"El si ea...

doua suflete-pereche ce se asteptau la rascrucea timpului pe lacuri

diferite..Doi
indragostiti ce se asteapta vesnic,traind cu visul de a se intilni pe lac...El pe
unul-ea pe
altul...Stau visand ca doi nuferi ce cresc pe lacuri diferite si spera ca undeva se
vor intilni..Apa
curge lina si cristalina..ca un vals melancolic al dragosteisi doar nuferii stau
tristi...viseaza...Trec
zilele in sir,curg mii de siroaie si nici o cale nu uneste acesti dou nuferi cu
suflet omenesc...Poate
unul din ei nu mai e?Poate vreun trecator indragostit i l-a daruit iubitei?Poate
floarea s-a ofilit?
Nu!Nu!Nu!Nuferii viseaza la ziua in care doua rauri se vor uni..la ziua in care
cineva sau "ceva" ii
va uni....Vine-o ploaie care le uda petalele minunate si face nuferii mai
tristi,lasand doar chin si
sperante-n urma ei....Vara e pe sfarsite dar visul nu se implini.....Se usuca
florile...Dar ei
asteapta!Trece un indragositi si-l rupe pe "el"....trece-o tanara domnita si-o rupe
pe ea....Trece-o
ora si nuferii stau in mana fetei..Doi nuferi indragostiti..doi nuferi visatori!
Speranta vede invizibilul,simte intangibilul si implineste imposibilul!Ea moare
ultima!