărţi din bibliotecă, articole publicate în reviste de specialitate şi documente on-line. Metoda de
cercetare principală utilizată pentru culegerea datelor a fost observația provocată, adică cu
intenţia de a verifica exactitatea unei propuneri cu privire la desfăşurarea fenomenului cercetat.

Bibliografie

1. Legea Insolvenţei 85/2006


2. Legea Insolvenţei 85/2014
3. Radu Bufan, Andreea Deli-Diaconescu, Florin Moțiu, Tratat practic
de insolvență, Editura Hamangiu, București 2014.
4. Ion Turcu, Tratat de Insolvență, editura C.H.Beck, București, 2006.
5. Stanciu D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial român, editura Universul
Juridic, București, 2009.
6. Olga-Andreea Urda, Drept comercial român, editura Universul Juridic, București, 2016.
7. Ion Turcu, Codul insolvenței. Legea 85/2014. Comentariu pe articole, ed. 5, Editura
C.H. Beck, București 2015
8. Rad Ilie (2010), Introducere in metodologia cercetării științifice, Editura, Cluj-Napoca
9. Stanciu D. Cărpenaru, Mihai Adrian Hotca, Vasile Nemeș, Codul insolvenței comentat,
Editura Universul Juridic, București 2014.