Cum ajung să mă iubesc singur?

Contents
I. Neiubirea de sine............................................................................................................................2
1. Ce înseamnă și cum se manifestă neiubirea de sine?..................................................................2
2. Care sunt cauzele neiubirii de sine?.............................................................................................7
3. Cum îți poate afecta viața neiubirea de sine?............................................................................12
II. Iubirea de sine..........................................................................................................................17
1. Ce este iubirea de sine și cum se manifestă aceasta?.................................................................17
2. Cum să te iubești pe tine însuți...................................................................................................23
3. Stăpânii iubirii de sine.................................................................................................................36
III. Concluzii...................................................................................................................................41

1
I. Neiubirea de sine
1. Ce înseamnă și cum se manifestă neiubirea de sine?

Pentru a-ți da seama dacă faci sau nu parte din această categorie, trebuie să știi faptul că am
învățat să mă iubesc pe mine abia după ce am realizat că mă confruntam cu o neiubire de sine.
Nu mă iubeam suficient și am conștientiat asta abia după ce îmi dădusem seama că îndeplinesc
cu succes formele de manifestare. În primul și în primul rând nu eram liber să fiu eu însumi în
toate contextele sociale, mă comportam cu mănuși în majoritatea situațiilor, îmi era frică să îmi
expun punctul de vedere de teamă de a fi respins, nimeni nu îmi cunoștea toate laturile
preexistente în mine și petreceam o bună bucată din timpul meu în solitudine. Încercând
mereu să le faci pe plac celorlalți, cel mai probabil te vei epuiza. Deși nu ți se pare greu să fii
maleabil, este mult mai simplu să fii cine ești cu adevărat decât să încerci să întruchipezi un
personaj fictiv. Cum recunoști că nu te respecți și nu te iubești pe tine? Când te surprinzi că îi
pui pe cei dragi pe primul plan, uitând de tine. E momentul în care faci din tine “un orfan”.
Nu-ți oferi bucuriile și binecuvântările vieții. Te privezi de darul ființei tale și de darurile pe care
viața însăși le are rezervate pentru tine.

Dacă nu ești sigur că în prezent ai posibilitatea să fii tu însuți, cu tot cu defecte și

calități, încearcă să-ți analizezi comportamentul. De pildă, petreci foarte mult timp în compania
altor persoane? Eviți în mod intenționat să fii singur? Dacă răspunsul tău la aceste întrebări este
„da”, realitatea este că ești nemulțumit de tine și apelezi la autoritatea altora pentru a evita
„greșelile” sau a te schimba. Din acest motiv, atunci când ești singur, te simți prost. Iubirea de
sine este însă imposibilă dacă nu reușești să descoperi cine ești cu adevărat.

Apoi, frica de a-mi explima gândurile era foarte clară. Ți s-a întâmplat vreodată să te simți
atât de sfios în timpul unei conversații încât ai evitat să-ți exprimi opinia deoarece era diferită de
cea a celorlalți? Dacă te regăsești în acest exemplu, este posibil să încerci să te „modelezi” după
imaginea oamenilor din viața ta, chiar dacă ceea ce crezi tu se opune ideilor lor. când
te autocritici. “Nu ar fi trebuit să spun asta”, “Ar fi trebuit să fiu mai drăguță, mai isteață, mai
spontană, etc.” Auto-critica înseamnă să nu te accepți așa cum eșți, să te cerți mereu și “să dai cu
tine de pământ”. Când te învinovățeșți pentru tot ce nu merge bine. “E vina mea că părinții
mei se certau tot timpul – nu am fost un copil bun”, “e vina mea că partenerul meu e
supraponderal – nu-i gătesc mâncare sănătoasă.” Să alegi să dai vina pe tine chiar dacă rolul tău e

2
inexistent sau minor înseamnă lipsa de iubire de sine. Când te surprinzi spunându-ți ” nu am nici
o valoare”, “nu am nici un rost pe lume”, “nu am nici un talent real”. De fapt tu te disprețuiești
pe tine, nu te respecți. Talentele tale, pasiunile tale sunt esența ta. Dacă îți negi darurile, nu-ți
respecți spiritul.

Dacă nu vorbești, nu ai cum să fii ascultat. Ceilalți te vor ignora și nu te vor lua în serios.
Trebuie să ai curajul să fii și să gândești diferit. În cazul în care ai o stimă de sine scăzută,
încearcă să remediezi această problemă. Opiniile tale sunt la fel de valoroase ca opiniile
celorlalți. Dacă ai impresia că în capul tău se află numai idei greșite, te înșeli! Exprimă-ți
gândurile în mod direct și fă-te remarcat. Ceea ce crezi este mai important decât bănuiești.

Și nu doar că nu mă exprimam pe cât de mult aș fi vrut, atunci când mă exprimam mă

persecutam pentru toate ideile pe care le expuneam, spunând despre mine că nimic din ce spun
nu este bun. Nu este exclus să fii atât de exigent cu tine însuți încât, fără să-ți dai seama, să devii
incapabil de a avansa. Cumva, găsești diverse modalități de a te „pedepsi” pentru tot ceea ce nu-
ți iese, ignorând faptul că greșelile sunt de fapt ocazii de învățare. Nu te mai critica atât de
aspru. Apreciază-ți toate realizările până în momentul de față, indiferent cât de mici sunt și
sărbătorește chiar și atunci când crezi că nu este cazul. Numai așa vei putea descoperi iubirea de
sine.

Și nu doar atât, aveam rar grijă de lucrurile care mă făceau să mă simt răsfățată și iubită.
Fiecare dintre noi trebuie să se simtă bine în propria piele. În caz contrar, înseamnă că nu ne
îngrijim așa cum trebuie. Dacă am adoptat anumite comportamente care ne fac rău (de pildă,
neglijăm vestimentația sau mâncăm alimente nesănătoase), a venit momentul să facem o
schimbare.

Iubirea de sine presupune să te îmbraci frumos pentru a-ți face ție pe plac, să mănânci
sănătos ca să-ți fie ție bine. Aceste lucruri trebuie să le faci pentru tine, nu pentru ceilalți. Nimeni
altcineva nu te poate iubi la fel de mult cum te iubești tu însuți, așadar este o greșeală să-ți lași
bunăstarea pe mâinile altora. Când vei începe să te îngrijești corespunzător, vei descoperi cu
adevărat iubirea de sine.

Motivația este alt element care te face să conștientizezi că nu te iubești suficient și că te

confrunți cu neiubire de sine. Fără motivație, șansele să-ți îndeplinești obiectivele și visurile sunt

3
minime. Nu vei obține niciodată ce vrei dacă nu ai încredere în abilitățile tale și nu-ți oferi o doză
de motivație în fiecare zi. Probabil că vei eșua o dată sau de două ori și cu siguranță vor exista
persoane care nu te vor susține. Cu toate acestea, este esențial să ai încredere în tine și să încerci
să obții tot ceea ce-ți dorești de la viață. Nu-i lăsa pe ceilalți să te descurajeze. Iubirea de sine
înseamnă să-ți centrezi viața în jurul visurilor tale.

Nu ai suficientă încredere în tine, alt aspect relevant în examinarea modului în care îți
exerciți iubirea față de tine și față de alți oameni. Încrederea în sine este la fel de importantă ca
motivația menționată anterior. Dacă ești lipsit de încredere, toate demersurile tale vor eșua. Te-ai
întrebat vreodată de ce ești capabil? Ți-ai apreciat toate realizările, inclusiv cele aparent minore?
Iubirea de sine presupune să ai încredere în tine însuți și să nu permiți nimănui să te
descurajeze. Poți să obții orice dorești, atât timp cât îți privești greșelile ca pe niște ocazii de
învățare. Nu este greu deloc, nu-i așa? Când nu ai încredere în tine. Nesiguranța de sine
blochează orice efort către schimbare. De fiecare dată când apare o oportunitate, în loc să faci un
salt înainte, rămâi înghețată acolo unde te aflic, Când te auto-compătimești. Gândurile de genul:
“de ce mi se întâmplă întotdeauna mie?”, “cred că mă pedepsește Dumnezeu”, “sunt atât de
deprimată, încât nimeni nu mă poate alina” sunt cel mai bun indiciu că nu îți respecți sinele tău
măreț.

Iar ultimul semn, nu ești deschis față de ceilalți în mod onest. Din cauza circumstanțelor, este
posibil să fii reticent atunci când vine momentul să fii complet deschis cu persoanele din viața ta.
În mod inconștient, te înconjori de o armură protectoare care de fapt te face mai slab.

Dacă nu te dăruiești cu totul celorlalți, dacă nu te deschizi și nu îți permiți să iubești, nu vei
descoperi niciodată ce înseamnă să fii la rândul tău iubit. Meriți să fii iubit la fel de mult ca orice
altă persoană, iar iubirea de sine este cea mai valoroasă formă de iubire de care poți avea
parte.cCâteodată îți va fi greu să ai încredere în tine. De fapt, nu este exclus să ai impresia că nu
meriți să fii iubit. Tocmai acesta este motivul pentru care suferi. Trebuie să accepți faptul că
greșești și să încerci să găsești o soluție.Viața ta este în joc. Poți alege să-ți protejezi sentimentele
și visurile sau să le lași să fie distruse. Începe să te îngrijești și să te apreciezi mai mult. Drumul
nu este simplu, dar efortul merită. Dacă iubirea de sine îți lipsește din viață, atunci a venit
momentul să faci o schimbare.

4
 Poate să fie munca o formă de autoflagelare și de manifestare a neiubirii de sine? Ei
preferă să se refugieze în muncă special ca să scape de relația cu ei însăși. De singurătate, pentru
că în singurătate îți dai seama cum ești tu cu adevărat. Toată lumea trece prin singurătate și asta
pentru că singurătatea reprezintă o etapă prin care să te cunoști pe tine însuți. Dar și relația cu
ceilalți este importantă deoarece atributele, valorile, atitudinile, toate astea le descopăr în relație
cu ceilalți. Deci așa cum spuneam, cei care muncesc din greu fug de ei însăși. fie și din viața
asta, ca formă de educație, ca formă de culpă, dar poate să fie și din alte vieți. E important să te
analizezi pe tine și să vezi dacă ești sau nu dependent de muncă. Iată câteva repere care pot ajuta
o persoană să conștientizeze o astfel de stare: 

Munca în week-end și în fiecare seară, până târziu; senzația că nu poate lua concediu
pentru că nu se poate detașa de grijile de la birou sau nu poate delega pentru că nimeni nu e
suficient de capabil să execute sarcinile; Munca nu este asociată unei obligații externe, față de
superiori sau familie. Este motivată intern, ca parte a unei convingeri personale; Dificultăți de
relaționare, lipsa socializării, reducerea considerabilă a timpului petrecut cu familia, prietenii;
lipsa de interes pentru sănătate, hrană sau sport; Senzația de a fi permanent “pe fugă”: mese în
grabă, mers grăbit, senzația că niciodată “nu are timp”;Tulburări fizice sau nervoase cauzate de
numărul mare de ore petrecute pe scaun sau în fața calculatorului (dureri de spate, amețeli),
dificultăți de concentrare, probleme cu somnul, hipertensiune, anxietate sau depresie.

Cum se manifestă neiubirea de sine în viața sexuală? Sunt o categorie de persoane care nu
se iubesc pe ei tocmai pentru că sunt spirite întrupate a sexului opus. Femeile care ar fi trebuit să
se nască bărbați, cele care au nevoie de a domina și bărbații care ar fi trebuie să se nască femei.

Neiubirea de sine se poate manifesta sub formă de agresivitate? Asta se poate manifesta
sub formă de masochism. Agresivitatea se poate să fie verbală, poate să fie la nivel fizic. Învață
să-și rezolve conflictele în prezent fără să rămână cu resentimente. O relație sănătoasă de cuplu
este o relație în care acceptăm diferențele și incompatibilitățile din cuplu și rezolvăm conflictele
și tensiunile fără teama de conflicte sau fără convingerea că. dacă ne certăm, înseamnă că nu ne
potrivim sau nu ne iubim. În situații de conflict sau divergențe ne dezvoltăm, evoluăm atunci
când învățam să ascultăm, să-l înțelegem pe partener și să nu reacționăm la reacțiile celuilalt cu
criticism, agresivitate, retragerea afecțiunii.

5
 Ne acceptăm vulnerabilitățile sau punctele sensibile și ne sprijinim partenerul în
dezvoltarea lui. Fiecare dintre noi datorită experiențelor trecute avem puncte sensibile,
vulnerabile. Avem nevoie să comunicăm partenerului care sunt ele pentru a știi cum să răspundă
fără să ne rănească.Învățam lucruri noi împreună, ne jucăm, râdem, ne distrăm, ne sprijinim
partenerul în a-și urma visele. Suntem loiali și fideli partenerului. Ne iubim!!

Cât este de important să cunoști partea întunecată din tine? Abia atunci când îți vei
îmbrățișa umbra complet vei ajunge la o iubire de sine superioară. Nu poți să te iubești pe tine
dacă nu te cunoști. Scopul nostru este sa scoatem din umbra eroii pe care i-am exilat in ea si sa
ne folosim de puterea lor ca de un combustibil sacru pentru a ne implini menirea pe care ne-am
propus-o pentru aceasta viata. Noi trebuie sa ne iertam pentru ca dispunem de aceste atribute
umane si sa ne intrebam cum am putea folosi intr-un mod eficient aceste calitati, cum sa
descoperim o supapa sanatoasa pentru manifestarea lor. Nu putem sti niciodata cand vom avea
nevoie de una din partile fiintei noastre pe care le-am exilat, cand una din insusirile pe care le-am
considerat lipsite de valoare se va dovedi exact lucrul de care vom avea nevoie pentru a obtine
succesul pe care ni-l dorim.

Singura arma cu care ne putem invinge propria umbra si natura ei opresiva este iertarea cu
compasiune. Ea poate avea loc in inima noastra atunci cand extragem intelepciunea si darurile
experientelor si emotiilor noastre celor mai intunecate. De multe ori aceasta evolutie este
dureroasa, insa durerea pe care o simtim slujeste unui scop important – reprezinta ingredientul
necesar pentru implinirea scenariului divin pe care ni l-am asumat. Daca pornim de la premisa ca
traumele si ranile sufletesti pe care le-am suferit ne-au condus la o mai mare intelepciune,
absolut necesara pentru cresterea noastra spirituala, noi ajungem sa iertam in mod natural si sa
binecuvantam lectiile dificile invatate.

Acceptand umbra, vom descoperi ca ea este parte din planul divin al evolutiei noastre
personale. Darul pe care ni-l aduce latura noastra intunecata, impreuna cu experientele dureroase
cu care ne confruntam, este nasterea sinelui nostru sublim.

Experimențele mele cu neiubirea de sine nu au fost deloc plăcute, dar am avut răbdare să caut
în interiorul meu pentru a analiza fiecare formă de manifestare în parte. Mi-am neglijat nevoile și
aspirațiile, am tăcut atunci când a fost cazul să mă afirm, dar mai ales, a trebuit să trec prin

6
neiubirea de sine pentru a înțelege pe deplin ce este iubirea adevărată, ce este respectful față de
tine, ce este aprecierea și căldura față de tine.

2. Care sunt cauzele neiubirii de sine?

În primul rând, sentimentul de vinovăție, dacă vei face ceva și nu îl vei face exact așa
cum îți dorești tu, vei experimenta un sentiment extremist de vinovăție în legătură cu acest lucru
și vei simți că nu meriți să te iubești mai mut de atât. Autodeprecierea si autocritica au
legatura cu dispretul pentru imperfectiune si cu idealizarea. Idealizarea este un mecanism
psihic prin care se neaga caracterul frustrant al realitatii si care intareste o viziune omnipotenta in
care totul este posibil. De exemplu, idealizarea ma va impinge sa cred ca daca voi dori sa invat sa
cant la un instrument voi reusi acest lucru imediat si, nu doar ca voi reusi, ci voi ajunge cel mai
bun muzician.

Sigur ca acest lucru e imposibil si nu tine cont de realitatea faptului ca invatarea

presupune timp, exercitiu, repetitie si multa frustrare. Si chiar daca voi fi invatat sa cant, asta nu
inseamna ca voi deveni automat cel mai bun din domeniul meu, nu inseamna ca voi atinge
perfectiunea. Idealizarea inconstienta se transforma in autodevalorizare si autocritica astfel: “nu
sunt suficient de bun si de aceea nu am reusit sa invat sa cant la pian intr-o saptamana” sau “daca
exersam mai mult, mult mai mult, as fi putut deveni pianist de talie mondiala in mai putin de 1
an”. Din aceasta perspectiva, in spatele stimei de sine scazute putem ghici dorinta de perfectiune
care trimite intotdeauna la omnipotenta.

Vom spune ca doar un copil mic are o astfel de gandire magica in care crede ca poate
deveni rege intr-o clipita. Ce legatura exista intre acest aspect si adultul care se indoieste nu de
propriile capacitati de a deveni rege, ci se indoieste de propriile capacitati de a merita si de a gasi
un job mai bun? Legatura, desigur, este una contraintuitiva, insa un raspuns valid poate fi acela
ca, in inconstient, nu exista diferenta intre ce e copilaresc si ce e matur, iar dorinte si atitudini
contrarii coabiteaza bine-mersi. Inconstientul reprezinta rezervorul in care se gaseste tot ce e mai

7
infantil, tot ce e mai primitiv in intreaga fiinta umana. Iar omnipotenta si idealizarea trimit la un
mod de gandire magic, specific copilariei.

Primul meu semn a fost stima de sine scăzută. Stima de sine scăzută provine dintr-o
imagine defectuoasă asupra propriei persoane. Imaginea de sine se bazează pe modul în care ne
vedem. Crezi că eşti o persoană bună, adaptabilă, harnică, onestă sau prietenoasă? Îți place ceea
ce vezi când te uiți în oglindă sau crezi că alții arată mai bine și se îmbracă mai bine decât tine?
Nivelul scăzut al stimei de sine depinde, de asemenea, şi de alți factori, cum ar fi munca ta. De
exemplu, apreciezi munca pe care o faci? Job-ul sau funcţia pe care o deţii te ajuta să te simţi
bine în pielea ta? Colegii de muncă te respectă?

O stimă de sine scăzută alimentează gândirea negativă și te determină să crezi toate

aprecierile negative pe care unele persoane le fac la adresa ta.

Impactul stimei de sine scăzute Auto-Critică Frecventă. O persoană cu stimă de sine

scăzută probabil că spune foarte multe lucruri negative despre sine. Ar putea să se critice pe sine,
acţiunile sale, abilităţile sale şi să facă glume despre sine într-un mod negativ. Totodată s-ar
putea să se îndoiască de propria persoană, să se învinovăţească atunci când lucrurile merg prost.

Ignorarea Calităţilor Pozitive. Când le sunt oferite complimente, aceste persoane ar

spune, , a fost numai noroc”, sau, , nu a fost chiar aşa un mare lucru”. S-ar putea concentra pe
ceea ce nu au făcut sau pe greşelile făcute. Emoţii Negative. O persoană cu stimă de sine scăzută
poate să se simtă tristă sau depresivă, anxioasă, vinovată, ruşinată, frustrată şi furioasă.

Impactul Locului de muncă/Studiilor. O persoană cu stimă de sine scăzută şi-ar atinge

ţelurile de mai puţine ori, în mod constant, deoarece consideră că sunt mai puţin capabile decât
ceilalţi. Ar putea evita provocările şi oportunităţile datorită fricii de a nu le face faţă. Aceste
persoane ar putea lucra foarte mult şi s-ar forţa să realizeze tot mai multe deoarece consideră că e
necesar să compenseze pentru lipsa de abilităţi. Totodată, aceste persoane ar putea considera că
rezultatele pozitive pe care le au nu sunt datorate abilităţilor sau calităţilor lor. Problemele în
relaţii. În relaţiile lor personale, persoanele cu o stimă de sine scăzută ar putea deveni supărate ca
rezultat al criticismului sau al dezaprobării celorlalţi, ar putea fi preocupaţi de mulţumirea
celorlalţi, ar putea fi foarte timizi sau chiar să evite intimitatea şi contactul social. Aceste

8
persoane cel mai probabil nu se vor apăra atunci când ceilalţi îi vor agresa, critica, sau abuza. Pe
de altă parte pot fi foarte agresivi în interacţiunile lor cu ceilalţi.

Relaxare şi timp liber. Persoanele cu stimă de sine scăzută s-ar putea să nu se angajeze în
multe activităţi de relaxare în timpul liber, deoarece ar putea considera că ei nu merită să se
distreze sau să realizeze activităţi plăcute. Vor evita de asemenea şi activităţile în timpul cărora
vor putea fi judecaţi sau evaluaţi într-un anumit fel, cum ar fi sporturile competitive, dansul, sau
participarea în orice fel de competiţie sau prezentare.

Îngrijire personală. Persoanele care nu se valorifică ar putea bea cantităţi excesive de

alcool sau ar putea consuma droguri. Aceste persoane ar putea să nu fie preocupate de
îmbrăcarea de haine curate, de aranjarea părului sau de cumpărarea de haine noi. Pe de altă parte,
ar putea ascunde anumite defecte prin a nu-şi permite să fie văzuţi de ceilalţi numai cu condiţia
să aibă un aspect perfect îngrijit. Este important să luăm în considerare faptul că stima de sine
este o problemă destul de frecventă pentru mulţi oameni în societatea noastră – deci nu eşti
singur (ă) . Stima de sine scăzută poate să apară ca şi componentă a unei probleme curente (cum
ar fi depresia), sau ca şi rezultat al unor alte probleme (cum ar fi boala cronică, probleme de
relaţie) sau poate fi o problemă în sine. Oricare ar fi cazul, vestea bună este că poţi face paşi spre
dezvoltarea unei stime de sine sănătoase.

De ce ne este atât de greu să ne iubim pe noi înșine? Poate că nu am fost învățați ce

înseamnă iubirea de sine și cum să ne iubim pe noi, poate că nu am fost învățați să ne impunem
și să ne apărăm limitele și granițele, să spunem „nu” când vrem să spunem „nu”, fără să ne
simțim vinovați, poate că nu am fost învățați că, pentru a fi capabili să avem grijă de alții ori să
oferim, trebuie, în primul rând, să avem grijă de noi, să ne oferim nouă ceea ce avem nevoie
pentru a avea „rezervoarele” pline, pentru că numai așa putem oferi și celor din jur.

Am fost învățați, în schimb, să facem compromisuri și sacrificii, să-i punem pe alții

mai presus de noi, ignorându-ne nevoile și dorințele, autoanulându-ne personalitatea. Am fost
învățați să fim martiri, eroi, salvatori, trăind, de fapt, într-un profund conflict intrapsihic cauzat
de discrepanța dintre ce se așteaptă alții de la noi și ce ne dorim noi de fapt, omițând faptul că, în
final, nimeni nu ne va ridica statuie și că nu vom putea „salva” cu adevărat pe nimeni (putem, în
schimb, întinde o mână de ajutor celui care vrea să fie ajutat).

9
 Am fost învățați să căutăm iubirea în exterior – tânjim să fim iubiți și să iubim, însă
cum, oare, putem oferi altora iubire dacă aceasta ne lipsește, dacă nu ne iubim pe noi? Cum,
oare, putem să ne purtăm într-o manieră plină de compasiune cu alții, dacă nu știm să ne
comportăm astfel nici cu noi înșine? Cel care nu se iubește pe sine va aștepta mereu ca ceilalți
să-l iubească. Altfel spus, cel în cauză îi va cere constant partenerului (și celorlalți! ) să-l
iubească, să-l aprecieze și să-l înțeleagă.

Se va dovedi astfel, pe cât de excesiv și nesățios, pe atât de nemulțumit și nesatisfăcut.

Așteaptă întotdeauna dovezi de dragoste, atenție și afecțiune din partea partenerului și a
celorlalți. Pândește cuvintele, vânează gesturile și este mereu nemulțumit pentru că celălalt sau
ceilalți nu sunt așa cum ar trebui și nu îi oferă ceea ce el consideră că ar fi normal și ar merita să
primească. Îi sunt permanent necesare confirmări, reasigurări. Se teme să nu piardă atenția
celuilalt, a ființei iubite și a celorlalți.

Trăiește plin de neliniște și agitație și se simte covârșit de panică la cel mai mic gest,
aparent de răcire sau detașare. De altfel, se așteaptă constant să fie părăsit: interpretează
gesturile, cuvintele și atitudinile într-un sens care îi este defavorabil, nereținând decât ceea ce i-ar
mărturisi stingerea iubirii partenerului sau finalul relației și i-ar mărturisi stingerea iubirii
partenerului, confirmându-i faptul că nu poate fi iubit și nu merită grijă și atenție din partea
celorlalți. Ceilalți vor observa la o astfel de persoană că vede și aude numai ceea ce dorește.

Instabilitate sentimentală Stările ei de spirit sunt extrem de instabile, trecând foarte

repede de la exaltare la depresie, de la adorație la acuzație și infamie. Partenerul său, surprins la
început, nu mai găsește soluții și ulterior, plictisit și dezamăgit, nu va mai acorda atenție nici
formulelor de adulare, nici reproșurilor. Astfel această persoană care își va sufoca și își va epuiza
partenerii, îi va și dezorienta creându-le constant o stare de confuzie și derută. Ceea ce nu va face
deloc bine relației și va conduce constant la rupturi ale relațiilor. Celălalt, obosit, va pune capăt
relației într-un final. Sunt situații în care persoana nesățioasă pune capăt relației, fiind foarte
sigură de faptul că celălalt are o problemă și nu-i poate oferi iubirea de care are nevoie.

Decât să ai, e să fii Va apărea constant întrebarea: de ce mi se întâmplă mereu mie?! Din
ce cauză nu am avut noroc nici de data asta?! Ce se întâmplă cu oamenii ăștia, chiar nu mai știu
să iubească, nu mai știu să ofere iubire?! Din păcate însă, lucrurile stau altfel.

10
 Persoana în cauză nu își pune o întrebare esențială, într-o formă circulară: Ce anume am
făcut eu?! Ce aș fi putut face eu?! Ce ține de mine pentru a nu se mai întâmpla asta în viitor?!
Soluția în aceste situații constă într-o întrebare pe cât de simplă pe atât de utilă și importantă. O
întrebare care vizează propria persoană și reducerea atitudinilor la actele proprii. Așteptările din
partea celuilalt sunt șterse iar problema este pusă altfel. Cum pot fi mulțumit și fericit fără a
aștepta ca celălalt să mă iubească?! Fără a-i cere să mă iubească?! Fără a-i reproșa că nu mă
iubește?! De foarte multe ori cel care așteaptă iubire de la celălalt încearcă constant și fervent să
se facă «demn de iubire». În acest sens, își fabrică o frumoasă fațadă. Va pune un accent deosebit
pe ceea ce este reprezentat de a «avea» și nu de «a fi».

Dorind să seducă cu orice chip și considerând că doar așa poate avea valoare, se îngrijește
constant mai ales de aparențe: aproape mereu machiaj elaborat, intervenții chirurgicale estetice,
haine la modă și diverse alte achiziții care mereu vor trebui să fie în trend: doar o anumită
locuință, doar un anumit tip de mașină, doar accesorii și bijuterii «de marcă».

Începe cu tine Încercând să se facă admirată, această persoană se află constant în

căutarea situațiilor plăcute și a momentelor de euforie, se detașează de situații cotidiene,
normale, considerând că acestea nu sunt pentru ea. Drama acestei persoane poate fi faptul că
fiind constant nemulțumită de ceea ce îi oferă celălalt, va considera că mereu va exista altcineva
care îi va putea oferi mai mult și va sfârși trecând de la o relație la alta, fără a observa că cel mai
important aspect constă în autenticitatea persoanei în cadrul relației, în «a fi» și nu în «a părea»
sau «a avea». Devine astfel esențială interogația: cum pot face să mă simt bine eu cu mine, în
profunzime, pentru ca mai apoi să pot fi iubită de celălalt?!”

Depresia poate fi o consecință a neiubirii de sine? Neiubirea de sine este în strânsă legătură
cu neiubirea de viață. Dacă nu te iubești pe tine însuți automat nu-ți oferi nimic care îți face
plăcere, dacă nu îți oferi nimic din ceea ce îți face plăcere, automat nu te vei bucura de nimic,
dacă nu o să te bucuri de nimic o să intri în depresie. Freud spunea că ceea ce ne face să trăim
este plăcerea de a trăi, principiul plăcerii ne face să trăim pe planeta asta. Depresia apare in
general in momentul in care oamenii trag concluzia ca nu sunt suficienti de buni. Multi dintre
acestia sunt atat de duri cu ei insisi incat pot cadea in extrema ignorantei fata de propria
persoana.

11
 Multe dintre persoanele depresive nu au experimentat iubirea de sine din simplul motiv ca s-
au oferit prea mult celorlalti. Faptul ca ele fac diferite activitati pentru ceilalti nu ii face cu
adevarat fericiti. Ci modalitatea in care ei se percep pe ei insisi dupa ce ii ajuta pe acestia ii
determina sa se simta bine. Aici este diferenta. Daca iubirea de sine ar fi prezenta in viata
acestora, feedback-ul celorlalti nu ar fi atat de important.

Ei ar putea actiona fara a se gandi ca este necesar sa primeasca aprobarea celor din jur. Mai
mult decat atat, persoanele depresive ar fi mai echilibrate din punct de vedere emotional
deoarece ar avea un simt sanatos despre ceea ce inseamna propria acceptare.

Neiubirea de sine este din viața asta sau din alta? Neiubirea de sine poate să fie și din viața
asta, ca formă de educație, ca formă de culpă, dar poate să fie și din alte vieți.

3. Cum îți poate afecta viața neiubirea de sine?

De la prima arie până la ultima poate fi avfectată dacă nu ai iubire față de tine.

Ura de sine iti va afecta relatiile, increderea si cu siguranta vei avea o stima de sine scazuta.
In fond, aceasta este reteta spre esec si insatisfactie. Daca tu sau cineva pe care il cunosti sufera
de ura de sine, vei simti durere pe masura ce mergi prin viata de foarte multe ori. Poate ca pana
acum nici nu te-ai gandit ca ai putea sa te urasti pe tine, insa de fiecare data cand nu faci ceva
care este in interesul tau are loc un act de infidelitate pe care tu il comiti in raport tine. De
extrem de multe ori refuzam sa stam fata in fata cu noi insine, pentru ca nu reusim sa ne
acceptam cu partile noastre luminoase si cu cele intunecate.

Ura de sine izbucneste de la faptul ca nu-ti plac anumite aspecte ale tale. Poate e vorba
despre aspectul fizic sau despre caracterul tau, la un nivel foarte intens. Poate chiar iti provoaca
furie si depresie. Este mai mult decat evident ca daca ai ajuns in acest punct, in care gandurile pe
care le ai despre tine iti provoaca emotii puternice negative, e nevoie sa faci ceva sau sa apelezi
la ajutor, daca simti ca nu o poti face singur.

Avem în permanență o voce în capul nostru care ne ghidează această neiubire față de noi. De
ce nu dispare vocea asta?

Înainte să poți realiza ce îți dorești și să construiești relații sănătoase cu ceilalți oameni,
trebuie să ai încredere în tine. Nu există o altă cale, pentru că modul în care te raportezi tu la tine

12
însuți își pune amprenta în tot ce faci.Oamenii care se simt bine în pielea lor și au o gândire
sănătoasă radiază. Își trăiesc viața pe care și-o doresc, inspirându-i și pe cei din jur să facă la fel.
Indiferent că sunt așa în mod natural sau au lucrat de-a lungul timpului cu ei înșiși, toți au în
comun un lucru: cunosc capcanele care le-ar putea afecta încrederea de sine și le evită. La polul
opus, sunt oamenii cu o imagine de sine nu prea favorabilă… ca să nu spun negativă. Dacă simți
că ai probleme în zona asta, fă-ți o evaluare rapidă și vezi câte dintre obiceiurile de mai jos
identifici la tine.

Adesea, persoanele cu o slabă încredere în propriile capacități cred că a fi generos înseamnă

să-și pună nevoile pe locul al doilea și să se focalizeze pe binele celorlalți. Greșit. Nu poți dărui
nimănui ceea ce tu nu ai.

Dacă obișnuiești să gândești că ceilalți sunt mai importanți decât tine, ajungi în mod sigur la
epuizarea tuturor resurselor de care dispui (iubire, răbdare, pozitivism și poftă de propria viață).
Multe dintre persoanele care pun un preț foarte mare pe generozitate (astfel înțeleasă) ascund de
fapt o nevoie acută de aprobare din partea celorlalți. Inconștient, tânjesc să câștige dragostea și
admirația celor din jur punându-i pe primul loc si renunțând la ceea ce ei înșiși își doresc de fapt.
Generozitatea autentică se poate naște doar când tu ești în starea de a fi a iubirii. Iar asta începe
cu iubirea și prețuirea de sine.

Nu faci ceea ce simți de teamă să nu-i rănești pe cei din jur. O metodă sigură și rapidă de a-ți
distruge încrederea de sine. În primul rând, pentru că ajungi într-un moment în care nici tu nu
mai știi ce vrei. Obișnuit să le faci pe plac celor din jur și să te ridici la așteptările lor, îți pierzi
propriile repere și valori. În plus, a nu face ce simți generează frustrări și regrete. Sentimente
care ne împiedică să ne cunoaștem și să ne împlinim propriul potențial. Ce aleg oamenii să
creadă despre faptul că tu faci ce simți este exclusiv alegerea lor. Se pot victimiza sau pot
înțelege că ai libertatea să-ți urmezi fericirea. Ca și ei.

Te înconjori cu oameni negativiști Spune-mi cu cine te însoțești, ca să-ți spun cine ești.
Oamenii cu care ne petrecem timpul ne influențează, așa cum și noi îi influențăm pe ei. Dacă
persoanele din anturajul tău suferă de negativism, lipsă de încredere de sine sau mai grav de
blazare, nu doar că nu te pot inspira și motiva să încerci mai mult, dar te vor trage în jos. Este un
reflex. Ca cel al persoanei care se îneacă. Tu alegi oamenii cu care îți petreci cea mai mare parte
din timp.

13
 Depinzi emoțional de cineva din viața ta De obicei, se întâmplă să depindem emoțional de
persoana de care ne îndrăgostim, părinți sau de o altă figură morală autoritară din viața noastră.
Fluctuațiile stărilor emoționale își pun amprenta profund asupra încrederii și imaginii de sine.
Faptul că devii nesigur pe propriile capacități, ești fericit numai când celălalt te aprobă, suferi
când se îndepărtează de tine sau nu este de acord cu ceea ce faci, cauți să nu-l superi
exprimându-ți părerea sau îți clădești viața exclusiv în jurul acestui om, sunt semne că respectul
față de propria persoană este aproape de zero (dacă nu cumva sub linia de plutire).

Eviți să petreci timp singur A avea o viață socială bogată nu este un motiv pentru care să
nu înveți să te simți bine și singur. De multe ori, oamenii care-și încarcă timpul liber cu tot felul
de ieșiri și activități sunt cei care nu știu să fie singuri, să se bucure de propria companie.
Momentele de solitudine sunt necesare autocunoașterii și construirii unei relații sănătoase cu tine
însuți.

Sufletul are nevoie de spațiu. De liniște. De asemenea, nu sări dintr-o relație în alta. Acordă-
ți timp și lasă lucrurile să se așeze natural înainte să construiești ceva nou. Bucură-te de
momentele tale cu tine însuți. Sunt cele în care ai timp să te relaxezi, să faci lucrurile care-ți plac
cel mai mult și să-ți reîncarci bateriile.

Legătura dintre neiubirea de sine și bucuria de a trăi. Un om care nu se iubește pe sine se

autopedepsește. Așa cum am amintit și mai sus. Atunci când experimentam neiubirea de sine nu
mă puteam bucura de nimic din viața mea.

Neiubirea de sine își pune amprenta și pe modul în care ne îmbrăcăm sau ne comportăm
în societate? Bineînțeles, neiubirea de sine îi face pe oameni să-și ia niște măști atunci fie
încearcă să treacă neobservați, fie încearcă să iasă în evidență crezând că prin asta își capătă
iubirea de sine. Atunci ori se îmbracă foarte șters, ori se îmbracă pentru a ieși în evidență. Și unii
iau haine nu pentru că asta le reprezintă, iau haine pentru ce reprezintă hainele. Prin asta denotă
că unii acordă importanță mai mare hainelor decât își acordă lor. Importanța pe care și-o acordă
lor este mai mică decât importanța obiectelor pe care le poartă. Asta este diferența între oamenii
care încearcă să epateze și oamenii care sunt veritabili și acolo unde le este locul. Oamenii care
încearcă să epateze nu se iubesc pe ai înșiși, el are orgolii. Așa se reflectă în exterior stima de
sine, respectiv îmi iau lucrul care mi se potrivește. Autenticitatea este o dovadă de iubire de sine,
a fi autentic presupune să fii exact așa cum ești și să te lase rece ceilalți. Asta nu înseamnă că ești

14
un suficient și un infatuant, asta nu înseamnă că nu evoluezi, dar cine te iubește înțelege că ești și
tu în evoluția ta spirituală și în măsura în care poți să știi, evoluezi.

Cum poate afecta relația cu părinții neiubirea de sine? Se manifestă prin lipsa de demnitate
și când dai dovadă de asemenea grad de demnitate, îi lași pe ceilalți să îți dicteze calea. Automat
vei asculta de tot ceea ce zic părinții tăi, dar nu obediența este elementul neapărat central, poți
trece în extrema cealaltă în care să nu asculți deloc de părinții tăi. Nu este greșit să îți asculți
părinții sau pe cei din jurul tău, însă una este să o faci cu demnitate și altceva să o faci cu
umilință. Diferitele relații între noi și ceilați ne radau altfel laturi din noi care reflectă neiubirea
de sine, fie că vorbim de relațiile cu șeful, partenerul, prietenii sau familia.

Relația de cuplu poate fi afectată Lipsa de iubire necondiţionată produce „monştri” în

psihicul nostru. Am să vă explic cum vă daţi seama dacă problemele voastre de zi cu zi au
legatură cu lipsa de iubire sau alta e cauza lor.

În primul rând vreau să vă spun că tot ceea ce tu trăieşti în viaţa este o reflexie a ceea ce se
întâmplă în interiorul psihicului tău.Dacă partenerul tău este un nesimţit şi nu te respectă, asta e
doar pentru că tu nu te respecţi pe tine şi viaţa îţi arată în exterior ceea ce tu îţi faci singur în
interior ce emoţie primeşti tu de la cei din viaţa ta, este exact emoţia pe care tu o simţi faţă de
propria ta persoană. Poţi să îţi notezi asta pe oglindă şi să o vezi zilnic. Dacă tu te simţi ignorat
de cei apropiaţi, asta este pentru că tu te ignori pe tine, îţi ignori emoţiile, dorinţele, fricile,
bucuriile, visurile….

Dacă eşti înconjurat de oameni agresivi şi nervoşi, primeşti din exterior exact ceea ce tu îţi
oferi ţie în interior. Exteriorul vieţii tale este doar o oglindire a ceea ce tu îţi faci şi ţi-ai făcut în
propriul tău psihic.

Iubirea, aşa cum e înţeleasă de 99% dintre oameni, este o păcăleală. Cei mai mulţi oameni
înţeleg iubirea ca o dorinţă, o nevoie de celălalt. Când am nevoie de tine, cred că te iubesc. Dacă
nu am nevoie de tine, cred că nu te iubesc.

În realitate, iubirea nu are nicio treabă cu relaţia cu cineva. Iubirea este o stare emoţională
interioară, pe care o ai sau nu o ai, în funcţie de capacitatea ta personală de a simţi emoţia de
iubire. Dacă o persoană nu poate să simtă iubire, nu va simţi iubire nici pentru propriul copil, nici
pentru un câine, nici pentru partener, pentru nimeni.Ceea ce va simţi este dorinţa de a se bucura

15
de prezenţa acelor persoane, dar iubirea se simte foarte diferit de asta.Da, exista multe persoane
care nu au simţit niciodată emoţia de iubire. Ca sa simţi iubirea, trebuie să fi crescut într-un
mediu unde se oferea iubire. Şi, da, există metode ca să simţi şi tu iubire, chiar dacă încă nu ai
simţit-o aşa cum trebuie.

Ce simţi când creşti fără iubire necondiţionată? Atunci când creşti fără sentimentul că eşti
complet acceptat aşa cum eşti, deducţia e simplă: nu eşti aşa cum trebuie, ceva e greşit în tine, nu
meriţi să primeşti iubirea necondiţionată, nu meriţi să trăieşti o viaţa fericită. Creşti, încercând să
demonstrezi că meriţi să te iubească cineva, dar tu eşti primul care nu poţi să te iubeşti aşa cum
eşti. Relaţiile de cuplu pe care le ai, le foloseşti ca să primeşti iubire din partea partenerului. Şi
speri ca partenerul să nu îşi dea seama ca tu nu dai doi bani pe tine.

Însă ceri de la el să te venereze, să te pună pe primul loc în viaţa sa, chiar dacă tu te pui pe
ultimul loc în propria ta viaţă. În timp ce ceri altuia să te iubească aşa cum tu nu poţi să te
iubeşti, devii pe zi ce trece tot mai fals pentru că ştii că te minţi. Te prefaci că dacă altcineva te
iubeşte, poate totuşi ceva e bine în tine, însă, în realitate nu crezi deloc asta. Cerem partenerului
să ne iubească ca să putem să ne asiguram pe noi înşine „Dacă mă iubeşte, înseamnă că e ceva
bun de capul meu, altfel nu s-ar uita la mine.” Aceste gânduri sunt tot timpul ascunse în
inconştient, e nevoie de sinceritate ca să le poţi observa.

Orice emoție, în funcție de calitatea lor, afectează corpul uman. Cele mai înalte calități sunt
posedate de sentimente strălucitoare, cum ar fi: iubire, bunătate și recunoștință. Sentimentele cu
cele mai scăzute calități sunt amărăciunea și ura.

Fiecare persoană decide cum să reacționeze la evenimentele care apar în viața sa. Dacă nu
puteți schimba situația, învățați să vă dezactivați. Nu lăsați oamenii să vă supere armonia
interioară și liniștea sufletească, schimbați psihologia comunicării. Când emoțiile te preiau,
reacția poate fi inadecvată. Dacă cedezi la manipulările celorlalți, atunci recunoști că sunt mai
puternici decât tine.

Astfel, le dai putere asupra ta. Nu te supune propriei tale ură. Gândește-te de ce a devenit o
parte integrantă a vieții tale. Poate că acesta este rezultatul neîmplinirii personale, incapacitatea
de a lua o decizie, lipsa de voință de a da drumul resentimentelor. Cu aceste emoții, o persoană
se ascunde ca un scut - așa este psihologia. Aruncați o privire asupra situației din lateral. Acest

16
lucru face posibilă înțelegerea motivației infractorului. Uneori atitudinile oamenilor față de noi
reflectă comportamentul nostru. Pune-te în locul unei persoane față de care trăiești emoții
negative. Adesea aceasta este ceea ce ne permite să vedem că infractorul a acționat fără intenție
rău intenționată. În final, oamenii ideali nu există - acest lucru trebuie să fie mereu amintit.

Ura nu aduce nimic bun celor care experimentează. Dă naștere la frică nemotivată, sentiment
de lipsă de speranță, agresivitate. Când o persoană este otrăvită de ură, psihologia comunicării
sale se schimbă, relațiile cu oamenii se deteriorează. Este important să scăpați de negativitate în
timp pentru a vă menține sănătatea mentală și fizică.

II. Iubirea de sine

1. Ce este iubirea de sine și cum se manifestă aceasta?

Dragostea de sine trebuie înrădăcinată încă din copilărie. Părinții trebuie să-i clarifice
copilului că fiecare persoană este frumoasă în felul său și merită dragoste, inclusive tu! Pentru a
depăși ura de sine și ura, o persoană trebuie să se iubească pe sine. Acest sentiment poate
vindeca nu numai sufletul, ci și trupul. Există multe cazuri confirmate când o persoană,
schimbându-și atitudinea față de sine, și-a schimbat complet viața în bine, dar nu sunt aici să te
învăț despre alții, sunt aici să te învăț lucruri despre mine și călătoria mea către iubirea absolută.
Așa cum ți-am împărtășit și la începutul acestei cărți, a trebuit să înțeleg că nu mă iubeam doar
ca să mă pot iubi.

Ce înseamnă iubirea de sine? Dacă ne luam după cele 5 forme de manifestare ale iubirii,
a te iubi pe tine înseamnă să nu ai o problemă să petreci timp cu tine, adică să ai timpul tău cu
tine. Cred că înseamnă să-ți oferi lucruri, să poți să-ți oferi lucruri care îți plac și mă refer la mici
sau mari lucruri care te scutesc de eforti, de servici, de hobbyuri sau activități care îți umplă
sufletul de bucurie și mai ales să te recunoști și să te înțelegi pe tine însuți.

De ce ne percep cei din jur ca fiind egoiști după ce începem să ne iubim? Asta pentru că
oamenii din jurul nostru sunt obișnuiți cu noi să fim obedienți sau într-un animit fel și automat
când omul începe să se iubască, nu mai poți să faci ceea ce vrei din el. Astfel de om nu se

17
cunoaște pr el însuși pentru că nu și-a găsit echilibrul. Un om care știe cine e el va fi dintr-o
anumită perspectivă echilibrat și asta pentru că știe unde se situează iar ceilalți îi percep pe cei
care se iubesc pe ei însăși drept egoiși asta pentru că oamenii care se iubesc pe ei știu să-și ofere.
Faptul că de jerfești pentru ceilalți este o metodă de evoluție, se spunea și este, însă ca pe un
amendament, respectiv să-i iubesc pe ceilalți ca pe mine însumi și nu mai puțin. De cele mai
multe ori când apare cineva care se iubește el pe însuși și care știe care este rolul lui în Univers
va fi socotit egoist. Și dacă face ceea ce trebuie și pentru el și ceea ce trebuie pentru ceilalți se va
considera că el este un egoist, deși el își oferă ceea ce are nevoie pentru sine, poate că oferă și
celorlalți ceea ce au ei nevoie. Numai că faptul că îți oferă lui îl face să fie perceput de alții drept
egoist. Ideea este că transformarea unui om care a avut o percepție greșită asupra lui însuși și
care începe să se iubească este foarte mare în ochii celorlalți. Automat dacă un om făcea tot ce i
se spune și dintr-odată începe să își manifeste punctul de vedere va fi văzut altfel de către ceilalți.
În general oamenii nu au nevoie de partener de dialoguri, lor le plac oamenii cărora le spun să
face ceva și ei fac, ori conștiința de sine și demnitatea se produc prin trezire spirituală, iar la
iubirea de sine se poate ajunge prin simpla conștiențizare și atunci nu mai poți avea un om supus,
ai un om cu care ai un partener de dialog, nu un om supus, deci cu adevărat, un maiestru își face
oameni de dialog, nu oameni supuși. Dacă într-o relație apare neiubirea de sine automat unul
devine victimă. Noi prin neiubirea noastă de sine atragem oameni care să ne trateze ca pe niște
victime.

Părinții sunt manifestarea noastră și automat noi o să vedem în părinții noștri oglinda
noastră. Tot ce se manifestă în mine, se manifestă și în părinții mei și atunci când în mine se află
o neiubire de sine s-ar putea ca această neiubire să se manifeste și la tatăl sau mama mea.

Cum să ne anihilăm gândurile care ne macină zilnic pentru a a accepta că suntem

ceea ce suntem în moment de față? Orice când negativ ne influențează negativ. Dacă îmi spun
ce e important și mă iubesc suficint atunci când vine un gând care vrea să mă atace îmi spun că
orice gând e fals.

Ce etape mă conduc către conștienizarea faptului că mă iubesc? Îmi pot da seama că

mă iubesc, de exemplu în funcțiile de reacțiile pe care le am în anumite situații. Modul în care
poți verifica dacă te iubești sau nu este redat și de valoarea lucrurilor pe care ti le oferi atunci
când îți dorești ceva.

18
 Ca să mă iubesc pe mine ar trebui să mă accept așa cum sunt și să ajung la mine cu
bune și cu mai puțin bune. Cum fac asta? Trebuie să îmi testez limitele și să îmi stabilesc niște
praguri ierarhice prin intermediul cărora să evoluez. Asta mă ajută să mă cunosc foarte bine pe
mine. Practic una dintre formele prin care pot să îmi cresc iubirea de sine este antrenamentul.
Dar atenție, mai sunt și persoane care se antrenează foarte mult și asta aduce cu sine tot neiubire
pentru că este nevoie de multe recompense imediate. Pot în același timp să am activități noi care
să mă pună în diverese situații și asta pentru că îmi deschid orizonturile și automat mă ajută să
văd lucrurile altfel, încep să le văd mult mai amplu și mult mai complex. Poți să vizitezi locuri
noi, făcând acest lucru capeți informații noi. Orice ieșire din zona de confort îți va schimba
optica vizavi de viață, de lume, de tine însuți. În relații iar, în relații pot să îmi descopăr
defectele, la fel cum în situații noi îmi pot descoperi calitățile și defectele astfel încât să ajungi să
lucrezi la ele. Trebuie să înțelegi că iubirea de sine presupune și evoluție.

Cum elimini regulile celorlalți? Cum elimin programările prin care mi se spune cum
trebuie să fiu? Cel mai important element este onestitatea față de tine însuți, să-ți dai seama ce
face parte din educație și ce face parte din tine, ce-ți dorești tu, ce-și dorește societatea și făcând
o medie dintre cele două să găsești o cale de mijloc.

De ce este important să mă iubesc pe mine? Automat dacă eu nu mă iubesc pe mine,

neiubirea asta față de mine este o energie negativă care se va proiecta pe toți cei din jur și atunci
toți o să perceapă neiubirea mea față de mine ca pe o forță a răului, iar acest rău te va umili în
zona ta cea mai sensibilă: neiubirea ta de tine. Prin urmare este important să ajung să mă cunosc
pentru că cunoscându-mă ajung să mă iubesc și atunci răul nu poate să-mi spună nimic raportat
la mine însumi. Îmi dau seama că sunt o ființă minunată a acestui Univers.

De unde știi că atunci când începi să te iubești pe tine nu devii egoist? Principalul tău
obiectiv este să te iubești pe tine, corect? Există șansa să devii egoist? Da, bineînțeles, dar la un
moment dat viața îți va demonstra că trebuie să ai grijă și de alții. Până în acel punct te muți
dintre neiubirea de sine spre egoism, neiubirea de sine egoism, dar în momentul în care se
armonizează nu mai ai de ce să fii egoist pentru că te iubești pe tine însuți. În principiu atunci
când ajungi să te iubești pe tine o să îi poți trata pe ceilalți în măsură egală.

Gelozia și posesia sunt conștientizări? Sunt o conștientizare a iubirii de sine? Da,

bineînțeles pentru că cel care nu este conștient de valoarea lui, va considera că nu merită ceea ce

19
are de la partenerul lui și automat apare frica de abandon. Și frica de abandon apare tocmai din
neiubirea de sine. „Eu nu merit să fiu iubit.”, „Dacă nu merit să fiu iubit, celălalt ar trebui ă
plece.” „Dacă celălalt merită să plece eu o să rămân singur.” Și automat gelogia și posesia vin la
pachet cu neiubirea de sine „Eu nu mă iubesc, înseamnă că nu merit.” Cu alte cuvinte, cine te
iubește, te iubește așa cum ești, în toate ipostazele tale. Dacă te iubește așa cum ești atunci nu va
exista un alt bărbat sau o altă femeie înafară de mine, atunci nu are nevoie de nimeni pentru că
reușesc să îi satisfac toate nevoile. În momentul în care întâlnești pe cineva cu care te potrivești
perfect este clar că omul respectiv se iubește pe el însăși și are conștiința de sine. Nu se poate să
întâlnești două persoane care să fie la fel pentru tine. În momentul în care știi cine ești, vei ști
foarte clar, admițând că bărbatul sau femeia de lângă tine pleacă, dar tu știi cine ești este clar că
ei nu i-ai fost pereche. Cu alte cuvinte, dacă femeia sau bărbatul de lângă tine pleacă la altcineva,
cel mai probabil persoana respectivă îndeplinește niște nevoi pe care tu nu ai putea să le
îndeplinești. Dar asta nu înseamnă că doi oameni care se iubesc pe ei însăși ajuns să se urască.
Doi osmeni care se iubesc pe cei însăși îi iubesc pe ceilalți în aceeași măsură. Și automat dacă nu
sunt împreună ajung să înțeleagă că nu pot să fie împreună și motivele pentru care nu sunt
împreună.

Cum pot să-mi cresc iubirea de sine? În primul rând, începând prin a-ți oferi lucruri,
oferindu-ți ce-ți place de mâncare, oferindu-ți ceva ce ține de citit și în multe, multe alte
contexte. Să-ți oferi plăcere fizică. Să-ți oferi timp pentru tine. Primul pas pe care l-am făcut eu,
apropo de iubirea de sine, atunci când am înțeles cât de importantă este iubirea de sine m-am
gândit „Ce mi-ar plăcea mie să fac acum?” Și ce am învățat de aici este că senzația este
extraordinară când îți oferi ție un lucru care îți place. Până la urmă nici nu are importanță prețul
ci maniera în care ți-l dai. Poți să îți oferi o mașină și să nu te bucuri deloc de ea și poți să-ți oferi
un covrig și să fie cel mai minunat lucru.

Ne poate ajuta partenerul de viață să ne iubim mai mult? Partenerul este foarte
important. Partenerul ne poate ajuta să ne valorizăm, partenerul ne poate ajuta să ne cunoaștem.
Partenerul ne poate ajuta să vedem care ne sunt limitele, partenerul ne poate ajuta să ne dăm ceea
ce avem nevoie. Partenerul ne poate ajuta să conștientizăm. Partenerul te poate ajuta să te
înțelegi mai bine pentru că el este până la urmă oglinda noastră. Deci da, partenerul ne poate
ajuta să ne iubim mai mult.

20
 În ce fel ne poate ajuta cunoașterea spirituală în creșterea iubirii de sine?

Există o legătură între ego și iubirea de sine? Ego-ul este diferența între ceea ce sunt și
ceea ce cred că sunt. Am ego în momentul în care nu știu cine sunt și nu sunt un autentic și cred
că sunt altceva decât ceea ce sunt în realitate. Dar pe măsură ce știu cine sunt și mă descopăr,
ceea ce sunt și ceea ce cred că sunt se vor suprapune și atunci ego-ul dispare. Pentru că eu știu
cine sunt, nu am de ce să am ego.

Care este cel mai mare obstacol în a ne iubi pe noi înșine? Cupla, dar mai mult decât
atât faptul că noi considerăm că nu merităm să fim iubiți, faptul că considerăm că am greșit,
faptul că considerăm că suntem mai jos decât suntem în realitate, faptul că ne este frică să nu
cădem în orgoliu, faptul că ne este frică de narcisism, dar cel mai mult are la bază faptul că nu
ne cunoaștem. În momentul în care te cunoști știi să te valorizezi pentru că știi care sunt atuurile
și defectele tale.

Poți să te iubești pe tine dacă nu iubești femeia/ bărbatul din tine? Dacă nu iubesc viața
nu am cum să mă iubesc pentru că eu sunt viața. Dacă nu iubesc femeia, nu am cum să mă iubesc
pentru că prin mine trece principiul feminin Yin, pentru că în mine există yin-ul. Un om nu este
numai yin-yang, are ambele valențe, atât feminin cât și masculin. Și dacă nu iubesc femeia sau
bărbatul din mine e ca și cum nu aș iubi o parte din mine și dacă nu le integrez, nu voi înțelege
acest TOT, a mă iubi pe mine înseamnă să mă iubesc cu totul.

Autorecompensarea poate fi o formă de manifestare a iubirii de sine? Să faci lucruri ca

după aceea să îți oferi recompense este o formă de manifestare a iubirii. Poți să-ți oferi lucruri și
fără să fie neapărat recompensă, dar au totuși o însemnătate mai mare când consideri că ai făcut
un lucru. Întreprinzi o acțiune, aceasta are rezultate pozitive, te recompensezi, deci aceasta are o
altă valoare chiar și pentru tine.

Investiția în noi este o formă de manifestare a iubirii de sine? Este chiar cea mai bună
formă de manifestare, investiția în noi, în cultură, în cunoaștere, în spiritualitate. Cea mai bună
investiție ești tu. Eu de exemplu am fost considerat egoist pentru că mi-am urmat calea către
investiția în mine și am lăsat oameni în urma mea care nu mă puteau ajuta, cu toate astea să știi
că nu poți ajuta pe nimeni dacă tu nu ești ok cu tine. Nu este dovadă de egoism dacă investesc în

21
mine ca și cunpaștere, ca și spiritualitate cu un singur amendament, ca în momentul în care ajung
la un anumit nivel să folosesc asta pentru a-i ajuta pe alții.

Îți este imposibil să iubești pe altcineva, dacă nu te iubești pe tine însuți. Este foarte
dificil să poți ajuta pe cineva cu adevărat dacă nu vibrezi pe frecvența iubirii, și, îți este aproape
imposibil să înțelegi că în jur este armonie, dacă în tine nu este iubire.

Acest articol există pentru a te ajuta pe tine să faci un pas important în drumul tău spre
împlinire și armonie. Să te iubești pe tine însuți este esențial. 

Unii oameni cauta iubirea in ceilalti cand ar trebui sa o cultive pe cea din interiorul lor
pentru ei insisi. Mai exact, cauta sa primeasca afectiune din jur, iubire din partea celorlalti si nu
se simt niciodata suficienti de iubiti . Pentru ca rezervorul lor de iubire este atat de gol incat este
greu sa il umple cineva. Poate nu au primit iubire, afectiune, cuvinte de incurajare, mangaieri de
la parinti in copilarie si acum cauta sa primeasca, sunt infometati de iubire din partea celorlalti.
Si nu o primesc. Daca tu nu te iubesti pe tine insuti, nici ceilalti nu o vor face, ci vei atrage
oameni care simt la fel si te vor trata de asa maniera incat 

Trebuie mai intai sa te iubesti pe tine insuti! indragosteste-te de tine! Mi-a trebuit mult
timp (dar niciodata nu este prea tarziu) pana sa inteleg ce inseamna sa te iubesti pe tine insuti si
cat de important este pentru fericirea ta. Cum poti iubi pe altcineva daca nu te iubesti pe tine?”
Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti!”spune una dintre porunci. Unii oameni se iubesc pe ei
insisi in asa maniera incat nu impart iubirea lor cu nimeni, pentru ca nimeni nu o merita in
viziunea lor. Egocentrism. Unii oameni insa uita sa se iubeasca pe ei insisi si ofera intreaga lor
atentie celor din jurul lor, uitand de propriile interese si bunastare.

Cum este mai bine? Nici asa, nici asa. Echilibrul este solutia. Mai intai iubeste-te pe tine
insuti, ca sa poti iubi pe altcineva si totodata doreste-ti sa iubesti pe altcineva, caci daca te iubesti
pe tine insuti, dar pe altcineva_nu, viata nu are farmec.  Iubirea de sine este in stransa legatura cu
stima de sine si increderea in sine. Iubirea de sine presupune sa te iubesti pe tine insuti in ciuda
esecurilor, defectelor si greselilor comise. Te iubesti neconditionat, indiferent de “performantele”
tale. Cand te consideri nedemn de iubire iti elimini sansa spre fericire. 

Te provoc sa faci ceva: fa o lista cu calitatile tale, cu realizarile tale, cu

reusitele,competentele tale. Bucura-te de ele! Ai si esecuri, defecte? Este normal. Accepta-le!

22
Accepta-te asa cum esti! Nimeni nu este perfect si este absurd sa iti doresti sa fii perfect. In plus,
nu uita ca esti ceea ce esti astazi datorita lectiilor invatate din experiente, fie ele si asa zise
esecuri. Nu exista esecuri, ci exista lectii de viata menite sa te imbunatateasca. Din fiecare „esec”
inveti ceva. Increderea in sine se construieste pe baza realizarilor personale, micilor/marilor
succese, cu conditia sa nu fie pretentiile mai mari decat posibilitatile. Stima de sine se hraneste
cu doua lucruri:cu sentimentul de a fi iubit (cu validarea facuta de catre o alta persoana) si cu
sentimentul de a fi competent (performant, inzestrat, abil etc.).

Un esec pe unul dintre planurile vietii de multe ori afecteaza si celelalte domenii ale
vietii. De exemplu, un esec profesional scade increderea in sine si pe plan personal si vice versa.
Dar totodata, sunt oameni care au rezultate foarte bune pe plan profesional, insa pe plan personal,
emotional se simt incompetenti emotional. O suferinta din dragoste va determina la subiectul
respins sau abandonat un sentiment de pierdere a valorii personale globale. Ceea ce este de dorit
sa fie evitat. Cum? Prin constientizarea ca un esec este doar o ocazie de imbunatatire a sa ca om.
Multi oameni uita sa se bucure pentru ca s-a intamplat, in schimb sunt tristi ca s-a terminat. Din
fiecare eveniment invatam, crestem, ne dezvoltam, evoluam ca oameni

2. Cum să te iubești pe tine însuți

Incearca sa faci fata gandirii distructive. Cercetarile arata ca gandirea negativa este primul
element care iti scade stima de sine. In momentul in care intervine depresia, judecarea propriei
persoane este mult mai aspra. Gandirea negativa este distructiva, neajutandu-ne sa luam cele mai
bune decizii si indemnandu-ne sa intram uneori in situatii de viata abuzive.

Astfel, in momentul in care simtim ca gandirea negativa ne acapareaza, ne putem adresa

urmatoarele intrebari: “Ce dovada imi sustine modalitatea de a gandi?” “Oare ceilalti ar
considera ca acest lucru despre mine este adevarat?”“Cum ma face sa ma simt faptul ca traiesc
aceste emotii?”

Tine un jurnal. Daca ne pastram gandurile negative la nivelul mintii noastre, nu ne vom apropia
de iubirea de sine pe care o cautam, ba vom adanci toate aceste emotii deloc placute. In
momentul in care vom nota in jurnal toate emotiile negative pe care le resimtim, ele vor reveni la
dimensiunea lor initiala. De asemenea, un truc pe care il putem folosi este ca in dreptul fiecarui
aspect negativ pe care il notam, sa evidentiem si unul pozitiv.

23
Incepe-ti ziua cu o activitate care sa iti creasca starea de dispozitie. O persoana depresiva
trebuie sa caute constant aspecte care sa o inspire si care sa-i aduca zambetul pe buze. Iti poti
incepe ziua cu un lucru care iti face placere, fie ca este vorba de privitul rasaritului sau de
prajitura preferata.

Descopera-ti si urmeaza-ti pasiunile. In momentul in care suferim de depresie, iubirea de sine

poate parea doar un concept abstract. Orice persoana depresiva este indemnata sa scrie toate
lucrurile care ii fac placere, cat si lucrurile pe care ar fi vrut sa le faca, insa nu a avut ocazia.

O modalitate buna de a reduce depresia este de a ne intoarce catre activitatile pe care le facem cu
drag. Astfel, vom putea observa efectele benefice si vindecatoare ale lucrurilor care ne fac cu
adevarat placere.

Redefineste esecul si lupta in continuare. In momentul in care respectul nostru de sine este
scazut, este “normal” sa ne vedem pe noi insine ca pe niste persoane care au esuat. Insa ceea ce
persoanele depresive uita este ca esecul reprezinta o parte a succesului. Mai mult decat atat,
esecul nu caracterizeaza o persoana si nici nu determina valoarea niciunuia dintre noi.

Exista nenumarate cazuri ale oamenilor care au reusit in viata in ciuda faptului ca au esuat la un
anumit moment. Gandeste-te la multi scriitori, artisti sau oameni de stiinta renumiti. Fiecare
dintre ei a avut de infruntat respingerea si esecul intr-un anumt moment al vietii lor.

Începe prin a fi sincer  Este foarte dificil să faci progrese dacă nu adopți o atitudine de
sinceritate deplină în primul rând față de tine. În anumite contexte sociale, o parțială lipsă de
sinceritate poate avea sens. În relația cu tine însuți, este însă foarte important să devii pe deplin
onest.

Consideră asta o primă cărămidă, și așeaz-o acum pe fundația armoniei tale. Nu necesită
foarte mult efort. Este nevoie doar de o reorientare la nivel mental și poți bifa acest prim punct
pe listă. Așa că nu mai aștepta și fă-o acum. Te invit chiar să te oprești din lecturat și să treci prin
filtrul propriei tale inimi această sugestie. După care implementeaz-o. Beneficiile pe termen lung
sunt extraordinare. Este foarte important acest aspect. Pentru mulți ani din viața mea, m-am
mințit. Au fost anii în care am învățat și evoluat cel mai puțin. Dacă ai 15-20-30 de kg peste
greutatea normală, nu pretinde că ești slab. Dacă ești în proces de auto-sugestionare, este perfect,
nu te opri, doar aplică sinceritatea în celelalte arii ale vieții. Dacă ți-ai propus să nu mănânci

24
junk-food, iar astăzi ai făcut-o, nu nega asta în fața celorlalți și mai ales în fața ta. Asumă-ți
responsabilitatea asupra acțiunilor tale și fii sincer pentru că astfel te respecți pe tine însuți.

Exercițiu: Gândește-te care este acel lucru pe care îl ascunzi astăzi. Spune-l mai întâi
celei mai importante persoane din viața ta. Pentru asta nu ai nevoie decât de o oglindă în care să
te privești. Asta pentru că această cea mai importantă persoană poate fi găsită tot timpul în
oglindă. Privește-o în ochi, și spune-i ceea ce ascunzi. Acesta este primul pas și cel mai
important.

Mai apoi, găsește cea de-a doua cea mai importantă persoană. Poate fi partenerul, unul
dintre părinți sau ambii, un prieten foarte bun etc, și spune-i respectivul „secret”. Dacă ai putea
să faci asta zilnic cu cele mai mari secrete pe care le ascunzi, într-o lună vei fi un om liber.
Indiferent dacă o poți face sau nu zilnic, ia în considerare exercițiul.

Dobândește controlul deplin al corpului tău  Dacă prima sugestie armonizează interiorul,
această a doua sugestie, este menită să îți armonizeze fizicul. Definiția scurtă a iubirii ar
fi: armonie!. Ești alcătuit din suflet și trup, iar pentru ca să te poți iubi pe tine însuți, în tine
trebuie să existe armonie între părțile care te compun.

Spune sincer: „Cât de des ți se întâmplă să dai dintr-un picior în mod necontrolat?” sau
„Cât de des ți se întâmplă să te joci cu ceva atunci când vorbești la telefon?” sau „Cât de des îți
vine să apeși pe un capăt al pixului în timpul unei conferințe sau a unei ședințe?”. 99% dintre
oameni fac asta. De ce?. Pentru că doar 1% dintre oameni au dobândit controlul deplin asupra
corpului lor fizic. Interiorul modelează întotdeauna exteriorul. Fizicul însă are și el capacitatea de
a modela starea de spirit.

Exercițiu:  Alege momentul din zi în care poți să nu fii deranjat. Stai în poziția șezut cu
spatele drept, iar singurul lucru la care trebuie să fii atent este să nu te miști. Nu fă absolut nici o
mișcare cu excepția clipitului. Atunci când practic acest exercițiu, eu îmi pun ceasul să sune
peste un sfert de oră, lucru pe care ți-l recomand și ție. Cunosc câțiva oameni cărora după ce le-
am povestit despre exercițiu, mi-au spus: „De ce aș face asta?”. Răspunsul este:„Pentru a
dobândi controlul deplin al mișcărilor pe care corpul tău le face.” Dacă nu te afli în control, este
ca și cum ai fi condus de niște forțe nebănuite. Și nu uita. Definiția scurtă a iubirii este:
armonie. Aceste prime două sugestii, îți cresc gradul de armonie fizic-spirit.

25
Conștientizează cine și ce ești  Exercițiu: Creează același context ca în cadrul exercițiului
propus la punctul 2, dar de aceasta dată, nu sta doar nemișcat, ci începe puțin câte puțin să îți
controlezi gândurile. Începe prin a te antrena ca pe parcursul celor 15 minute de exercițiu să
permiți existența doar a anumitor gânduri. Gândește-te la un câmp înflorit, la mirosul îmbietor al
copacilor, la cerul senin etc. După ce reușești asta, exercițiul poate fi dus la un alt nivel, dar
despre asta voi vorbi într-un articol viitor, și te rog să mă faci atent dacă cumva voi omite să fac
asta.

Ți-aș mai putea da multe alte sugestii. Important este însă ca tu să pui în aplicare
măcar una dintre toate ideile pe care le-ai citit. Așa că alege-o pe cea cu care simți că rezonezi
și aplic-o. Mai apoi treci la următoarea și tot așa. La fel final vei deveni o persoană care se
iubește mai mult pe sine. Implicit îi vei iubi mai mult și pe ceilalți, iar viața ta va deveni mai
armonioasă.

CUM SĂ-ŢI ÎMBUNĂTĂŢEŞTI STIMA DE SINE

Stima de sine poate juca un rol important în motivaţia şi succesul unei persoane pe tot
parcursul vieţii. Scăderea stimei de sine te poate împiedica să reuşeşti la școală sau să lucrezi
pentru că nu crezi că eşti capabil de succes. Prin contrast, a avea o stima de sine sănătoasă te
poate ajuta să reuşeşti deoarece călătoreşti prin viaţă cu o atitudine pozitivă, asertivă şi cu
credinţa că poţi să-ţi atingi obiectivele.

Dialog pozitiv cu sine Dacă îţi spui tot timpul că nu ești bine, ai putea să începi să crezi
asta, chiar dacă nu este adevărat. Dacă observi că te implici adesea într-un dialog intern negativ,
verifică afirmaţiile şi scenariile negative şi descoperă câteva moduri în care îţi poţi contesta
gândirea negativă și creşte de încredere în tine.

Nu te compara cu ceilalţi Poate fi tentant să îţi măsori valoarea în raport cu alte

persoane. Și ce dacă prietenul tău e minunat la tenis? Trebuie doar să-ți dai seama care este nișa
ta. Toată lumea e minunată la ceva. Care sunt calitățile tale?

Nu te lupta să atingi perfecțiunea Este minunat că îţi doreşti să faci mai bine, dar reţine
că standardele de perfecțiune nu sunt tangibile şi realiste.

26
 Nu da în tine când faci o greșeală Toată lumea face greșeli – este în natura umană. De
ce ar trebui să fii diferit? Când greşeşti, nu te certa, învaţă din experienţă şi mergi mai departe.

Concentrează-te pe lucrurile pe care le poți schimba Nu are rost să-ți pierzi toată
energia gândindu-te la lucruri pe care nu le poți schimba. În schimb, orientează-te la unele dintre
lucrurile care stau în puterea ta de a le gestiona şi descoperă ce poţi face în legătură cu acestea.

Implică-te în activităţi care îţi fac plăcere Dacă faci ceea ce-ţi place, este mult mai
probabil să gândeşti pozitiv. Fă-ţi timp în fiecare zi pentru distracție și relaxare.

Sărbătoreşte lucrurile mărunte Te-ai trezit mai devreme dimineaţa, sărbătoreşte. Ţi-a
ieşit omleta, sărbătoreşte. Celebrarea micilor realizări este o modalitate excelentă și complet
legitimă de a te simți mai bine în raport cu tine însuţi

Înconjoară-te de oameni susținători Nu sta în preajma oamenilor care te descurajează.

Găseşte oameni care te fac să te simți bine în pielea ta și evită persoanele care tind să-ţi activeze
gândirea negativă. Dacă ai încercat toate aceste sfaturi pentru o vreme și nu ai observat nici o
diferență în felul în care te simți, discută despre acest lucru cu cineva în care ai încredere, cum ar
fi un prieten apropiat, un membru al familiei, sau un psihoterapeut sau consilier psiholog. Să
vorbeşti despre sentimentele și experiențele tale cu un profesionist te poate ajuta să lucrezi cu
tine şi să-ţi construieşti o stimă de sine sănătoasă.

În momentul în care învățăm să ne iubim pe noi înșine, inevitabil și relațiile noastre se

vor schimba. Pe de-o parte, vom atrage în viața noastră acei oameni care ne vor oglindi această
iubire de sine, pe de altă parte vor fi cei care vor încerca să ne convingă de faptul că iubirea de
sine este egoism, cei care vor încerca să ne facă să ne simțim vinovați pentru că nu mai vrem să
facem sacrificii și compromisuri, cei care se vor simți ofensați dacă îi refuzăm, dacă nu mai
acceptăm să ne încalce limitele, cei care vor încerca să ne convingă că am înnebunit și că ar fi
mai bine să ne revenim, adică cei care, de fapt, ne spun: „fii nefericit ca noi, nu ieși din rând, nu
renunța la zona ta de confort (inconfortabilă, de altfel), nu ne arăta că se poate, nu ne zdruncina
credințele după care ne-am ghidat toată viața, nu ne face să ne îndoim de alegerile și deciziile
noastre, să ne privim cu sinceritate în interior, să constatăm că ar trebui să schimbăm ceva, să
ieșim din confortul nostru”. În astfel de situații, încearcă să nu iei lucrurile personal – oamenii se
împotrivesc evoluției tale din cauza propriilor temeri și nu se simt confortabil în momentul în

27
care unul dintre „ai lor” iese din rând. De ce te aștepți ca un om care nu cunoaște ce înseamnă
iubirea necondiționată (nu se iubește pe sine), să te susțină pe tine necondiționat?

În plus, felul în care cineva se comportă cu tine, reflectă de fapt relația pe care o are cu
sine – acțiunile unei persoane la adresa ta spun mai degrabă ceva despre acea persoană, decât
despre tine. De exemplu, cineva poate încerca să te umilească, să te încolțească, afișând o
aparentă încredere în sine, însă de ce crezi că face acest lucru? De sigur ce se simte? De suficient
ce își e sieși? De împăcat ce e cu el însuși? Nu, ci tocmai din cauza complexelor sale de
inferioritate, din cauza nesiguranței pe care încearcă să o mascheze prin aceste atitudini agresive,
din cauza faptului că, într-un fel sau altul, se simte amenințat de tine. Dacă un om se poartă urât
cu tine, nicidecum nu înseamnă că meriți tu să fii tratat urât, că nu ai fi tu un om valoros,
problema nu este la tine, ci la el – în frustrările sale, în rănile sale nevindecate. De ce ai rămâne
într-o astfel de situație? Chiar crezi că nu meriți mai mult de atât? Sau chiar crezi că îl poți salva
pe acel om prin toleranța și „bunătatea” ta?

Iubirea de sine nu este o experiență mistică, nu este un sentiment de beatitudine și înălțare

pe care îl simți permanent, este mai degrabă o practică, ceea ce înseamnă că iubirea de sine nu
„pică din cer”, ci trebuie să o cultivi în fiecare zi, prin gândurile, atitudinile și comportamentele
tale. Prin dezvoltarea abilității de a fi cât mai mult timp conștient de tine însuți – de gânduri,
emoții, comportamente, tipare relaționale, decizii, acțiuni, reacții, nevoi, dorințe, triggeri, lucruri
benefice și lucruri nocive pentru tine. La fel ca într-o relație de cuplu, iubirea (de sine) se cultivă.
Degeaba îți spui că te iubești dacă acțiunile tale dovedesc contrariul. Nu o să te crezi. Chiar o să
devii din ce în ce mai supărat pe tine.

Iubirea de sine nu trebuie privită ca pe un obiectiv ce trebuie atins numaidecât, cu orice

preț. Adevărul este că vor exista momente în care, poate, te vei simți rău, te vei simți nevaloros,
te vei judeca, vei fi prea critic cu tine. Dacă în acele momente oricum vulnerabile vei mai spune
și „a, da, nici să mă iubesc nu sunt capabil”, îți vei face și mai mult rău. Nu face din iubirea de
sine un motiv de frustrare sau un motiv de nemulțumire la adresa ta, deoarece iubirea de sine
spune „da, astăzi am avut un eșec, astăzi mă simt rău, astăzi mă îndoiesc de mine, însă acest eșec
nu mă face un ratat, această stare de rău nu sunt eu, este doar o stare care va trece, această
insecuritate pe care o simt acum nu înseamnă că nu voi putea reuși data viitoare”.

28
 Iubirea de sine te învață să distingi între adevărat și fals – poate că ți s-a spus că nu ești
suficient de frumos, bun, capabil sau că dacă nu faci lucrurile perfect, nu meriți să fii apreciat, ori
dacă nu te dai peste cap în încercarea de a-i mulțumi pe alții, nu meriți să fii iubit. Poate chiar ai
ajuns să crezi toate aceste lucruri, s-au infiltrat în mintea ta precum niște viruși – ideea este ca în
momentul în care îți apar aceste gânduri să realizezi că ele nu sunt adevărate – ele sunt, de fapt,
vocile celor care au exercitat o anumită influență asupra ta (cei care nu au știut să se iubească pe
sine ori să le arate altora iubire, cei care au sădit nesiguranța și neîncrederea în mintea ta, pentru
că nesiguranță și neîncredere erau sădite în interiorul lor).

Iubirea de sine te învață să fii prietenul tău cel mai bun, să te încurajezi, să-ți vorbești
frumos în dialogul tău interior, să ai grijă de tine, să-ți privești punctele slabe ca oportunități de a
te dezvolta, confruntându-le și înțelegând frica pe care trebuie să o depășești, lecția pe care
trebuie să o înveți. Iubirea de sine te învață să fii asertiv – să spui ce dorești, ce te deranjează,
care sunt limitele tale, să te respecți pe tine, respectându-i în același timp pe alții.

Iubirea de sine te învață să nu te mai compari cu alții, să renunți la idealurile nerealiste

stabilite de societate sau mass-media, să înțelegi că niciodată nu te vei putea accepta pe tine cu
adevărat dacă scopul tău este să corespunzi acelui ideal perfect și nerealist – te vei lupta toată
viața încercând să devii cine nu ești pentru a le face pe plac altora, pentru că așa crezi tu că vei fi
iubit, acceptat și fericit, când de fapt procesul este invers – în momentul în care tu te accepți și
iubești pe tine însuți, orice fel de luptă dispare – nu mai lupți pentru acceptarea și iubirea
oamenilor, ele oricum vin de la sine.

În momentul în care ne acceptăm pe noi înșine, nu vom mai căuta să fim acceptați de
către alții și nu vom mai face „posibilul și imposibilul” ca ei să ne accepte. În momentul în care
ne iubim pe noi înșine, nu vom mai căuta cu frenezie să fim iubiți de alții și nu vom mai face
„posibilul și imposibilul” ca ei să ne iubească. Iubindu-ne pe noi devenim compleți și întregi

„Ce înseamnă să mă iubesc pe mine?” Cineva m-a întrebat: „Oare nu sunt egoist când mă
iubesc pe mine?” Altcineva mi-a zis „Eu fac foarte multe lucruri pentru mine, merg la sală,
citesc, merg la cursuri. Asta înseamnă că mă iubesc?” Nimic din toate astea nu înseamnă că te
iubeşti pe tine. Mergi în faţa oglinzii. Uită-te în oglindă, în ochii tăi din oglindă. Stai acolo
câteva momente. Ce sentiment apare în sufletul tău atunci când te priveşti în ochi?

29
 Cei mai mulţi oameni spun că dacă se privesc mai mult de câteva clipe în ochi apare
sentimentul de frică. Închide ochii şi gândeşte-te la tine. Imaginează-ţi că te vezi pe un scaun în
faţa ta. Imaginează-ţi că te priveşti pe tine în ochi şi observă ce simţi pentru omul acesta din faţa
ochilor tăi. Nu mă interesează ce gandeşti despre el, mă interesează care e sentimentul pe care îl
ai când eşti doar tu cu tine. Ca o paranteză, eşti tentat să confunzi emoţiile cu gândurile. Emoţia
este ceea ce simţi în tot corpul şi în suflet când asculţi melodia ta preferată, când eşti în locul tău
preferat, cu oamenii preferaţi din viaţa ta. Gândurile sunt ceea ce îţi spui în minte când trăieşti
acele experienţe.

Iubirea este o emotie care, dacă nu o provoci, nu apare de la sine. Acest adevăr este extrem
de puţin cunoscut. Oamenii au această idee că iubirea apare din neant. Din păcate nu e deloc aşa.
Orice emoţie apare doar dacă persoana aceea o exersează, dacă se pregăteşte pentru emoţia
respectivă. Ai cunoscut un om atât de trist încât şi dacă i se întâmplă cel mai bun eveniment să
nu fie capabil să se bucure? Eu am văzut mulţi oameni aşa.Pur şi simplu, psihicul trebuie să fie
antrenat să poată simţi emoţia de iubire. Iubirea ori este necondiţionată, ori nu este vorba de
iubire. Dintre toate stările emoţionale pe care le simt oamenii, iubirea necondiţionată este cea
mai rară şi necesită câteva „pregătiri” psihologice înainte ca să o simţi. De exemplu, starea de
iubire, nu o poţi simţi când eşti agitat, când eşti stresat, când eşti frustrat şi nervos.

E nevoie de o minte liniştită ca un cer senin, ca iubirea să îşi facă simţită prezenţa în viaţa ta.
Când cerul este acoperit de nori, soarele nu se va putea vedea. Tot aşa şi cu starea de iubire, are
nevoie de un cadru de pace şi linişte mentală, de calm şi siguranţă ca să apară. Sunt unii oameni
care nu pot să simtă bucurie, aşa cum sunt unii oameni care nu pot să simtă iubire şi pun
denumirea de „iubire” pe senzaţia de dorinţă pe care o simt ei. Ca să poţi oferi iubire, trebuie să
ai de unde să oferi. Ca să ai de unde să oferi trebuie să primeşti iubire. Nu poţi oferi ceva ce nu
ai. De fapt, majoritatea oamenilor declară că iubirea necondiţionată o primesc mai mult de la
bunici. Părinţii au aşteptări de la tine, vor să devii cineva, vor să te vadă om de succes, aşa că
dacă nu faci ceea ce zic ei, ceea ce cred ei ca e bine pentru tine, te lasa să simţi lipsa de iubire,
critica, vinovăţia.

Pe când bunicii, poate pentru că au trecut prin viaţă, te acceptă aşa cum eşti, fără să îşi
dorească ca tu să fii altceva şi altcineva decăt cel care eşti. De la părinţi iubirea vine de multe ori
condiţionată de dorinta lor de a te vedea om de succes, iar tu simţi aceasta condiţionare ca cea

30
mai aspră pedeapsă. Mulţi copii preferă să fie loviţi decât să fie ignoraţi. Din păcate, cei mai
mulţi părinţi îşi ignoră copiii fără să îşi dea seama.

De ce ar vrea cineva să simtă iubire? În primul rând pentru că e cea mai frumoasă dintre
emoţii. Le conţine pe aproape toate emoţiile pozitive, de la fericire, entuziasm, curiozitate,
pasiune, etc. Lipsa de iubire de sine este rădăcina tuturor relelor din viaţa ta. Atunci cand nu te
poţi iubi pe tine, nu poţi să iubeşti pe nimeni. Când ai iubire de sine, eşti ca un izvor care oferă.
Când nu poţi să te iubeşti, eşti ca un deşert care cere apă şi niciodată nu primeşte suficientă.Am
ajuns să nu mă pot iubi pe mine pentru că am fost iubit doar condiţionat. Dacă făceam ce voiau
alţii primeam atenţia şi aprecierea lor. Dar nu primeam iubire.E ca şi când ai cere miere şi tu
primeşti în loc zaharina. Dacă nu ştii de miere, te multumeşti cu zaharina. Cunoaşteti senzaţia aia
că mănânci ceva până nu mai poţi dar tot ai senzaţia de foame? Cam aşa este cu falsa iubire,
oricât ai primi, ceva nu este complet, nu simţi împlinirea aceea perfectă, magică.

Unii au confundat aprecierea celorlalţi cu iubirea lor. Fără să ştie că iubirea este o stare
emoţională, credeau că iubirea este comportamentul altora de a-i lăuda şi de a-i mângâia pe păr
ca pe caţelul care a adus jucăria la stăpân. Primeau apreciere şi o confundau cu iubirea. Dar
aprecierea nu hrăneşte psihicul, este doar o recompensă, nu este adevărata natura a fiinţei umane,
cum e iubirea. Crescând fără senzaţia de iubire necondiţionată, au învăţat că primesc acea
apreciere doar dacă sunt pe placul altora. Aşa au început să se piardă pe ei înşişi, zi dupa zi.

Au învăţat că sunt imperfecţi, că dacă greşesc, nu au cum să fie iubiţi. Şi culmea, evoluţia
este un infinit proces de greşeli. Au învăţat deci să fugă de evoluţie, să stagneze,ca să nu iasă din
zona de confort pentru că acolo nu îi iubeşte nimeni. Nimeni nu poate să iubească un om
imperfect. Astfel ai învăţat să te critici, crezând ca aşa o să te perfecţionezi. Ai învăţat să fugi de
greşeli şi ai fugit de tine. Iubirea apare doar atunci când stai jos şi nu mai ai nevoie să lupţi, să
munceşti, să te transformi.Atunci tu crezi cu adevărat în tine!

Persoanele cu stima de sine scazuta au obiceiul sa renunte usor la proiecte cand intampina
obstacole. Ele vor ceda usor la critici si remarci usturatoare. O persoana cu stima de sine inalta
cauta sa se autodepaseasca, sa se dezvolte, pe cand una cu stima de sine scazuta nu risca, nu
incearca sa iasa din zona de confort de teama esecului. Iubirea de sine presupune sa ai grija de
tine, sa iei decizii care iti aduc fericirea, daca vezi ca un anumit lucru iti dauneaza.

31
 Iubire de sine inseamna sa renunti la fumat, pentru ca iti dauneaza. Sa dormi 8 ore pe noapte
pentru ca organismul tau are nevoie de asta. Sa te hranesti sanatos pentru ca organismul tau
merita sa fie sanatos. Sa iti oferi o baie cu spuma, daca de asta ai chef. Sa iti cumperi o cafea
bunaaa cand ai pofta. Sa te pui pe tine pe primul plan avand grija totodata sa nu fii narcisist si sa
oferi in acelasi timp sansa cuiva sa se apropie de tine. Este dreptul tau la fericire. Sa renunti la
obiceiurile rele. Sa pui punct unei relatii care nu iti aduce implinire. “ In viata amoroasa, a nu fi
iubit reduce sentimentul stimei de sine, iar a fi iubit il inalta” . (Freud) You rock, man!

Nu te condamna pentru greselile trecutului tau, tu doar te-ai descurcat cum ai stiut mai bine
in acel moment al vietii. Nu te condamna! Omul, mai des femeia, are tendinta ca in momentul in
care se indragosteste sa puna pe primul loc in gandurile si in viata ei pe partenerul de viata. Uita
de propriile activitati, de propriile dorinte, se concentreaza asupra celuilalt. Dar nu este sanatos.
Aceasta agatare, aceasta alipire a gandului de celalalt om dauneaza atat psihic, cat si relatiei. Nu
renunta la propria individualitate. Nu uita cine este cel mai important: TU. 

Meditația care durează cât melodia ta preferată După ce mă privesc în oglinda din baie, preț
de 5 minute, îmi fac un ceai și mă așez la laptop. Deschid youtube.com și dau play unei melodii
care mie îmi place foarte mult. Durează 5:45 și este lentă și cu puține cuvinte.

Este important ca melodia pe care o vei alege pentru tine să aibă cât mai multă parte
instrumentală. Nu îți voi spune care este melodia mea. Asta pentru că este important ca tu să
rezonezi cu melodia pe care o vei alege. Singurul aspect la care trebuie să ai grijă este acela ca
melodia să nu aibă prea multe cuvinte. Gândește-te la un cântec care îți place ție și este
preponderent instrumental. Dă-i play.

În timp ce melodia cântă, imaginează-ți cerul senin deasupra ta. Închide ochii. Continuă să
respiri normal. Doar fii atent la respirația ta, iar cu fiecare inspir rostește în mintea ta: „Mă
iubesc”. La expir ascultă-ți gândurile. Observă felul în care creierul tău răspunde în urma acestei
afirmații. Inspiră din nou și spune: „Mă iubesc”. Și tot așa. Imaginează-ți deasupra ta cerul
înstelat și senin ca lacrima. Și simte cum lumina stelelor pătrunde în interiorul tău prin creștetul
capului și se disipă în organism acolo unde este nevoie de ea. „Așează-te în fața unei oglinzi.
Setează alarma peste 5 minute. Și privește-te în ochi. Privește-ți pe rând ochii. Mai întâi stângul,
ulterior dreptul și tot așa. Când îți privești ochiul stâng spune-ți: Mă iubesc Când privești dreptul
ascultă-ți gândurile și acceptă-le. Mai apoi privește-ți ochiul stâng și spune din nou Mă iubesc.

32
Și tot așa. Privește-te ușor zâmbitor și fii sincer în ceea ce faci. Ce vezi tu în oglindă este privirea
pe care oamenii din jur o vor vedea când vor primi iubirea ta. Meriți și este absolut normal să îți
acorzi mai întâi ție această privire”

Îţi este ruşine să te iubeşti pe tine însuţi? Totul a început când cineva ţi-a spus că iubirea
de sine este egoistă. Chiar dacă poate ai argumentat împotriva acestui lucru sau nu, el oricum şi-a
găsit calea profundă către subconştientul tău. Probabil uneori te-ai simţit vinovat în legătură cu
faptul că te iubeşti pe tine însuţi. Apoi ai crescut într-o ruşine toxică. Ai încetat să te mai vezi ca
pe un prieten. Nu ai putut să-ţi ierţi greşelile. Te-ai învinovăţit şi te-ai criticat. Ai petrecut ore în
şir judecându-te şi analizându-ţi toate greşelile.

Ţi-ai pierdut chiar toată empatia pentru tine însuţi. Undeva pe parcursul drumului, chiar ai
depăşit limita. Apoi au urmat auto-pedepsele. Poate că nu este vorba despre tine. Poate fi vorba
despre o altă persoană pe care o ştii şi care trece prin asta. Iar tu nu ştii cum să ajuţi. Este o
tragedie a vremurilor noastre că atât de mulţi dintre noi nu ştiu cum să-i ajutăm pe cei care nu se
mai iubesc pe ei înşişi.

Şi aceasta este probabil o ironie. Putem ajuta la pansarea rănilor a doi oameni diferiţi, dar nu
le putem arăta cum să facă asta de unii singuri. Din cauza acestei vine pe care o purtăm în minţile
noastre – mitul că iubirea de sine este iubire egoistă.

Dar de ce ar trebui să te iubeşti pe tine însuţi? Râul care seacă îşi ucide toţi peştii. Râul
care gâlgâie în veselie şi sclipeşte în soare – peştii acestui râu prosperă în căldură şi iubire. Dacă
te iubeşti pe tine însuţi îţi îmbunătăţeşte relaţiile cu ceilalţi.

Nu încerca să te schimbi de dragul cuiva. Din dorința de a fi acceptate și din dorința de fi pe

placul tuturor, uităm să fim noi. Cea mai mare greșeală, știi asta, da?! Cine nu te poate iubi așa
cum ești, nu merită nici măcar o secundă din timpul tău. Iar dacă vei reuși să te schimbi și să fii
pe placul celuilalt, nu o să îți mai placă ție de tine.

Descoperă ceva nou despre tine. O să fii surprinsă să afli că te cunoști pe jumătate din cât ești
cu adevărat. Asta pentru că de la un moment încetăm să mai căutăm în interiorul nostru, refuzăm
să mai acceptăm provocări și să riscăm, ne mulțumim cu ce suntem și cu ce avem. Încearcă
măcar o dată pe lună să faci ceva nou care să te ajute să te descoperi.

33
Fii blând cu tine. Poate că nu îți dai seama, dar pui foarte multă presiune pe tine absolut în
fiecare zi, începând cu desfășurarea activității la locul de muncă și o banală fotografie pe care
vrei să o postezi pe rețelele de socializare. Cauți să fii perfectă și să lași totul perfect în urma ta,
când, uneori, fix această perfecțiune, care, apropo, nu există, strică totul.

Depășește-ți limitele. Ți-e frică să zbori cu avionul? Urcă-te în avion și mergi într-o țară în care
ai visat întotdeauna să ajungi. Ți-e frică de paianjeni? Stai față în față cu unul și vezi ce se poate
întâmpla. Ce vreau să spune este că a venit momentul să faci tot ce ți-a fost teamă să faci până în
acest moment. Vei învăța și vei afla multe despre tine.

Împrietenește-te cu emoțiile negative. Că ne place sau nu, emoțiile negative sunt o parte din
noi. Ne este greu să le înlăturăm din stilul nostru de viață, însă putem învăța să trăim cu ele.
Gelozia, nervozitatea, tristețea... nu sunt bune, dar își au rolul lor și dacă ajungi să le controlezi și
să le înțelegi, o să duci o viață liniștită cu ele.

Ignoră oamenii care-ți spun cine ești și cine trebuie să fii. Cine sunt ei să spună? Ce știu ei?
Din ce punct de vedere vorbesc? Tu ești cum trebuie să fii și faci ce trebuie să faci. Dacă ce vor
să îți transmită ceilalți nu duce cu adevărat la dezvoltarea ta personală, fugi de ei. Rămâi
înconjurată de oameni care vor să te ridice, vor să te facă să îți conștientizezi adevărata valoare.

Notează pe o foaie 5 lucruri care îți plac și fă-le cât mai des. Să nu care cumva să renunți
vreodată la pasiunile tale! Oricât de îndragostită ai fi, oricât de încărcat ți-ar fi programul,
rezervă-ți timp să faci acel ceva care îți bucură inima și îți eliberează mintea de gânduri negative.

Privește-te lucrurile simple din viața ta și bucură-te de ele. Ca să te bucuri de viață și de

fiecare zi care-ți este dată să o trăiești trebuie să înveți să te bucuri întâi de lucrurile simple care
te înconjoară. Sunt convinsă că multe dintre noi nici măcar nu ne dăm seama care sunt acele
lucruri simple... fă-ți timp să le descoperi!

Încetează să te mai compari cu ceilalți. Fiecare dintre noi duce o luptă interioară, motiv pentru
care este absurd să ne dorim să fim la fel de bune, la fel de frumoase, la fel de liniștite ca
celelalte femei. Noi vedem un exterior, vedem ce ne lasă ceilalți să vedem, dar nu avem de unde
să știm care este adevărul, așa că atunci când ne mai dorim să fim sau sa avem ce au x și y,
trebuie să ne asigurăm că suntem pregătite să primim răul și binele.

34
Stai departe de oamenii care aduc drama în viața ta. Știi acei oameni care nu fac altceva
decât să se plângă de job, de vreme, de ei înșiși și își exprimă în mod constant invidia? Ei bine,
de ei să stai departe! Iar dacă ești oarecum forțată să le rămâi alături, atunci când discuția începe
să se indrepte în direcția nepotrivită, schimbă subiectul.

Laudă-ți eforturile. Chiar dacă nu ți-a ieșit așa cum ți-ai dorit, este de admirat faptul că ai
încercat. În plus, poate că nu ți-a iești acum, dar îți va ieși a doua oară. Și, știi și tu... a treia oară
este cu noroc.

Bucură-te de o cană de ceai savurată în pat. În timp ce citești o carte. Doar stai în pat și fă în
așa fel încât în timpul ăla să nu conteze nimic altceva. O să te bucuri că faci asta pentru tine și o
să ajungi să te iubești pentru că faci lucruri care îți plac la nebunie.

Fă-ți timp pentru meditație. Meditația a devenit un stil de viață pentru mulți dintre noi,
practicată de la cea mai fragedă vârstă la cea mai înaintată.

Fă-ți planuri să prinzi răsăritul și să admiri apusul. Un răsărit te va încărca de energie pentru
tot restul vieții, în timp ce apusul îți va oferi o liniște de nedescris. Meditația la răsărit și la apuc
îți oferă șansa să reflectezi asupra ta și oferă trupului, minții și sufletului fix ce au nevoie pentru
a atrage iubirea de sine.

Investește în visurile tale, chiar dacă par imposibil de realizat în acest moment. Omul fără un
vis este un om trist, la fel și viața. Dacă ți-e frică de eșec, nu spune nimănui care-ți este cel mai
îndrăzneț vis, însă tu asigură-te că nu lași zi sau săptămână fără să faci un pas spre realizarea
acestuia. Alege o zi în care să adormi devreme și o zi în care să te trezești fără ceas, atunci
când organismul tău simte nevoia.

Scrie-ți o scrisoare de dragoste sau un bilețel pe care să-l ții la vedere. Pe oglindă sau pe perete.
Cuvintele tale de dragoste adresate chiar ție îți vor reaminti atunci când este nevoie că nu ești cea
mai groaznică persoană din lume, așa cum ai tendința uneori să te crezi.

Fă o baie ori de câte ori ești stresată. Probabil ai auzit sfatul ăsta des, dar nu i-ai dat crezare.
Ce minuni poate face o baie banlă?! Ei bine, poate! Umple-ți cada cu apă la temperatura camerei,
nu uita de spuma de baie, și intră în cadă când totul este pregătit. Fără telefon, fără să te grăbești
să ieși. Stai întinsă și bucură-te de apa cu spumă care îți mângâie trupul.

35
Acel lucru pentru care te învinovățești și in ziua de azi... Lasă-l să se ducă! Trecutul trebuie
lăsat în spate cu toate cele bune și cele rele.

Învață din greșelile tale. Fiecare om pe care l-ai lăsat să intre în viața ta, deși te-a rănit, a avut
un rol. Fiecare întâmplare neplăcută prin care ai trecut, a avut contribuția ei. La ce? La
dezvoltarea ta personală. Fiecare greșeală ne ajută să ne formăm ca om, atâta timp cât rămânem
cu folosul ei.

Privește-te în oglindă. Admiră-ți chipul, trupul, părul. Poartă o conversație cu tine și zâmbește-

ți! Privește-te în ochi!

Astăzi poartă hainele în care te simți sexy. Când iubirea de sine este șubredă, când îți place
mai nimic la tine, pune pe tine hainele în care te simți cel mai bine. Nu contează că este vorba de
o simplă pereche de blugi skinny și un tricou oversize care îți lasă un umăr descoperit... dacă asta
este ținuta în care tu strălucești, ceilalți vor observa asta și te vor iubi pentru lumina pe care o
emani.

Îndrăgostește-te de propria persoană -gândește-te la ceea ce ești. Exact ca o floare care are

nevoie de apă ca să crească, învață să te hrănești în fiecare zi. Iubește-te pentru tot ceea ce vezi
bun în tine, și acceptă-ți defectele și faptul că nu ești perfectă. Asta nu înseamnă că nu poţi să
înveţi din greşeli şi să îţi schimbi obiceiurile proaste, dar învaţă să fii caldă cu tine în ciuda
acestor scăpări. Uită-te în oglindă şi îndrăgosteşte-te de reflecţia care eşti TU. ai eşuat în
acţiunile tale.
Învaţă să vezi frumuseţea-când înveţi să vezi frumosul în fiecare lucru, vei vedea şi frumuseţea
din tine. Opreşte-te să miroşi florile. Observă totul. Simte totul. Rozul florilor din grădina ta,
verdele plantelor, şoaptele vântului şi farmecul unui apus de soare.

3. Stăpânii iubirii de sine

O persoană iubitoare trăiește într-o lume iubitoare. O persoană ostilă trăiește într-o lume
ostilă. Tot ceea ce experimentezi este oglinda ta – Ken Keyes

Avem privilegiul de a trăi într-o perioadă în care oamenii par să conștientizeze din ce în
ce mai tare valoarea și importanța iubirii de sine. După decenii în care mesajul că iubirea de sine
este temelia unei existenți fericite a fost predicat de către filosofi, psihologi, coachi și

36
psihoterapeuți, cred că în sfârșit spunem “recepționat” mesajului. Lucrul pe dezvoltarea iubirii de
sine vine cu recompense imense; creează un mediu emoțional și mental echilibrat, puternic și
plin de iubire, iar acest mediu ne susține apoi în tot ceea ce vrem să facem: ne susține în a ne
îngriji de sănătatea noastră fizică, în încrederea și exprimarea de sine, curajul de a ne asuma
riscuri, proiecte noi, în a cere ceea ce avem nevoie în relațiile noastre, în a fi din ce în ce mai
puțin dependenți de validare și aprobare din partea celorlalți. Ajungem să avem o relație foarte
puternică, sănătoasă și plină de suport cu noi înșine.

La începutul călătoriei noastre în viață, cea mai importantă relație pe care o avem este cea
cu părinții noștri; după ce devenim mai conștienți, începem să creăm o legătură cu noi înșine, și
asta devine punctul central de referință prin care experimentăm orice altceva. Pentru mulți dintre
noi, însă, încurajarea de a lucra pe iubirea noastră de sine este, în același timp, prea vagă și
complexă. Chiar dacă vrem să facem asta, e dificil să descoperim care e punctul de început.
Adevărul e că sunt foarte multe posibilități de a lucra cu noi, de a elibera trauma și de a ne oferi
sprijin pentru a descoperi iubirea de sine.

Putem apela la terapie care se concentrează pe aspecte mentale sau emoționale, putem
apela la coaching, la terapia prin artă, prin ținerea unui jurnal, terapii somatice (în care lucrăm cu
propriul corp) și prin clasicul “fake it until you make it” – comportă-te ca și cum ai avea iubire
de sine, chiar dacă încă nu o simți foarte puternic. Chiar și această ultimă metodă are rolul ei și
potențialul ei de vindecare. Vă recomand cu încredere și căldură să explorați toate aceste opțiuni,
pentru că o schimbare în nivelul iubirii de sine este ceva care ne influențează întregul sistem –
minte, corp, suflet, așa că efectele obținute vor fi cu atât mai profunde cu cât ne implicăm mai
complet în proces. Pentru a face lucrurile puțin mai ușoare, voi împărtăși cu voi modelul meu de
5 stâlpi ai iubirii de sine. Acest model este rezultatul propriului meu proces de explorare și
vindecare, dar și al lucrului cu ceilalți, și al tuturor cărților, articolelor, interviurilor și discuțiilor
profesioniștilor din domeniu.

Cu acest model, poți avea o înțelegere mai clară și mai specifică a felului în care iubirea
de sine se poate manifesta, și sper că te va inspira să reflectezi și să pui idei în practică!

RESPONSABILITATEA FAȚĂ DE SINE A-ți asuma responsabilitatea față de sine presupune

să înțelegi, la un nivel profund, că tu, și doar tu, ești unicul responsabil pentru fericirea și
bunăstarea ta. Nu există niciun salvator. Nu există niciun Făt Frumos și nicio Zână Bună care să

37
te poată izbăvi de durerea ta, atâta timp cât tu nu preiei controlul gândurilor, emoțiilor și
acțiunilor tale. Această conștientizare poate aduce, la început, un sentiment de tristețe,
singurătate, poate chiar frică; în timp, însă, aduce, dimpotrivă, un sentiment de pace, stabilitate și
o încredere profundă în forțele proprii.

Am început să practice responsabilitatea față de sine atunci când am acceptat faptul că

sunt persoanjul principal în viața mea, aacept că sunt singurul care decide ce gândesc, ce simt sau
ce fac. Dacă am nevoie de ceva, am grijă de mine însumi și îmi ofer acele lucruri
 Încetez să mă comport ca o victimă și să dau vina pe factori externi pentru ceea ce fac

AL DOILEA STÂLP: AUTO-ACCEPTAREA Auto-acceptarea se referă la abilitatea de a fi

împăcați cu tot ceea ce suntem, acceptându-ne atât calitățile și talentele, cât și slăbiciunile și
Umbra noastră. Prin “umbră”, ne referim la acele părți din noi pe care le considerăm
inacceptabile, rușinoase, condamnabile de către societate, părți pe care, de obicei, refuzăm să le
conștientizăm și încercăm să le ascundem. Dar cu cât ne căznim mai tare să le ascundem, cu atât
ele devin mai puternice, și cu atât mai mari sunt șansele ca ele să se manifeste în cele mai
neașteptate momente. Spre exemplu, umbra noastră poate fi despre faptul că suntem
manipulativi, sau că încercăm să seducem pe toată lumea fără să ne fie clar de ce, că cerșim
atenția celorlalți, că suntem egoiști, aroganți, etc.

Însă putem ține în umbră nu doar slăbiciunile noastre, ci și punctele noastre forte. Ne
putem ascunde puterea, frumusețea, spiritul de decizie, independența noastră… De ce am face
asta? Ei bine, pentru că putem să fi experimentat suferință în trecut atunci când le-am manifestat.
Spre exemplu, fata frumoasă care a fost agresată de colegi tocmai datorită aspectului ei fizic
poate învăța că a fi frumoasă înseamnă a fi în nesiguranță. Sau femeie care și-a pierdut partenerul
pentru că era mai independentă și avea nevoie de mai mult spațiu în relație poate ajunge să
creadă că atunci când își exprimă puterea și independența, nu va putea fi iubită.

Auto-acceptarea nu înseamnă că nu vom lucra să schimbăm la noi ceea ce nu ne aduce fericire;

înseamnă doar că vom avea o călătorie spre vindecare mai ușoară și mai armonioasă, pentru că
vom alege să ne fim prieteni nouă înșine, nu dușmani.

Practic auto-acceptarea atunci când: Am o relație armonioasă cu mine însămi, și nu una

conflictuală Sunt conștient atât de talentele mele, cât și de punctele mele slabe Îmi expire atât

38
talentele, cât și slăbiciunile Nu îmi vine să mă bag sub pământ atunci când sunt criticat, ci pot să
stau prezent și să descopăr ce am de învățat Pot fi aproape de mine atât în vremuri de reușită, cât
și atunci când simt că m-am dezamăgit pe mine sau pe ceilalți

STÂLPUL AL TREILEA – COMPASIUNEA FAȚĂ DE SINE Atunci când nu ești sigur

dacă acționezi sau nu cu iubire de sine, există un exercițiu foarte simplu pe care îl poți face:
întreabă-te cum te-ai comporta cu o persoană care îți este foarte dragă? Și apoi comportă-te la fel
cu tine.
Compasiunea față de sine înseamnă să fii blând și empatic cu tine însuți.

Practic compasiunea față de sine atunci când: Îmi recunosc durerea și faptul că trec prin
momente dificile Înțeleg că nu sunt singurul care trece prin asta Iau lucrurile mai ușor atunci
când am nevoie de asta, în loc să mă forțez mereu să fac mai mult Îmi ofer odihnă, pauze,
înțelegere Mă iert atunci când cred că am greșit Sunt blând cu mine, în loc să mă critic și să mă
auto-pedepsesc Îmi observ modul în care vorbesc cu mine însumi (fie că e dialogul intern sau
extern), și aleg să fiu plin de sprijin față de mine

STÂLPUL AL PATRULEA: AUTO-VALORIZAREA Auto-valorizarea este, în opinia mea,

o alternativă mai bună și mai sănătoasă pentru conceptul tradițional de stimă de sine.

După cum spune dr. Christina Hibbert: “Stima de sine este ceea ce gândesc, simt și cred despre
mine însumi. Auto-valorizarea presupune să recunosc că eu sunt mai important decât toate aceste
lucruri. Este o credință profundă că sunt o persoană valoroasă, demnă de iubire, necesară acestei
vieți. E posibil să am stimă de sine ridicată, sau, în alte cuvinte, să cred că sunt bun la ceva, dar
cu toate astea să nu fiu convins că merit să fiu iubit și că am o valoare internă necontestabilă.
Stima de sine nu funcționează fără auto-valorizare. De aceea cred că a urmări stima de sine ca
obiectiv este un mit. “

Practic auto-valorizarea atunci când: Aleg să cred că existența mea e importantă în această
lume. Îmi valorizez opiniile și contribuția pe care o pot face. Mă exprim. Cred că merit lucruri
bune și țintesc către ceea ce e mai bun (după propria mea definiție asupra binelui). Stau drept, am
mișcări ample și degajate – după cum spuneam, putem beneficia foarte mult dacă lucrăm cu
propriul corp în a aduce o schimbare psihologică. Chiar dacă încă nu simțim un nivel foarte înalt
al încrederii în sine, putem începe din exterior în interior – putem alege să exersăm expresiile

39
corporale și faciale ale încrederii în sine: postură dreaptă, pieptul larg deschis, picioarele bine
înfipte în sol, privire directă. Măsura în care ocupăm spațiul fizic din jurul nostru influențează
măsura în care ocupăm spațiul din întreaga noastră viața. Sunt propriul meu avocat – îmi cer
drepturile, îmi promovez valorile, mă abțin de la a face comentarii răutăcioase sau batjocoritoare
la adresa propriei persoane.

STÂLPUL AL CINCILEA: RESPECTUL FAȚĂ DE SINE Pentru mine, respectul față de

sine e cel mai ușor stâlp pe care putem începe să lucrăm. Îmi place să zic că a avea respect față
de propria persoană e ca și cum ai avea servicii foarte bune pentru clientul tău, atunci când
clientul ești tu. Cum te-ai cumporta cu acel client care-ți aduce cel mai mare procent din
veniturile tale? Și, din nou, comportă-te la fel cu tine.

Respectul față de sine e o atitudine extrem de sănătoasă și are impact nu doar asupra felului în
care ne simțim, ci și asupra modului în care ceilalți se comportă cu noi. Îi învățăm pe cei din jur
cum să se comporte cu noi prin felul în care noi înșine ne comportăm cu noi.

Practic respectul față de sine atunci când: Îmi cunosc nevoile și limitele în interacțiunile cu
ceilalți. Îmi respect și onorez nevoile și limitele – și le cer celorlalți să facă la fel. Sunt clar și
direct cu ceea ce accept și ceea ce nu. Îmi ofer cea mai bună experiență din toate punctele de
vedere – prin ceea ce mănânc, felul în care îmi petrec timpul, oamenii cu care mă înconjor,
cărțile pe care le citesc, filmele la care mă uit, jobul pe care îl am, etc. Am încredere și îmi urmez
intuiția și înțelepciunea interioară. Fac și spun ceea ce simt că ar trebui să fac și să spun. Onorez
promisiunile pe care le fac față de propria persoană.

Mai e ceva foarte important ce vreau să înțelegi. Poate că îți faci griji despre ce s-ar
întâmpla dacă te-ai iubi pe tine puțin mai mult; poate că te îngrijorezi că te vei transforma într-o
persoană egoistă, arogantă, lipsită de inimă, insensibilă. Și vreau să-ți spun cu toată convingerea
că riscul ca asta să se întâmple e zero absolut. De fapt, cu cât te iubești pe tine mai sincer, cu cât
vei fi mai în pace cu tine, cu atât vei putea să oferi mai mult celorlalți. Ai auzit vreodată expresia
“nu poți să dai ceea ce nu ai”? Exact așa funcționează lucrurile.

Contextul cel mai frecvent în care trebuie să reamintesc acest mesaj e atunci când vorbesc
cu cei care sunt părinți – ei sunt atât de concentrați asupra copiilor lor, atât de generoși, încât de
multe ori au nevoie să facă o schimbare de mentalitate destul de mare pentru a fi convinși să aibă

40
grijă și de ei înșiși. Dar nimic nu te face să fii un părinte mai bun, mai iubitor, mai echilibrat,
decât a avea grijă de tine. Și atunci când faci asta, se întâmplă ceva cu adevărat magic – îi înveți
și pe copiii tăi să aibă grijă de ei, iar asta e o învățătură care îi va însoți toată viața și le va aduce
mult bine. În plus, dacă i-am întreba pe copii ce își doresc cel mai mult, ei vor răspunde că cel
mai mult își doresc să își vadă părinții fericiți.

Gândește-te: dacă ai fi extrem de înfometat, cât de dispus ai fi să împarți ceea ce ai cu alte

persoane? Și chiar dacă ai fi dispus, cât de mult ai putea să o faci? Ce ai putea avea de oferit? Și
cât de diferite ar fi lucrurile dacă ai avea tot ceea ce ai nevoie și ai fi împlinit

III. Concluzii

Eu sunt un om singuratic. Foarte important e ca omul cu care ma inteleg cel mai bine sa fiu
chiar eu! Doar cand suntem confortabili cu noi insine putem lua cele mai  bune decizii. O astfel
de decizie a fost sa-mi devin cea mai buna prietena! Da, eu mie!

Fericirea ocoleste oamenii care cauta cu indarjire lucrurile negative. Ani de zile mi-am fost
cel mai mare critic, cu mine eram cea mai exigenta si nu acceptam sa fac nicio greseala.
Presiunea pe care o puneam pe umerii mei era din ce in ce mai grea pana cand am ajuns sa

41
inteleg ca nu e sanatos ce fac. Cat timp nu suntem multumiti de noi, de corpul nostru, de
atitudinea cu care privim lucrurile din viata noastra cu atat avem mai multe sanse sa fim
nefericiti!

Am incetat sa mai fiu cel mai mare critic al meu. Caram in spate propriile criterii de excelenta
pana cand am obosit! Nu, perfectiunea nu exista! Oricat as fi incercat eu sa o ating, fugeam dupa
o himera. Incet, incet am inteles ca greselile nu sunt o tragedie, ci niste lectii din care putem
invata foarte multe! Gresim, invatam, mergem mai departe! E simplu si viata noastra devine mult
mai simpla. Cu cat suntem mai toleranti cu noi insine cu atat avem sanse sa ne atingem scopurile.
Imaginati-va aceasta situatie: e ca si cand ati conduce o masina si pe scaunul din dreapta ar sta o
persoana foarte nefericita, care bombane intruna, care va face mereu observatie, care va cearta si
nu e multumita de niciuna dintre deciziile pe care le luati. Cum va veti simti cand ajungeti la
destinatie? Obositi, stresati, enervati! Mai aveti putere sa va bucurati de locul in care ati ajuns?
Slabe sanse! Fiti pentru voi cel mai bun partener de drum! Si calatoria, si destinatia vor fi o
incantare!

Ma comport cu mine asa cum o fac cu cel mai bun prieten

Va invit sa faceti o analiza simpla: cum ii tratati pe oamenii pe care ii iubiti? Asa e ca sunteti
calmi cu ei, ca va straduiti sa le cunoasteti interesele si placerile, ca le indepliniti dorintele, ca le
purtati de grija si ii protejati cat de mult va sta in putinta? E adevarat ca le dedicati timp si
energie, ca le impartasiti bucuriile voastre, ii feriti de neplaceri? Le oferiti cea mai buna mancare
atunci cand vin in vizita, corect? Sau cel putin va straduiti sa le dati ceea ce le place! Ei bine,
faceti acelasi lucru cu voi insiva? Faceti un experiment si o zi, doua comportati-va cu voi ca si
cand ati fi un alt om, cea mai buna prietena de exemplu! Veti vedea ca o sa fie ceva diferit:
atentia! In general le acordam celor din jurul nostru mai multa atentie decat noua insine. Cand ne
vom plasa pe acelasi nivel, cand vom invata ca suntem cei mai buni prieteni ai nostri si ne vom
comporta ca atare totul se va schimba. Va garantez. Eu am facut asta si sunt mai fericita si
implicit le pot da celor pe care ii iubesc mai mult din fericirea mea.

Nu ma mai concentrez pe partile negative din viata mea

Fie din cauza educatiei primite in familie, fie din cauza sabloanelor sociale foarte multi oameni
ajung sa vada doar defectele din jurul lor. Ne uitam la un tablou si imediat observam ca rama e

42
putin ciobita! Vedem o fata pe strada si privirea ni se duce pe cele doua suvite de par care ii ies
din coc! Ne uitam la casa noastra, la masina, mobila, haine, carti, la tot ce ne inconjoara si avem
o tendinta nesanatoasa de a cauta partile rele.

Nu ma mai irosesc in lucruri si actiuni in care nu cred Majoritatea oamenilor din jurul meu se
plang de lipsa timpului. Sunt furiosi, nemultumiti, stresati pentru ca nu au vreme sa-si
indeplineasca dorintele si spun mereu ca au ajuns sa traiasca o viata care nu le mai apartine.
Probabil ca e adevarat, dar sta doar in puterea lor sa schimbe situatia. Ca sa avem cu adevarat
timp, trebuie sa ne stabilim niste prioritati. Ce e important pentru tine? Timpul cu familia! Ok!
Atunci organizeaza-ti toate celelalte activitati in functie de asta. va mai duceti, ci stati cu cei
dragi! E doar un exemplu! Faceti o evaluare si nu va mai irositi in ceva ce nu credeti

Sunt rebel! Ganditi-va, nu lumea traieste in locul nostru, nu lumea se straduieste in locul
nostru… chiar daca lumea asta are anumite pretentii si cerinte de la noi, nu inseamna ca noi
trebuie sa le indeplinim. Fiti liberi, curajosi, mandri de ceea ce visati sa faceti si nu va mai loviti
de parerile celor din jurul vostru. Cel care trebuie sa fie multumit esti tu! Cu cat veti incerca sa
multumiti mai multe persoane, cu atat veti fi mai stresati, mai nefericiti, mai neimpliniti!
Stabiliti-va un set de reguli proprii si nu va abateti de la ele, chiar daca sunt criticate de oamenii
din viata voastra. Doar asa veti invata sa va asumati responsabilitatea propriilor fapte, doar asa
veti invata ce inseamna lupta pentru un scop si satisfactia indeplinirii lui.

43