Portretul mamei din Hronicul și cântecul vârstelor

Lucian Blaga este unul dintre cei mai moderni eseiști ai perioadei interbelice, filozof și
poet. Lucrarea sa intitulată Hronicul si cântecul vârstelor este o operă literară în care este evocată
tema familiei. Aceasta este o lucrare cu caracter autobiografic, în care poetul
reconstituie principalele evenimente ale vieții, mediul în care și-a trăit copilăria, precum și
imaginea părinților și a fraților săi.

Printre altele, în cadrul acestei lucrări este evidențiată figura mamei scriitorului, Ana
Blaga. Mamă a nouă copii, văzută de către scriitor cu ochii plini de poveste și magie ai copilăriei,
Ana Blaga apare învăluită în mister. Blaga consideră sacră figura mamei din acest motiv pe tot
parcursul operei substantivul comun „mama” apare scris cu majusculă.

Personaj secundar, feminin și individual, mama este caracterizată cu precădere în mod

direct, de către autorul însuși, dar și în mod indirect, trăsăturile ei deducându-se și din vorbele și
faptele relatate.

Superstițioasă, când observă refuzul fiului său de a vorbi, Ana Blaga apelează la o soluție
acceptată social: îl duce la medic. În sufletul ei, însă, există alte speranțe, și anume, „o
dezlegare” : „Într-o zi Mama, cuprinsă de nelinişte şi îngrijorare, dar purtată şi de nădejdea unei
dezlegări, găsi de cuviinţă să mă ducă la oraş să mă arate unui doctor”. Împăciuitoare, nu îl
repede pe cel mic, ci încearcă să îl convingă prin diferite metode cât de cât raționale „Hotărâse să
mă ia cu binişorul, ca pe un copil mare, şi-mi vorbi ...”.

Mama este o ființă primară, „Eine Urmutter”, așa cum o numea autorul. Fără multă școală,
avea cunoștințe folclorice deosebit de bogate. Avea mai cu seamă o iscusință a spontaneității și
utiliza fără ezitare un limbaj încărcat de  conotații plastice. Din citatul următor „Mama era
substanța activă în jurul căreia luau o înfățișare palpabilă toate rânduielile vieții noastre” reiese
că Blaga își iubea mama considerând-o o ființă magică cu instincte materne puternice și forțe
misterioase. Aceasta era stăpânită doar de sacrul egoism al familiei și era „substanța activa” in
jurul căreia luau înfățișare palpabila toate rânduielile vieții lor.

În concluzie, Ana Blaga, mama lui Blaga, este un personaj secundar feminin cu trăsături
deosebite și cu desăvârșite cunoștințe folclorice ce asigură echilibrul familiei.