EXAMENUL FUNCTIEI VERBALE: aprecierea afaziei motorii, sensoriale,

semantice, amnestice, dizartriei

Definiţia afaziei exclude perturbările funcţiei limbajului, care rezultă dintr-o dezorganizare globală a
funcţionării cerebrale (confuzie mentală, demenţă), cat şi dificultăţile de comunicare (cecitate-surditate,
dizartrie-disfonie).
Examenul unui afazic
1. Limbajui oral
1. Expresia:
- limbajul spontan: numele, profesia, istoria maladiei
- repetarea cuvintelor, propoziţiilor cu o lungime crescandă
- formularea seriilor - zilele săptămanii, lunile anului etc.
- denumirea obiectelor sau imaginilor
- descrierea unei imagini complexe
- povestirea unei istorii (de exemplu, Scufiţa Roşie)
2. Inţelegerea:
- denumirea obiectelor, imaginilor
- executarea ordinelor simple: inchideţi ochii, deschideţi gura
- executarea ordinelor complexe: puneţi mana dreaptă pe urechea stangă
- proba cu 3 folii (ordin exact ataşat fiecăreia din cele 3 folii)
II. Limbajul scris
1. Lectura:
- identificarea literelor, silabelor, cuvintelor
- lectura in glas
- inţelegerea limbajului scris: executarea ordinelor scrise
- corespunderea cuvintelor scrise imaginilor, propoziţiilor scrise - acţiunilor
2. Scrisul:
- spontan, dictat, copiat
III. Probele mai elaborate
- definirea cuvintelor, proverbelor
- construcţia unei propoziţii cu 2 sau 3 cuvinte furnizate subiectului
- critica istoriilor absurde
- interpretarea unui text auzit sau citit

Sunt 2 poli, care organizează dispozitivele corticale ale limbajului: aria Broca (aria 44 şi 45, a 3-a
circumvoluţiune frontală şi aria Wernicke (jumătatea posterioară a primelor două circumvoluţiuni
temporale stângi). Aria Broca este zona motrice, care asigură controlul fonetic al expresiei. Zona
Wernicke este o zonă receptivă, unde mesajul e decodat în funcţie de constituantele lui fonemice.

Afazia Broca  (afazie motorie sau expresivă)  se defineşte prin dezintegrarea fonetică asociată cu

reducerea spontaneităţii verbale. Discursul este incetinit, monoton, silabisit, laconic, emis cu effort
(disprozodie). Comprehensiunea orală (inţelegerea limbajului adresat pacientului) este relativ păstrată.
Denumirea la ordin a obiectelor şi imaginilor este corectă şi in absenţa apraxiei cand pacienţii execută
comenzile simple.

Afazia Wernicke (afazie senzorială sau receptivă) este o afazie fluentă, adică cu producţie verbală
abundentă şi incoerabilă. Limbajul exprimat este normal articulat, dar logoreic, cu prezenţa multiplelor
parafazii, neologisme asemantice. Conţinutul discursului este, ca regulă, lipsit de sens şi neînţeles pentru
persoanele înconjurătoare. Comprehensiunea pacientului este perturbată.

Afazia amnestică (Pitres) (Afazie nominală sau Anomie), caracterizată printr-o tulburare a accesului

lexical (în special pentru substantive și adjective atributive), atât la vorbit cât și la scris. Manifestările cele
mai obișnuite constau în dificultatea găsirii cuvântului adecvat cu apariția de parafazii apropiate de sensul
cuvântului dorit și tulburări discrete ale înțelegerii semantice. Repetiția cuvintelor sau frazelor, precum și
cititul cu voce tare rămân nealterate. Capacitatea de comunicare doar discret limitată.
Diagnostic diferenţial intre afazia depistată şi disartria ce nu provine din afazie.
Disartriile: afonie, voce bitonală nazonată (bulbară sau pseudobulbară), sacadată (cerebeloasă),
monotonă, polilalie (parkinsonică), explozivă (striată), balbaitul şi mutismul nevrotico-psihic.

EXAMENUL PACIENTULUI ÎN COMĂ: pupilele, pozitia globilor

oculari, simetria fetei, reflexul cornean, conjunctival, reactia la stimuli dolori, reflexe osteo-
tendinoase, semne patologice, tonus muscular, semne meningiene, scor Glasgow.

Coma este o pierdere prelungită a conștienței și vigilenței ce se manifestă prin absența răspunsului
adaptiv la stimulenți externi sau interni. În forme grave se asociază cu tulburări vegetative. Respirația și
circulația sunt păstrate.

Examenul pupilelor (mioză, midriază, anizocorie), reflexele pupilare (fotoreacţia directă şi asociată,
reflexul de acomodare şi convergenţă).
Asimetria feţei - Jumătatea feţei din partea nervului lezat devine nemişcată, amimică. Pliurile
hemifrunţii şi plicele nazo-labiale sunt şterse, fanta palpebrală este lărgită. Ochiul nu poate fi închis
complet (lagoftalmie). Unghiul gurii pe partea bolnavă se plasează mai jo s în raport cu p a rte a
sănătoasă. Rugându-1 pe bolnav să închidă ochii, observăm, că din partea bolnavă globul ocular este
supus devierii fiziologice: în sus şi înăuntru sau în sus şi în afară, dar fiindc ă pleoapele din partea
bolnavă nu se închid, apare manifestarea cunoscută sub denumirea „Charles Bell”. Poate fi, de asemenea,
observată şi o lacrimaţie abundentă.
Reflexele osteotendinoase pot fi normale, diminuate sau exagerate. Hipo- sau areflexia osteotendinoasă
apare la leziunile neuronului motor periferic.
Examenul clinic al tonusului
1. Examinarea reliefului muşchilor in stare de repaus.
2. Palparea şi aprecierea consistenţei şi tensiunii muşchiului in repaus.
3. Se solicită bolnavului să relaxeze musculatura, iar examinatorul execută comparativ toate mişcările
pasive posibile fiziologice.
Scara Glasgow
Deschiderea ochilor: spontan 4, după o comandă cu voce înaltă 3, indusă printr-o stimulare dureroasă 2,
răspuns absent 1.
Răspuns verbal: orientat 5, confuz 4, propoziții incoerente 3, sunete neinteligibile 2, răspuns absent 1.
Răspuns motor: adaptor ordinului 6, localizat 5, prin retragere 4, prin flexie la durere 3, prin extensie la
durere 2, absența răspunsului 1.
Scor total:
15 – stare de conștiență,
13-14 – somnolență
9-12 – obnubilare (sopor, stupor)
4-8 – comă
3 – moarte cerebrală