ANAMNEZA MEDICALA

Capitolul 1. Istoricul pacientului

Pacient în vârstă de 27 de ani, domiciliat în Iași, de profesie muncitor necalificat în construcții, grup
sanguin AII, care nu se știe alergic, se prezintă la cabinetul de medicină internă din Ambulatoriu
pentru:

Crize de dispnee paroxistică cu wheezing pe fond de dispnee de efort;

Tuse intermitentă, slab productivă, cu expectorație dificilă, spută posibil vâscoasă;

Epigastralgii, în mare parte ritmate de mese;

Capitolul 2. Medicatia administrata

Se recomandă ca tratamentul antibiotic să fie însoțit de un eu-/probiotic pe aceeași perioadă.

Pentru varianta intermitent-ușoară de astmă bronșic este util un β-2-mimetic cu acțiune rapidă,
pentru cuparea crizelor.

Schema pentru gastrita cu H. pylori este standardizată.

Motilium este un prokinetic și împiedică astfel mișcările antiperistaltice din boala refluxului gastro-
esofagian, știut fiind că simpla iritare a cardiei de către fluidul gastric declanșează reflexe vagale cu
rol bronhoconstrictor.

Capitolul 3. Caracteristici socio-demografice

Un aspect critic al diagnosticului și managementului astmului este măsurarea precisă și periodică a

funcției pulmonare atât înainte, cât și după terapia bronhodilatatoare - pentru a determina atât
severitatea cât și eficacitatea intervențiilor terapeutice. Când se stabilește diagnosticul de astm:

Capitolul 4. Caracteristicile bolii

ATENTIE! Urmatorul text este inserat intr-un tabel.

INTRODUCERE

Un aspect critic al diagnosticului și managementului astmului este măsurarea precisă și periodică a

funcției pulmonare atât înainte, cât și după terapia bronhodilatatoare - pentru a determina atât
severitatea cât și eficacitatea intervențiilor terapeutice. Când se stabilește diagnosticul de astm:

EVALUARE SI INVESTIGATII

Măsurile de evaluare și monitorizare ar trebui să includă:

Spirometrie: trebuie efectuată cu cel puțin o dată pe an înainte și după terapia bronhodilatatorului
inhalat.

FACTORI DE RISC

Mediu sau ocupatie - expunerea la fumul de tigara in timpul sarcinii sau in primii cativa ani ai
copilului, expunerea la microbii din mediul inconjurator, expuneri la substante iritante chimice sau
prafuri industriale, poluarea;

Istoricul familiei- avand un parinte care are astm, mai ales daca mama are astm, creste riscul ca un
copil sa dezvolte astm;