CARACTERISTICILE DREPTULUI UNIUNII EUROPENE:

Aplicabilitatea imediată

Aplicabilitatea directă a dreptului Uniunii Europene.

Principiul efectului direct al dreptului UE

Secțiunea a III-a

CARACTERISTICILE DREPTULUI UNIUNII EUROPENE

PRIORITATEA DREPTULUI UNIUNII EUROPENE

Fiind aplicabil în mod direct și imediat în ordinea juridică internă a statelor

membre, dreptul UE se întâlnește, la acest nivel, în mod firesc, cu dreptul
național. Impactul va fi diferit după cum inevitabilele conflicte vor fi rezolvate
în favoarea unuia sau a celuilalt.

În ciuda „principiului fundamental al priorității ordinii juridice

comunitare”, modalitățile de soluționare a divergențelor dintre dreptul UE și
dreptul statelor membre, reținute de diversele sisteme juridice ale țărilor
membre, lasă încă de dorit și sunt departe de a fi uniforme.

1. Principiul priorității dreptului UE

În lipsa oricărei mențiuni explicite în tratate, există, în mod serios, pericolul ca,
asimilând dreptul UE cu dreptul internațional, fiecare stat membru să pretindă
să-și atribuie un rang de drept al UE în propria ordine juridică. Acestei teze
„internaționaliste”, Curtea i-a opus teza „comunitară”, conform căreia nu dreptul
național, ci însuși dreptul UE soluționează această problema.

A. Confirmarea priorității
Curtea a afirmat principiul priorității în hotărârea sa Costa/Enel.

Prioritatea reprezintă „o condiție esențială” 1 a dreptului UE. Urmărirea

îndeplinirii obiectivelor Uniunii, realizarea unei Piețe Comune impun aplicarea
uniformă a dreptului UE, fără de care nu se produce integrarea.

Deci, prioritatea dreptului UE se fondează pe faptul că norma juridică a UE

trebuie să prevaleze, altminteri încetează să mai fie comună și, încetând să mai
1
P. Pescatore.
1
fie comună, ea încetează să existe, iar Uniunea nu mai are sens.

Dreptul UE își afirmă superioritatea în virtutea propriei sale naturi („…

datorită naturii sale specifice originale”); aceasta nu rezultă din vreo concesie
din partea dreptului constituțional al statelor membre.

Fundamentată pe natura intrinsecă a tratatelor constitutive și a Uniunii,

prioritatea se sustrage situațiilor care ar determina-o să se supună, dacă ar
depinde de acestea, reglementărilor divergente care, în fiecare stat și pentru
fiecare stat, pretind că soluționează conflictele de drept internațional și de drept
intern.

Ordinea juridică a UE aduce prioritatea, în integralitatea sa, în ordinea

juridică națională. Aceasta înseamnă, în primul rând, că prioritatea este în
folosul tuturor normelor juridice ale UE („…dreptul născut din tratat”), primare
sau derivate, aplicabile direct sau nu.

În același timp, aceasta înseamnă că prioritatea se exercită împotriva

tuturor normelor naționale (“…un text intern, oricare ar fi acela”),
administrative, legislative, juridice și chiar de nivel constituțional; dreptul
constituțional al unui stat membru nu va constitui un obstacol pentru prioritate.

Prioritatea dreptului UE nu funcționează numai în ordinea juridică a

Uniunii, adică în relațiile dintre state și instituții, mai cu seamă, în fața Curții de
Justiție, ci și –( acesta este aportul fundamental al hotărârii) - în ordinile
juridice naționale („prioritate internă”), unde ea se impune jurisdicțiilor
naționale („…nu poate fi infirmată juridic”).

CONCLUZIE
Dreptul unional este totalitatea normelor juridice care formează o ramură de
drept autonomă și supranațională, care au o valabilitate unitară în și între toate
statele membre ale UE, care se disting de normele dreptului național față de care
au prioritate și care, în marea lor majoritate, sunt de aplicabilitate directă.

PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI UNIONAL

1. Principiul atribuirii (sau împuternicirii speciale limitate)

UE are numai acele drepturi și competențe care rezultă din:

- Restrângerea competențelor statelor membre ;

2
 - Transferarea unor drepturi de suveranitate din partea statelor membre.

Tratatul privind funcționarea UE stabilește domeniile, limitele și condițiile

exercitării competențelor:
- Competențe exclusive
- Competențe partajate
- Competențe de sprijinire, coordonare și completare

I. Potrivit art. 2 din TFUE, în cazul în care tratatele atribuie UE

competență exclusivă într-un domeniu determinat, numai Uniunea
poate legifera și adopta acte cu forță juridică obligatorie.

Statele membre pot legifera în aceste domenii numai în cazul în care sunt
abilitate de Uniune sau dacă pun în aplicare actele Uniunii.

Potrivit art. 3 TFUE competența este exclusivă în următoarele domenii:

a. Uniunea vamală
b. Stabilirea normelor privind concurența (norme de funcționare a pieței
interne)
c. Politica monetară, pentru statele membre a căror monedă este euro
d. Conservarea resurselor biologice ale mării, în cadrul politicii comune
privind pescuitul
e. Politica comercială comună
f. Încheierea acordurilor internaționale (dacă acestea ar putea aduce atingere
normelor comune sau ar putea modifica domeniul de aplicare a acestora
g. Statele membre își coordonează politicile economice și de ocupare a forței
de muncă în conformitate cu condițiile TFUE
h. Uniunea este competentă să definească și să pună în aplicare o politică
externă și de securitate comună, inclusiv să definească treptat o politică de
apărare comună.

II. Art. 2 alin. 2 TFUE atribuie UE o Competență Partajată cu Statele

Membre într-un domeniu determinat

Statele membre pot legifera și adopta acte obligatorii din punct de vedere juridic
în acest domeniu.

Statele își exercită competența dacă:

- UE nu și-a exercitat competența
- UE a hotărât să înceteze să și-o mai exercite

Art. 4 TFUE stabilește domeniile principale

3
 a. Piața internă
b. Politica socială
c. Coeziunea economică, socială și teritorială
d. Agricultura și pescuitul, cu excepția conservării resurselor biologice ale
mării
e. Mediul
f. Protecția consumatorului
g. Transporturile
h. Rețelele transeuropene
i. Energia
j. Spațiul de libertate, securitate, justiție
k. Sănătatea publică
l. Etc

III. UE este competentă să întreprindă acțiuni de sprijinire,

coordonare sau completare a acțiunii statelor membre.

Domenii:
a. Protecția și îmbunătățirea sănătății umane
b. Industrie
c. Cultură
d. Turism
e. Educație
f. Formarea profesională
g. Tineretul și sportul
h. Protecția civilă
i. Cooperarea administrativă

2. Principiul împuternicirii implicite

Art. 352 TFUE Competența de rezervă

Deși principiul atribuirii obligă UE să acționeze numai în măsura competențelor

acordate de tratate, statele membre nu au închis (rigid) posibilitățile de acționare
ale Uniunii.

Dacă se dovedește necesară o acțiune în cadrul politicilor definite în Tratate,

Consiliul, hotărând în unanimitate, la propunerea Comisiei și după aprobarea
Parlamentului, adoptă măsurile corespunzătoare.

4
 3. Principiul subsidiarității
Introdus de Tratatul de la Maastricht

În domeniile care nu sunt de competența sa exclusivă, UE intervine numai dacă

obiectivele nu pot fi realizate de statele membre sau pot fi realizate mai bine la
nivelul UE.

Tratatul de la Lisabona are anexat Protocolul nr.2 privind aplicarea principiului

subsidiarității și proporționalității.
principiului subsidiarității Obligațiile instituțiilor unionale în aplicarea acestui
principiu sunt:

1. Pe cât posibil, vor fi preferate directivele regulamentelor

2. Implicarea parlamentelor statelor membre - Instituțiile unionale transmit
Parlamentelor naționale proiectele de acte legislative și proiectele
modificate, în același timp în care le transmit Parlamentului European
În termen de 8 săptămâni orice Parlament (Cameră) poate adresa
Președintelui Parlamentului European, al Consiliului, al Comisiei – un
aviz motivat în care să expună motivele pentru care consideră proiectul
neconform principiului subsidiarității. Dacă reprezintă cel puțin o treime
din totalul voturilor atribuite Parlamentului național, proiectul este
reexaminat.

4. Principiul proporționalității

După Lisabona, art. 5 al. 4 TUE, în temeiul principiul proporționalității, acțiunea

UE, în conținut și formă, trebuie să nu depășească ceea ce este necesar pentru
realizarea obiectivelor tratatelor.

5. Principiul echilibrului instituțional

Deși în cazul instituțiilor unionale nu este valabil principiul separației puterilor

în stat, în sens clasic (legislativ, executiv, judecătoresc), acestea se controlează
reciproc.
Comisie ↔ Consiliu
Consiliu ↔ Parlament
Comisie ↔ Parlament
CJUE poate controla toate actele emise de aceste organe

Se aplică regula „checks and balances”, adică cea a „controlului reciproc și

echilibrului de putere”, potrivit căreia organele și instituțiile unionale pot acționa
numai pe baza împuternicirilor asigurate de tratate, cu respectarea competenței
celorlalte instituții ce alcătuiesc ansamblul instituțional unional.

5
Sunt interzise transferurile de competență în mod orizontal (între instituții) și pe
vertical (între UE și state).

PROCEDURA LEGISLATIVĂ ORDINARĂ2

1. Propunerea
Comisiei

2. Avize de la parlamentele
naționale

3. Avize de la Comitetul
Economic și Social
European și/sau de la
Comitetul Regiunilor
(când este necesar)

PRIMA LECTURĂ

4. Prima lectură de către

Parlamentul European:
Parlamentul adoptă o
poziție (amendamente)

5. Comisia își poate

modifica propunerea.

2
Să înțelegem politicile Uniunii Europene
Cum funcționează Uniunea Europeană, Comisia Europeană, Direcția Generală Comunicare
Informarea cetățenilor 1049 Bruxelles, BELGIA
Publicațiile sunt disponibile online:
http://europa.eu/pol/index_ro.htm
http://europa.eu/!gX78yg
6
 6. Prima lectură de către
Consiliu Consiliul adoptă
poziția sa prin intermediul
unei majorități calificate
(tratatele prevăd
unanimitatea în câteva
domenii excepționale).
Cu toate acestea, în cazul în
care Consiliul intenționează
să se abată de la
propunerea/avizul
Comisiei, adoptă poziția sa
prin unanimitate.

7. Consiliul aprobă poziția

Parlamentului. 8. Consiliul și Parlamentul nu
Actul se adoptă convin asupra amendamentelor.
Consiliul adoptă poziția la prima
lectură
A DOUA LECTURĂ

9. A doua lectură de către

Parlament: Parlamentul aprobă
poziția Consiliului la prima lectură
–
actul se adoptă în cadrul unei „a
doua lecturi timpurii” – sau
propune amendamente

10. Avizul Comisiei cu privire la

amendamentele Parlamentului

11. A doua lectură de către

Consiliu
Consiliul adoptă poziția sa prin
intermediul unei majorități

7
 calificate (tratatele prevăd
unanimitatea în câteva domenii
excepționale).
Cu toate acestea, în cazul în care
Consiliul intenționează să se abată
de la propunerea/avizul Comisiei,
adoptă poziția sa prin unanimitate.

12. Consiliul aprobă toate

amendamentele
Parlamentului la poziția
Consiliului
în cadrul primei lecturi. Actul se 13. Consiliul și
adoptă Parlamentul nu convin
asupra
amendamentelor la
CONCILIEREA poziția
Consiliului în cadrul
primei lecturi
14. Convocarea Comitetului de
conciliere

15. Comitetul de conciliere

convine asupra unui text comun

16. Parlamentul și Consiliul

convin asupra propunerii
Comitetului de conciliere și
actul se adoptă
17. Parlamentul și/sau
Consiliul nu convin asupra
propunerii Comitetului de
conciliere și
actul nu se adoptă

6. Principiul rangului prioritar al dreptului unional față de dreptul

național

8
În cazul în care o situație de fapt este reglementată atât de dreptul unional , cât și
de cel național, se pune problema conflictului de norme.

Pentru asigurarea aplicării unitare a dreptului UE este recunoscut rangul prioritar

SE referă nu numai la dreptul originar, ci și la dreptul secundar.

7. Principiul aplicării directe

Cetățenii statelor membre au posibilitatea de a invoca norma juridică de drept

unional, fără ca aceasta să fi fost preluată de legislativul național în dreptul
intern.

8. Principiul respectării drepturilor fundamentale ale omului

9. Principiul transparenței și democrației (Lisabona)

Facilitează implicarea și controlul cetățenilor asupra adoptării actelor normative
care li se aplică.

10.Principiul solidarității și coeziunii

Trei sunt obiectivele prioritare ale UE:

a. Coeziunea economică și socială;

b. Extinderea aplicării principiului subsidiarității;
c. Dezvoltarea durabilă.
Coeziunea economică și socială – prin fonduri de coeziune – se sprijină grăbirea
procesului de convergență și atingerea nivelelor medii de dezvoltare ale Uniunii
Europene.

În sensul Legii nr.590 din 22 decembrie 2003 privind tratatele3 prin:

a) TRATAT se înţelege actul juridic, indiferent de denumire sau de formă, care

consemnează în scris un acord la nivel de stat, la nivel guvernamental sau la
nivel departamental, având scopul de a crea, de a modifica ori de a stinge
drepturi şi obligaţii juridice sau de altă natură, guvernat de dreptul internaţional
public şi consemnat într-un instrument unic ori în două sau în mai multe
instrumente conexe;
b) ÎNCHEIEREA TRATATELOR se înţelege succesiunea de etape care trebuie
urmate, ansamblul de activităţi care trebuie desfăşurate, precum şi ansamblul de
3
textul actului este publicat M.Of. nr. 23/12 ian 2004 http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?
idt=52769

9
proceduri şi reguli care trebuie respectate astfel încât tratatul să intre în vigoare
pentru România;
c) PARAFARE se înţelege aplicarea iniţialelor numelor reprezentanţilor părţilor
la negociere, în vederea autentificării, cu caracter provizoriu, a textului convenit
sau adoptat în urma negocierilor;
d) SEMNARE AD REFERENDUM se înţelege etapa facultativă a încheierii
tratatelor, care constă în semnarea cu menţiunea ad referendum a unui tratat de
către reprezentanţii părţilor prezente la negociere, în vederea fixării cu caracter
provizoriu a textului convenit sau adoptat în urma negocierii;
e) DEPLINE PUTERI se înţelege documentul eliberat de Ministerul Afacerilor
Externe, semnat de ministrul afacerilor externe şi învestit cu sigiliul de stat,
potrivit reglementărilor şi practicii internaţionale, care consemnează aprobarea
pentru participarea la negocieri, pentru semnarea tratatelor la nivel de stat sau de
Guvern ori pentru participarea delegaţiilor române la reuniuni internaţionale;
f) RATIFICARE se înţelege modalitatea de exprimare a consimţământului de a
deveni parte la un tratat care a fost semnat de partea română, prin adoptarea unei
legi de ratificare de către Parlament sau, în condiţiile legii, prin ordonanţă de
urgenţă a Guvernului;
g) APROBARE se înțelege modalitatea de exprimare a consimţământului de a
deveni parte la un tratat care a fost semnat de partea română, prin adoptarea unei
hotărâri de aprobare de către Guvern;
h) ADERARE se înţelege modalitatea prin care se exprimă consimţământul de a
deveni parte la un tratat multilateral care nu a fost semnat de partea română;
i) ACCEPTARE se înţelege modalitatea prin care se exprimă consimţământul de
a deveni parte la un tratat multilateral care nu a fost semnat de partea română şi
care prevede expres această modalitate;
j) REZERVĂ se înţelege declaraţia unilaterală, oricare ar fi conţinutul sau
denumirea sa, formulată cu ocazia semnării, ratificării, aprobării, aderării sau
acceptării unui tratat multilateral, prin care se urmăreşte modificarea sau
excluderea efectelor juridice ale anumitor prevederi ale acestuia pentru partea
română, dacă tratatul nu interzice asemenea rezerve şi ele sunt conforme
dreptului internaţional; pentru a produce efecte, rezervele formulate la semnare
trebuie confirmate la ratificare sau la aprobare;
k) DECLARAŢIE se înţelege menţiunea formulată cu ocazia semnării,
ratificării, aprobării, aderării sau acceptării unui tratat multilateral, prin care se
interpretează unele prevederi ale tratatului de către partea română sau prin care
partea română efectuează notificările cerute de tratat; declaraţiile formulate la
semnare trebuie confirmate la ratificare sau la aprobare;
l) INSTRUMENT DE RATIFICARE, aderare, acceptare sau aprobare se
înţelege documentul prin care se consemnează ratificarea, aderarea, acceptarea
sau aprobarea tratatelor;
m) ELEMENTE DE IDENTIFICARE A TRATATULUI se înţelege, în cazul
tratatelor bilaterale, titlul acestora, data şi locul semnării, iar în cazul tratatelor

10
multilaterale, titlul acestora, data şi locul adoptării şi/sau deschiderii spre
semnare;
n) DENUNŢARE, RENUNŢARE, RETRAGERE se înţelege actul unilateral
prin care partea română îşi manifestă voinţa de a nu mai fi legată prin tratat,
conform dreptului internaţional.

PERSONALITATEA JURIDICĂ A UNIUNII EUROPENE4

Personalitatea juridică reprezintă capacitatea structurilor colective de a

dobândi şi exercita drepturi, respectiv de a asuma şi îndeplini obligații, prin
participarea la raporturi juridice, adică prin încheierea de acte juridice, respectiv
prin săvârşirea de fapte juridice.

Actele şi faptele juridice sunt încheiate, respectiv săvârşite prin intermediul

reprezentanților legali ai acestor structuri (conducătorii lor) aflați în exercițiul
atribuțiilor de serviciu.

Structurile colective care dobândesc personalitate juridică se numesc

persoane juridice.

Personalitatea juridică este guvernată de principiul specialității, în sensul că o

persoană juridică nu poate dobândi, respectiv asuma decât acele drepturi și
obligații care sunt necesare realizării obiectului ei de activitate.

Până la Tratatul de la Lisabona Uniunea nu avea personalitate juridică. Doar

cele trei, apoi două Comunități au deținut-o.
În schimb, instituțiile Uniunii nu o au, așa cum nu aveau nici înainte, ele
acționând în numele Uniunii şi nu în nume propriu.
Excepție5 fac
B.E.I. (Banca Europeană de Investiții). Toate statele membre ale Uniunii
Europene sunt membre ale Băncii Europene de Investiții (BEI). Scopul său este:

 să consolideze potențialul UE în materie de locuri de muncă

 să sprijine acțiunile menite să atenueze efectele schimbărilor climatice
 să promoveze politicile UE în afara Uniunii.

4
G.L. ISPAS, Uniunea Europeană. Evoluție. Instituții. Mecanisme, Ed. Universul Juridic, București, 2012, p. 44-
47.
5
https://europa.eu/european-union/about-eu/institutions-bodies/european-investment-bank_ro

11
 Banca contractează împrumuturi pe piețele de capital și acordă finanțări,
în condiții avantajoase, pentru proiecte care sprijină obiectivele UE.
Aproximativ 90 % din finanțări se acordă în interiorul UE. Aceste fonduri
nu provin niciodată de la bugetul UE.

Şi
B.C.E. Banca Centrală Europeană 6 este banca centrală a celor 19 țări din
Uniunea Europeană care au adoptat euro. Principala atribuție a BCE este
menținerea stabilității prețurilor în zona euro și astfel, conservarea puterii de
cumpărare a monedei unice., care au avut personalitate juridică încă de la
înființarea lor).

Personalitatea juridică internă a UE se exercită pe teritoriul statelor membre

şi implicit al Uniunii, în raporturile cu statele şi cu persoanele aflate sub
jurisdicția acestora, fiind reglementată atât de dreptul unional cât şi de
legislațiile naționale.

Ea presupune: dreptul de a încheia contracte, privilegii şi imunități pentru

funcționarii, bunurile mobile şi imobile, operațiunile şi tranzacțiile financiare ale
Uniunii, dreptul de a sta în justiție ca reclamant sau pârât etc.

Atribuțiile care o compun se exercită în principiu de către Comisie, exceptând

cazurile în care este vorba de chestiuni legate de atribuțiile altei instituții sau ale
unui organ, respectiva instituție sau respectivul organ urmând să reprezinte
Uniunea.

Personalitatea juridică externă se exercită în plan internațional, în raport cu

statele şi organizațiile terțe, fiind reglementată de dreptul unional şi de dreptul
internațional.

Ea presupune:
- dreptul de a încheia tratate şi acorduri,
- de a participa la lucrările organizațiilor internaționale ca membru sau
observator,
- de a participa la reuniuni internaționale,
- de a primi reprezentanți ai statelor şi organizațiilor terțe
(legație pasivă) şi
- de a trimite reprezentanți pe lângă acestea (legație activă),
- de a fi subiect al recunoaşterii unor state, respectiv obiect al recunoaşterii
din partea unor state,

6
https://www.ecb.europa.eu/ecb/html/index.ro.html

12
 - de a participa la mecanisme de soluționare a conflictelor pe plan
internațional,
- privilegii şi imunități pentru funcționarii, bunurile şi tranzacțiile Uniunii.

Conform Tratatului de la Lisabona, atribuția reprezentării internaționale a

Uniunii îi revine
- Comisiei – prin președintele ei - în orice alt domeniu decât politica
externă și de securitate, respectiv,
- Consiliului European – prin președintele său – și
- Înaltului Reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate,
(numai în domeniul menționat).

a. Răspunderea juridică este un aspect al capacității juridice, ea însemnând

suportarea consecințelor prevăzute de lege sau de convenție pentru
neîndeplinirea obligațiilor asumate.
Ea presupune că Uniunea răspunde față de terți pentru actele juridice
încheiate, respectiv faptele juridice săvârșite de reprezentanții ei în
exercițiul funcțiunii şi cu respectarea atribuțiilor lor.

Statele membre
- nu răspund nici în paralel, nici în subsidiar, pentru actele şi faptele
Uniunii.

- în ceea ce privește acordurile internaționale încheiate de Uniune, statele

membre răspund față de partenerii Uniunii pentru propriile lor acte și
fapte de nerespectare a acordurilor.

De asemenea, Uniunea răspunde față de partenerii săi de acorduri și pentru

actele și faptele statelor ei membre de nerespectare a acordurilor.

b. Aderarea la Uniune

Înainte de crearea Uniunii era posibilă din punct de vedere juridic o aderare
distinctă, separată, pentru cele trei Comunități, adică se putea adera numai la una
sau la două din ele.
Tratatul asupra U.E. nu numai că stabilește o procedură unică, dar prevede şi
că aderarea va avea loc simultan la toate cele trei Comunități şi la domeniile de
cooperare, deci la Uniune.
Actualmente, aderarea va avea la Uniune în aceleaşi. condiții şi proceduri.

În ceea ce priveşte condițiile de aderare, tratatele constitutive nu cereau decât

calitatea de stat şi pe cea de stat european.

13
Practica a impus în plus următoarele condiții, dintre care unele consacrate apoi
expres de tratate:
- oportunitatea economică şi politică pentru Uniune de a primi noi membri,
- un nivel economic acceptabil şi o economie funcțională de piață din
partea statului candidat,
- respectul democrației şi al drepturilor omului,
- acceptarea fără rezerve a “acquis”-ului unional.

c. Retragerea din Uniune se face

Conform regulilor dreptului internațional, retragerea unilaterală dintr-o

organizație sau de la un tratat nu este posibilă dacă n-a fost prevăzută expres şi
nici nu rezultă din intenția părților.
Totuși, Carta O.N.U. recunoaște dreptul fundamental la autodeterminare,
ceea ce presupune și posibilitatea retragerii, nefiind admisibil ca un stat
să se lege pe veșnicie, chiar de bunăvoie.
În plus, Tratatul asupra U.E. prevede că aceasta respectă identitatea națională a
statelor, or, un stat poate considera la un moment dat că această identitate este
afectată de apartenența la o organizație care implică transferuri substanțiale de
competențe suverane.

Tratatul de la Lisabona reglementează expres posibilitatea retragerii, care

este de regulă negociată între Uniune și statul doritor; este luată însă în calcul şi
ipoteza în care nu se ajunge la un acord sau acesta nu este ratificat de una dintre
părți, retragerea având oricum loc.

d. Excluderea din Uniune

Ea nu este prevăzută expres de tratatele Uniunii după Lisabona, după cum nu era
nici înainte, de aceea se consideră că în general este imposibilă juridic.

e. Suspendarea din Uniune

Conform Tratatului de la Amsterdam, un stat care violează grav şi persistent
drepturile fundamentale ale omului sau alte principii democratice poate fi
suspendat din calitatea sa de membru al Uniunii, mai precis îi pot fi suspendate
unul sau mai multe drepturi de către Consiliu.

În prealabil însă este necesar ca violarea să fie constatată tot de către Consiliu.
Acesta trebuie să țină cont de consecințele unei suspendări asupra drepturilor şi
obligațiilor particularilor; el îşi poate anula sau modifica decizia, dacă se
schimbă împrejurările. În orice caz, suspendarea drepturilor nu influențează
obligațiile care decurg pentru statul respectiv din dreptul Uniunii7.
7
https://www.studocu.com/ro/document/universitatea-babes-bolyai/dreptul-uniunii-europene/rezumate/1-
personalitate-juridica-aderare-retragere-excludere-suspendare/2537547/view

14
Ca și CONSTRUCȚIE JURIDICĂ UE nu are echivalent în trecut și în prezent.

Juriștii se străduiesc să o înscrie într-o categorie preexistentă

- Organizație internațională interguvernamentală

- Stat federal

UE împrumută de la statul federal multe din tehnicile sale, apărând astfel

„federală„ .

Dar ea nu respinge nici utilizarea metodei „confederale„ care este aplicată în

mod deosebit în domenii importante precum politica externă și apărarea.

Uniunea Europeană: Uniune de state rezultată dintr-o grupare voluntară și

având drept obiectiv crearea unei colectivități

Uniunea Europeană este rezultatul voinței libere și egale a statelor de a crea o

grupare . Acestea au folosit în acest scop mijloacele clasice ale dreptului
internațional, încheierea de tratate semnate și ratificate.

Trăsături federale ale UE

1. Parlamentul este ales prin sufragiu general, la nivelul tuturor țărilor

membre și are largi competențe bugetare și legislative
2. Curtea de Justiție are competență în materia conflictelor între statele
membre
3. Legislația comunitară are prioritate în fața legislației naționale
4. Există cetățenia europeană, care se adaugă, dar nu înlocuiește cetățenia
statului membru.

Trăsături confederale ale UE

1. Statele membre au competență asupra tratatelor

2. Uniunea Europeană are doar competență de atribuire

Fragment din Tratatul de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a

Tratatului de instituire a Comunității Europene din 13.12.2007 *)8.
Declarația cu privire la personalitatea juridică a Uniunii Europene
8
https://lege5.ro/Gratuit/geytkojzge/declaratia-cu-privire-la-personalitatea-juridica-a-uniunii-europene-tratat?
dp=gm3tqmztgi4ds

15
„Conferința confirmă că, faptul că Uniunea Europeană are personalitate juridică
nu o va autoriza în niciun fel să legifereze sau să acționeze în afara
competențelor care îi sunt conferite de către statele membre prin tratate.„

3. Domeniile vitale (cu excepția monedei) țin de competența statelor sau se

stabilesc prin proceduri interguvernamentale.

Trăsături proprii UE

Originalitatea construcției comunitare se bazează și pe un model propriu, bazat

pe metoda comunitară, cu anumite particularități :

1. Comisia europeană nu este un guvern

2. Sistemul votului calificat din Consiliul Uniunii Europene presupune
inexistența unei majorități și a unei minorități
3. Parlamentul European, deși dispune de largi competențe legislative și
bugetare, trebuie să colaboreze cu Comisia și cu Consiliul9.

Proiectul de Tratat de instituire a unei Constituții pentru Europa consolida

organizarea de tip federal, prin următoarele componente:
a. Uniunea Europeană ar fi dobândit, în mod expres, personalitate juridică și
ar fi devenit, astfel, actor internațional cu capacitatea de a încheia, în
cadrul competențelor sale, acorduri sau tratate cu state sau organizații
internaționale.
Personalitatea juridică a UE s-ar fi apropiat de cea a unei organizații
internaționale, și nu de cea a unui stat, întrucât statele membre nu renunțau la
propria personalitate juridică.
b. Rolul procedurilor interguvernamentale se restrângea. Tratatul
constituțional prevedea transferul de la pilonii comunitari către instituțiile
comunitare a tuturor politicilor privind spațiul de libertate, securitate și
justiție.
c. Constituția includea Carta drepturilor fundamentale proclamată la Nisa.

Articolul 1-9 prevedea:

„(1) Uniunea recunoaște drepturile, libertățile și principiile enunțate în Carta
drepturilor fundamentale.
(2) Uniunea adera la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului
și a libertăților fundamentale.

9
A.Fuerea, Constituția Uniunii Europene. Tratat constitutiv sau lege fundamentală. Revista de drept public, nr.
3 din 2004, p. 99-100.

16
 Competențele Uniunii, astfel cum erau definite în Constituție, nu ar fi fost
modificate de această aderare.
(3) Drepturile fundamentale, astfel cum sunt garantate prin Convenția
Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale
și care rezultă din tradițiile constituționale comune statelor membre,
constituiau principii generale ale dreptului Uniunii10.

Federațíe de state-națíune?11

Discursul politic referitor la viitorul uniunii a introdus o nouă formulă: Europa –

o federație de state -națiune.
Statele națiune sunt realități care nu pot fi ignorate în cadrul construcției
comunitare. Cu cât procesul de globalizare și de europenizare va crea instituții și
mecanisme departe de cetățeni, cu atât mai mult sentimentul apartenenței la
statul-națiune va fi mai puternic exprimat.
Federația de state-națiune este mai mult decât o confederație și mai puțin decât
o federație.
Potrivit opiniei profesorului Adrian Năstase între statul federal și o federație de
state-națiune sunt diferențe importante.
1. Statul federal presupune existența unei singure cetățenii, federație de
state-națiune presupune dubla cetățenie, cea federală fiind condiționată de
existența celei naționale.
2. Statul federal poate modifica tratatele constituționale fără manifestarea de
voință a statelor federale, în timp ce opoziția unui singur stat dintr-o
federație de state-națiune ar bloca procesul.

Aceste prevederi sunt preluate și întărite de Tratatul de la Lisabona, cel care în

mod formal conferă personalitatea juridică a Uniunii Europene.
Ca act formal, chiar dacă se conferă personalitate juridică, totuși statele
semnatare nu au definit în mod concret tipul de organizare unională, ci au
preferat să extindă competențele Uniunii
- în reprezentarea internațională,
- în stabilirea unui sistem de securitate comun, dar și
- în dreptul de a fi parte la acorduri specifice dreptului internațional.

CETĂȚENIA EUROPEANĂ

„Cetățenia reprezintă legătura politică și juridică permanentă dintre o persoană

fizică și un anumit stat. Această legătură se exprimă prin totalitatea drepturilor și
obligațiilor reciproce dintre o persoană și statul al cărui cetățean este, este o
10
Idem p. 100-102.
11
A. Năstase, Europa quo vadis, Editura Monitorul Oficial, 2003, p. 145-146.

17
legătură juridică specială reflectată pe plan intern, păstrată și prelungită oriunde
s-ar găsi persoana în statul de origine, în alt stat, pe mare, în aer sau în
cosmos„12.

Secolul al XIX-lea a consacrat relația dintre cetățenie și statul-națiune,

folosindu-se două criterii de acordare a cetățeniei: jus sanguinis – dreptul
descendenților și jus soli – dreptul celor născuți pe teritoriul național.

Cetățenia română este acea calitate a persoanei fizice, ce exprimă relațiile

permanente social-economice, politice și juridice dintre persoana fizică și stat,
dovedind apartenența sa la statul român și atribuind persoanei fizice posibilitatea
de a fi titularul tuturor drepturilor și îndatoririlor prevăzute de Constituția și de
legile țării13.

Noțiunea de cetățenie are două accepțiuni14:

- instituție juridică, adică totalitatea regulilor de drept ce au ca obiect de

reglementare modul de dobândire și de pierdere a cetățeniei, și
- condiție juridică, respectiv situația rezultată din raporturile juridice dintre
persoana fizică și stat, exprimând apartenența acestuia la statul al cărui
cetățean este.

Conceptul de Cetățenie europeană se referă la relația politică și juridică directă

dintre cetățenii statelor membre și Uniune, la statutul juridic al cetățenilor țărilor
membre ale Uniunii Europene.

Acest statut a fost introdus de Tratatul de la Maastricht și dezvoltat de Carta

Drepturilor Fundamentale ale Uniunii sub forma unui set de drepturi
supranaționale.

Cetățenia înseamnă, în același timp , un statut și un rol.

Ca statut juridic și politic, cetățenia înseamnă ansamblul de drepturi și libertăți

pe care statul le acordă cetățenilor săi, un echilibru între drepturi și îndatoriri, un
contract civic între stat și individ.

12
Charles Rousseau, Droit constitutional public aprofondé, Sirey, Paris, 1958, p.98.
13
Ioan Muraru, E.S. Tănăsescu, Drept constituțional și instituții politice, vol. I, Ed. All Beck, București, 2003, p.
116.
14
Ioan Muraru, E.S. Tănăsescu, Drept constituțional și instituții politice, Lumina Lex, București, 2002, p. 127.
Apud G.L. ISPAS, Uniunea Europeană. Evoluție. Instituții. Mecanisme, Ed. Universul Juridic, București, 2012,
p. 44-47.

18
Ca rol social, cetățenia presupune dezvoltarea anumitor competențe care fac
posibilă exercitarea efectivă a statutului de cetățean15.

Cetățenia europeană reunește elemente locale, naționale și supranaționale,

simbolizând, la modul ideal, comuniunea de scopuri și de mijloace care există
între popoarele statelor membre ale UE.

Cetățenia europeană provine din ideea fondatoare a construcției europene:

asigurarea păcii în Europa și atașamentul față de valorile comunitare, astfel încât
națiunile să conviețuiască în virtutea unor reguli și instituții comune pentru care
și-au dat consimțământul liber.

Modalitatea de atingere a cestor scopuri este directa implicare a indivizilor în

viața economică și politică a Uniunii, prin intermediul drepturilor și obligațiilor
care le sunt recunoscute16.

Pentru a beneficia de cetățenia Uniunii este necesar mai întâi ca o persoană să

dețină cetățenia unui stat membru. Cetățenia europeană completează și adaugă la
drepturile conferite de cetățenia statală.

Cetățenia UE completează cetățenia națională, se suprapune, dar nu substituie

cetățenia națională.

Cetățenia europeană este reglementată de dreptul Uniunii . Cetățenia națională

este reglementată de dreptul național.

Resortisanții statelor membre ale UE beneficiază de o dublă cetățenie.

Cetățenia europeană presupune doar drepturi, nu și obligații corelative.

Cetățenia europeană nu suprimă niciun drept inerent celei naționale, ci doar

conferă drepturi suplimentare, care se vor exercita, fie la nivelul Uniunii
( dreptul de vot, dreptul de a fi ales în Parlamentul European), fie la nivelul
statelor membre (dreptul de a fi ales în alegerile municipale).

Ea face posibilă exercitarea unora din drepturile cetățenilor Uniunii Europene pe

teritoriul statului membru în care locuiește ( și nu numai în țara sa de origine,
așa cum se întâmpla înainte).

15
Mihaela Vrabie, Cetățenie și drepturi europene, Ed. Tritonic, București, 2006, p. 46-47.
16
Idem p. 47

19
DREPTURILE PE CARE LE CONFERĂ CETĂȚENIA UE,
Așa cum sunt definite de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
(Articolul 18) și Carta drepturilor fundamentale (capitolul V).

Ce drepturi avem și cum le putem utiliza17

Toți cetățenii unei țări membre a Uniunii Europene sunt, automat, și cetățeni ai
UE.
Statutul de cetățean al UE conferă o serie de drepturi și responsabilități
suplimentare importante.

Aveți nevoie de ajutor pentru a vă exercita drepturile?

În scopul sensibilizării autorităților publice și naționale, Comisia publică
periodic un raport privind cetățenia UE.

Legislația UE în domeniul cetățeniei UE 18

1. Dreptul de a locui și de a circula liber în UE

În calitate de cetățean al UE, aveți dreptul de a locui și de a circula liber pe
teritoriul Uniunii, fără a face obiectul discriminării pe motive de naționalitate.
Vă puteți stabili în oricare din statele membre ale Uniunii, atâta timp cât
îndepliniți anumite condiții, în funcție de activitatea pe care doriți să o
desfășurați (să lucrați, să studiați etc.).
2. Dreptul de a participa la viața politică a UE
Fiecare cetățean al UE are dreptul de a vota și de a candida, atât la alegerile
locale, cât și la alegerile pentru Parlamentul European, în țara din UE în care
locuiește, în aceleași condiții ca și cetățenii țării respective.

3. Dreptul de a înainta petiții și plângeri

Puteți adresa o plângere Parlamentului European pentru a-i solicita să se ocupe
de o problemă personală ori de o chestiune de interes public. Subiectul acesteia
trebuie să intre în sfera competențelor UE (adică să nu fie legat de ceva ce se
decide la nivel local sau național) și trebuie să vă afecteze direct.
Dacă vă nemulțumește comportamentul unei instituții sau organism al UE, puteți
adresa o plângere Ombudsmanului european. (avocatul poporului european).
17
https://europa.eu/european-union/about-eu/eu-citizenship_ro
18
eur-lex.europa.eu/summary

20
De asemenea, puteți contacta direct instituțiile și organismele consultative ale
UE și aveți dreptul de a primi răspuns în oricare dintre cele 24 de limbi oficiale
ale Uniunii.

4. Protecția consulară
Dacă vă aflați într-o țară din afara Uniunii și aveți nevoie de ajutor, în calitate de
cetățean european aveți dreptul la protecție consulară din partea ambasadei sau
consulatului oricărui stat membru al UE, dacă propria dumneavoastră țară nu
deține reprezentanță diplomatică în țara respectivă.
De exemplu, puteți solicita asistență în situații legate de deces, accident sau
îmbolnăvire, arest sau detenție, acte de violență și repatriere.

5. Contribuiți la elaborarea politicilor europene

Inițiativa cetățenească: participați la stabilirea agendei Comisiei
Inițiativa cetățenească europeană vă permite să-i solicitați Comisiei Europene să
pregătească un act legislativ. Cererea trebuie să fie semnată de cel puțin 1 milion
de cetățeni provenind din cel puțin un sfert din statele membre UE (în situația
actuală, minim 7 țări).

6. Participarea activă la viața democratică a UE

 Programul „Europa pentru cetățeni” își propune să îmbunătățească

percepția cetățenilor asupra Uniunii, a istoriei și diversității sale, să
promoveze drepturile conferite de cetățenia europeană și să sporească
participarea democratică la nivelul UE.
 Comisia organizează periodic consultări publice pe marginea inițiativelor
sale, permițându-le cetățenilor să își exprime punctul de vedere cu privire
la acestea.
 Dialogurile cu cetățenii se organizează în orașe din toată Uniunea pentru a
le da oamenilor posibilitatea să se exprime și să discute despre probleme
care îi interesează.
 Dialogul civil include discuțiile dintre Comisie și organizațiile societății
civile active în diverse domenii.

Drepturile ce decurg din calitatea de cetățean european pot fi clasificate în

următoarele categorii :drepturi politice, libertăți cu caracter economic și
drepturile garanții.

21
Din categoria drepturilor politice fac parte:

- Dreptul de vot și de a fi ales la alegerile locale și dreptul la vot și de a fi

ales la alegerile pentru Parlamentul European.

Din categoria libertăților cu caracter economic fac parte:

- dreptul la liberă circulație și dreptul la sejur;

- libera circulație a lucrătorilor și accesul liber la locurile de muncă
salariate
- libertatea de stabilire pe teritoriul oricărui stat membru care presupune
accesul la activitățile nesalariate, precum și
- înființarea și administrarea întreprinderilor.

Din categoria drepturilor-garanții fac parte: dreptul de petiționare și dreptul de a

se adresa Mediatorului European.

VALORIFICARE ȘI PROTEJAREA DREPTURILOR CETĂȚENILOR

EUROPENI SE REALIZEAZĂ PRIN MAI MULTE MODALITĂȚI.

Deși de obicei este mai ușor să cereți respectarea drepturilor dumneavoastră în

țara în care locuiți, Uniunea Europeană a creat anumite mecanisme valabile la
nivel european care vă pot ajuta să găsiți o soluție19.

I. CENTRELE SOLVIT20

19
https://ec.europa.eu/info/about-european-commission/contact/problems-and-complaints/complaints-
about-breaches-eu-law/how-make-complaint-eu-level_ro
20
https://ec.europa.eu/solvit/what-is-solvit/index_ro.htm

22
Aplicarea unor norme sau decizii injuste și impunerea unor formalități
administrative discriminatorii pot complica lucrurile dacă doriți să locuiți, să
lucrați sau să desfășurați o activitate comercială în altă țară din UE.
Sunteți cetățean al UE sau întreprindere cu sediul în UE și vă confruntați cu
obstacole în alt stat membru, cauzate de faptul că o autoritate publică nu se
conformează legislației europene?
SOLVIT le reamintește autorităților în cauză care sunt drepturile
dumneavoastră în UE și colaborează cu acestea pentru a rezolva problema21.

SOLVIT este un serviciu oferit de administrația națională a fiecărei țări din

UE, precum și de cele din Islanda, Liechtenstein și Norvegia.
Serviciul este gratuit.
Acesta operează în principal pe internet. Deși există un centru SOLVIT în
fiecare țară, cea mai bună modalitate de a-l contacta este prin intermediul acestui
site.
SOLVIT își propune să soluționeze cazul dvs. în termen de 10 săptămâni de la
data la care acesta a fost acceptat de centrul SOLVIT din țara în care a apărut
problema.

SOLVIT (network of single market contact points) reprezintă o rețea etățenilor

statelor membre despre conținutul mijloacelor de protecție coordonată de
Comisia Europeană și creată în scopul informării, consilierii și îndrumării
cetățenilor statelor membre despre conținutul mijloacelor de protecție ale
drepturilor care derivă direct din cetățenia europeană.

Centrele fac parte din administrația publică și sunt obligate să ofere soluții în
termen de 10 săptămâni. Prin intermediul acestor centre, statele membre
colaborează pentru a încerca rezolvarea mai eficientă, mai rapidă și mai practică,
fără a face apel la procedurile legale oficiale, a problemelor legale oficiale, a
problemelor legate de aplicarea greșită de către autoritățile publice a dreptului
comunitar.

Cetățenii se pot adresa pentru consiliere atât punctelor de contact din statul din
care provin, cât și punctelor de contact din statul membru în care au întâmpinat
dificultăți.

SOLVIT vă poate ajuta în cazul în care:

21
https://ec.europa.eu/solvit/index_ro.htm

23
  drepturile dvs. de cetățean european sau de întreprindere cu sediul în UE
nu sunt respectate de autoritățile publice din altă țară a UE și
 nu ați deschis (încă) o acțiune în instanță (vă putem ajuta în schimb dacă
ați deschis un apel în contencios administrativ).

Centrele SOLVIT pot rezolva litigii precum recunoașterea diplomelor și

calificărilor profesionale, accesul la educație, permisul de rezidență, dreptul la
vot, securitate socială, accesul produselor pe piața unică.

Problemele tipice pe care SOLVIT le poate soluționa sunt legate de:

 Recunoașterea calificărilor profesionale
 Vize și drepturi de ședere
 Comerț și servicii  (întreprinderi)
 Autovehicule și permise de conducere
 Prestații familiale
 Drepturi de pensie
 Munca în altă țară
 Prestații de șomaj
 Asigurări de sănătate
 Accesul la educație
 Circulația transfrontalieră a capitalurilor și a plăților
 Rambursările de TVA

Drepturi de pensie
Un cetățean bulgar obține drepturi depline de pensie în Grecia

Unui cetățean bulgar care a lucrat în Bulgaria și în

Grecia i-au fost refuzate o parte din drepturile sale de pensie de către autoritățile
elene.

24
SOLVIT a clarificat problema cu autoritățile din ambele țări și l-a ajutat pe
solicitant să obțină prestațiile integrale.
Caz soluționat în 6 săptămâni.
Mai multe despre: Drepturile de pensie în UE

Un cetățean maghiar beneficiază de drepturile de pensie acumulate în două țări

Un cetățean maghiar lucrase timp de 20 ani în

România și 18 ani în Ungaria. Când s-a apropiat de vârsta de pensionare, el a
depus o cerere de pensionare în Ungaria.
Autoritățile maghiare le-au solicitat omologilor români să calculeze drepturile
de pensie care i se cuveneau pentru anii lucrați acolo. În ciuda solicitărilor
repetate, autoritățile române nu au răspuns timp de aproape un an.
Datorită intervenției centrului SOLVIT România, Casa Națională de Pensii din
România a trimis autorităților maghiare decizia de pensionare.
Cetățeanul maghiar își primește acum pensiile cuvenite.
Caz soluționat în 2 săptămâni.
Mai multe despre: Drepturile de pensie în UE
Asigurarea de sănătate în străinătate
O studentă austriacă nu mai trebuie să plătească factura pentru spitalizarea în
Olanda

O studentă austriacă a avut nevoie de o intervenție

chirurgicală în timp ce studia în Olanda.

25
În conformitate cu normele UE, ea avea dreptul de a fi tratată la fel ca cetățenii
asigurați în Olanda. Prin urmare, trebuia ca spitalul să trimită factura direct
instituției la care era ea asigurată. Însă în acest caz, spitalul i-a cerut studentei să
achite costurile intervenției.
SOLVIT a arătat acest tratament este discriminatoriu. Spitalul a corectat factura
și a transmis-o asiguratorului austriac.
Caz soluționat în 4 săptămâni.
Mai multe despre: Asistență medicală pentru studenți aflați în străinătate

O pacientă britanică nu mai trebuie să plătească pentru o consultație la un medic

din Bulgaria

Deși a prezentat toate actele necesare, o pacientă

britanică având domiciliul în Bulgaria a fost taxată pentru o consultație
medicală.
Medicul i-a respins documentele, pe motiv că nu a primit îndrumări cu privire la
tratarea pacienților din alte țări ale UE.
Pentru cetățenii bulgari, consultațiile sunt gratuite. Conform legislației UE,
cetățenii europeni trebuie să fie tratați la fel ca și cetățenii țării în care se află.
După intervenția SOLVIT, autoritățile bulgare i-au trimis pacientei o scrisoare
care îi confirma drepturile, iar medicul și-a retras cererea de plată directă de la
pacient.
Caz soluționat în 8 săptămâni.
Mai multe despre: Asigurarea de sănătate la stabilirea în altă țară

O femeie din Germania își poate face controlul medical în Spania

Unei femei de origine germană care trăia în Spania i s-a refuzat rambursarea
cheltuielilor medicale, deoarece documentele sale de asigurare de sănătate din
Germania au fost respinse de autoritățile spaniole. După intervenția SOLVIT, ea
a primit informații cu privire la documentele necesare și a reușit să obțină
recunoașterea de către autorități a asigurării sale medicale.

26
Caz soluționat în 4 săptămâni.
Mai multe despre: Asigurarea de sănătate la stabilirea în altă țară

Un cetățean belgian poate fi operat în Franța

Instituția de asigurări de sănătate din Belgia la care era afiliat un cetățean
belgian a fost de acord ca acesta să fie operat de hernie într-o clinică specializată
în Franța.
Dar instituția de asigurări de sănătate din Franța i-a spus că nu i se va rambursa
costul intervenției chirurgicale, chiar dacă acest tip de operație este, de obicei,
rambursată în Franța. Poziția instituției franceze este contrară legislației UE.
Atâta timp cât asiguratorul din țara de origine autorizează un tratament planificat
în altă țară din UE, persoana asigurată are dreptul de a beneficia de tratament în
aceleași condiții ca și cetățenii țării gazdă.
Centrul SOLVIT din Franța a arătat că situația reprezintă o aplicare incorectă a
legislației UE și a reușit să convingă instituția franceză de asigurări de sănătate
să o remedieze. Aceasta a trimis un formular tarifar modificat instituției de
asigurări de sănătate din Belgia, iar cetățeanul belgian a putut beneficia de
rambursarea costurilor operației.
Caz soluționat în 8 săptămâni.
Mai multe despre: Îngrijiri medicale planificate în UE

SOLVIT a ajutat un cetățean grec să obțină rambursarea cheltuielilor de

spitalizare din Republica Cehă
Pe durata unei călătorii în Republica Cehă, un cetățean grec a trebuit să fie
spitalizat. Un an mai târziu, acesta a primit o factură de câteva sute de euro de la
spitalul în cauză, deși la momentul respectiv prezentase cardul european de
asigurări sociale de sănătate (CEASS). Spitalul pretindea că numele și sexul
pacientului nu coincideau cu datele de pe cardul CEASS.
Diferența a apărut de fapt la traducerea din limba greacă în limba cehă. În plus,
pacientul și-a schimbat numele primit la naștere, care era numele unui zeu din
mitologia greacă.
SOLVIT a trimis Ministerului Sănătății din Republica Cehă explicațiile și
elementele de probă necesare (numărul de securitate socială și certificatul de
naștere), pentru a dovedi că titularul CEASS și persoana care fusese tratată în
spital sunt una și aceeași persoană. După intervenția SOLVIT, cetățeanul a
primit o rambursare integrală a costurilor pe care le-a plătit.
Caz soluționat în 3 săptămâni.
Mai multe despre: Asigurarea de sănătate pe durata șederilor temporare

27
Impozitare
Modă portugheză în Italia

O asociație portugheză a firmelor de design

vestimentar a participat la câteva târguri de modă în Italia, după care a solicitat
autorităților italiene rambursarea TVA-ului plătit cu aceste ocazii.
Alături de cererea de rambursare, asociația portugheză a înaintat autorităților
fiscale italiene facturile în original, așa cum li s-a cerut.
Rambursarea TVA-ului a fost refuzată pe bună dreptate. În schimb, autoritățile
italiene au păstrat facturile în original. Bineînțeles că asociația portugheză avea
nevoie de facturi pentru a le înregistra în contabilitate.
La intervenția centrului SOLVIT Italia, autoritățile i-au înapoiat asociației
facturile.
Caz soluționat în 6 săptămâni.

Un cetățean sloven își recuperează impozitul pe economii

Un cetățean sloven care locuia și lucra în Spania a cerut înapoierea impozitului
pe economii, în valoare de 207,86 EUR, bani pe care banca sa îi reținuse
automat.
Autoritățile spaniole nu i-au rambursat suma, ceea ce contravine normelor UE
menite să evite dubla impozitare a veniturilor din economii.
În urma intervenției SOLVIT, autoritățile spaniole au returnat totuși suma
reținută de bancă.
Caz soluționat în 8 săptămâni.

O întreprindere franceză obține rambursarea TVA-ului din Germania

O societate franceză a solicitat autorităților

germane o rambursare de TVA, însă nu a primit niciun răspuns timp de 10 luni.
28
Datorită intervenției SOLVIT, procedura s-a accelerat, iar compania a primit
suma pe care o solicitase.
Caz soluționat în 6 săptămâni.

Un club portughez de fotbal obține rambursarea TVA-ului

Un club portughez de fotbal a achiziționat un

jucător de la un club din România pentru suma de 2 500 000 de euro (incluzând
TVA-ul în valoare de 475 000 de euro).
Clubul le-a solicitat autorităților române rambursarea TVA-ului, însă 8 luni mai
târziu nu primise încă un răspuns.
În urma intervenției SOLVIT, autoritățile fiscale române au rambursat TVA-ul.
Caz soluționat în 4 săptămâni.

II. PLÂNGERILE ADRESATE COMISIEI EUROPENE

Comisia Europeană este responsabilă pentru respectarea și aplicarea corectă a

dreptului comunitar pe teritoriul statelor membre.

Comisia Europeană poate fi contactată cu privire la

- orice măsuri (legi, reglementări sau acțiuni administrative),

- la absența unei măsuri sau

- la o practică a unei țări din Uniunea Europeană despre care considerați că

nu respectă legislația Uniunii.

Comisia Europeană vă poate accepta plângerea doar dacă este legată de

nerespectarea legislației Uniunii de către autoritățile dintr-o țară a UE.

Dacă plângerea este legată de acțiunea unei persoane sau a unui organism privat
(cu excepția cazului în care puteți demonstra că autoritățile naționale sunt
implicate într-o anumită măsură), trebuie să încercați să o soluționați la nivel
național (în instanță sau prin alte modalități de soluționare a litigiilor).

29
Comisia Europeană nu poate să investigheze cazuri în care sunt implicate doar
persoane sau organisme private, nu și autorități publice.

Dacă nu cunoașteți foarte bine legislația Uniunii, s-ar putea să vă fie greu să
stabiliți exact ce normă UE a fost încălcată. În acest caz, puteți apela la serviciul
Europa ta - Consiliere, care vă poate oferi sfaturi rapid, în mod informal, chiar în
limba dumneavoastră.

În anumite cazuri, dacă un stat nu respectă obligațiile implementării și aplicării

corespunzătoare a dreptului comunitar, Comisia poate

Pașii administrativi pentru depunerea unei plângeri la Comisia Europeană

Trimiteți-ne plângerea completând formularul-tip, care ne va permite să

înțelegem mai ușor problema dumneavoastră. Îl puteți completa în orice limbă
oficială a UE. Nu uitați:

 să descrieți cum considerați că autoritățile naționale au încălcat legislația

UE și despre ce element al legislației UE este vorba
 să oferiți informații despre eventualele acțiuni pe care le-ați întreprins
pentru remedierea problemei

Ce face Comisia Europeană cu plângerea dumneavoastră?

Iată etapele prin care trec plângerile adresate Comisiei Europene:

 În termen de 15 zile lucrătoare, Comisia Europeană vă va confirma

primirea plângerii.
 Comisia Europeană vă va invita să depuneți din nou plângerea dacă nu ați
utilizat formularul-tip.
 În următoarele 12 luni, Comisia Europeană vă va examina plângerea și va
decide dacă inițiază procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor
(infringement) împotriva țării în cauză.
 Dacă problema prezentată este deosebit de complicată, iar Comisia
Europeană trebuie să ceară, de la dumneavoastră sau de la alte părți
implicate, informații sau detalii suplimentare, luarea unei decizii poate
dura mai mult de 12 luni. Veți fi informat dacă procedura durează mai
mult de 12 luni.
 Dacă decide că plângerea este justificată și inițiază o procedură de
constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva țării în cauză,

30
 Comisia Europeană vă va informa despre acest lucru și vă va ține la
curent cu evoluția cazului.
 În situația în care Comisia ia legătura cu autoritățile țării împotriva căreia
ați făcut plângerea, ea nu vă va divulga identitatea, exceptând cazul în
care v-ați dat acordul expres în acest sens.
 Dacă este de părere că problema ar putea fi soluționată mai rapid de către
oricare dintre serviciile informale sau extrajudiciare de soluționare a
litigiilor, Comisia Europeană vă poate propune ca dosarul
dumneavoastră să fie transferat serviciilor respective.
 Dacă decide că problema sesizată nu implică o încălcare a legislației
Uniunii Europene, Comisia vă va comunica acest lucru printr-o scrisoare
înainte de a clasa plângerea.
 În orice moment, îi puteți oferi Comisiei Europene informații
suplimentare referitoare la plângere sau puteți solicita să vă întâlniți cu
reprezentanții săi.

Aflați mai multe despre modul în care Comisia Europeană gestionează relațiile
cu petiționarii: Comunicarea privind gestionarea relațiilor cu petiționarii în ceea
ce privește aplicarea dreptului Uniunii

Puteți completa și transmite formularul electronic de plângere.

Depunerea unei plângeri prin e-mail sau prin poștă

Dacă doriți să depuneți o plângere prin e-mail sau prin poștă, trebuie să
completați formularul-tip disponibil în toate limbile UE. Urmați instrucțiunile
din formular.

Astfel veți putea să vă structurați plângerea și să vă asigurați că aceasta conține

toate informațiile relevante. Pentru a facilita tratarea plângerii, vă rugăm să
completați formularul fie direct pe calculator, fie pe hârtie, în mod lizibil.

Ce poate și ce nu poate face Comisia?

După ce examinează situația de fapt expusă în plângerea dumneavoastră,

Comisia va decide dacă se impun măsuri.

1. Comisia poate decide să nu inițieze o procedură formală de constatare a

neîndeplinirii obligațiilor, chiar dacă este de părere că a fost încălcată
legislația UE.

31
Anumite cazuri pot fi soluționate prin alte mecanisme existente la nivel
european și național, care pot fi mai adecvate.

Acest lucru este valabil în special pentru cazurile individuale de aplicare

incorectă care nu ridică probleme de principiu și în care nu există dovezi
suficiente ale unei practici generale, ale unei probleme de conformitate a
legislației naționale cu legislația UE sau ale unei nerespectări sistematice a
legislației UE.

În general, în astfel de cazuri, dacă este disponibilă o protecție juridică eficientă,

Comisia îi va direcționa pe reclamanți către nivelul național (a se vedea
Comunicarea privind gestionarea relațiilor cu reclamanții în ceea ce privește
aplicarea dreptului Uniunii).

De exemplu, în 2017, Comisia a închis procedurile de constatare a

neîndeplinirii obligațiilor și plângerile în domeniul jocurilor de noroc.

Comisia nu a considerat că este o prioritate să-și utilizeze competențele de

executare în vederea promovării pieței unice a UE în domeniul serviciilor on-
line legate de jocurile de noroc. Plângerile referitoare la sectorul jocurilor de
noroc pot fi tratate mai eficient de instanțele naționale, mai degrabă decât de
Comisie.

2. Comisia aduce un stat membru în fața Curții de Justiție a UE

În cazul în care Comisia aduce un stat membru în fața Curții de Justiție a UE și

are câștig de cauză, statul membru va trebui să ia toate măsurile pentru a
remedia încălcările.

În cazul în care Comisia sesizează Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu

privire la un anumit caz, pronunțarea unei hotărâri de către Curtea de Justiție
poate dura câțiva ani.

Hotărârile Curții de Justiție diferă de cele ale instanțelor naționale.

Hotărârile Curții de Justiție stabilesc dacă a fost încălcată legislația Uniunii

Europene.

Curtea de Justiție nu poate

- nici anula o dispoziție națională incompatibilă cu legislația Uniunii

Europene,

32
 - nici obliga o administrație națională să dea curs solicitării unei persoane
fizice și

- nici impune statului membru să acorde despăgubiri unei persoane fizice

afectate în mod negativ de încălcarea legislației Uniunii Europene.

Pentru a obține despăgubiri, reclamanții trebuie să introducă o acțiune înaintea

unei instanțe naționale în termenul prevăzut de legislația națională.

III. CURTEA DE JUSTIȚIE A UNIUNII EUROPENE

Dacă, în urma încălcării dreptului Uniunii, un anumit stat nu respectă

recomandările din decizia motivată a Comisiei Europene, aceasta (Comisia)
poate sesiza Curtea de Justiție.

Chiar dacă declanșarea procedurii a fost făcută de o persoană fizică sau juridică
ale cărei drepturi au fost încălcate, deciziile curții vor viza statul membru și
nu persoane, Curtea solicitând statului să restabilească ordinea comunitară.

Curtea de Justiție poate fi sesizată cu privire la următoarele tipuri de acțiuni22:

- Controlul legalității actelor comunitare

- Interpretarea regulilor comunitare
- Examinarea validității actelor instituțiilor, soluționarea acțiunilor
introduse de funcționarii publici comunitari,
- Veghează asupra respectării drepturilor și obligațiilor care rezultă din
aplicarea Tratatelor Uniunii.

IV. PLÂNGERILE ADRESATE PARLAMENTULUI EUROPEAN

Avem dreptul (conform articolului 227 din TFUE) să adresăm o petiție

Parlamentului European referitoare la aplicarea dreptului Uniunii.

Puteți trimite petiția prin poștă sau on-line pe site-ul Parlamentului European.

Puteți afla mai multe informații despre trimiterea unei petiții Parlamentului
European pe site-ul privind cetățenia UE și libera circulație.

Cezar Bîrzea, Cetățenia europeană, Ed. Politeia SNSPA, București, 2005, p. 85. Apud Apud Gabriel.L. ISPAS,
22

Uniunea Europeană. Evoluție. Instituții. Mecanisme, Ed. Universul Juridic, București, 2012, p. 50-51.

33
Un cetățean european se poate adresa Parlamentului European cu plângeri doar
în

- ceea ce privește dreptul Uniunii,

- implementarea acesteia de către statele membre sau
- o măsură considerată neconformă cu dreptul comunitar, dispusă de către o
autoritate publică a unui stat membru, care afectează cetățeanul respectiv
în mod direct.

Plângerea va fi soluționată de către Comitetul de Petiții al Parlamentului

European, care este obligat să răspundă tuturor cererilor și să informeze petentul
despre evoluția cazului.

Plângerile sunt rezolvate în cooperare cu instanțele naționale

- comitetele pentru petiții ale parlamentelor naționale și

- Avocatul Național al Poporului

Parlamentul European are un rol important în descoperirea încălcărilor

comunitare, deoarece poate recomanda Comisiei Europene declanșarea
procedurilor legale împotriva statului membru care nu a implementat dreptul
comunitar sau nu l-a aplicat în mod corect.

V. AVOCATUL EUROPEAN AL POPORULUI (EUROPEAN

OMBUDSMAN)

Cetățenii europeni se pot adresa Avocatului European al Poporului pentru

- soluționarea unei probleme apărute între un cetățean european și o

instituție europeană,
- în privința administrării defectuoase a Comisiei și a celorlalte instituții
europene, cu excepția Curții de Justiție a Uniunii Europene și a
Tribunalului.

Acesta este competent să monitorizeze activitatea administrației europene

și relațiile acesteia cu persoanele fizice și juridice din statele membre.

Plângerile pot avea ca obiect

- măsuri incorecte,
- neîndeplinirea obligațiilor legale,
- nereguli administrative sau
- interzicerea nejustificată în activitate.
34
Pentru toate acestea nu este necesar ca petenții să dovedească producerea
unui prejudiciu sau faptul că au fost afectați în mod direct de administrarea
defectuoasă.

CURS 8 Dreptul Uniunii Europene

INSTITUȚIILE UNIUNII EUROPENE

35