Adnotare

Prezentul manual cuprinde într-o formă compactă cursul de zoolo­

gie a animalelor nevertebrate şi vertebrate. în fiecare taxon sistematic se
indică informaţia privind: structura, modul de viaţă, înmulţirea, dezvol­
tarea, ecologia şi însemnătatea practică. Un accent deosebit se pune pe
grupele de animale cu valoare deosebită în activitatea practică a viitorilor
specialişti din domeniul zootehniei şi medicinii veterinare. Manualul poa­
te fi util de asemenea viitorilor agronomi, pedagogi-biologi, elevilor din
liceele cu profil real, studenţilor din colegiile agroindustriale şi cu profil
ecologic, şi nu în ultimul rând celor cărora le sunt pe plac animalele de
companie şi exotice.

Recenzenţi:
Usatâi Marin - dr.habilitat, prof. universitar interimar, Institutul de
Zoologie al A.Ş.M
Cercel Ilie - dr. în ştiinţe veterinare, conf.universitar, şef catedră
„Parazitologie„UASM

Ţurcanu, Ştefan.
Zoologia / Ştefan Ţurcanu. - Chişinău: Print-Caro, 2014. - 380 p.
Bibliogr.: p. 373 (12 tit.). - 50 ex.
ISBN 978-9975-56-174-7.
592/599
Ţ 94

Z oologia
 I. CAPITOLUL INTRODUCTIV
1.1 Introducere în zoologie
Zoologia este ştiinţa biologicăal
cărei obiectiv este studierea repre­
zentanţilor Lumii animale. însuşi
termenul “zoologie” provine din ve­
chea greacă, zoo, ce înseamnă ani­
mal şi logos - ştiinţă. Cu siguranţă,
cunoaşterea universului lumii ani­
male a Planetei noastre, cu tocmai
2 milioane de specii, grupate de
savanţi într-un singur regn denumit
"Animalia”, necesită un efort deose­
bit. Este important studiul struc­
turii şi modului de funcţionareal
organismelor vii, al ecologiei, prin
elucidarea relaţiilor acestora cu
ambianţa lor. Evident, un imperativ
al cercetării vizează şi determinarea
valorii, utilităţii lumii animale pen­
tru satisfacerea nevoilor şi interese­
lor omului.
Prezentul manual de zoologie,
ca şi oricare altul, nu pretinde la
o expunere exhaustivă a materi­
ei. Conţinutul lui are misiunea de
a întredeschide poarta în această
imensă lume animală, percepută
ca expresie a unei fascinante faţete
aparte din ceea ce a creatmăn'a
sa Natura în decursul evoluţiei.
Aşadar elaborarea manualului este
dictată de necesitatea de a cunoaş­
te mai îndeaproape fauna plane­
tei, inclusiv a celei din Republica
Moldova, îmbogăţirea orizontului
cunoştinţelor în domeniul biolo­
giei. în aspectul necesităţilor pro­
fesionale practice, manualul va
constitui un îndrumar capabil să
sugereze soluţii ale multiplelor pro­
bleme situaţionale ce pot apare în
diverse domenii ale biologiei, agri­
culturii şi sănătăţii publice.
Manualul este destinat
studenţilor dornici să îmbrăţişeze
specialităţi precum Zootehnia, Me­
dicină veterinară, Biotehnologii în
zootehnie. în egală măsură el poate
fi util elevilor din colegiile agroin­
dustriale, precum şi tuturor persoa­
nelor pasionate de lumea animală,
în manual întreaga varietate a spe­
ciilor este privită prin prisma legi­
lor biologice generale: a unităţii for­
mei şi funcţiei, corelaţiei, adaptării
organismelor la condiţiile mediul
înconjurător. Aceste legităţi sunt
valabile deplin şi pentru speciile de
animale domestice. în virtutea pre­
ocupărilor profesionale specialiştii
zooveterinari vor ţine cont de reco­
mandările de rigoare la îngrijirea,
întreţinerea, alimentarea, profilaxia
maladiilor şi tratamentul animale­
lor. Acestor legităţi le revine un rol
deosebit şi în crearea de noi rase,
linii de animale productive şi rezis­
tente la diverse boli.
Z oologia
 în manual s-a încercat, după
posibilităţi, expunerea principalelor
direcţii ale zoologiei, prezentarea
setului de cunoştinţe realmente uti­
le viitorilor specialişti în domeniile
Biotehnologiei şi Zootehniei, inclu­
siv al Medicinii veterinare. Studiul
zoologic vizează în mare măsură
şi sfera Ocrotirii sănătăţii: prezintă
informaţii referitoare lasursa di­
verselor maladii parazitare, oferă
cunoştinţe necesare pentru preîn­
tâmpinarea şi tratarea lor. Mai mult
decât atât, cunoaştem din istoria
omenirii că diferite popoare folo­
seau animalele la tratarea a diverse
boli. Astăzi această modalitate este
cu atât mai importantă, în ultime­
le decenii se remarcă prin imple­
mentarea cu succes în medicină, de
rând cu realizările Farmacoterapiei
şi Chimioterapiei, de asemenea şi a
celor ale Terapiei netradiţionale, de­
numită şi Terapie asistată de anima­
le sau Zooterapie.
Pe parcursul descrierii unor sau
altor specii, grupe de animale, este
accentuată situaţia lor ecologică în
relaţia cu mediul înconjurător. Iar la
expunerea materiei privind însem­
nătatea practică şi economică, utili­
zarea unei sau altei specii de anima­
le în beneficiul omului, am stăruit şi
asupra aspectelor ce ţin nemijlocit
de Republica Moldova. Acesta este
Z oologia
un fapt pe deplin explicabil inclu-
sivîn virtutea unor tendinţe îngri­
jorătoare. Astfel potrivit datelor In­
stitutului de Zoologie al Academiei
de Ştiinţe a Moldovei, în ultimii ani
se atestă o descreştere dramatică a
număruluispeciilor de păsări şi ma­
mifere. La instituţia dată se lucrează
asupra ediţiei a 3-a a Cărţii Roşii a
Moldovei. Şi dacă ediţia curentă in­
dică 116 specii de animale pe cale
de dispariţie, pentru cea viitoare
se constată că au dispărut cca. 80
de specii de păsări, peşti, mamife­
re şi alte vertebrate, semn că avem
restanţe mari, inclusiv morale, pen­
tru incapacitatea de a depăşi acest
regretabil trend negativ. Astfel pre­
zenta lucrare ca şi cum lansează un
semnal de alarmă în plus, se vrea
de un nou imboldla acţiuni pentru
specialiştii de profil şi toţi factorii
de care depinde destinul diversităţii
biologice de pe meleagul nostru.
1.2 Bazele zoologiei
Zoologia se bazează pe o serie
de discipline ştiinţifice care studi­
ază animalele din puncte de vede­
re aparte. Principalele din acestea
sunt:
Morfologia (din vechea greacă
“morfe” - formă, “logos” ştiinţă)
-
- ştiinţa care studiază structura
animalelor în funcţie de modul de
viaţă şi condiţiile de existenţă. Dis­
ciplina dată include Anatomia, care
cercetează structura macroscopică
a animalului (organele şi sistemele
de organe);
Histologia (respectiv'Tnsfos”
- ţesut) - ştiinţa care studiază
ţesuturile animalelor;
Citologia (“kytos” - celulă) - stu­
diază structura celulelor;
Embriologia (’embryon ” -em­
brion) - studiază legităţile dezvoltă­
rii embrionare a animalelor;
Fiziologia (“fizis” natura) -
- entomologia (“entomon” - insectă),
studiază funcţionalitatea organelor,
sistemelor de organe şi a organis­
mului integru;
Ecologia (“oikos” - domiciliu,
loc de trai) - studiază interrelaţiile
şi interacţiunea cu mediul înconju­
rător;
Etologia ("atos” - obicei, carac­
ter) - studiază comportamentul ani­
malelor;
Zoogeografia (“zoo”- animal şi
“geografia’ - descrierea geografică)
- studiază arealul de răspândire al
animalelor;
Sistematica animalelor (“telse ”
■ compusă din părţi) - ştiinţa care
se ocupă cu clasificarea animalelor;
Bionica - studiazăcapacităţile
morfofiziologice ale animalelor şi
le aplică în desăvârşirea progresului
ingineresc-tehnologic;
Zoologia la rândul ei poate fi
subdivizată în secţiuni biologi­
ce consacrate anumitor grupe de
animale. Astfel, mammologia (din
greacă “mamalia” - hrănirea cu lap­
te) sau teriologia (din aceeaşi limbă
greacă “therion” - fiară), este ştiinţă
care studiază animalele răpitoare;
ornitologia (respectiv “ornitos” - pa­
săre) studiază păsările, herpetologia
(“gherpeton” reptilă) este preocu­
-
pată de studiul reptilelor şi amfibii-
lor; tot aşa ihtiologia (“ihtis” peşte),
-
helmintologia (“helminthos” - lim­
bric) - studiază respectiv peştii, in­
sectele şi viermii paraziţi.
1.3 Din istoria zoologiei
Zoologia ca ştiinţă a luat naştere
în Grecia antică, când savantul şi
filosoful Aristotel (384-322 î.e.n.)
în lucrările Istoria animalelor (His-
toria Animalium), Despre părţile
animalelor (De Partibus Anima­
lium), Apariţia animalelor (De
generatione animalium), Despre
mişcarea animalelor (De Motu Ani­
malium) şi altele, a descris în pre­
mieră 452 de specii. Desigur, luând
în consideraţie acea perioadă isto­
rică, sunt descrieri naive, adesea
incorecte, însă pentru timpurile re­
spective ele deja serveau ca sursă de
cunoştinţe despre lumea animală.
Aristotel a încercat să sistematizeze
animalele în două grupe: 1) anima-
Z oologia
le cu sânge şi 2) animale fără sân­
ge, ceea ce, raportat la sistematica
modernă, ar corespunde celor două
grupe de animale: vertebrate şi ne­
vertebrate. Este mare aportul lui
Aristotel în determinarea structurii
animalelor, reuşindu-i să descrie
chiar şi interacţiunea permanentă,
deci corelaţia dintre componentele
organismului.
La începutul erei noastre savan­
tul roman Pliniu cel Bătrân (23-79
e.n.) în enciclopedica sa lucrare Is­
toria naturii (Naturalis Historice)
din 37 de volume a rezervatmult
spaţiu inclusivdescrierii speciilor
de animale cunoscute în perioada
respectivă.
Epoca renaşterii (sec. XV-XVI) a
constituit teren fertil pentru dezvol­
tarea ştiinţelor naturale în general şi
zoologiei în special. Călătoriile lui
Marco Polo, Fernando Magelan şi ai
altor exploratori ai ţărmurilor şi tă­
râmurilor îndepărtate au îmbogăţit
mult cunoştinţele despre lumea ani­
mală de pe alte continente ale pla­
netei. Astfel materia acumulată la
finele sec. XVI necesita o nouă sis­
tematizare şi descriere a lumii ani­
male. Primul care s-a încumetat să
realizeze acest deziderat în lucrarea
sa Historia animalium a fost savan­
tul enciclopedist elveţianConrad
Gesner (1516-1565), care a reali­
Z oologia
zat pentru vremurile respective o
adevărată enciclopedie în studiul
animalelor. Un salt importantîn
dezvoltarea zoologiei a avut loc în
sec XVII, odată cu apariţia micro­
scopului, ceea ce le-a deschis unei
splendide pleiade de savanţi zoologi
calea spre studierea animalelor uni-
celulare şi a structurii ţesuturilor
organelor animalelorpluricelulare.
Printre primele cercetări
ştiinţifice în domeniulzoologiei
realizate cu ajutorul noului aparat
este demnă de menţiune opera Tai­
nele naturii descoperite cu ajutorul
microscopului, semnată de natura­
listul olandez Antoni van Leeuwen­
hoek (1632-1723). Lui îi revine
meritul de a descoperi infuzoriile.
Leeuwenhoek a descris globulele
roşii ale sângelui, structura striată
a muşchilor la animalele superi­
oare. Iar savantul italian Marcello
Malpighi (1628-1694), a descris
capilarele sanguine ale sistemului
circulator al animalelor vertebrate,
a efectuat studiul microscopic al or­
ganelor de excreţie şi al învelişurilor
ectodermale la diverse specii de
animale. Printre altele, ţarul rus Pe­
tru I, interesându-se de descoperi­
rile lui Leeuwenhoek, l-a vizitat pe
acesta personal ca să vadă pe viu
tainele naturii (1698).
La hotarul secolelor XVII şi
XVIII ilustrul naturalist suedez
Cari von Linne (1707-1778) a pus
baza sistematicii contemporane.
Linne, considerat părintele taxo­
nomiei şi tatăl ecologiei moderne,a
publicat în 1735 lucrarea „Systema
naturae”. în ea în rezultatul unei
analize minuţioase, el promovea­
ză conceptul nomenclaturii binare.
Potrivit acestuia fiecare specie este
prezentată prin două cuvinte din-
limba latină. Astfel în denumirea
speciei primul cuvânt trebuie să fie
un substantiv, indicând denumi­
rea genului ce uneşte un grup de
specii cu particularităţi morfofizi-
ologice asemănătoare, iar al doilea
- un adjectiv care indică numele
speciei. De exemplu, denumirea
ştiinţifică a iepurelui-de-câmp este
Lepus europaeus, iar a speciei înru­
dite din acelaşi gen Lepus, iepure-
le-de-pădure poartă denumirea de
L Timidius. în sistemul lui C. Linne
sunt luate în consideraţie 4 categorii
taxonomice subordonate una alteia
(este vorba de taxoni): specia, genul,
ordinul, clasa. Reieşind din această
succesiune C.Linne a descris şi a
numit cca. 200 de genuri de anima­
le, pe care le-a grupat ulterior după
gradul de asemănare în ordine. La
rândul lor ordinele asemănătoare
au fost unite în clase, calificate de
autor ca cele mai superioare unităţi
taxonomice. în aşa fel C.Linne a
împărţit lumea animală în 6 clase:
Mamifere (Mamalia Păsări (Aves),
) ,
Amfibieni şi Reptile (Amphibia),
Peşti (Piscess), Insecte (Insecta) şi
toate celelalte animale inferioare
(Vermes). El afirma că speciile de
animale sunt invariabile interioare,
adică nu se pot modifica.
La finele sec. XVIII şi începutul
sec. XIX zoologul şi paleontolo­
gul francez Georges Cuvier (1769-
1832), a elaborat bazele anatomiei
comparate. în baza studiului ani­
malelor dispărute şi contemporane
el a stabilit principiul de corelaţie,
conform căruia toate părţile şi or­
ganele animalului se află într-o
interacţiune reciprocă nemijloci­
tă. Modificarea unuia din ele nea­
părat provoacă schimbări asupra
altora. G. Cuvier, ca şi C.Linne, a
rămas promotor al poziţiei anti-
evoluţioniste, afirmând că speciile
sunt invariabile.
Secolul XIX a fost remarcabil
prin dezvoltarea şi afirmarea idei­
lor despre evoluţia lumii organice,
variabilitatea speciilor de animale
şi plante, dezvoltarea treptată a na­
turii vii de la forme mai simple la
cele mai compuse. în acest context
se prezintă extraordinară elabora­
rea în anii ’30 ai sec. XIX a teoriei
Structurii celulare a plantelor şi ani-
Z oologia
malelor de către eminenţii savanţii
germani Matthias Schleiden, Theo­
dor Schwann şi Rudolf Virchow.
Un merit enorm în dezvoltarea
teoriei evoluţioniste a animalelor
îi revine ilustrului naturalist fran­
cez Jean-Baptiste Lamarck (1744-
1829). în lucrarea sa ’’Filosofia zoo­
logică” (1809), el pentru prima dată
a dovedit variabilitatea permanentă
a speciilor de plante şi animale. în
încercarea de a susţine această te­
orie savantul afirma că în evoluţie
este esenţială influenţa mediului
înconjurător. După părerea lui La-
mark se dezvoltă mai mult organele
care sunt mai necesare şi mai soli­
citate.
Ideile evoluţioniste prindeau
popularitate şi au fost confirmate
plenar după apariţia lucrării geni­
ale a celebrului naturalist britanic
Charlez Darwin (1809-1882) - Ori­
ginea speciilor prin selecţie naturală
sau păstrarea raselor favorizate în
lupta pentru existenţă (1859). Dar­
win a demonstrat că anume lupta
pentru existenţă este forţa motrice
a evoluţiei. Afirmarea ascendentă
a teoriei evoluţioniste în biologie
a servit în calitate de un puternic
stimul pentru dezvoltarea diferitor
ramuri ale zoologiei, au apărut noi
discipline în biologie.
Astfel în Germania Ernst
Z oologia
Haeckel, apelând la ideile darwi-
niste lansează “Legea biogenetică”,
cunoscută şi ca legea biogenetică
fundamentală sau teoria recapi­
tulării, care spune că dezvoltarea
individuală a organismului - on-
togeneza, repetă rapid dezvoltarea
evoluţionistă - filogeneza. La desco­
perirea acestei legi a contribuit mult
şi eminentul zoolog german Fritz
Müller - pasionat de studiul orga­
nismului în perioada embrionară.
Lumea ştiinţifică în omagiu celor
doi savanţi utilizează şi denumirea:
Legea biogenetică Müller-Haeckel.
în dezvoltarea embriologiei com­
parate s-a remarcat Ilia Mecinikov
(1845-1916), savant rus, descen­
dent dintr-o familie şi cu rădăcini
moldovene (Milescu-Spătaru, de pe
timpul lui Dimitrie Cantemir).
1.4 Particularităţile
distinctive ale organismului
animal
Viaţa pe Pământ a apărut cca. 4
miliarde de ani în urmă. în aceas­
tă perioadă îndelungată pe planetă
s-au produs numeroase procese fi-
zico-chimice care au adus la for­
marea substanţelor chimice. în re­
zultatul a diverse transformări, în
mediul acvatic au apărut condiţii
pentru apariţia substanţelor orga­
nice: glucide, aminoacizi, lipide şi a
altor compuşi organici, care în final
au dat naştere iniţialelor protoorga-
nisme, ajunse prin lungă evoluţie
la lumea animală contemporană.
Actualmente printre biologi majo­
ritatea sunt părtaşii teoriei prove­
nienţei vieţii pe Pământ din com­
ponente abiotice, care a fost lansată
de biologul şi biochimistul sovietic
Alexandr Oparin. (De notat aseme­
nea că există şi mulţi adepţi ai teori­
ei p a n s p e r m ie i* ) . Evoluţia materiei
vii a adus în cele din urmă la for­
marea a două grupe de organisme:
a n im a le ş i p la n te .
Aşa dar ce deosebire esenţială
există între aceste grupe de vietăţi?
La bază delimitării a stat specificul
schimbului de substanţe. Reieşind
din aceasta, există tipul de nutriţie
a u to tr o f - capacitatea de a sinteti­
za independent substanţe organice
din cele anorganice, caracteristică
plantelor, şi cel h e t e r o t r o f - nutriţie
numai cu substanţe organice, fără
capacitatea de a le sintetiza din cele
anorganice, ceea ce este specific
animalelor. Sigur că natura e mult
* Panspermia este o ipoteză conform căreia
viaţa în Univers se răspândeşte prin intermediul
meteoriţilor, asteroizilor şi al planetoizilor. Se
ajirmă că seminţe de viaţă există peste tot în
Univers şi că viaţa pe Pământ (sau în altă parte)
a început atunci când aceste seminţe au ajuns
aici, posibil aduse de un mic corp ceresc. Simi­
lar se fa c cercetări dacă şi viaţa de pe Pământ
se poate răspândi mai departe în Univers prin
aceeaşi metodă. (Din Wikipedia)
mai complexă în magicul act al
creaţiei, ea nu absolutizează aceas­
tă distincţie esenţială şi ne oferă
surpriza existenţei unor excepţii de
la regula generală. Astfel, oricât ar
pare de paradoxal, dar printre plan­
te şi unii fungi se găsesc specii care
nu sunt capabile să sintetizeze sub­
stanţe organice din cele neorganice,
respectivele îşi asigură existenţa nu
pe cale autotrofa, ci în baza tipului
de nutriţieheterotrof. Există şi une­
le animale inferioare care joacă pe
teren străin, cum ar fi e u g le n e le -
vieţuitoare în bazinele acvatice de
la noi şi nu numai, corpul cărora
conţine pigmentul clorofila. Aceas­
tă calitate le permite să folosească
lumină ca şi plantele, prin procesul-
de fotosinteză. însă dacă euglenele
nimeresc sau se aflăîn straturile ac­
vatice în care nu pătrund razele de
lumină, condiţii ce ar sorti plantele
la pieire, ele preiau pentru nutriţie
asemănător animalelor substanţe
organice direct din apă.
O altă particularitate caracte­
ristică animalelor este faptul că în
majoritatea lor covârşitoare dispun
de aparat locomotor cu ajutorul că­
ruia se pot deplasa sau, cel puţin,
pot efectua diverse mişcări. Aceasta
le deosebeşte de plante, cu toate că
şi aici natura nu încetează să ne ui­
mească prin anumite excepţii. Bu-
Z oologia
năoară în Cambodgia o plantă tro­
picală asemănătoare tr ifo iu lu i de pe
meleagurile noastre, la un mic con­
tact cu diverşi excitanţi îşi apleacă
tulpina. Acelaşi lucru se cunoaşte
la unele plante superioare precum
ar fi mimoza, la care prin atingere
putem provoca contracţia frunze­
lor. Iar planta Drosera sau popular
Roua-cerului (D ro se ra r o tu n d ifo -
lia ), ne uimeşte prin calităţile sale
animalice de răpitor. O insectă ni­
merită pe frunza droserei se prinde
de sucul lipicios al perilor, care o
încolăcesc şi jertfa nu are scăpare,
este digerată de plantă. Au calităţi
de mişcare, se pot deplasa în spaţiu
şi plantele inferioare unicelulare,
deci au aidoma animalelor calităţi
locomotorii.
Tot la capitolul deosebiri vom
adăuga că, de regulă, celulele ani­
male nu au înveliş de celuloză şi
sunt lipsite de vacuole cu conţinut
celular, acestea însă suntcaracte-
ristice celulelor plantelor. Astfel,
sumând cele spuse, înţelegem că e
zadarnic să trasăm o frontieră cate­
gorică de diferenţiere dintre celulele
animale şi cele vegetale. Divergenţa
între ele este firesc vădită la orga­
nismele superioare de animale şi
plante, iarla cele inferioare (înde­
osebi cele unicelulare) există mul­
tiple particularităţi morfologice şi
funcţionale comune. însă oricât de
mariar fi diferenţele, prin cercetate
citologică vizând unele poziţii ana-
tomo-fiziologice se demonstrează
că au provenienţă comună. Iar va­
rietatea şi diversitatea celulelor ani­
male şi vegetale sunt rodul evoluţiei
ulterioare.
1.5.1 Sistematica regnului
animal
Diversitatea L u m i i a n im a le , a
speciilor acesteia este uimitoare,
prin urmare cercetătorii au în faţă
un teren de studiu enorm pentru
mulţi ani înainte. Potrivit savanţilor
zoologi, din ceea ce s-a descope­
rit până în prezent, R e g n u l a n im a l
cuprinde cca. 2 milioane de specii,
încearcă de te orientează în această
imensitate! Sigur, ar fi fost imposibil
fără a împărţi speciile într-o serie
de grupări subordonate, numite şi
u n ită ţ i ta x o n o m ic e , sau mai simplu
spus - ta x o n i. S-a menţionat că re­
gula denumirii duble a animalelor
numită n o m e n c la tu r a b in a r a a fost
introdusă de Cari Linne - denumi­
rea speciei din doua cuvinte, dintre
care primul - denumirea genului, al
doilea - a speciei. Ca unitate iniţială
de sistematizare a fost luată Specia
(din lat. sp ecies). Actualmente în sis­
tematica contemporană este apro­
bată denumirea speciilor în limba
latină, ceea ce face ca ea să devină
internaţională. Acelaşi Cari Linne a
propus şi clasificarea animalelor di-
vizându-le în clase, o rd in e , g e n u r i şi
specii. Mai apoi schema data a fost
completată cu categorii sistematice
noi: încrengături şi fa m ili i. în aşa fel
conform sistematicii contemporane
în ordine de subordonare - sp eciile
de provenienţă şi cu particularităţi
comune, sunt unite într-un gen (G e -
n u s ), genurile înrudite sunt unite în
familie (F a m ilia ), familiile în ordin
( O r d o ), ordinile în clase (C la ssis),
clasele în încrengături (P h y lu m ) . în
unele cazuri se întâlnesc şi subdivi­
ziuni taxonomice ca: s u b în c r e n g ă -
tu ri, su b cla se, s u b o rd in e , s u b fa m ilii,
su b g e n u ri.
Dat fiind faptul că lumea ani­
mală este studiată din mai multe
puncte de vedere, de pe mai multe
poziţii, zoologia este divizată în mai
multe discipline. Sistematica ani­
malelor studiază divizarea animale­
lor pe grupe în baza particularităţi­
lor generale şi particulare.
Studiul structurii externe şi in­
terne aparţine m o r fo lo g ie i şi a n a to ­
m iei, dezvoltarea intrauterină ţine
de e m b r io lo g ia a n im a lă ; compor­
tamentul, modul de viaţă al ani­
malelor şi plantelor este domeniul
etologiei; interacţiunea cu mediul
ambiant e în studiul ecologiei; răs­
pândirea animalelor pe Terra ţine
de zo o g e o g ra fie ; cu studiul anima­
lelor deja dispărute se ocupă p a le -
o zo o lo g ia .
în varietatea ştiinţelor, com­
partimente ale zoologiei există şi
discipline ce studiază numai o sin­
gură grupă de animale (după îcren-
gătură, clasă, ordin, familie, gen.).
De exemplu: p r o tis to lo g ia studiază
protozoarele; e n to m o lo g ia - insec­
tele; ih tio lo g ia - peştii; h e r p e to lo g ia
-reptilele; o r n ito lo g ia - studiază lu­
mea păsărilor; te rio lo g ia sau m a m a -
lo g ia - mamiferele.
Printre ramurile zoologiei se re­
găsesc a ca ro lo g ia , a ra h n o lo g ia , m a -
la co lo g ia , n e m a to lo g ia ; respectiv
- ce to lo g ia , fe lin o lo g ia , o o lo g ia , p r i-
m a to lo g ia , - toate studiază never­
tebratele şi nevertebratele. Zoologii
îşi por demonstra abilităţile şi în
asemenea ramuri precum c r ip to z o -
ologia, filo g e n ia şi fiz io lo g ia a n i m a ­
şi zo o to m ia .
lă, ta x o n o m ia a n im a lă
De zoologie sunt strâns legate
ştiinţele biologice mai complexe:
h id ro b io lo g ia - ramură care studiază
viaţa animală şi vegetală din mediul
acvatic, precum şi toate procesele
care au loc în apă. studiază orga­
nismele acvatice; b io g e o c e n o lo g ia
- ştiinţa ce se preocupă de studiul
comunităţilor de animale în inter­
acţiunea lor cu natura ne vie; b io n i-
Z oologia
ca - ştiinţă care studiază procesele
biologice şi structura organismelor
vii, cu scopul de a găsi în ele modele
pentru tehnică; biotehnică.
Zoologia este strâns legată de
ştiinţele medicale şi cele agrico­
le. Ca ştiinţe separate s-au format:
p a r a z ito lo g ia - studiază animalele
ce duc un mod de viaţă parazitar;
p is c ic u ltu r a - studiază peştii; a v ic u l­
tu r a - păsările; a p ic u ltu r a - albinele;
s e r ic ic u ltu r a - viermii de mătase.
în prezenta lucrare vom reda
materialul didactic după o anumită
schemă a categoriilor taxonomice
Exemplificăm cu A lb in a m e life ră .
încrengătura Atropode
A r th r o p o d a
Subîncrengătura Mandibulate -
M a n d ib u la ta
Clasa Insecte - In se c ta
Ordinul Heminoptere
H e m in o p te r a
Superfamilia Apoide - A p o id e a
(insecte care-şi hrănesc progenitura
cu polen şi nectar floral).
Familia Apide - A p id a e
Specia Albina meliferă - A p is
m e llife ra
Desigur la unii autori, în alte iz­
voare pot exista anumite variaţii în
scheme sau se poate găsi o sistema­
tică prezentată mai desfăşurat, bu­
năoară:
Regnul: A n im a lia (organisme
Z oologia
eucariote şi pluricelulare cu mod
specific predominant de hrănire pe
baza regnuluivegetal).
Subregnul: E u m e ta z o a (animale
fără coloană şi fără sistem osos in­
tern).
încrengătura: A r th r o p o d a (ani­
male nevertebrate cu picioare arti­
culate).
Subîncrengătura: M a n d ib u la ta
(artropode cu mandibule).
Clasa: In s e c ta (artropode cu
corpul alcătuit din trei segmente
distincte: cap, torace, abdomen).
Subclasa: P te r ig o ta (insecte care
prezintă pe segmentele toracice 2
sau 3 perechi de aripi).
Ordinul: H y m e n o p te r a (insecte
cu aripi membranoase).
Subordinul: A p o c r ita (hime-
noptere la care legătura dintre to­
race şi abdomen se face printr-o
porţiune îngustă numită peţiol).
Grupul: A c u le a ta (insecte cu ac).
Suprafamilia: A p o id e a (insecte
care-şi hrănesc progenitura cu po­
len şi nectar floral).
Familia: A p id a e .
Subfamilia: A p in a e (insecte
constructoare de cuiburi şi care
prezintă la a IlI-a pereche de picioa­
re un aparat pentru colectat polen).
Tribul: A p in i.
Genul: A p is (albine care trăiesc
în familii permanente şi monogine
- au o singură femelă cu organele numărul orelor teoretice şi practice
reproducătoare dezvoltate capabile planificate pentru specialităţile no­
să asigure perpetuarea - corpul aco­ minalizate, asumându-ne astfel res­
perit cu peri rari şi scurţi). ponsabilitatea de limitare nevoită a
în expunerea materialului pre­ materialul didactic la cele inserate
zentului manual ne-am condus în în prezentul volum.
primul rând de ponderea disciplinei 1.6 Importanţa zoologiei pentru
date ca valoare profesională în siste­
economia naţională t
mul învăţământului zooveterinar şi
Pe acest Picior de plai miori­
biotehnologic (curriculum şi pro­
tic preocuparea omului pentru
grama analitică). în aşa fel am ţinut
creşterea animalelor are o istorie
să optimizăm la maximum materi­
milenară, despre care fapt ne vor­
alul necesar pentru specialităţile în
besc vestigiile unor asemenea cul­
cauză. Reieşind din aceasta s-a pus
turi arheologice precum Cucuteni-
accentul pe următoarele încrengă­
Tripolie, civilizaţie neolitică ce a
turi ale regnului animal:
existat în mileniile VI-III î.Hr., cul­
1) Protozoare (P r o to z o a )
turile Noua, Sabatinovca, Chişinău-
2) Spongieri (S p o n g ia )
Corlăţeni etc. din epoca bronzului
3) Celenterate (C o e le n te r a ta )
târziu, o atestă siturile arheologice
4) Viermii plaţi (P la th e lm in th e s )
medievale precum şi istoria mo­
5) Viermii cilindrici
dernă. Astăzi prin tradiţie creşterea
( N e m a th e lm in th e s)
animalelor agricole constituie o
6) Viermii inelaţi (A n n e lid e s )
ramură prestigioasă a economiei
7) Artropode (A r th r o p o d a )
naţionale, lucru firesc când princi­
8) Moluşte (M o llu s c a )
pala bogăţie a acestui meleag sunt
9) Echinodermate (E c h in o d e r -

pământul şi oamenii.
m a ta )
în fiecare specie de animale per­
10) Cordate (C h o r d a ta )

sistă unele sau altele taine pe care

în literatura suplimentară de
trebuie să le studiem. îngrijitorii
specialitate, pe care oricine se vrea
de animale au acumulat în dome­
pe viitor specialist adevărat o va
niu o experienţă bogată, un mare
consulta cu siguranţă, veţi găsi şi
detaşament de specialişti în do­
alte modalităţi de sistematizare şi
meniul zootehniei, veterinăriei lu­
expunere a materialului didactic,
crează în cadrul diverselor unităţi
în cazul nostru s-a ţinut cont de
agricole străduindu-se să găsească
Z oologia
soluţii problemelor şi să asigure tre­
cerea ramurii pe noi făgaşe, confor­
me standardelor UE. Concomitent
suntem martorii denoi realizări
obţinute în avicultură, piscicultură
şi apicultură. Se încearcă aclima­
tizarea vieţuitoarelor din alte zone
geografice şi se studiază problemele
explorării potenţialului diverselor
specii de animale. Hidrobiologii
A.Ş.M. studiază starea şi rezervele
bazinelor acvatice, indică căi pen­
tru ameliorarea situaţiei ecologice,
încearcă să alerteze societatea în
caz de existenţă a problemelor şi să
combată tendinţele îngrijorătoare.
Ihtiologii se preocupă de protecţia
şi ameliorarea speciilor preţioase
de peşti în râuri şi lacuri. Entomo­
logii şi zoologii în studiul insec­
telor şi animalelor vertebratesunt
preocupaţi de combatereaagenţilor
bolilor şi vătămătorilor ce afectează
plantele şi animalele. Parazitologii,
helmintologii împreună cu medicii
luptă împotriva vectorilor de boli
infecţioase şi animalelor (insecte,
Z oologia
rozătoare) care răspândesc paraziţi,
virusuri sau bacterii patogene. Re­
alizările sunt incontestabile, aşa că
generaţia de astăzi cunoaşte doar te­
oretic despre o serie de maladii care
de secole făceau ravagii în ţinutul
nostru precum sunt ciuma, tifosul
exantematic, febra tifoidă, mala­
ria, pesta bovină ş.a., transmisibile
inclusiv de animale (şobolani, pă­
duchi, purici, ţânţarii de malarie).
O parte din aceste boli mai bântu­
ie prin anumite zone ale lumii, aşa
că sesolicită implicare din partea
noastră, vigilenţă pentru a nu ad­
mite reapariţia acestora în ţară.
în lipsa unor bogăţii naturale
subpământene, ne mândrim totuşi
cu bogăţia de nepreţuit care este
pământul. Se ştie doar, că anume
acesta, precum şi oamenii sunt cea
mai mare avere a oricărei ţări. Aşa a
fost, este şi va fi. Şi a-i valorifica din
plin potenţialul ajută alături de alte
ştiinţe şi zoologia, cunoştinţelor în
domeniul lumii animale.
 II. ÎNCRENGĂTURA PROTOZOARELE (P R O T O Z O A )
2.1 Caracteristica generală
Animalele reunite în încrengătu­
ra P r o to z o a r e lo r se deosebesc mor­
fologic de toate celelalte în primul
rând prin faptul că au corpul format
dintr-o singură celulă. Acestea sunt
organisme integre, ca şi celor pluri-
celulare le sunt proprii funcţiile vi­
tale caracteristice animalelor.
Sunt descrise cca. 25 de mii de
specii. Arealul de răspândire este
pandemic (pe tot globul pămân­
tesc). Ele îşi duc existenţa în mediul
acvatic (ape dulci, mări, oceane), în
sol. Câteva mii de specii s-au aco­
modat la modul de viaţă parazitar
atât la animale, cât şi la om, provo­
când diverse maladii, unele din care
pot avea urmări letale. Această ex­
tindere largă nu este întâmplătoare,
protozoarele joacă în concertul na­
turii un rol al lor, deosebit.
Astfel, protozoarele sunt impor­
tante pentru agricultură. Un interes
deosebit merită speciile care parti­
cipă la formarea solului. De aseme­
nea cele care trăiesc în simbioză sau
parazitează la animale şi la om, fi­
ind interesante din punct de vedere
al practicii veterinare şi al celei de
sănătate publică.
încrengătura Protozoarele se
împarte în următoarele clase:
1) Sarcodine (S a r c o d in a )
2) Flagelate (F la g e lla ta )
3) Sporozoare (S p o r o z o a )
4) Cnidosporide (C n id o s p o r id ia )
5) Infuzori (I n fu s o r ia )
2.2 Particularităţile
morfofiziologice
Forma corpului. Protozoarele
sunt animale microscopice cu di­
mensiuni ce variază de la câţiva mi-
crometri (de exemplu, tripanozo-
mele) până la centimetri - unele
foraminifere maritime. Forma cor­
pului este foarte diferită, la unele
specii ea este neconstantă.
C ito p la s m ă protozoarelor se
diferenţiază, de regulă, în două stra­
turi: extern - e c to p la s m a şi intern -
e n d o p la s m a .
Majoritatea acestor animale uni-
celulare dispun de un singur nu­
cleu, însă unele pot avea două, chiar
şi mai multe. Nucleul îndeplineşte
diverse funcţii. El participă în toate
procesele trofice ale organismului:
m e ta b o lis m , în m u lţir e şi alt. Aici se
află mitocondriile, aparatul Golgi,
ribozomii şi alte organite, ale căror
funcţii le cunoaştem din cursul de
citologie. în citoplasmă protozoa­
relor cu mod de viaţă planctonic
se înregistrează picături de gră­
simi care contribuie la micşorarea
densităţii corpului şi astfel facilitea-
 ză suspendarea în apă. Unele specii
de protozoare maritime dispun de
“schelet” - formaţiune minerală
compusă, de regulă, din silicaţi sau
săruri de stronţiu. El serveşte ca su­
port de fixare a fibrelor contractile.
Suprafaţa corpului protozoa-
relor percepe diverse excitaţii din
mediul înconjurător, cu toate că
deocamdată geneza procesului de
sensibilizarese cunoaşte insuficient.
Funcţia de locomoţie. Practic
> )
toate protozoarele dispun de aceas­
tă funcţie. Locomoţia animalelor
din încrengătura dată se realizea­
ză cu ajutorul diverselor organite:
p s e u d o p o d e , fla g e li şi cili. La pro-
/ - arnoeba; 2-diflugia; 3-euglena; 4-lamblia; 5-stentor; 6-gregarina
Bl Z oologia
tozoarele parazite organitele de
locomoţie lipsesc.
Pseudopodele (p i c i o a r e f a l ­
se ) sunt expansiuni temporare de
protoplasmă, formatepe diferite
porţiuni ale suprafeţei animalu­
lui, cu ajutorul lor protozoarele se
târăsc pe diferite obiecte. Pseudo­
podele pot fi de formă şi structură
diferită, particularităţi ce servesc
pentru determinarea grupelor sis­
tematice.
Flagelii sunt formaţiuni proto­
plasmatice în formă de bici, aşezaţi
câte unul sau mai mulţi, de regu­
lă, în partea anterioară a corpului.
Cuajutorul acestor organite proto-
zoarele înoată. cristalul din statocite se deplasează
Cilii sunt asemenea organi- şi apasă pe peretele lor, ceea ce pro­
te de înot, se deosebesc de flageli voacă reacţia de răspuns a organis­
prin aceea că sunt mult mai scurţi, mului, îndreptată spre revenirea la
subţiri şi pot fi, în funcţie de specie, echilibrul corpului.
intr-un număr mai mare. Reacţiile de răspuns ale anima­
Viteza de deplasare a protozoa- lelor unicelulare la diverşi excitanţi
relor este diferită. Dacă amebele ai mediului se numesc ta x ise . Ast­
(var.: a m ib e le ) se mişcă cu o viteză fel, dacă drept iritant serveşte o
de 0,5-3 pkm/min; euglena cu aju­ substanţă chimică, reacţia de răs­
torul flagelului dezvoltă o viteză de puns a animalului este numită h e -
14 mm; infuzorul - Pantofiorul, m o ta x is . Reacţiile la lumină sunt
având la suprafaţa corpului cca. 14 numite fo to t a x e , la iritanţii termici
mii de cili, înoată cu o viteză cu - te r m o ta x e , electrici - g a lv a n o ta x e ,
mult mai mare, de cca. 150 mm/ mecanici - tig m o ta x e . Mişcarea pro-
min. tozoarelor spre excitant este numită
Excitabilitatea. Ca şi orice ani­ taxisa p o z it iv ă (+). Distanţierea de
male vii, protozoarele dispun de el - n e g a tiv ă (-). Reacţia de răspuns
organite cu ajutorul cărora reali­ a animalului la oricare excitant este
zează legătura cu mediul înconju­ o funcţie a organismului integru,
rător. Adică sunt apte a recepţiona nu doar ale unor părţi ale sale.
acţiunea factorilor externi prin tot Nutriţia. Modul de nutriţie al
corpul, însă unele dispun de orga­ protozoarelor este destul de va­
nite speciale - recep to ri. De exem­ riat. Multe din ele se hrănesc cu
plu la flagelate în partea anterioară substanţe organice dizolvate în me­
a corpului este localizată s tig m a , diul înconjurător, care pătrund în
sensibilă la lumină. Ea prezintă o organism în procesul de osmoză
îngrămădire de picături roşii înain­ prin toată suprafaţa corpului. O ast­
tea cărora este localizat corpusculul fel de nutriţie este numită sa p ro fită .
ce reflectă lumina, iar după el un De regulă,se întâlneşte la protozoa­
strat diferenţiat de protoplasmă. In- rele parazite.
fuzoriile posedă organite de echili­ Deşeurile din hrană nedescom­
bru - s ta to c ite . Ele au aspectul unor pusă sunt adunate, formând v a c u -
vezici cu cristale mici în interior. o la c o n tr a c tilă , care se deplasează
Ea schimbarea poziţiei animalului, spre membrană. în locul de contact

Z oologia
 cu membrana rămăşiţele sunt arun­
cate la exterior.
Modul de nutriţie a u t o tr o f este
caracteristic protozoarelor ce dis­
pun în citoplasmă de hromatofore,
care conţin clorofilă. Datorit acestui
fapt, animalele se hrănesc asemănă­
tor plantelor verzi, apte să sintetize­
ze glucide sub influenţa razelor so­
lare. în caz de absenţă a luminii ele
pierd clorofila, devin incolore şi se
hrănesc cu substanţele organice din
mediul înconjurător prin osmoză.
La majoritatea protozoarelor
persistă modul de nutriţie h o lo zo ic ,
care constă în înglobarea animale­
lor si plantelor mici sau a părţilor
organice ale descompunerii lor.
Hrana apucată şi înglobată pătrun­
de în citoplasmă, unde se îmbibă
cu suc digestiv şi formează v a c u o la
d ig e stiv ă . în ea au loc procesele de
digestie.
Cel mai desăvârşit mod de
nutriţie se înregistrează la proto-
zoarele superioare (infuzorii). în­
trucât corpul acestor animale este
acoperit cu o peliculă, pătrunderea
(înghiţirea) hranei are loc printr-
un loc anumit la suprafaţa corpu­
lui, numit c ito s to m - "gură", care
este situată la fundul "faringelui",
ce se termină cu "pâlnia bucală".
Cilii aflaţi în pâlnie contribuie la
formarea curentului de apă având
IH Z oologia
particule de substanţe organice ce
pătrund în adâncul pâlniei, citofa-
ringe. Cilii citofaringelui le depla­
sează în endoplasmă.
Excreţia prezintă procesul de
eliminare a resturilor formate în
urma metabolismului, precum şi
a excesului de apă. La protozoare
acest proces se realizează prin două
căi, prin toată suprafaţa corpului,
sau cu ajutorul v a c u o le i c o n tr a c ti­
le - vezică în care periodic se acu­
mulează resturile lichide care sunt
aruncate în exteriorul corpului. La
infuzorii la aceste vacuole aderă
şi nişte canicule adăugătoare, care
contribuie la mărirea suprafeţei
de excreţie. S-a menţionat anteri­
or că vacuola contractilă în afară
de excreţia produselor nedigestate
evacuează continuu şi excesul de
apă din organism. La protozoare-
le de mare,la cele parazite şi la alte
specii vacuolele contractile,de regu­
lă, lipsesc, iar resturile de la m e ta b o ­
lis m se elimină prin toată suprafaţa
corpului.
Capacitatea protozoarelor de
osmoreglare le dă posibilitatea să
se acomodeze la condiţiile de viaţă
în bazinele de apă cu diversă salini-
tate. Frecvenţa pulsaţiei vacuolelor
contractiledepinde de concentraţia
sărurilor atât în corpul animalelor,
cât si în mediul extern, de tempe-
ratura şi de însăşi originea anima­
lului.
Astfel la infuzorii (pantofio-
rul) procesul de eliminare are loc
pestel-5 min, la euglenă peste 20-
30 secunde, iar la multe alte spe­
cii frecvenţa este şi mai înaltă. De
exemplu, la temperatura de 27°C
pantofiorul elimină pe parcursul a
45 min un volum de apă egal cu cel
al protoplasmei. Protozoarelor dul-
cicole osmoreglarea este îndeosebi
necesară. Esenţa e că la aceste ani­
male în protoplasmă se conţin mai
multe săruri minerale decât în me­
diul acvatic (dulce) în care trăiesc.
Respiraţia. La animalele unice-
lulare respiraţia are loc difuz prin
tot corpul. Necesarul de aprovizi­
onare a acestor animale cu oxigen
diferă în funcţie de locul si modul
de viaţă. Bunăoară protozoarele
care-şi duc existenţa în mâl sau
cele parazite necesităoxigenîn vo­
lum insignifiant. Unele din ele sunt
apte să vieţuiască şi în condiţii an-
aerobe, sau chiar să cadă în anabi-
oză. Şi dimpotrivă, altele pot activa
numai dacă există un mediu bogat
în oxigen
înmulţirea. Reproducerea la
protozoare are loc pe diverse căi -
asexuată şi sexuată, totuşi predomi­
nă înmulţirea asexuată. Se cunosc
câteva căi de înmulţire. Cea mai
frecventă e prin diviziunea simplă a
organismului matern în două părţi
egale. De precizat, că iniţial se divi­
de nucleul, apoi conţinutul citoplas-
matic şi în final, dintr-un organism
matern integru se obţin două orga-
nisme-fiice aproximativ egale.
O altă formă de înmulţire asexu­
ată, întâlnită mai rar, este cea prin
înmugurire. în asemenea cazuri
după divizarea nucleului pe corpul
matern se f o r m e a z ă o e x c r e s c e n ţă a
citoplasmei, în care pătrunde partea
unui nucleu din cele două formate.
Apoi acest mugure se înlătură de la
organismul matern şi duce un mod
de viaţă de sine stătător.
Pentru protozoarele parazite
este caracteristică înmulţirea prin
sc h izo g o n ie . Prin diviziunea mul­
tiplă a nucleului maternîn corpul
animalului apar mai multe nuclee
mici. Apoi în jurul acestor nuclee
se acumulează o cantitate anumită
de citoplasmă, organismul matern
se împarte în mai multe organis-
me-fiice - m e r o z o iţi. înmulţireaprin
schizogonie duce la sporirea acce­
lerată a numărului indivizilor noi,
ceea ce e caracteristic speciilor de
animale acomodate la mediul de
viaţă parazitar.
O importanţă deosebită în
dezvoltarea protozoarelor o are
înmulţirea pe cale sexuată, re-
Z oologia
 alizată pe două căi: c o p u la ţie şi
co n ju g a ţie . în cadrul procesului de
copulare gârneţii a doi indivizi se
contopesc într-o z ig o tă . Dacă e vor­
ba de copulaţia între doi indivizi
cu dimensiuni şi formă identică,
avem de a face cu iz o g a m ia . în alte
cazuri,când indivizii se diferenţiază
esenţial -cu a n iz o g a m ia . De exem­
plu la unele sporozoare una din
părţile care se contopesc - m ic r o -
g a m e ta , este imobilă, voluminoa­
să şi posedă rezerve de substanţe
nutritive. La altele - m a c r o g a m e -
ta - este mai mică, alungită şi mo­
bilă. Aici se observă coincidenţa
macrogameţilor cu - o v u le le plu-
ricelulare, iar amicrogameţilor cu
celulele masculine - s p e r m a to z o iz ii.
în lumea animalelor unicelulare
persistă şi o altă formă de înmulţire
- c o n ju g a r e a , care este caracteris­
tică numai infuzoriilor. Esenţa
acestui tip de înmulţire constă în
următoarele: doi indivizi se alătu­
ră unul de altul cu părţile ventrale,
în această poziţie, în anumite lo­
curi pelicula se dizolvă şi indivizii
conjugaţi se unesc printr-o punte
protoplasmatică.
în această stare protozoarele
înoată concomitent, se produc mo­
dificări în celulele ambilor indivizi.
Are loc degenerarea macronucleu-
lui, care nu participă la actul sexual,
121 Z oologia
fiindreabsorbit la ambii indivizi în
protoplasmă. în schimb micronu­
cleul este supus unor modificări
complicate prin divizare dublă şi în
final se formează patru nuclee, din­
tre care trei se reabsorb, iar unul ră­
mâne. Nucleul rămas se divide încă
o dată. Nucleele nou formate în
urma acestor diviziuni se deosebesc
unul de altul prin aceea că unul este
imobil, numit n u c le u sta ţio n a r, iar
celălalt este mobil şi poartă nume­
le de n u c le u m ig ra to r . Nucleele mi­
gratoare ale ambelor protozoare se
aproprie prin puntea protoplasma­
tică unul de altul şi se schimbă între
ei. După schimb, în fiecare conju­
gat nucleul migrator se contopeşte
cu nucleul staţionar, formând un
singur nucleu. Astfel, conjugarea
se termină şi indivizii conjugaţi se
despart. Mai apoi, fiecare infuzor
se divide în două şi un nucleu nou
format evoluează într-un macronu-
cleu, iar celălalt - în micronucleu.
Peste un timp oarecare după conju­
gare se trece la înmulţirea obişnuită
prin diviziune. în aşa fel, în proce­
sul de conjugare are loc o restruc­
turare totală a corpului infuzoriilor.
Dezvoltarea. La protozoarele ce
se înmulţesc pe cale asexuată ciclu­
rile de dezvoltare durează în interva­
lul de vreme de la o diviziune a in­
dividului până la alta şi, ca rezultat,
după cum s-a menţionat, apar două
organisme-fiice. La speciile la care
persistă forma de înmulţire sexuată,
ciclul vital este determinat de la un
ciclu până la altul. în acest caz viaţa
protozoarelor este compusă din mai
multe generaţii de dezvoltare ase­
xuată, încheindu-se cu generaţia
sexuală. Acest proces se observă la
protozoarele parazite: sporozoare şi
cnidosporide.
închistarea. Toate protozoare­
le, când nimeresc în condiţii ne­
favorabile de existenţă (secarea,
îngheţarea sau supraîncălzirea),
se închistează. Pentru aceasta cor­
pul animalului se rotunjeşte, pier­
de o cantitate maximă de apă din
protoplasmă, în plus se acoperă la
suprafaţă cu o membrană solidă,
de regulă, dublă. în această sta­
re, chisturile protozoarelor îşi pot
păstră viabilitatea timp îndelungat
(până peste 20 de ani). Şi numai
ajungând în condiţii favorabile de
viaţă, se eliberează de membrana
protectoare şi trec la o viaţă activă.
Acest fenomen permite protozoare­
lor să se răspândească pe tot globul
pământesc. Fiind mai uşoare, se pot
răspândi facil cu ajutorul vântului şi
nu numai, la distanţe mari.
2.3 Sistematica protozoarelor
2.3.1 Clasa Sarcodine sau Rizo-
pode (Sarcodina sau R izopoda)
2.3.1.1 Caracteristica generală
Sarcodinele reprezintă grup de
protiste asemănătoare animalelor
care cuprinde: amebe, radiolarii şi
foraminifere. Hrănirea este exclu­
siv autotrofa, trăiesc libere în me­
diul acvatic şi sunt unicelulare. Au
pseudopode cu rol în deplasare şi
înglobarea particulelor de hrană.
Reprezentanţii clasei Sarcodinelor
duc o viaţă extrem de diversă. Ma­
joritatea sunt răspândite în mări şi
oceane, dar s-au depistat şi multe
forme de ape dulci. Printre amebe
se întâlnesc forme cu mod de viaţă
parazitar. Numeroasele sarcodine
răspândite liber în ape sărate sau
dulci duc o viaţă târâtoare, bento-
nică şi planctonică. Există şi nume­
roase specii de sarcodine (amoebe)
care trăiesc în condiţii de sol umed
şi se nutresc cu bacterii.
Sarcodinele reprezintă o cla­
să ce se caracterizează printr-o
mare diversitate de specii. Cei mai
cunoscuţi reprezentanţi ai acestei
clase sunt amebele.
Particularităţile de organiza­
re a sarcodinelor sunt legate de
condiţiile lor de existenţă. Par­
ticularitatea comună a tuturor
Z oologia
reprezentanţilor acestei clase o pre­
zintă în primul rând corpul, care
poate fi nud, inclus într-o cochilie,
sau poate avea un schelet de diferită
structură. Protoplasma lor este con­
stituită din două straturi: e c to - şi e n -
d o p la s m ă . Ectoplasma formează o
peliculă superficială foarte subţire,
care separă corpul de mediul ex­
tern. Endoplasma este stratul inte­
rior în care se află toate organitele
animalului.
Organitele de deplasare, după
cum s-a menţionat, sunt p s e u d o ­
p o d e le sau p ic io a re le fa ls e . Pseudo­
podele reprezintă expansiuni pro­
toplasmatice temporare de diferite
forme. Ele servesc nu numai ca or­
ganite de mişcare, dar şi pentrucap-
turarea prăzii. Ba mai mult, la for­
mele planctonice ale sarcodinelor
ele servesc pentru nutriţie. La sar-
codine, spre deosebire de alte specii
de protozoare, modul de nutriţie
este animal, dat fiind faptul că sunt
organisme heterotrofe. Drept surse
principale de hrană sunt bacteriile,
algele şi alte microorganisme mi­
croscopice. Ca rezultat al înglobării
hranei, din protoplasmă se elimină
sucuri digestive ce o învăluie. în aşa
fel se formează organite speciale -
vezicule transparente numite v a c u ­
ole dig estive.
E de menţionat că la speciile de
Z oologia
sarcodine din apele dulci, de regulă,
există organite de secreţie, numite
v a c u o le c o n tra c tile s a u e x creto a re .
Clasa Sarcodine se împarte în
cinci ordine:
1. Ordinul Amebe (A m o e b in a );
2. Ordinul Testacee (T esta ceea );
3. Ordinul Foraminifere (Fora-
m in ife ra );
4. Ordinul Radiolar (R a d io la -
ria);
5. Ordinul Heliozoare (H e lio -
zo a );
2.3.1.2 Ordinul Amebe nude
(A m o e b in a )
Majoritatea speciilor din or­
dinul dat sunt animale lipsite de
formaţiuni mineralizate, îşi duc
viaţa pe plante, pe frunzele supuse
proceselor de putrefacţie. Se întâl­
nesc forme parazitare. De exemplu
Ameba dezinterică (E n ta m o e b a
h is to ly c a ), care parazitează în intes­
tinul omului şi nu doar. Se cunosc
forme de parazitare ale acestui ani­
mal unicelular şi în ficat, provocând
maladia - a m e b ia z a .
în cazul parazitării în intestin
a m o b a d e z in te r ic ă distruge ţesutul
epitelial intestinal, au loc hemora­
gii grave care pot aduce la cazuri
letale. Dacă locul de parazitare este
ficatul, în acest caz apar abcese în
ţesutul parenchimatic. Aici terapia
se limitează la intervenţia chirurgi-

A-înglobarea hranei; B-amoeba în mişcare;
1-ectoplasma; 2-endoplasma; 3-particule
de hrană înglobate de amoeba; 4-vacuola;
5-nucleu; 6-vacuole digestive
cală care nu asigură perspectivă de
tratament.
Răspândirea acestui parazit are
loc după formula deja descrisă în
compartimentul ’’Caracteristica ge­
nerală a protozoarelor”. Eliminân-
du-se cu masele fecale ale bolna­
vului în mediul înconjurător, ele se
pot închista şi răspândi. La o singu­
ră defecaţie un bolnav poate elimi­
na cca. 25 milioane de paraziţi. în
organismul omului sănătos chistele
nimeresc,de regulă, împreună cu
apa poluată. în ţările din zona ecu­
atorială ele pătrund şi prin folosirea
gheţii, un produs de mare valoa­
re, dat fiind faptul că practic orice
băutură răcoritoare se serveşte cu
gheaţă.
întâlnim unele specii de amebe
parazite şi la diverse specii de ani­
male agricole. Multe specii popu­
lează în sol şi astfel participă la for­
marea lui, nutrindu-se cu bacterii şi
cu plante pe cale de putrefacţie.
2.3.1.3 Ordinul Testacee
(T e sta c ee a )
Amebele testacee sunt răspândi­
te exclusiv în apele dulci. Le putem
găsi aproape în fiecare bazin acvatic,
prin muşchii umezi şi în mlaştini.
Analogic amebelor nude ele duc o
viaţă bentonică sau bentică.*
Structural reprezentanţii aces­
tui ordin nu se deosebesc esenţial
de amebele nude, cu o singură de­
osebire. Amebele testacee dispun
de cochilie în care se adăposteşte
corpul animalului. Cochilia este
formată din substanţă organică.
Din cochilie ies numai pseudopo­
dele, cu ajutorul cărora testaceele se
mişcă şi apucă hrana.
*Bentos - asociaţia de organisme acvati­
ce ce-şi leagă modul de viaţă de fundul ba­
zinului de apă.
Z oologia
 Forma de înmulţire a testace-
elor, de regulă, este diviziunea în
două. însă în cazul formelor cu co­
chilie solidă, diviziunea începe cu
formarea unei proeminenţe proto­
plasmatice (mugure), care iese din
cochilie.
La suprafaţa mugurelui se for­
mează o noua cochilie. în aşa fel se
formează doua organisme noi, unul
rămâne cu cochilia veche, altul cu
cea nouă.
Ca şi amebele nude, testaceele
participă la procesul de formare a
solului, hrănindu-se cu substanţele
organice supuse putrefacţiei. însă
ele pot micşora numărul bacterii­
lor ce ameliorează solul cu compuşi
azotaţi.
2.3.1.4 Ordinul Foraminifere
(F o r a m i n i f e r a )
Reprezentanţii acestui ordin, cu
mici excepţii, sunt animale marine
în majoritate cu mod de viaţă ben-
tonic, numai puţine dintre ele sunt
organisme p la n c to n ic e * .
Foraminiferele se caracterizează
prin următoarele particularităţi:
- prezenţa şi structura cochiliei;
- structura pseudopodelor;
- prin modul lor de înmulţire.
Corpul foraminiferelor este an-
*Plancton se numeşte totalitatea orga­
nismelor acvatice mărunte, care trăiesc în
grosimea stratului de apă.
m Z oologia
turat de o cochilie subţire de dife­
rită formă, străpunsă de un mare
număr de pori. Ea este formată din
substanţe organice îmbibate cu clo-
rură de calciu. Prin porii cochiliei
la suprafaţă ies pseudopode subţiri
şi lungi, formând în jurul animalu­
lui o plasă protoplasmatică, în care
se prind mici organisme ce servesc
drept hrană. Aceste pseudopode se
mai numesc r iz o p o d e .
Reproducerea foraminiferelor
are loc atât pe cale asexuată, cât
şi pe cale sexuată. La unele specii
aceste moduri de înmulţire alter­
nează între ele regulat. Cea asexuată
se reduce la simpla diviziune. La cea
sexuată are loc formarea numeroa­
selor celule sexuale mobile, numite
g â r n e ţi cu flageli care, contopindu-
se în perechi formează zig o ta , din
care apar indivizi noi.
Importanţa practică. După
moarte cochiliile imensei mase de
foraminifere din mări şi oceane se
depun la fund şi cu scurgerea tim­
pului intră în compoziţia multor
roci calcaroase, fosilizate milioane
de ani. Curios este faptul că anu­
mite specii sunt specifice anumitor
perioade, ceea ce permite de a de­
termina vârsta depunerilor. Fiecare
perioadă geologică este caracteri­
zată printr-o anumită faună a fo­
raminiferelor. Această calitate este
larg folosită de geologi în căutarea
şi descoperirea bogăţiilor naturale,
în acest context s-a stabilit că stra­
turile petrolifere se caracterizează
prin prezenţa anumitor forme de
foraminifere, depistarea urmelor
acestora în probele de sondă indică
la prezenţa ţiţeiului. Pentru agricul­
tură foraminiferele fosile servesc ca
sursă de substanţe minerale. Chiar
şi creta de tablă, folosită în sistemul
educaţional, nu e altceva decât o
consistenţă a stratului de calcar for­
mat din foraminifere fosilizate.
2.3.1.5 Ordinul Radiolar
(R a d i o l a r i a )
Animalele din ordinul dat repre­
zintă o grupă de sarcodine exclusiv
marine, în număr de peste 2000 de
specii. Spre deosebire de alte sarco­
dine, ele duc un mod de viaţă ben-
tonic, puţine sunt organisme planc-
tonice*.
O răspândire deosebit de mare
radiolariio au în mările calde, cu
salinitate înaltă. Denumirea de Ra-
diolarii se datorează formei sferice
şi pseudopodelor distribuite radial.
Principalele particularităţi de orga­
nizare sunt:
a) prezenţa unui schelet com­
pus, format din silicaţi şi săruri de
stronţiu;
b) diferenţierea protoplasmei.
Stratul extern (ectoplasma)
conţine vacuole ce permit anima­
lului să planeze în apă, prioritar în
straturile de suprafaţă.
înmulţirea are loc pe cale asexu­
ată, a cărei esenţa este diviziunea în
două atât a nucleului, cât şi a sche­
letului. în cazul procesului sexual
înmulţirea are lor prin formarea de
gârneţi şi copulaţia lor.
I m p o r ta n ţa p r a c tic ă constă în
următoarele. După moarte schele­
tele radiolarilor se depun pe fundul
mărilor şi iau parte la formarea ro­
cilor sedimentare. Aceste schelete,
după cum am menţionat, sunt al­
cătuite din substanţe chimice neor-
ganice (silicaţi şi săruri de stronţiu),
formează roci dure, care sunt
întrebuinţate la şlefuirea obiectelor
din metal şi în alte scopuri tehni­
ce. Scheletul fosilizat al radiolari­
lor, de altfel ca şi al foraminiferelor,
serveşte pentru determinarea vâr­
stei rocilor sedimentare.
2.3.1.6 Ordinul Heliozoare
(Heliozoa)
Morfologic în multe privinţe he-
liozoarele sunt asemănătoare radio­
larilor, însă spre deosebire de ei, de
regulă, sunt animale de ape dulci.
Forma corpului este sferică, iar pro­
toplasma se împarte în e c to p la s m ă
(care conţine unul sau câteva nu­
clee), mai transparentă, cu vacuole
contractile şi e n d o p la s m a g r a n u la -
Z oologia
 ra, care conţine unul sau mai multe
nuclee.
Pseudopodele au o constituţie
în formă de raze, numite a x o p o d e .
Ele sunt dinamice, adică se pot lun­
gi sau scurta, cât şi înclina una spre
alta. Dinamismul pseudopodelor
permite acestor sarcodine să apuce
o pradă de dimensiuni mai mari.
Majoritatea heliozoarelor nu dis­
pun de schelet, iar dacă îl au, acesta
este format din ace din siliciu.
La heliozoare predomină repro­
ducerea asexuată (de regulă, divi­
ziunea în două), precum si cea se-
xuată, care deşise produce un mod
deosebit, totuşi în cele din urmă se Fig. 2.3 Flagelatele:
I-euglena verde; Il-celula gulerată;
formează gârneţii, care se contopesc
l-nucleu; 2-granule deparalamil; 3-cro-
în zigotă. matofori; 4-stigma; 5-vacuolă pulsativă;
6-rezervuar; 7-flagel; 8-guleraş.
2.3.2 Clasa Flagelate
(F la g e lla ta )
de sol. Circa 700 de specii s-au aco­
modat la modul de viaţă parazitar.
2.3.2.1 Caracteristica generală Unele specii se găsesc în prestoma-
Flagelatele (fig.2.3) se deosebesc cele animalelor rumegătoare, în in­
de alte protozoare în primul rând testinul orb al altor animale domes­
prin modul de mişcare. Astfel flage­ tice (bunăoară la cai).
latele realizează actul de locomoţie Ca şi la sarcodine, protoplasma
cu ajutorul unuia sau a câtorva se caracterizează prin două părţi:
flageli. Ele au o formă constantă a stratul exterior mai compact, omo­
corpului: care poate fi ovală, sferică gen şi transparent - e c to p la s m a şi
sau fusiformă, ceea ce depinde în cel interior, mai fluid, cu conţinut
primul rând de modul lor de viaţă. de granule - e n d o p la s m a .
Sunt cunoscute cca. 6 mii de spe­ După cum s-a menţionat, flage­
cii, care vieţuiesc în mediul acvatic: latele pot fi împărţite după modul
de ape dulci şi maritim, precum şi de nutriţie. Astfel, pentru flagelate

mm Z oologia
sunt caracteristice trei grupe:
fit e , s a p r o fite şi h o lo zo ic e .
Grupul flagelatelor h o lo fite , nu­
mite şi autotrofe, conţin în pro-
toplasmă grăuncioare de clorofilă
- c r o m a to fo rii. Flagelatele saprofi­
te se hrănesc cu produse organi­
ce provenite din descompunerea
substanţelor organice, care pătrund
în corpul animalului prin osmoză.
Flagelatele care se hrănesc ca şi
animalele tipice, sunt numite holo­
zoice. Pentru aceste protozoare ca
sursă de nutriţie servesc bacteriile şi
algele. Ele “dispun” de gură, faringe
şi de vacuole digestive, deci dispun
de organite digestive speciale.
Un mod special de nutriţie se
observă la una din cele mai răspân­
dite specii E u g le n a v e rd e (E u g le n a
v ir id is ), de altfel răspândită şi în
bazinele acvatice de la noi. Acest
animal, având cromatoforii cu gră­
uncioare de clorofilă, în mediul în
care pătrund razele de lumină se
hrăneşte ca şi orice altă plantă ver­
de. însă la întuneric, în lipsa razelor
de lumină el trece la modul de viaţă
saprofitic. Deci e vorba de un mod
de nutriţie mixt - mixtotrof (foto-
sinteza şi asimilarea substanţelor
provenite în urma descompunerii).
E de notat că flagelatele holofite
în protoplasmă, în apropierea flage­
lului dispun de o organită mică pig­
h o lo - mentată (roşie-brună), numita Stig­
ma, ce reprezintă un organ de simţ
ce percepe excitaţiile luminoase.
în reproducerea marii majorităţi
a flagelatelor predomină înmulţirea
asexuată tradiţională prin diviziu­
nea celulei, însă se întâlneşte şi cea
sexuată - la Volvox, de altfel un ani­
mal cu un mod de viaţă colonial.
Spaţiul limitat ne impune să ale­
gem în descrierea biologiei acestei
clase doar acele grupe de flagelate
care prezintă interes pentru econo­
mia naţională. E vorba de speciile
cu viaţă parazitară, provocatoare de
maladii periculoase atât la animale,
cât şi la om, care uneori pot duce
chiar la cazuri letale.
2.3.2.2 Ordinul Protomonade
(Protomonadina)
Multiple specii din acest ordin
cu un mod de viaţă liberă au ha­
bitatul în bazinele cu apă poluată,
unde se hrănesc cu bacterii, ceea ce
contribuie la purificarea bazinelor
de impurităţi. Dintre Protomona-
dele parazite, să evidenţiem diverse
specii de Tripanozome ( T r y p a n o ­
s o m a .), care parazitează în plasma
sangvină a omului şi animalelor
provocând,de regulă, îmbolnăviri
grave.
Tripanozomele sunt flagelate
incolore, cu forma corpului fusi­
forma. Trăind în sânge şi în unele
Z oologia
£9
 ţesuturi ele elimină substanţe toxice
care distrug eritrocitele. Caracteris­
tic pentru tripanozomele parazite la
om şi animale, este faptul că flagelul
lung îşi ia începutul de la extremi­
tatea posterioară a corpului. însă
atât structura externă, cât si cea in­
ternă, ba şi ciclul vital variază de la
o specie la alta. Să analizăm ciclul
evolutiv al celor mai răspândite tri-
panozome parazite.
T r ip a n o z o m a A fr ic a n ă ( T r y p a ­
n o s o m a g a m b ie n s e ) este agentul pa­
togen al bolii somnului la om, răs­
pândită în Africa Centrală. Acest
parazit pătrunde în sângele omului
fiind înţepat de musca ţeţe. O parte
din ciclul evolutiv al acestui parazit
Fig. 2.4. Tripanosoma:
1 - chinetopast; 2 - nucleu; 3 - membrana;
4 - flagel.
E2Ü Z oologia
are loc în corpul omului, localizat în
plasma sangvină şi în lichidul cefa­
lorahidian. Aici se înmulţeşte prin
simpla diviziune longitudinală. A
doua parte a ciclului evolutiv are
loc în intestin şi globulele salivare
ale muştei hematofage ţeţe (G lo s -
ş in a p a lp a lis ), care a supt sânge de
la un om bolnav. Deci, musca ţe ţe
este una din gazde. Acest parazit în
urma înţepăturii muştei pătrunde
cu saliva în sângele omului, provo­
când boala somnului. Această ma­
ladie este de lungă durată şi decurge
cu simptome grele, care uneori duc
la cazuri letale. S-a stabilit că pentru
această tripanozomă în calitate de
rezervor servesc antilopele în sân­
gele cărora pot să se afle în număr
mare, neprovocând nici un semn de
îmbolnăvire.
O altă specie de tripanozome
africane este T r y p a n o s o m a b r u -
cei. Această tripanozomă provoacă
boala n a g a n a la vitele mari cornute
în zona Africii de Sud. Ea de aseme­
nea este transmisă de musca ţeţe,
care se infestează de la antilope, deci
şi în cazul dat antilopele servesc ca
un r e z e r v o r n a tu r a l al parazitului în
cauză. în caz dacă animalele nu dis­
pun de imunitate ele,de regulă, sunt
sortite pieirii.
T r ip a n o z o m a c a lu lu i ( T r y p a n o ­
s o m a e q u p e r d u m ) este un alt para-
zit din genul Tripanozomelor, care
provoacă boala îm p e r e c h e r ii la cai.
Semnificativ este faptul că această
maladie este transmisă direct de la
animalul bolnav la cel sănătos fără
gazdă intermediara. Transmiterea
are loc în timpul actului sexual.
T r y p a n o s o m a e v a n s i - invadarea
cailor, măgarilor, cămilelor şi a vite­
lor mari cornute are loc prin inter­
mediul tăunilor. Boala este numită
su n a .
Speciile din genul L e is m a n iilo r
(L e is h m a n ia )se deosebesc de tripa-
nozome prin faptul că sunt paraziţi
intracelulari atât la om, cât şi la ani­
male. Una din cele mai cunoscute
leishmanioze este L e is h m a n ia tr o p i­
cala (L .tr o p ic a ) care provoacă o boa­
lă grea la om, numită leishmanioza
pielii sau p e n d in c a . Parazitul intra-
celular trăieşte în leucocitele sânge­
lui şi celulele ganglionilor limfatici
ai omului, distrugându-le. Tabloul
clinic al acestei maladii se caracteri­
zează prin apariţia pe piele a rănilor
care se cicatrizează greu, în cele din
urmă rămân cicatrice aprofundate.
Transmiţătorul este ţânţarul. Aflân-
du-se în leucocite, parazitul prezin­
tă o formă rotundă şi e lipsit de fla­
gel. însă nimerind în mediul lichid
al intestinului ţânţarului, el obţine
un flagel fusiform.
O altă specie de leishmanie foar­
te apropiată de L e is h m a n ia tro p ică ,
care din punct de vedere morfo­
logic practic nu se deosebeşte de
aceasta, este L e is h m a n ia d o n o v a n i.
Acest parazit de asemenea provoa­
că o boală gravă ce se caracterizea­
ză printr-o febră ridicată, care este
însoţită de pierderea capacităţilor fi­
zice, ce duce la o slăbire pronunţată
a organismului. Boala dată poartă
denumirea de k a la - a z a r care în
majoritatea cazurilor duce la moar­
te. Această boală este răspândită în
Europa de Sud, Asia Mijlocie şi cea
de Sud. Transmiţătorii acestei boli
sunt D ip te re le , însă e necesar de
menţionat, că ea este răspândită şi
între câini.
Parazitul se localizează în celu­
lele creierului spinal, splină, ficat,
precum şi în alte organe interne,
provocând dereglări grave. Vec­
torii transmiterii sunt ţânţarii şi
ploşniţele.
2.3.3 Clasa Sporozoare
(S p o r o z o a )
2.3.3.1 Caracteristica generală
Această clasă de Protozoare in­
clude cca. 3500 de specii exclusiv
parazitare. Ba mai mult, include
paraziţii intracelulari ce atacă ce­
lulele epiteliale, eritrocitele şi alte
celule atât la om, cât şi la animalele
vertebrate şi nevertebrate.
Z oologia
m
 Vorbind de sporozoare, actu­
almente este constatat ca mulţi
reprezentanţi ai acestei clase sunt
cei mai periculoşi paraziţi ai omu­
lui şi animalelor. Aceasta ne con­
vinge că paraziţii, de altfel cei mai
periculoşi ca: plasmodiile malariei
- agenţii patogeni ai maladiei, pi-
roplasmodiile vitelor mari cornute,
coccidiile, care parazitează în intes­
tinul şi ficatul animalelor şi omului.
Mai răspândite sunt piroplasmodii-
le la iepurii de casă, păsările domes­
tice, om şi alte animale. Din aceste
considerente sporozoarele merită
să fie studiate în scopuri practice în
domeniile sectorului zootehnic-ve-
terinar şi celui de sănătate publică.
Semnificaţia comună a tuturor
sporozoarelor, spre deosebire de
celelalte protozoare, este simplifi­
carea considerabilă a morfologiei
lor în funcţie de condiţiile de viaţă
ale paraziţilor. Pe de altă parte spo­
rozoarele se caracterizează printr-
un ciclu complicat de dezvoltare,
prin prezenţa succesiunii unor serii
de stadii în ciclul lor vital, ceea ce
după cum vom vedea mai jos pe
baza unor exemple concrete, este de
asemenea în legătură cu modul de
viaţă endoparazitar, cu adaptarea
lor la răspândire şi infestarea noilor
gazde.
Denumirea de S p o ro zo a re ne
lii Z oologia
indică existenţa în ciclul lor de dez­
voltare a stadiului de sp o r, care se
deosebeşte prin faptul că germenii
paraziţilor sunt încapsulaţi într-o
membrană specială asemănătoare
cu chistele altor protozoare. Aceas­
ta le asigură paraziţilor atât răspân­
direa în mediu, cât şi suportarea
diverşilor factori defavorabili. însă
există sporozoare, care nu formea­
ză chisturi. E vorba de sporozoarele
ce parazitează în sânge (P la s m o d iile
m a la r ie i).
Majoritatea zoologilor împart
clasa Sporozoarelor în două subcla­
se, în funcţie de ciclul lor de dezvol­
tare în care se formează sporii:
subclasa Neosporidii, cu forma­
rea unor spori mai complicaţi din
punct de vedere morfologic şi cu
formarea lor la diverse etape ale ci­
clului de dezvoltare;
subclasa Telosporidii, la care
sporii se formează la sfârşitul ciclu­
lui evolutiv.
Din punct de vedere practic cele
mai importante sporozoare sunt
cele din subclasa Telosporidiile,
care se împarte în 3 ordine:
1. Ordinul Coccidii (C o c c id ia );
2. Ordinul Hemosporidii (H a e -
m o s p o r id ia );
3. Ordinul Gregarinide ( G reg a -
r in id a ).
Vom examina numai principa­
 19

Fig. 2.5. Ciclul vital al Plasmodiului malariei:

1 - sporozoizi; 2, 3 - dezvoltarea sporozoitului în celulele ficatului; 4 - scindarea para­
zitului prin schizogonie în mezozoizi; 5-11 - ciclul de dezvolztare şi înmulţire a parazi­
tului prin schizogonie în eritrocitele omului; 12 - macrogameocit; 13 - macrogametocit
matur; 14 - microgametocit; 15 - microgametocit matur; 16 -formarea microgametelor
din microgametocite; 17 -formarea macrogametelor şi contopirea cu microgameta; 18 -
oocinete în peretele intestinului ţânţarului; 19 -formarea sporozoizilor; 20 - ieşirea din
oochist; 21 - acumularea sporozoizilor în glandele salivare ale ţânţarului; 22-26 - ciclul
de dezvoltare a plasmoidului în celulele ţesuturilor omului.

Z oologia
m
lele specii din primul şi al doilea
ordin, care dăunează mult animale­
lor domestice şi afectează sănătatea
omului.
2.3.3.2 Ordinul Coccidiile
Din Ordinul C o c c id iilo r fac par­
te paraziţii care vieţuiesc în celulele
epiteliale ale intestinului şi duetele
ficatului la iepuri, vitele mari cor­
nute, a multor specii de păsări do­
mestice şi sălbatice, insecte şi altor
animale. Boala provocată este nu­
mită co c cid io za . Deosebit de sensi­
bili la această infestare sunt iepurii
de casă şi păsările, ceea ce poate
provoca pieirea lor în masă. De coc-
cidioză suferă şi omul.
Ciclul de dezvoltare al paraziţilor
este destul de complicat. Exemplu
poate servi ciclul vital a E im e r ia sti-
edae. Ea parazitează în celulele epi­
teliale ale duetelor ficatului. Ciclul
vital al acestui parazit decurge după
tipul schizogoniei. Parazitul, aflân-
du-se în celulele epiteliale ale gaz­
dei, se dezvoltă până la o anumită
dimensiune, după care nucleul lui,
în rezultatul diviziunilor succesive
produce un număr mare de nuclee
mici, care mai apoi se îmbracă cu
un strat subţire de protoplasmă,
ceea ce duce la formarea unor noi
indivizi mici - merozoiţi. Aceştia
părăsesc celula epitelială şi se înma­
gazinează în celulele sănătoase adi­
m Z oologia
acente şi ca rezultat apare o afectare
gravă a hepatocitelor gazdei, ceea ce
duce la moarte. După câteva cicluri
de înmulţire asexuată şi acumularea
unui mare număr de paraziţi apare
pregătirea către, apoi chiar şi pro­
cesul ca atare de înmulţire sexuată.
Din anumite considerente din unii
merozoiţi se dezvoltă m a c r o g a m e -
to cite, din altele - m ic r o g a m e to c ite .
Primele, maturizându-se formează
formaţiuni mari - m a c r o g a m e te cu
flageli,altele - m ic r o g a m e te . După
copularea macrogametelor şi mi-
crogametelor se formează zigotele,
care se închistează şi se transformă
în oocit. Fluxul biliar le expediază
din ficat în intestinul subţire, iar mai
departe cu chimul şi apoi cu mase­
le fecale sunt expediate în afară. în
mediu conţinutul sporocitului se
divizează în două sporoblaste, care
se anturează cu membrane proprii.
Sporoblastele, la rândul lor, formea­
ză patru sporozoiţi. în cazul când
oocistul pătrunde cu hrana poluată
în intestinul gazdei noi, sporozoiţii
se eliberează din membrane şi se
înmagazinează în celulele epiteliale
ale duetelor ficatului.
Un alt reprezentant este E im e r ia
p e r fo r a n s , care parazitează în celu­
lele epiteliale ale iepurilor şi la alte
animale domestice cu specificul in­
dividual de coccidii.
2.3.3.3 Ordinul Hemosporidiile
{H a e m o sp o rid ia )
Reprezentanţii acestui ordin sunt
specifici prin faptul că la anumite
etape ale dezvoltării lor (schizonţii
şi gametociţii) trăiesc în hematii­
le omului şi diverselor mamifere,
precum şi al păsărilor şi altor ver­
tebrate. Spre deosebire de coccidii
la hemosporidii înmulţirea sexuată
decurge în organismul unor gazde
(diverse specii de ţânţari), iar cea
asexuată - la alte (păsări, mamifere,
om). Primii sunt gazde definitive,
celelalte - intermediare.
Actualmente, fiind studiate mai
minuţios, ciclurile de dezvoltare a
hemosporidiilor provoacă boli gra­
ve, dintre ele fac parte în primul
rând speciile P la s m o d iu m , care sunt
agenţi patogeni ai diverselor forme
de malarie la om.
Astfel, la plasmodiile malari­
ei, generaţia asexuată şi formarea
gametociţilor se produce în sângele
omului, pe când formarea gârneţilor
din gametociţi, copulaţia gârneţilor
şi formarea gârneţilor şi formarea
sporozoizilor au loc în intestinul
ţânţarului A n o p h e le s. Prin urmare
ciclul de dezvoltare al H e m o s p o r id i­
ilo r are loc cu schimb de gazde, care
se infestează reciproc una de la alta.
Ţânţarul (femela) se infestează de
la omul bolnav de malarie. Sugând
sângele femela ţânţarului infestată
cu plasmodiu infestează omul sănă­
tos la momentul când ea îl înţeapă,
în general la hemosporidii procesul
de sporogonie are loc în mediul in­
tern, mai precis în corpul insecte­
lor ce se nutresc cu sânge, e vorba
de femelele ţânţarului, care şi sunt
v e c to r i ai acestor paraziţi. Aceşti
paraziţi din ordinul hemosporidii­
lor au o însemnătate practică foarte
mare. Din grupa hemosporidiilor
face parte şi p la s m o d iu lm a la r ie i, un
agent patogen al bolii de m a la r ie ,
care evolutiv devine o calamitate
nespus de grea pentru aborigenii
din ţările tropicale şi subtropicale,
care seceră cca. 2 milioane de vieţi
anual. în ţara noastră istoriceşte tot
a bântuit malaria, de altfel în popor
era numită pe bună dreptate "scu­
turatul frigurilor".
La om parazitează 4 specii din
genul P la s m o d iu m care se deo­
sebesc unul de altul prin unele
particularităţi morfobiologice, e
vorba de ciclul lor vital. Bunăoară,
la PI. m a la r ia e care provoacă m a la ­
ria c u a te r n a r a ciclul evolutiv între
două înmulţiri durează 72 ore. La
specia Pl. V iv a x cu ciclul de dez­
voltare de 48 ore boala este numită
m a la r ie te rţia ră . în sfârşit la specia
Pl. fa lc ip a r u m cu acelaşi termen al
dezvoltării numai cu diferenţa că
Z oologia
m
durata pentru două accese are loc
într-un termen de 24 ore. Această
formă de malarie este numită tr o p i­
cală, care şi este cea mai periculoa­
să. Ceva mai târziu a fost descope­
rită specia PI. O v a le , întâlnită doar
numai în Africa tropicală.
Să examinăm trăsăturile prin­
cipale ale ciclului de dezvoltare al
plasmodiilor (fig.2.5). în sângele
omului după înţepătura femelei
ţânţarului pătrund s p o r o z o iţii care
sunt localizaţi în glandele salivare.
La început sporozoiţii nu pătrund
nemijlocit în hematii, dar mai întâi
în endoteliul vaselor sangvine ale
diverselor organe. Acolo ei se trans­
formă în s c h iz o n ţi care se înmulţesc
prin simpla diviziune (sc h iz o g o -
n ie ). Apoi ies în sânge sub formă
de m e r o z o iţi şi numai după aceasta
atacă eritrocitele în care din nou se
transformă în schizonţi. Ei sunt mo­
bili şi exercită mişcări ameboida-
le în interiorul eritrocitului. După
circa 40 de ore de la pătrunderea
(e vorba de P la s m o d iu m v iv a x ) a
sporozoitului, nucleul schizontului
se divide de câteva ori şi la sfârşitul
zilei a doua schizontul se transfor­
mă în 12-14 m e r o z o iţi. Eritrocitul se
distruge, iar merozoiţii migrează în
plasma sangvină. Aceasta se produ­
ce după 48 de ore de la pătrunderea
merozoitului în eritrocitele sănătoa­
m Z oologia
se şi ciclul asexuat începe din nou.
împreună cu merozoiţii în plasma
sangvină ajung şi produsele toxice
formate în rezultatul activităţii lor.
în primele 14-18 zile după pă­
trundere, tabloul clinic de îmbol­
năvire încă nu se manifestă. Vorba
e de P la s m o d iu m v iv a x . Această
perioadă este numită in c u b a ţie ,în
timpul ei numărul paraziţilor
creşte mult. Când acesta devine
suficient de mare,încep accesele
de friguri la omul infestat. Cau­
ză sunt substanţele toxice produ­
se de schizonţi. Astfel m e la n in ă
acţionează excitant asupra recep­
torilor şi celulelor nervoase, apare
reacţia organismului şi ca rezultat
corpul uman este supus unui tre­
mur, numit fr i g u r i. însă în afară de
accesele de friguri, clinica malariei
se caracterizează şi printr-un proces
anemic. E vorba de distrugerea glo­
bulelor roşii, micşorarea numărului
de eritrocite, în consecinţă apa­
re a n e m ia . Bunăoarăconcentraţia
eritrocitelor într-un mm cub de
sânge la bolnavii de malarie di­
minuează de la 5 milioane până
la 1milion. După câteva cicluri de
înmulţire asexuată începe pregă­
tirea către înmulţirea sexuată, cu
formarea g a m e to c iţilo r . La această
etapă dacă omul bolnav de malarie
va fi înţepat de femela ţânţarului de
malarie A n o p h e le s , atunci împreună
cu sângele în stomacul insectei vor
pătrundeşi gametociţii plasmodiu-
lui.
O parte din merozoiţi formează
m ic r o g a m e ţi masculini mici mobili,
iar alta m a c r o g a m e ţi feminini. După
copularea macro-şi microgameţilor
se formează z ig o ta , care dispunând
de mobilitate este numită o o c h in e t.
El pătrunde în pereţii intestinului
femelei ţânţarului şi se transformă
în oocist. în el are loc diviziunea
repetată a nucleului, iar protoplas­
ma se individualizează în porţiuni
şi ca rezultat se formează un număr
mare de s p o ro zo iţi. Oocistul matur
crapă şi sporozoiţii apar în hemo-
limfa insectei care umple cavita­
tea corpului acesteia. Hemolimfa
duce sporozoiţii la glandele salivare
unde se localizează. La momentul
înţepării, precum s-a menţionat, cu
saliva insectei aceşti sporozoiţi sunt
introduşi în sângele omului.
în aşa fel femela ţânţarului
A n o p h e le s devine unul din vecto­
rii malariei şi în acelaşi timp este a
doua gazdă pentru plasmodiul ma­
lariei, gazdă în care se desfăşoară
ciclul sexuat al dezvoltării. Deci,
femela ţânţarului devine vectorul
definitiv al parazitului în cauză.
în parazitologie în cazurile
când în ciclul evolutiv al parazitu­
lui are loc o schimbare de gazde se
obişnuieşte delimitarea gazdelor
parazitului în funcţie de procesul de
înmulţire - sexuat sau asexuat. Ast­
fel gazda în care are loc înmulţirea
asexuată, este numită g a z d ă in te r-
m e d ia r ă .lu r gazda în al cărei or­
ganism are loc procesul sexuat al
parazitului este numită g a z d a d e ­
f in i tiv ă . în exemplul descris omul
figurează în calitate de gazdă inter­
mediară, pe când femela ţânţarului
A n o p h e le s p x e im td i gazda definitivă.
2.3.4 Clasa Cnidosporidia
('C n i d o s p o r i d i a )
2.3.4.1 Caracteristica generală
Până nu demult cnidosporidiile
aderau la clasa sporozoarelor, însă
anumite particularităţi morfofizio-
logice şi ale ciclului vital au plasa-
taceste animale într-o clasă aparte.
Pentru cnidosporidii o trăsătură
caracteristică este structura spori­
lor, în care sunt localizate una sau
câteva c a p su le p o la r e , asemănătoa­
re cnidoblastelor de la c n id a r i (de
unde şi vine denumirea), având un
flagel spiralat. Sporii pătrunzând în
intestinul noii gazde, sub acţiunea
sucurilor intestinale aruncă aceşti
flageli şi cu ajutorul lor se fixează de
pereţii intestinului. Apoi din spori
ies aşa-numiţii “e m b r i o n i ’, ce se in-
vaginează în ţesuturile gazdei. Spre
Z oologia
deosebire de sporozoare, la cnidos-
poridii sporii se formează pe tot
parcursul vieţii.
Aceste protozoare sunt
endoparaziţi la diverse specii de
animale,trăind în interiorul celule­
lor, ţesuturilor sau organelor, înde­
osebi la insecte.
2.3.4.2 Ordinul
Microsporidiile
(Microsporidia)
Sunt paraziţi microscopici intra-
celulari ai insectelor şi peştilor. Din
această grupă fac parte d o u ă sp ecii,
care de secole aduc pagube serici­
culturii şi apiculturii din diverse
ţări.
N o s e m a b o m b y c is - nosemoza
fluturelui de mătase, este un para­
zit intracelular care atacă viermele
de mătase în toate stadiile de me­
tamorfoză şi provoacă boala nu­
mită p e b r in a , denumită şiatrofie
parazitară, boală de pete sau nose-
moză. Larvele fluturelui de mătase
se infestează înghiţind sporii îm­
preună cu hrana. In intestin sporii,
prevăzuţi cu o capsulă urticantăm,
îşi proiectează filamentele. Apoi,
germenii tineri pătrund în celulele
epiteliului intestinal şi ulterior în
diferite organe ale larvei. Aici ele se
înmulţesc pe cale asexuată şi încep
să formeze spori. în caz dacă sporii
m Z oologia
ies în cavitatea intestinului, ei sunt
eliminaţi la exterior. Dacă larva este
puţin infestată şi nu piere (tabloul
clinic al larvelor puternic infestate
este apariţia petelor brune, după
care mor), atunci ea se transformă
în pupă din care va ieşi un fluture
infestat, care va şi depune ouă in­
festate.
N o s e m a a p is - al doilea repre­
zentant apropiat care provoacă d i-
a re ea n e a g ra la albinele mature.
Acest parazit trăieşte în celulele epi-
teliale ale intestinului albinelor, în
consecinţă ele mor în masă.
Ilustrul savant francez Louis
Pasteur a studiat această boală şi
a propus la finele secolului XIX o
metodă simplă de diagnosticare a
ouălor fluturelui de mătase infestate
de nosemă. După depunerea ouă­
lor se disecă femela şi masculul, se
pisează cu stilul în mojarul cu apă
şi din pasta obţinută se iau probe
care se studiază sub microscop. în
caz de depistare a sporilor de Nose­
ma, insectele suntnimicite. Daca nu
se depistează, albinele se consideră
sănătoase.
2.3.5 Clasa Infuzorii
(I n fu s o r ia )
2.3.5.1 Caracteristica generală
Clasa Infuzoriilor cuprinde un
număr de circa 7000 de specii de
Protozoare. Dimensiunile lor varia­ clee, unul este nucleul mare m a c r o -
ză în limite de la 30-40 pK până la n u c le u l şi altul sau mai mulţi sunt
un milimetru şi mai mult. în toată m ic r o n u c le e . Macronucleul dirijează
încrengătura animalelor unicelula- procesele trofice, micronucleul(ii)
re ele se disting printr-o structură joacă rolul principal în procesul se­
mai complexă. Deci sunt cele mai xual.
evoluate protozoare şi se caracte­ d) Forma specifică a procesu­
rizează prin cel mai înalt grad de lui sexual, produs în timpul unirii
diferenţiere a corpului. doi câte doi a indivizilor, este aşa-
Astfel particularităţile distincti­ numita co n ju g a re , în timpul căreia
ve ale infuzoriilor sunt: are loc diferenţierea dintre nuclee;
a) Au forma corpului constantă; e) Au organe de atac şi apărare
b) Ca organite de mişcare ser­ - tr ic o c is te .
vesc cilii;
2.3.5.2 Particularităţile
c) Dispun de cel puţin două nu-
morfofiziologice
Formele corpului la infuzorii
sunt extrem de variate, predomină
cea ovală (fig.2.6). Cercetările efec­
tuate cu microscopul electronic le
arătă corpul acoperit cu o membra­
nă bistratificată, acoperită la exte­
rior cu numeroşi cili. Numărul lor
poate fi foarte mare. De exemplu la
parameci atinge cifra de 10-15 mii.
La interior, citoplasmă infuzorii­
lor este diferenţiată în două straturi:
extern, numit e c to p la s m a şi intern -
e n d o p la s m a . în ectoplasmă, pe stra­
tul adiacent peliculei (membranei)
este situat un strat de organite sub
formă de bastonaşe scurte, numite
Fig. 2.6 Infuzoria pantofiorul: tric o c iste . în caz de iritare a parame­
l-cili; 2-vacuole digestive; 3-micronucleusul; ciului, tricocistele ca organe de apă­
4-gura; 5-esofagul; 6-prestomacul; 7-vacuola
pulsativă, rezervorul şi canalele radiale; 8-ma-
rare îşi scot în afară un fir lung, care
cronucleusul; 9-tricociste. se înfige în corpul duşmanului sau
Z oologia
al parazitului. Se presupune că acest
efect mecanic este însoţit de elimi­
narea unor substanţe toxice, dat fi­
ind faptul că are loc o acţiune para-
lizatoare asupra animalelor atacate.
Nutriţia. La exterior, în zona
centrală a corpului apare o mică
invaginare, numită “c a v ita te a b u ­
ca lă ”- p e r is to m u l. în această regi­
une are loc o diferenţiere a cililor,
formând un aparat ciliar complicat,
care îndeplineşte funcţia de îndrep­
tare a hranei spre peristom.
Majoritatea infuzorilor se hră­
nesc cu bacterii şi diferite particu­
le organice mici. La aceste animale
peristomul este deschis permanent,
iar aparatul ciliar peristomatic lu­
crează încontinuu pompând hrana
în cavitatea bucală, după care ea
nimereşte în aşa-numitul c ito fa -
rin g e. Hrana înghiţită nimereşte în
endoplasmă, unde este digerată. La
fundul citofaringelui în endoplas­
mă se formează nişte picături denu­
mite v a c u o le d ig estiv e. La momen­
tul când vacuola se umple cu hrană,
se desparte de citofaringe şi este
dusă de fluxul endoplasmatic prin
tot corpul. Pe parcursul migrării are
loc digerarea hranei sub acţiunea
fermenţilor endoplasmatici.
Excreţia. Resturile de hrană
nedigerată sunt eliminate în afară
printr-un orificiu situat.de regulă,în
partea posterioară a corpului, nu­
mit por excretor sau c ito p ro c t.
Majoritatea infuzorilor dispun
de v a c u o le p u ls a tiv e , la care ade­
ră ca n a lele c o le c to a re situate radial
(5-7) în jurul lor. Lichidul eliminat
se adună în citoplasmă canalelor
colectoare, în urma contractării îşi
transmite conţinutul în rezervorul
central, legat printr-un canal subţire
cu mediul înconjurător. Prin aceste
mecanisme infuzorii îşi realizează
funcţia de excreţie şi mai ales îşi re­
glează presiunea osmotică.
Respiraţia. Majoritatea infuzo­
rilor pot sa trăiască în condiţii cu
prezenţă foarte diferită a oxigenu­
lui. Astfel, parameciul iubitor de 0 2
poate vieţui în condiţii unde sunt
doar urme de oxigen. Bineînţeles
Fig. 2.7. Infuzorii cu carapace din rumenul
rumegătoarelor.

m Z oologia
că în aceste cazuri are loc şi schim­
barea caracterului metabolic. Mai
mult, unele specii parazitare popu­
lează compartimentele anterioare
ale stomacului animalelor rume­
gătoare, trăind numai în baza pro­
ceselor metabolice de scindare an-
aerobă, iar 0 2-ul pentru ele chiar
devine toxic.
Sensibilitatea. După cum s-a
menţionat, la infuzori apar organi­
te speciale de apărare şi de contact
cu factorii mediului înconjurător. E
vorba de tricociste.
înmulţirea. Infuzorilor le este
caracteristică atât înmulţirea asexu­
ată, cât şi cea sexuată (conjugaţia).
La reprezentanţii acestei clase re­
producerea asexuată este succedată
de cea sexuată, care revine periodic.
în m u lţir e a a s e x u a tă are loc prin
divizarea în două a infuzorului. în
cazul dat procesul are loc în felul
următor. Iniţial începe divizarea
celor două nuclee şi a citoplasmei.
Apoi pe corpul animalului apare
o strangulaţie transversală care.m
adâncindu-se mereu, în cele din
urmă formează doi infuzori-fiice, ce
se despart unul de altul. Organitele
care lipsesc se formează pe parcurs
concomitent la ambii descendenţi.
în c a z u l în m u lţir ii s e x u a te doi in­
divizi se unesc temporar în perechi,
ceea ce poartă denumirea c o n ju ­
g a re.Ei se alătură unul de altul cu
părţile ventrale. în anumite locuri
ale contactului membrana se di­
zolvă şi indivizii conjugali se unesc
printr-o punte protoplasmatică. în
această stare la indivizii conjugaţi se
produc modificări morfofiziologi-
ce. De constatat că larealizarea aces­
tui proces, deci a actului sexual nu
participă macronucleele. Ei dege­
nerează şi sunt absorbiţi în citoplas­
mă. Cât priveşte micronucleul de la
ambii conjugaţi, el la fiecare individ
se divide în două şi ca rezultat al
acestei divizări rezultă patru nuclee,
dintre care trei se reabsorb, iar unul
rămâne. Nucleul rămas se divide
din nou. Cei doi nudei rezultaţi în
urma acestei diviziuni se deosebesc
unul de altul prin aceea căunul este
imobil (staţionar), iar altul mobil.
Nucleii mobilimigratori ai ambilor
conjugaţi se apropie din partea pro­
toplasmatică care uneşte conjugaţii,
după care are loc schimbul nucle­
elor migratori între ei. Apoi ei se
contopesc cu nucleul staţionar.
Importanţa practică. Infuzo-
rii liberi joacă un rol însemnat în
lanţurile trofice ale bazinelor de
apă, nutrindu-se cu bacterii şi unele
alge. La rândul lor ele însăşi servesc
ca bază nutritivă pentru multe ver­
tebrate, mai ales e vorba de alevinii
multor specii de peşti şi îndeosebi
Z oologia
 ai crapului.
O atenţie deosebită trebuie acor­
dată infuzoriilor cu modul de viaţă
parazitar (cca. 120 de specii). Multe
specii parazitează la peşti. Se întâl­
nesc şi la om în intestinul gros. Ast­
fel, infuzoriul B a la n tid iu m coli pro­
voacă colita de o formă grea, care
necesită o tratare de lungă durată.
Ciclul vital a acestui parazit este
legat de schimbul de gazde, pen­
tru om,de regulă, sursă de infectare
sunt porcinele, la care parazitează
în intestinul gros.
Un interes deosebit prezintă şi
manifestarea unor specii de infu-
zorii în relaţii biologice de tip sim­
biotic cu alte animale vertebrate
(mamifere). Este vorba de infuzo-
riile din familia O p h ry o s o le c id a e al
căror mediu de viaţă este conţinutul
din prestomacele animalelor rume­
gătoare (fig.2.5). Ele sunt acoperite
cu o carapace groasă, de aici şi de­
numirea de in fu z o r ii cu ca ra p a ce.
Eü Z oologia
Aceste infuzorii prezintă un model
superlativ de simbioză. Activitatea
lor constă în faptul că anume aceas­
tă familie de infuzorii şi numai ea
devine vectorul principal al scin­
dării furajelor animalelor rumegă­
toare, ce le permite de a se hrăni
cu celuloză. La moment nu sunt
cunoscuţi fermenţi apţi de a scinda
celuloza, care constituie hrana de
bază a rumegătoarelor. în aşa fel s-a
constatat că la vacile sănătoase într-
un lcm3 de conţinut al prestoma-
celui se conţin circa 2 milioane de
infuzorii. Şi ca dovadă a simbiozei
dintre infuzorii şi animalele rume­
gătoare, dacă se obţine o sterilitate
perfectă a tubului digestiv la anima­
lul rumegător, după primirea hranei
procesele digestive nu se manifestă
şi animalul este sortit pieirii. Aceste
infuzorii pătrund în tractul digestiv
cu hrana. La moartea lor ele devin
o sursă proteică pentru animalul
respectiv.
 III. în c r e n g ă t u r ă s p o n g ie r ii
(Spongia sau P orifera)
3.1. Caracteristica generală din punct de vedere structural ca un
Spongierii sunt un grup de ani­ strat gelatinos de spongină, poziţionat
male nevertebrate, aparţinând în­ între două straturi externe de celule.
crengăturii Porifera. Acestea sunt Deşi acestea posedă structuri
primele animale pluricelulare apă­ care îi permit clasificarea ca animale,
rute pe Pământ, totodată si cele spongierii nu posedă celule capabi­
mai simple. Denumirea de spon- le de diferenţiere şi specializare. Pe
gieri vine de la substanţa din fibre lângă această particularitate, spongi­
cornoase numită spongină, care se erii nu posedă nici sistem nervos, di­
găseşte între cele două straturi de ce­ gestiv, circulator ori excretor, majo­
lule şi formează scheletul buretelui. ritatea funcţiilor necesare vieţii fiind
Acestea sunt organisme animale asigurate de puţinele tipuri de celule
pluricelulare care au corpul format specializate existente şi de circuitul
din un număr variabil de pori şi sis­ apei în cadrul acestora.
teme canaliculare dezvoltate pe un Reprezentanţii acestei încren­
schelet direct amplasat în mediul ma­ gături sunt vietăţi acvatice într-o
rin, pe fundul căreia aceştia prolife­ proporţie covârşitoare marine, dar
rează. Structura lor poate fi rezumată există şi specii de ape dulci. Duc un
mod de viaţă sedentar, fixându-se pe
A B C diferite obiecte bentonice.
Fauna modernă cunoaşte apro­
ximativ 10000 de specii de spongi­
eri. Dimensiunile corpului variază
de la câţiva milimetri până la 1,5 m
înălţime.
Structura. Spongierii sunt ani­
male asimetrice sau radial simetrice.
Ei nu formează ţesuturi şi organe
adevărate, corpul lor prezintă un
amestec din diverse celule care înde­
plinesc anumite funcţii.
Spongierii au aspectul de cupă
Fig. 3.1. Diferite tipuri de spongieri sau sac, fixat cu baza de substrat,

Z oologia
m
iarla capătul opus având un orificiu
numit g u r ă sau o sc u l (fig. 3.1). întreg
corpul spongierilor este străbătut de
pori foarte înguşti în diametru, care
pornesc de pe suprafaţa corpului
spre cavitatea internă, numită gas-
trală.
P ere ţii c o r p u lu i sunt alcătuiţi
morfologic din trei straturi: e x te r n ,
numit dermal (e c to d e r m ) şi intern
( e n d o d e r m ). între aceste două stra­
turi se află m ezo g le e a , care prezintă
un strat de substanţă astructurată
ce conţine diferite elemente celula­
re. Majoritatea spongierilor au me­
zogleea foarte îngroşată.
C a n ic u le le p o rife re trec prin
pereţii corpului spongierilor, se des­
chid la suprafaţa lui şi formează aşa-
numitele p o ro c ite .
Există mai multe forme de spon-
gieri. Cea mai simplă este a sc o n u l
(fig. 3.1, A). Dar această formă este
trecătoare, caracteristică numai in­
divizilor tineri. Dezvoltarea ontoge-
netică (individuală) duce la apariţia
formei sic o n (fig. 3.1, B), iar în caz
de continuare ulterior apare cea mai
complicată formă - le u c o n u l (fig. 3.1,
C). Complexitatea structurii ana­
tomice se datorează formării mai
multor camere paragastrale ce co­
munică între ele prin sistemul cani­
cular (fig. 3.1, C). în aşa fel cavitatea
paragastrală din interiorul formelor
Z oologia
sico n şi a sc o n se divizează în camere
mai mici. Din această cauză comu­
nicarea între ele (la le u c o n ) are loc
prin intermediul canalelor aferente,
îndreptate de la suprafaţa corpului
spre compartimentele flagelate, şi
din canalele eferente, care asigură
comunicarea compartimentelor fla­
gelate cu cavitatea paragastrală.
Numărul compartimentelor fla­
gelate la spongierii de tip leucon este
enorm. De exemplu, la un spongi-
er cu dimensiuni relativ mici (de
tipul leucon), a cărui înălţime nu
depăşeşte 7 cm şi grosimea 1 cm,
numărul compartimentelor flage­
late depăşeşte 2 milioane. Numărul
canalelor aferente alcătuieşte cca. 80
de mii, iar al celor eferente - 5200.
E le m e n te le celulare. După cum
s-a menţionat, în componenţa cor­
pului spongierilor se găsesc diverse
elemente celulare. La exterior corpul
este tapetizat de celule epiteliale, la
interior stratul gastral este alcătuit
din celule speciale numite - hoano-
cite (var.: coanocite, choanocyte).
Structura acestor celule este de­
osebită. Ele au formă cilindrică, iar
din centrul capătului liber al celulei
iese în cavitatea paragastrală un fla­
gel lung, a cărui bază este înconju­
rată de un guleraş citoplasmatic (fig.
3.2). Ele participă la apucarea hranei
cu ajutorul flagelului şi digerarea
parţială a ei. îndeplinesc funcţia
hidrocinetică (formarea fluxului de
apă). Funcţia digestivă în mare parte
revine totuşi amebocitelor. în me-
zoglee se găsesc diferite elemente ce­
lulare. Din diversitatea lor fac parte
colencitele, care prezintă celule con­
junctive imobile de forma stelelor şi
îndeplinesc funcţia de sprijin.
A doua categorie de celule o con­
stituie scleroblastele, care formează
elemente scheletice numite sp icu le.
Scheletul spongierilor este alcătuit
din substanţe minerale (CaC03, Si02).
La spongierii cornoşi se întâlnesc fibre
cornoase care pot acumula până la 14
% de iod. în mezoglee se conţin celu­
le mobile, numite am ebocite. O parte
din amebocite participă la digerarea
hranei primite de la hoanocite. O altă
parte de amebocite, numite arheoci-
te, reprezintă celule nediferenţiate de
rezervă, care pot să se transforme în
toate celelalte tipuri de celule enu­
merate. Ele pot genera celule sexuale.
Cercetările moderne au demonstrat
<•
Fig. 3.2. Diferite tipuri de structură a spongie­
rilor:
l-pori; 2-camere cu flageli; 3-oscul;
Săgeţile indică direcţiile flu xului de apă în cor­
pul spongierului.
o mare capacitate de transformare a
unor elemente celulare în altele, ceea
ce nu se observă la alte grupe de ani­
male pluricelulare (cu excepţia studii­
lor de ultimă oră asupra celulelor stern
la om). Aceasta denotă, că la spongieri
lipseşte diferenţierea reală a celulelor.
Hoanocitele endodermului pot
să piardă flagelul şi să se deplaseze
în mezoglee, transformându-se în
amebocite. Celulele ectodermale
se pot îngloba în mezoglee, dând
naştere amebocitelor.Toate acestea
în comun indică asupra structurii
primitive, proprii spongierilor.
3.2 Particularităţile
morfofiziologice
Locomoţia. Precum s-a menţionat,
toţi spongierii duc un mod de viaţă se­
dentar, fixându-se cu baza lor pe di­
verse substraturi bentice.
Nutriţia.
> Dacă în mediul încon-
jurător în care cresc spongierii se v-a
adăuga o picătură de tuş, v-om pu­
tea observa că particulele de tuş sus­
pendate, împreună cu fluxul de apă
pătrund prin porii de la suprafaţa
corpului în interiorul lui prin canale
şi nimeresc în cavitatea paragastrală,
de unde prin oscul sunt eliminate în
exterior. Această experienţă arată ca­
lea apei şi a particulelor mici de hra­
nă prin corpul spongierului. Acest
flux de apă din interiorul spongie-
Z oologia
H

Fig. 3.3. Structura corpului la spongieri:
I-secţiunea peretelui; IJ-diferite form e de spicule
de spongieri:
l-celule ce acoperă corpul spongierilor şi tapeti-
zează caniculele; 2-celule hoanocite; 3-ovocitul
în mezoglee; 4-scleroblast cu spicula în me­
zoglee; 5-canicul; 6-celulă stelată.
rului se formează în timpul mişcării
flagelilor care tapetează (aştern)
compartimentele flagelate. S-a ob­
servat că flagelii hoanocitelor pom­
pează apă într-o singură direcţie şi
anume de la compartimentele flagel
ate spre cavitatea paragastrală.
Volumul apei filtrate prin corpul
spongierului este foarte mare. Spon-
gierul cu dimensiunile deja indicate
mai sus (7 cm înălţime) filtrează prin
corpul său în decurs de 24 de ore 22
litri de apă. S-a observat că apaes-
te aruncată prin oscul la o distanţă
de 25-50 cm. Celulele hoanocite cu
ajutorul flagelului apucă particulele
mici de hrană suspendate în ea şi
m Z oologia
le înglobează, formând mai departe
v a c u o la d ig e stiv ă (ca la protozoare),
unde şi are loc digestia intracelulară,
iar o parte din hrană este transmisă
amebocitelor din mezoglee.
Excreţia. La spongieri are loc
prin toată suprafaţa amebocitelor.
Sensibilitatea. Numeroasele
experienţe executate pentru depis­
tarea excitabilităţii la spongieri s-au
soldat cu eşec. Un exemplu: dacă
am străpunge corpul unui spongier
cu un corp metalic incandescent,
reacţia din partea animalului la acest
iritant supra-puternic ar fi nulă. Lip­
sa excitabilităţii este o dovadă evi­
dentă a inexistenţei sistemului ner­
vos la spongieri.
Respiraţia. La spongieri
respiraţia este difuză, prin toată
suprafaţa corpului.
înmulţirea. La spongieri
înmulţirea este atât sexuată, cât şi
asexuată prin înmugurire. în acest
caz pe suprafaţa spongierului apare
o proeminenţă (mugur) în care pe
măsura dezvoltării se formează toate
componentele, la capăt se dezvoltă
un oscul. Devierea de la regulă se
întâmplă foarte rar, ca rezultat spon-
gierii formează colonii.
Speciile de apă dulce se înmulţesc
printr-un mod deosebit, numit în­
mugurire internă. Aceasta are loc
în timpul iernii, vara ei se înmulţesc
prin înmugurire obişnuită.
Majoritatea spongierilor sunt or­
ganisme hermafrodite, însă sunt şi
organisme unisexuate. La ultimele
celulele sexuale se formează în ame-
bocite (arheocite) şi se localizează
în mezoglee. Spermatozoizii trec în
sistemul canicular şi ies prin oscul,
pătrund cu ajutorul fluxului de apă
în alţi indivizi.
Toţi spongierii se caracterizează
printr-un grad înalt de regenera­
re. în caz de înlăturare a unei părţi
a corpului, are loc regenerarea ei.
Paradoxal, dar este fapt - dacă un
spongier este fărâmiţat omogen la
nivel celular, materia obţinută poate
regenera organismul unitar iniţial.
Ecologia. Majoritatea spongi­
erilor se întâlnesc în apele zonelor
tropicale şi subtropicale, însă popu­
lează şi zonele subarctice şi arctice.
De regulă, vieţuiesc la adâncimi nu
prea mari (până la 500 m), însă au
fost întâlnite specii de spongieri şi la
cele mai mari adâncimi - de 11 km
(zona abisală) a oceanului. în marea
lor majoritate sunt fixaţi pe rocile
de munte, ceea ce este determinat
de modul lor de nutriţie. Se întâl­
nesc pe rocile cu nămol, pe litoral şi
sunt supuşi fluxului şi refluxului. La
spongierii de la adâncimi mari sche­
letul este silicios (dur), însă foarte
fragil. Cei de pe litoral au un schelet
elastic (spongieri cornoşi).
Sunt specii de spongieri, care
convieţuiesc cu diferite organisme,
formând relaţii de comensualism, în
care folosesc reciproc resturile de hra­
nă unul de la celălalt. Bunăoară, co­
loniile de spongieri marini servesc ca
locuinţă pentru multe specii de never­
tebrate: viermi inelaţi, crustacee, echi-
noderme şi altele. Spongierii la rândul
lor se fixează foarte des pe alte orga­
nisme, chiar şi pe cele mobile (crus­
tacee, moluşte, gastropode şi bivalve).
Pentru unele specii de spongieri
este caracteristică simbioza intra-
celulară cu alge monocelulare verzi
(zoolarele), roşii, care servesc drept
sursă suplimentară de oxigen.
Importanţa practică. în unele
ţări sudice spongierii cu schelet cor-
nos se cultivă special. Scheletul lor
se foloseşte cu succes în cosmetică
şi în scopuri tehnice. Există date că
deja în Grecia antică scheletul spon­
gierilor se folosea ca burete pentru
igiena corpului, ba chiar în calitate
de “hârtie igienică”. Ei se cultivă în
mările Mediterană, Roşie, Carai-
belor, în Golful Mexic. Cultivarea
industrială a spongierilor sticloşi se
practică în Japonia, producând pe
baza lor bijuterii şi suvenire.
Posibil că o valoare deosebită
practică spongierii o au ca biofiltra-
tori ai bazinelor de apă.
Z oologia
 IV. î n c r e n g ă t u r ă c e l e n t e r a t e
(C oelen tera ta )
4.1 Caracteristica generală tacule cu ajutorul cărora, dat fiind
E c o lo g ia . Reprezentanţii aces­
tei încrengături sunt în exclusivi­
tate animale acvatice, majoritatea
răspândite în apele maritime. Se
cunosc aproximativ 9000 de specii.
Dispun de simetrie de tip radiar.
Adică se deosebeşte axa longitudi­
nală principală, în jurul căreia radi­
ar sunt situate diferite organe. După
forma de viaţă pentru celenterate
sunt caracteristice: p o lip u l şi m e ­
d u z a . Polipii duc un mod de viaţă
sedentar; fixându-se cu partea pos-
terioară de substrat, meduzele sunt
animale libere (înotătoare).
S t r u c t u r a . Celenteratele sunt
animale diploblastice, adică pe par­
cursul dezvoltării individuale la
ele se formează numai două foiţe
embrionare: ec to - şi e n d o d e r m u l,
observate foarte bine la animalele
adulte, între ele se găseşte un strat
gelatinos numit m e zo g le e , sau o la­
melă subţire de sprijin.
Celenteratele au o organizare
simplă, forma corpului este asemă­
nătoare unui sac deschis la un capăt.
In cavitatea sacului tapetizat cu en­
doderm are loc digestia hranei, iar
însăşi spaţiul ei serveşte în calitate
de gură. Orificiul bucal este încon­
jurat de un număr anumit de ten­
EÜ Z oologia
faptul că celenteratele sunt animale
răpitoare, ele apucă hrana. Hrana
nedigerată se elimină din cavitate
prin acelaşi orificiu bucal.
Dimensiunile corpului celen-
teratelor variază în limite mari, de
la câţiva milimetri (hidrele), până
la câţiva metri (18 m - unele spe­
cii de meduze oceanice). Parţial
diferă şi culoarea lor. Meduze­
le înotătoare,de regulă, au corpul
transparent, albăstrui sub fundalul
apei.
La exterior corpul celenteratelor
este acoperit cu un strat de ecto-
derm. în componenţa intră diverse
tipuri de celule specializate. Celulele
e p ite lia l-m u s c u la re conţin miofibrile
şi au proprietatea de a se contracta.
Contracţia lor provoacă micşorarea
dimensiunilor corpului. Pe suprafaţa
corpului, tentacule şi în jurul apara­
tului bucal într-un număr mai mare
sau mai mic sunt împrăştiate celulele
u rzic ă to a re , care servesc ca receptori
senzitivi ce recepţionează iritanţii
din mediul înconjurător. Acestor
celule le revine rolul de apărare, cât
şi de atac răpitor, de imobilizare şi
ucidere a prăzii. La suprafaţă aceste
celule dispun de un perişor senzitiv,
iar înăuntru se află câte o capsulă, ce
 conţine un flagel în formă de spirală.
La un mic contact cu perişorul sen­
zitiv, celula aruncă din capsulă firul
urzicător. El se înfige în corpul pră­
zii unde introduce substanţe toxice,
provocând paralizia şi arsuri jert­
fei. De acesta v-aţi putut, probabil,
convinge fiind la odihnă pe litoralul
mării, având contact cu meduze ur­
zicătoare. Fiecare celulă urzicătoare
poate arunca flagelul doar o singură
dată.
4.2 Particularităţile
morfofiziologice
Schimbarea
S is te m u l m u s c u la r .
formei corpului la polipi se produce
în urma contracţiei celulelor epite-
lial-musculare ale ecto- şi endoder-
mului. Meduzele execută mişcări
mai complicate, condiţionate de
unele fibre musculare deosebite, si­
tuate în mezoglee, în majoritate pe
perimetrul tubului.
în ectoderm mai sunt localizate
celulele nediferenţiate - in te rstiţia le .
Ele generează celule sexuale şi ce­
lule urzicătoare. Tot aici se situea­
ză şi celulele nervoase sub formă
de stele, care se leagă între ele prin
excrescenţe şi formează o plasă ner­
voasă subepitelială. O asemenea
strictură morfologică poartă denu­
mirea de s is te m n e r v o s d ifu z (cel mai
primitiv sistem nervos) (fig.4.2).
O Z oologia
N u t r i ţ i a . Reprezentanţii încren­
găturii Celenteratelor dispun de di­
verse organe digestive, însă comun
este că cavitatea gastrula se termi­
nă orb, deoarece lipseşte orificiul
anal. La hidre orificiul bucal duce
direct în cavitatea gastrală, tapeti-
zată de endoderm. însă majoritatea
speciilor au orificiul bucal urmat
de esofag, ce duce în cavitatea gas­
trală. Polipii coralieri au în această
cavitate p e r e ţi d e s p ă rţito r i, aşezaţi
radiar, sporind astfel suprafaţa in­
testinului. Din cavitatea gastrală a
meduzelor sunt distribuite radiar
prin tuburi, canale cu deschidere în
canalul aşezat pe întreg perimetrul
tubului. Sistemul digestiv este tape-
tizat de endoderm, aici sunt locali­
zate celulele digestive şi se produce
digestia. La celenterate, de rând cu
digestia celulară, se înregistrează
şi cea gastrală. Celulele d ig e stiv e
localizate în endoderm elimină su­
curi digestive şi contribuie digerării
parţial şi în cavitatea gastrală.
E x c r e ţia . Funcţia excretoare o
exercită atât epiteliul endodermu-
lui, cât şi ectodermul. Hrana nedi­
gerată rămasă în cavitatea gastrală,
prin contracţiile celulelor epitelial-
musculare ale ambelor ţesuturi, este
aruncată prin gură în exterior.
S is te m u l n e r v o s . La polipi acest
sistem poartă un caracter difuz,
care precum s-a menţionat, are for­
mă de împletituri. La meduze el este
ceva mai complex, fapt legat de un
mod de viaţă mai activ. Sistemul lor
nervos se complică datorită faptului
că la meduze apare un inel nervos
pe perimetrul umbrelei, cu forma­
rea unor ganglioni nervoşi lângă
ropalii (ochi) şi statocite.
O r g a n e le d e s i m ţ . în lumea ani­
mală acestea apar pentru prima dată
la celenterate şi firesc că poartă un
caracter primitiv. La meduză sunt
mai bine dezvoltate, pe perimetrul
umbrelei ele există sub forma orga­
nelor de echilibru - s ta to c ite şi r o p a ­
lii. Se mai disting de asemenea celu­
le senzitive localizate pe tentacule şi
în jurul gurii.
O r g a n e le d e r e s p ir a ţie . La ce­
lenterate ele lipsesc, prin urmare ele
respiră difuz prin toată suprafaţa
corpului.
î n m u lţi r e a . La celenterate are loc
atât pe cale asexuată, prin înmugu­
rire şi sexuată. Cea mai mare parte
a speciilor din încrengătura celente-
ratelor sunt animale unisexuate, dar
există şi hermafrodite. La hidrozoa-
re produsele sexuale se formează în
ectoderm, la celelalte celenterate - în
endoderm.
D e z v o lta r e a . în cazul înmulţirii
asexuate pe corpul animalului din
ectoderm apare mugurele. Acesta
creşte în dimensiuni, se transformă
într-un pilon cu cavitate în centru.
Pe cursul dezvoltării ulterioare se
formează toate componentele mor­
fologice, după care noul organism
se desprinde de cel mamă şi trece la
viaţa de sine stătătoare.
în cazul dezvoltării sexuate apa­
re stadiul de larvă, numită p la n u la .
Celulele sexuate maturizate ies din
gonade, apoi străbat ectodermul
şi apar în mediul înconjurător. Fe­
cundarea şi dezvoltarea are loc în
afara organismului matern, planula
este acoperită cu cili ce-i permit să
înoate liber o anumită perioadă de
timp, apoi ea se lasă la fund, unde
se fixează cu capătul anterior. La ca­
pătul opus are un orificiu ce leagă
cavitatea gastrală cu mediul încon­
jurător. Astfel apare orificiul bucal,
pe marginea căruia se dezvoltă o
coroniţă de tentacule şi planula se
transformă într-un mic polip.
La polipi are loc alterarea
generaţiilor.
4.3 Sistematica celenteratelor
încrengătura Celenteratelor se
împarte în 3 clase:
1. Hidrozoare (H y d r o z o a );
2. Scifozoare (S c y p h o z o a );
3. Polipii coralieri (A n t h o z o a ).
Z oologia
m
 4.3.1 Clasa Hidrozoare
(H y d ro zo a )
4.3.1.1 Caracteristica generală
Reprezentanţii acestei clase sunt
forme unitare şi coloniale, a căror
dimensiuni ale corpului variază de
la lcm la hidra de apă dulce, până
la 10 m la sifonofori. Prioritar tră­
iesc în mări şi oceane, mai puţine
specii în apele dulci. Pentru speci­
ile din clasa dată este caracteristică
lipsa esofagului, iar orificiul bucal
duce direct în cavitatea gastrală.
Ectodermul şi endodermul se con­
tractă numai pe perimetrul gurii.
Cavitatea gastrală este lipsită de
p e r e ţi d e s p ă r ţito r i. Produsele sexua­
le (ovulele şi spermatozoizii) se for­
mează în ectoderm.
4.3.1.2 Particularităţi
morfofiziologice
Să studiem particularităţile
morfofiziologice ale hidrozoarelor
pe baza unuia din cei mai simpli
polipi - h id r a (fig.4.2).
în componenţa corpului hidrei
deosebim patru părţi distincti­
ve: partea orală cu orificiul bucal,
anturat cu tentacule (6-12), care
depăşesc cu mult lungimea corpu­
lui, corpul asemănător cu un săculeţ
alungit, iar la capătul posterior este
talpa, cu ajutorul căreia se fixează
de substrat. Mezogleea la hidro-
El Z oologia
zoare reprezintă un strat subţire de
sprijin. în ea sunt localizate celule­
le nervoase şi terminaţiile celulelor
epitelial-musculare. Printre celulele
epitelial-musculare la hidrozoare se
situează unele celule intermediare,
numite in te rstiţia le . Ele generează
celule sexuale şi urzicătoare, numi­
te c n id o b la ste , sub celulele epitelial-
musculare se situează cele nervoa­
se, care formează sistemul nervos
difuz.
Corpul hidrei,de regulă, este de
culoare maro, dar se întâlnesc de
culoare verde-aprinsă, condiţionat
de simbioza între aceste animale cu
algele unicelulare verzi - hlorela. Ac­
tul de locomoţie se manifestă prin
alunecare domoală sau prin “ros­
togolire” de pe un pol al corpului
pe altul. Tentaculele, după cum s-a
menţionat în număr de 6-12, sunt
mobile şi depăşesc lungimea corpu­
lui. Cu ajutorul acestora hidra reţine
prada - crustacee inferioare (dafnii,
ciclopi), infuzorii, rotifere şi alte or­
ganisme mici ce formează în mare
parte planctonul din mediul acvatic.
Hidrozoarele se înmulţesc atât
pe cale asexuată (înmugurire), (vezi
p.___), cât şi sexuată. Prin înmuguri­
re hidra se înmulţeşte în timpul verii,
iar toamna odată cu scăderea tem­
peraturii, ea trece la înmulţirea se­
xuată. Pe suprafaţa hidrei apar nişte
proeminenţe, cele situate în partea
anterioară a corpului formează celule
sexuale masculine - spermatozoizi,
iar cele amplasate aproape de talpă -
ovule. Spermatozoizii se maturizează
mai accelerat, părăsesc gonadele şi
purtaţi de fluxul de apă fecundează
oul aflat în ectoderm. Acesta începe
să se dezvolte încă la începutul toam­
nei, apoi se acoperă cu o membrană
densă şi trece în stare inactivă până
primăvara, când apa se încălzeşte şi
astfel dă naştere unei hidre noi.
Hidrele dispun de o capacita­
te enormă de regenerare. Chiar şi
dintr-o mică bucată din corpul ei
se regenerează rapid un organism
întreg.
La hidrozoarele marine viaţa
constă din alternarea regulată
a două generaţii, care se deose­
besc după morfologie şi modul de
înmulţire.

1 f
Fig. 4.2. Hidra
I - aspectul exterior; II - secţiune longitudinală; III - secţiune transversală; IV - secţiunea
unei porţiuni a corpului; V - celulă epitelial-musculară.
1 - ectodermul; 2 - endodermul; 3 - mezoglea (membrana bazală); 4 - cavitatea gastrală;
5 - celule epitelial musculare ectodermale; 10 - celule glandulare; 11 - orificiul bucal; 12 -
conul bucal; 13 - muguraşul; 14 - talpa; 15 - ovarul; 16-gonada masculină; 17 - tentacule.

Z oologia
 4.3.2 Clasa Scifozoare
{S cy p h o zo a )
4.3.2.1 Caracteristica generală
Meduzele scifoide se deosebesc
de cele hidroide printr-un nivel de
organizare mai înalt. Forma corpu­
lui se aseamănă cu cea a unui clopot
sau umbrelă, însă mult mai mari în
dimensiuni. De la câţiva centimetri
(.A u relia a u rita răspândită în mări duzelor.
şi oceane), până la 2 m în diametru
cum este, de exemplu, meduza polară
C ya n ea arctica, iar tentaculele ating
lungimea de 20-30 m. Masa corpo­
temului nervos şi ţesutului muscu­
lar care, în rezultatul contracţiilor
fibrelor determină constrângerea
umbrelei. Mai bine sunt dezvoltate
organele de simţ, organele sexuale
sunt situate în endoderm.
Ele se caracterizează printr-o
structură mai complicată a sistemu­
lui gastro-vascular. Este o particula­
ritate foarte importantă a scifome-
4.3.2.2 Particularităţile
morfofiziologice
Locomotia. Planând în stratu-
j

rală conţine peste 98 % apă. Corpul rile de apă, scifomeduzele se mişcă

este transparent, ceea ce constituie o în rezultatul, cum a fost menţionat,
adaptare protectoare foarte impor­ contracţiilor fibrelor musculare din
tantă. Unele meduze au culoare vie, umbrelă.
iar unele dintre ele luminează la întu­ Nutriţia. Majoritatea meduzelor,
neric, fiind fosforescente. fiind răpitoare se hrănesc cu animale
Fiind mai înalt organizate, la sci- nevertebrate mici planctonice (da-
fomeduze deja are loc formarea sis­ fnii, ciclopi). Gura pătrată este în-

m Z oologia
conjurată de patru lobi bucali. Apoi
urmează faringele scurt, care duce
în stomac. Canalele radiare (4-16),
care se ramifică pe perimetrul um­
brelei meduzei. între aceste 8 canale
neramificate mai sunt alte 8 canale
ramificate care şi ele se unesc cu cel
inelar. Toate aceste sisteme de canale
sunt tapetizate cu celule vibratile în­
zestrate cu cili. Mişcarea acestor cili
determină un curent permanent de
apă în care se conţine hrană. Specific
este faptul că prin canalele nerami­
ficate hrana este dusă de la stomac
spre canalul inelar, iar prin cele ra­
mificate - în direcţia opusă. Astfel
prin sistemul de canale gastrale are
loc aprovizionarea cu hrană a în­
tregului corp al meduzei şi desigur,
aprovizionarea lui cu oxigen.
Excreţia. Eliminarea produselor
de dezasimilaţie din corpul medu­
zelor are loc prin canalele gastrale
ramificate.
Respiraţia. Aprovizionarea cu
oxigen se realizează cu ajutorul ca­
nalelor care conduc curentul de apă
cu oxigenul dizolvat în ea.
Sistemul muscular. Cele mai
dezvoltate fibre musculare, precum
şi nivelul de concentrare a lor se
observă în ectodermul părţii supra-
umbrelare şi al marginii umbrelei.
Sistemul nervos este analogic
celui muscular în ceea ce priveşte
dezvoltarea şi concentrarea lui. El
este prezentat mai puternic de in e ­
lu l n e r v o s situat pe perimetrul um­
brelei.
Organele de simţ sunt prezen­
tate de aşa-numitele c o r p u s c u le
m a r g in a le sau ro p a lii. în fiecare
ropalie.de regulă, există un sta to c it.
Numărul lor este egal cu numărul
canalelor ramificate.
Organele genitale. Scifomedu-
zele, de regulă, sunt animale uni-
sexuate. Glandele genitale sunt în
număr de patru.
Reproducerea şi dezvoltarea.
Produsele sexuale (ovulele şi sper­
matozoizii) sunt eliminate în siste­
mul canalelor gastrovasculare, apoi
în stomac şi în cele din urmă prin
gură în mediul înconjurător. Fecun­
darea şi dezvoltarea ouălor are loc
în mediul acvatic. Din zigotă apare
larva specifică majorităţii Celente-
ratelor, numită p la n u la .
Importanţa practică. După cum
s-a menţionat, majoritatea medu­
zelor sunt animale răpitoare care
prind prada cu ajutorul tentaculelor.
Ca animale pur acvatice şi luând în
consideraţie modul de nutriţie, ele
intervin ca biofiltratori ai mediului
acvatic.
Deşi lipsesc date convingătoare,
există presupuneri că unele popoa­
re din regiunea insulară Oceania fo-
Z oologia
 losesc meduzele în alimentaţie.
Cu ajutorul organelor de simţ
scifomeduzele percep cele mai mici
schimbări ale presiunii atmosferice
care, de regulă, duc la schimbarea vre­
mii. După principiul de funcţionare a
acestor organe biologice, inginerii au
construit un aparat, cu ajutorul căruia
se poate prevedea schimbarea timpu­
lui în atmosferă şi a preveni perico­
lul pentru navigaţia vaselor, a facilita
traficul maritim. Deci este vorba de
bionică (folosirea particularităţilor
morfofiziologice în tehnică).
4.3.3 Clasa Polipii coralieri
(Anthozoa)
4.3.3.1 Caracteristica generală
Antozoarele sau polipii coralieri,
sunt una din cele mai vechi grupe
de animale şi cea mai numerică
dintre Celenterate, întrunind peste
6000 de specii, din cele 9000 de Ce­
lenterate. Acestea sunt animale so­
litare sau coloniale, în exclusivitate
marine. Exemplu de formă solitară
servesc actiniile. Dimensiunile cor­
pului acestora ajunge până la lm.
Polipii coralieri se caracterizează
printr-o organizaţie mult superioa­
ră în comparaţie cu Hidrozoarele şi
Scifomeduzele, însă în structura lor
persistă şi caractere morfofiziologi­
ce comune.
El Z oologia
4.3.3.2 Particularităţile
morfofiziologice
Forma corpului polipilor co­
ralieri, de regulă, este cilindrică.
La polul oral este situată gura, care
poate avea formă ovală sau de fan­
tă. La polul aboral (opus, îndepărtat
faţă de gură), corpul polipilor soli­
tari formează o talpă cu ajutorul că­
reia se fixează pe substrat.
Scheletul. Unele specii de polipi
coralieri dispun de schelet care poa­
te fi de consistenţă cornoasă sau cal-
caroasă. El se formează în rezultatul
asimilării, extragerii substanţelor
minerale din mediul acvatic.
Sistemul muscular, este format
din fibre musculare situate în marea
lor majoritate în ectoderm. Fibre­
le musculare sunt de două tipuri:
longitudinale şi inelare, ceea ce le
permite polipilor să se contracte în
formă de ghemuleţ compact.
Nutriţia.
» Gura, indiferent dacă e
ovală sau în formă de fantă, nu duce
direct în cavitatea gastrală, ci în tubul
faringian. Forma gurii o determină
şi pe cea a faringelui. Aşadar, forma
ovală face ca faringele sa fie turtit
(aplatizat). El dispune de celule cili-
ate speciale. Mişcarea cililor deter­
mină mişcarea apei în cavitatea gas­
trală, deci e vorba de cilii aşezaţi în
nişte formaţiuni numite jgheaburi (2
la număr), situate în faringe. Cilii din

aceste jgheaburi sunt numiţi sifono-
glite, ei determină direcţia torentului
de apă în cavitatea gastrală, pe când
cilii de pe celelalte părţi ale faringelui
împing apa în direcţia opusă.
Majoritatea polipilor coralieri
sunt animale de pradă. Uneori se
hrănesc şi cu animale destul de mari
(crustacee, viermi şi peşti mici).
Torentul de apă format apro­
vizionează corpul cu hrană şi oxi­
gen, precum şi elimină rămăşiţelor
obţinute în rezultatul digestiei. Fa-
ringele duce în cavitatea gastrală.
Excreţia se realizează cu ajuto­
rul curentului de apă format în ca­
vitatea gastrală spre gură.
Respiraţia. Polipii coralieri res­
piră cu ajutorul oxigenului dizolvat
în apă.
Sistemul nervos. Tot în ecto-
derm sunt situate şi celulele nervoa­
se care formează un tip de sistem
nervos difuz, asemănător cu cel al
hidrei şi al polipilor hidroizi.
Reproducerea şi dezvoltarea.
Antozoarele se înmulţesc atât pe
cale vegetativă, cât şi pe cale sexuată.
Spre deosebire de celelalte grupe de
celenterate, la ele lipseşte alternaţia
generaţiilor. R e p ro d u c e re a v e g e ta ti­
vă are loc prin înmugurire sau prin
diviziunea longitudinală a polipului.
R e p ro d u c e re a s e x u a tă este cauzată
de faptul că polipii coralieri au sexe
separate. La ambele sexe celulele se­
xuale se dezvoltă sub endoderm. Ce­
lulele sexuale maturizate cad în ca­
vitatea gastrală. Spermatozoizii sunt
expulzaţi în afară, iar ovulele rămân
în cavitatea gastrală şi fecundate. Tot
în această cavitate are loc dezvoltarea
de mai departe a oului fecundat din
care apare larva p la n u la , tipică pen­
tru celenterate. Prin orificiul bucal
larva iese în mediu înconjurător.
Răspândirea. Polipii coralieri
sunt răspândiţi prioritar în mările
tropicale, la adâncimi mici, mai rar
la adâncimea de peste 30 m. Ei sunt
adaptaţi la anumite condiţii de viaţă
(apă curată, salinitate mare, tempe­
ratura nu mai joasă de 20°C). Aces­
te criterii şi determină răspândirea
majorităţilor polipilor coralieri în
mările tropicale si subtropicale ale
Z oologia
Oceanului Pacific, Indian, în Marea
Roşie şi cea Mediterană etc. Mai pu­
ţini polipi coralieri trăiesc la altitu­
dini temperate şi chiar nordice, însă
spre deosebire de cei tropicali ei nu
formează recife.
Polipii tropicali ce fac recife, ocu­
pă teritorii foarte mari în scurt timp
şi cresc rapid. Spre exemplu pe o co­
rabie scufundată la ţărm, pe parcur­
sul a 65 de ani cât a stat sub apă, s-a
format o crustă de colonii de coral
groasă de 5 m. Coralii conţin calcar,
alge cu schelet calcaros, cochilii de
moluşte ş.a.
R e c ife le sunt de trei tipuri: m a r ­
g in a le , d e b a rie re şi in su la re sau a to ­
li. Cele marginale reprezintă rezul­
tatul activităţii coralilor în imediata
apropiere de ţărm, în zona fluxului
şi refluxului. Pe parcursul refluxului
coloniile de corali de diverse culori
(roşii, albastre, portocalii etc.) ră­
mân în contact cu aerul atmosferic
(dezvelite).
R ecifele d e b a rie ră sunt colonii
mult mai puternice. Ele sunt sepa­
rate de ţărm printr-o porţiune de
mare destul de adâncă. De exemplu
cel mai mare recif de barieră astăzi
e cel de pe coasta estică a Australiei,
ceea ce împiedică navigaţia, iar na­
vele, pentru a pătrunde în această
ţară sunt nevoite să-l ocolească din
partea de sud sau nord.
m Z oologia
Originea insulelor coraliere
(a to lilo r) este legată de scufunda­
rea diferitor părţi ale fundului mă­
rii sau oceanului, concomitent şi
prin creşterea calcarului coralier pe
vârful unor lanţuri muntoase sub­
marine care se înălţă aproape până
la suprafaţa apei. Numărul acestor
atoli este deosebit de mare în zona
tropicală a Oceanului Pacific.
Importanţa practică constă în
următoarele. Straturile calcaroase
ale recifelor coralieri adeseori for­
mează depuneri, care pietrificate
odată cu trecerea timpului, sunt
folosite ca material de construcţie
(piatra de calcar din carierele ţării)
şi ca îngrăşăminte minerale. Sche­
letele unor coralieri se folosesc ca
bijuterii.
în R e p u b lic a M o ld o v a e x istă u r m e
d e recife coraliere fo s iliz a te m ilio a n e
d e a n i în u r m ă , s e m n că te rito riu l
c â n d v a a f o s t su b a p e d e m a re. B u ­
n ă o a ră e vo rb a d e re n u m ite le to ltre
d in z o n a P r u tu lu i (ra io a n ele R â şca n i,
B ric e n i), ale r ă u lu i D ra g h işte şi altele,
c re â n d p e isa je d e u n p ito re sc d e o se ­
bit, cu a tra c ţie tu ristic ă p e n t r u lo c u ­
rile respective.
 V. î n c r e n g ă t u r ă v ie r m ii pl a ţ i
(P lathelm inthes)
5.1 Caracteristica generală tudinale). Această formaţiune îm­
Actualmente sunt descrise circa bracă tot corpul, dar nu se divide în
12 mii de specii. O mare parte din anumite fascicule musculare sepa­
ele trăiesc în ape marine, ape dulci rate. Datorită contractării elemen­
şi în soluri umede, însă majorita­ telor musculare au loc mişcările
tea speciilor parazitează la animale specifice viermilor plaţi -mişcările
şi om. O parte din viermii paraziţi „vermiforme”.
sunt în stare să afecteze grav sănăta­ 3) Spaţiul dintre organele inter­
tea omului, inclusiv până la cazuri ne este căptuşit de parenchim.
letale, mulţi viermi paraziţi aduc 4) Din cauză că viermii plaţi au
pagube considerabile sectorului zo­ un aparat digestiv extrem de pri­
otehnic prin provocarea a diverse mitiv corpul animalelor nu posedă
boli, unele dintre care pot duce la cavitate. Iar viermii care totuşi au
pieirea animalelor. cavitate,dispun de un intestin rami­
ficat ce se termină orb, iar orificiul
5.2 Particularităţi
j anal lipseşte. O grupă de viermi
morfofiziologice plaţi (cestode) în genere nu dis-
1) Viermii plaţi fac parte din punde organe digestive, substanţele
grupa de animale cu simetrie bila­ nutritive fiind absorbite prin toată
terală, cu forma corpului alungită şi suprafaţa corpului, prin osmoză.
aplatizată în direcţia dorsoventrală 5) Organele de excreţie prezintă
(formă de frunză, lamelă, panglică), un sistem canicular de tipul proto-
învelişul corpului şi straturile de fi­ nefridiilor. Canaliculele se ramifi­
bre musculare formează teaca mus- că şi se termină cu o celulă stelată
culo-cutanee, care constituie cavi­ cu un fascicul de cili. Acest sistem
tatea primară a corpului, căptuşită canalicular comunică cu mediul
cu o masă poroasă de celule numită extern printr-un orificiu excretor
p a r e n c h im , în care se află organele special situat în partea posterioară
interne. a corpului.
2) Pentru prima dată în lumea 6) Sistemul nervos prezintă un
animală apare sacul (teaca) mus- ganglion nervos şi cordoane ner­
culo-cutaneu, format din epiteliu şi voase ce pleacă de la el spre poste­
din fibre musculare (inelare, longi­ rior. Ele sunt unite prin comisuri
Z oologia
m
transversale. care duc un mod de viaţă liber. Sunt
7) Viermii plaţi nu dispun dea- cunoscute circa trei mii de specii.
parate circulator şi respirator. Populează apele din mări şi oceane,
8) Aparatul reproducător esteex- există şi specii dulcicole, setârăsc pe
trem de complex. Pe lângă g la n d e le fund sau pe plantele acvatice, duc o
g e n ita le acesta cuprinde de aseme­ viaţă bentonică. Se întâlnesc şi specii
nea: c o n d u c te s e m in a le şi p ă r ţ i a n e ­ care trăiesc în solurile umede. Sunt
x e ale aparatului genital, care asi­ animale de pradă.
gură celulele sexuale cu substanţe
5.3.1.2 Particularităţile
nutritive, precum şi a p a r a tu l c o p u -
la to r.
morfofiziologice
9) Viermii plaţi, în afarăde mici Viermii ciliaţi sunt animale de
excepţii, sunt animale hermafrodi­ dimensiuni mici, lungimea corpu­
te. lui variază între 0,2 mm şi până la
10) Viermii plaţi se dezvoltă prin peste 3,5 cm. Forma corpului este
metamorfoză, mai rar fără ea. foliacee, deoarece corpul este mult
aplatizat în partea dorsoventrală.
5.3 Sistematica viermilor Viermii ciliaţi manifestă mişcări
plaţi variate, determinate de prezenţa
Din încrengătura V ie r m ii p la ţi
fac parte 4 clase:
1) Viermii ciliaţi ( T u r b e lla r ia )
2) Viermii monogenetici (M o -
nogenea)
3) Viermii digenetici [D ig e n e a)
4) Cestodele (C e s to d a )
Notă. Unele manuale plasează
viermii m o n o - şi d ig e n e tic i într-o
singură clasă, numită Trematode
('T r e m a to d a ).
5.3.1 Clasa Viermii ciliati >

(T u r b e lla r ia )

5.3.1.1 Caracteristica generală Fig. 5.1. Diferite tipuri de viermi ciliaţi:

I - planaria de lapte;
Este unica grupă de viermi plaţi II - planaria cu mulţi ochi.

Z oologia
pe corp a unui strat de cili şi de lulară la viermii ciliaţi a fost pentru
contracţia musculară. prima dată descrisă de ilustrul sa­
Teacamusculo-cutanee. vant rus, având şi origini moldo­
Suprafaţa corpului este acope­ vene, Ilia Mecinikov în anul 1856.
rită cu un strat de epiteliu vibratil. în acelaşi context puţin mai târziu
Datorită mişcăriilorcililoranimalul a constatat că digestia intracelula-
se deplasează. Epiteliulconţine şi ră este larg răspândită la animalele
corpuscule lucitoare numite ra b d i- pluricelulare şi a descoperit că la
te, care exercită funcţia de apărare,
în învelişul viermilor ciliaţi se mai
conţin multiple celule gelatinoase,
unele elimină substanţe mucoase,
iar altele substanţe proteice otrăvi­
toare. întâlnind un animal de talie
mai mică, tulbelariatele îl acoperă
cu corpul său plat şi îl omoară prin
eliminări veninoase.
Aparatul digestiv. Sistemul di­
gestiv al viermilor ciliaţi, de regulă,
este asemănător celui al viermilor
plaţi, însă are şi unele particularităţi.
La majoritatea speciilor orificiul
bucal este localizat la mijlocul părţii
ventrale a corpului. Gura duce în
faringe care, la rândul său, trece în
intestinul mediu. Acest organ poate
fi de forma unui tub, dar la majo­
ritatea speciilor el se ramifică şi se
termină orb. Orificiul anal lipseşte,
ceea ce face ca resturile de hrană să
fie înlăturate prin gură. Hrana este Fig. 5.2. Sistemul digestiv şi sistemul nervos
digerată atât în spaţiul intestinului, alplanariei de lapte:
cât şi la nivelul celulelor din pereţii 1 - gura; 2 - esofagul; 3 - ramura anterioară
lui. a intestinului; 4, 5 - ramurile posterioare
De remarcat, că digestia intrace- ale intestinului; 6 - nodul nervos cefalic; 7 -
cordonul nervos lateral; 8 - ochiul.

Z oologia
diverse specii de animale există ce­
lule speciale, numite fa g o c ite , apte
de a îngloba şi digesta microorga­
nismele care pătrund în organism,
inclusiv pe cele patogene. în baza
acestei descoperiri Mecinikov a
fondat T eo ria fa g o c ita r ă de luptă a
organismelor cu agenţii patogeni ai
diverselor maladii, care are o mare
importanţă pentru medicina uma­
nă şi veterinară. Pentru această des­
coperire savantul a fost apreciat cu
cea mai înaltă distincţie ştiinţifică
mondială - Premiul Nobel în anul
1908.
Aparatul excretor. La majorita­
tea speciilor de turbelariate excreţia
se realizează printr-un sistem de tu­
buri ramificate, înzestrate la capăt cu
celule stelate numite protonefridii.
Conţinutul lor se scurge prin aceste
canalicule şi în cele din urmă, ajun­
ge în partea posterioară unde este
aşezat orificiul excretor principal.
La multe specii de viermi ciliaţi ma­
ritimi organele de excreţie sunt slab
dezvoltate sau chiar nu există deloc,
iar rămăşiţele metabolismului sunt
eliminate din organism prin înveliş
şi pereţii intestinului.
Sistemul nervos la viermii ciliaţi
de diferite grupe are o structură des­
tul de variată. La unele specii primi­
tive sistemul nervos este difuz. La
altele în partea anterioară a corpului
m Z oologia
se găseşte o îngrămădire de celule
nervoase care formează ganglioni,
de la eipleacă cordoane nervoase
longitudinale. Studiul a demonstrat
că între aceste forme de prezentare
morfologică a elementelor nervoase
nu există mare legătură.
Organele de simţ sunt bine dez­
voltate şi reprezentate de celulele
tactile, organele de echilibru, numite
statocite şi de ochi. Celulele tactile
sunt răspândite pe toată suprafaţa
corpului, ele percep iritanţii meca­
nici şi chimici. Statocitele sunt lo­
calizate asupra ganglionului nervos.
Ochii sunt într-o pereche sau pot fi
mai multe. După structură ei diferă
de ochii meduzelor.
Organele de respiraţie la viermii
ciliaţi (turbelariate) lipsesc. Schim­
bul de oxigen (0 2) are loc prin difu­
ziune, prin toată suprafaţa corpului.
Viermii ciliaţi respiră cu 0 2-ul dizol­
vat în apă sau cu cel din atmosferă.
Aparatul genital este destul de
complicat. Majoritatea covârşitoare
a viermilor ciliaţi sunt animale her­
mafrodite.
A p a r a tu l g e n ita lm a s c u lin prezin­
tă numeroase testicule mici, difuza­
te în parenchim şisituate, de regulă,
pe părţile laterale ale corpului. De
la ele pleacă canicule deferente care
se varsă în două canale deferente,
îndreptate opus faringelui. Canalele
deferente se deschid la rândul lor în
vezicula seminală. Ea trece în penis,
care este situat în canalul ejaculator.
La împerechere penisul este scos în
afară prin orificiul genital şi se intro­
duce în orificiul genital al altui vier­
me.
A p a r a tu l g e n ita l fe m i n i n este
format,de regulă, dintr-o pereche
de ovare, situate în partea ventrală a
corpului. De la ovare îşi iau începutul
două oviducte. Prin pereţii oviducte-
lor pe toată lungimea lor îşi deschid
în ele canalele glandelor vitelogene.
în canalele vitelogene se formează
celulele vitelin e, bogate în substanţe
nutritive. Fecundarea lor are loc la
ieşirea ouălor din ovarînspre ovi-
duct. Ouăle fecundate înaintează
prin oviducte, se îmbracă cu celule
viteline şi se formează un cocon care,
după expulzare, se atârnă de frunzele
plantelor.
Dezvoltarea. La speciile de
viermi ciliaţi dulcicoli dezvoltarea
este directă, pe când la cele de apă
sărată se produce prin metamorfoză.
Din cocon iese aşa-numita la rv a lu i
M iiller. Aceasta duce un mod de via­
ţă planctonic. Viermilor ciliaţi le este
caracteristică o capacitate de regene­
rare foarte puternică. De aceea mai
sunt numiţi nemuritori sub scalpe­
lul chirurgului. Dacă desecăm corpul
unor specii de turbelariate în 1500 de
părţi, putem căpăta tot atâţia viermi
ciliaţi noi.
5.3.2 Clasa Viermii
m onogenetici (M o n o g e n e a )
5.3.2.1 Caracteristica generală
Aceşti viermi se numesc mono­
genetici deoarece au ciclul vital le­
gat de o singură gazdă. Viermii mo­
nogenetici sunt animale ectoparazi-
te a diferitor animale acvatice, peşti,
moluşte şi amfibieni. Ei parazitează,
de regulă, pe pielea şi branhiile peş­
tilor, rar de tot în vezica urinară şi
pulmoni, posibil şi în alte organe
interne. Această clasă cuprinde cir­
ca 2500 de specii mici de viermi cu
dimensiuni între 0,15-20 mm.
5.3.2.2 Particularităţile
m orfofiziologice
Structura externă. Viermii mo-
nogemetici au, de regulă, corpul
alungit şi aplatizat, dotat la capătul
posterior cu un dispozitiv special
pentru fixare, alcătuit din mai multe
ventuze, cârligele şi valvule muscu­
loase. Cu ajutorul lor aceşti viermi
se fixează pe corpul animalelor
mobile, bunăoarăal peştilor. Multe
dintre speciile de trematode mono-
genetice dispun de formaţiuni spe­
ciale de fixare si la capătul anterior
al corpului (prioritar ventuze).
Structura internă se aseamănă
Z oologia
m
cu cea a viermilor ciliaţi. Sistemul
nervos este de tip ortogonal. La toa­
te speciile de viermi monogenetici
organele de simţ, sunt slab dezvol­
tate numai că la unelela capătul an­
terior al corpului există câteuna sau
două perechi de ochi, precum şi nu­
meroase sensile.
Aparatul sexual, la fel ca şi alte
organe interne, este tipic pentru
trematodele hermafrodite (vezi în
continuare V.digenetici).
înmulţirea
> si > ciclul vital. Trema-
i t
Fig. 5.3. Viermi monogenetici:
I - viermele dublu sau diporpa; II - polisto-
mul amfibienilor; III - dactiloghirusul.
m Z oologia
todele monogenetice se înmulţesc
sexuat, dat fiind faptul că sunt, din
câte cunoaştem, animale herma­
frodite. Ciclul lor vital decurgefară
schimbul de gazde, deci e vorba de o
dezvoltare mai simplă, însoţită doar
de metamorfoză, ceea ce se confir­
mă prin prezenţa la rv e i lui M iille r.
5.3.2.3 Reprezentanţii
principali:
D a c ty lo g y r u s (fig.5.3)
v a s to r
este un vierme mic cu lungimea de
1-3 mm. Parazitează pe branhiile
peştilor unde depune ouăle înzes­
trate cu un cârligel. Din oul fecun­
dat apare larva liberă. Ea dispune de
două perechi de ochi, iar învelişul
este acoperit cu cili care posedă
funcţia de înot. înpartea posterioară
a corpului sunt situate cârligele, care
mai apoi sunt înlocuite cu organe de
fixare asemănătoare animalelor ma­
ture. Larva poate parazita aceeaşi
gazdă, dar e posibil să atace alţi in­
divizi.
P o lis t o m u l a m fib ie n ilo r
(P o ly sto m a in te r g e r r im u m ). Acest
parazit în stare matură parazitează
în vezica urinară a broaştelor. Pri­
măvara când broaştele depun icre
începe înmulţirea sexuată a para­
zitului. Viermii ies prin cloacă şi
depun în apă ouăle fecundate. Din
ele se dezvoltă o larvă mică vibratilă
acoperită cu cili, care înoată în mod
liber. Apoi larva se fixează de bran­
hiile mormolocului, dar în caz dacă
el nu-şi găseşte gazda,moare. în ca­
zul prezenţei gazdei ele se fixează
de branhii cu ajutorul ventuzelor,
formate între timp. Mai apoi ele se
transformă în viermi adulţi şi încep
să depună ouă, din care se dezvoltă
complet pe branhii fiindcă meta­
morfoza mormolocului este însoţită
de atrofierea bronhiilor. în această
perioadă ele nu pier, însă migrează
pe suprafaţa externă a broaştei spre
cloacă, pătrunzând în ea. Apoi pă­
trund în vezica urinară, şi numai
apoi peste 3 ani ele devin mature.
G y r o d a c ty lu s e le g a n s este cel
mai important reprezentant din
genul G y r o d a c ty lu s (fig. 5.3.C), ce
face parte din trematodele mono-
genetice. Parazitează pe peştii de
apă dulce. Acest parazit cauzează
pagube mari gospodăriilor piscico­
le. Prezintă un interes deosebit din
acel punct de vedere că e vorba de
animale vivipare. Aceasta are loc în
felul următor. în uterul animalului
pe cale partenogenetică se dezvoltă
embrionul următoarei generaţii. în
ultimul embrion se dezvoltă embri­
onul următoarelorgeneraţii până la
patru generaţii.
Impactul practic al viermilor
monogenetici. După cum s-a men­
ţionat, eiprovoacă peştilor îmbolnă­
viri grave şi chiar moartea acestora,
mai ales în condiţiile gospodăriilor
piscicole. Din acest punct de vede­
re se distingmai ales trematodele
monogenetice din familia D a c ty -
lo g y rid a e , al căror loc de parazitare
sunt branhiile peştilor de apă dulce,
mai ales puietul crapului. Astfel, pe
corpul unui peştilor au fost depis-
taţicirca 500 de paraziţi mici cu di­
mensiuni de 1-3 mm. Ei se nutresc
cu epiteliul sau e posibil chiar şi cu
sângele gazdei, ceea ce poate duce
în cele din urmă la pieirea în masă
a peştilor. E vorba de adevărate e p i­
zo o tii.
5.3.3 Clasa Viermii digenetici
(D i g e n e a )
5.3.3.1 Caracteristica generală
Reprezentanţii acestei clase sunt
în exclusivitate animale care parazi­
tează în organele interne ale anima­
lelor vertebrate şi nevertebrate (pri­
oritar în organele digestive).
Structura internă este mult ase­
mănătoare cu cea a turbelariatelor
şi monogenelor. Din aceste con­
siderente este suficient să punem
accentul pe evidenţierea unor deo­
sebiri.
Dimensiunile corpului variază
de la câţiva milimetri până la 5-7 cm
(.F a scio la h e p a tic a ), iar la vitele mari
Z oologia
m

Fig. 5.4. Diverse tipuri de cestode:
A - echinococ; B - moniezia; C - drepanidotenia.
1 - trompa cu cârlig; 2 - ventuza; 3 - segmentele
aparatului genital; 4 - oul cu oncosfera
cornute din zona tropicală - până la
14 cm (F. g ig a n tic a ).
5.3.3.2 Particularităţile
morfofiziologice
Structura externă. Forma cor­
pului este, de regulă, foliacee. Pen­
tru viermii digenetici este caracte­
ristică prezenţa a două ventuze: cea
anterioară, în mijlocul căreia este
localizat orificiul bucal. Ea serveşte
atât pentru fixarea corpului, cât şi
în nutriţie. Cea ventrală participă
numai la fixarea animalului, deci
ambele sunt organe de fixare pentru
menţinerea sa în corpul gazdă.
Teacamusculo-cutanee.
învelişul corpului (tegumentul) este
format dintr-un strat epitelial lip­
sit de cili. Apoi urmează muşchii
m Z oologia
inelari şi longitudinali. în toate ce­
lelalte componente ele sunt asemă­
nătoare cu a trematodelor monoge-
netice. Mobilitatea lor este redusă.
Sistemul digestiv. Orificiul bu­
cal este localizat în mijlocul ventu­
zei anterioare (fig. 5.5,B). Ea duce
în faringele musculos, care mai de­
parte continuă cu esofagul. De la
esofag începe intestinul mediu pre­
zentat de două ramuri care, înde-
părtându-se spre periferia corpului
(posterior şi lateral), se ramifică şi
setermină orb.
Aparatul excretor ca şi la ce­
lelalte specii de trematode este
prezentat de multiple celule proto-
nefridiale, care prin duetele lor se
termină cu două tuburi colaterale
ce se deschid în partea posterioară
a corpului.
Aparatul circulator - lipseşte.
Aparatul respirator absentează.
Fiind animale endoparazite, ele res­
piră anaerob.
Sistemul nervos. Este de tip or-
togon. De la ganglionul cerebroid
par, pornesc nervi spre partea ante­
rioară, inervând inclusiv şi ventuza,
iar spre partea posterioară pornesc
trei perechi de cordoane longitudi­
nale.
Organele de simţ. Fiind anima­
le endoparazite, aceste organe sunt
slab dezvoltate. Pe parcursul dez-
voltării o etapă din ciclul vital trece
prin stadiul larvar cu prezenţa ochi­
lor asemănător turbelariatelor, deci
la larve sunt organe de simţ mai
dezvoltate comparativ cu animalele
adulte.
Aparatul genital. Pentru
reprezentanţii acestei clase este
caracteristică numai înmulţirea
sexuată. Practic toţi viermii sunt
animale hermafrodite, cu mici ex­
cepţii. Aparatul sexual este foarte
dezvoltat şi ocupă un spaţiu destul
de mare din cavitatea corpului.
S is te m u l g e n ita l f e m i n i n e ste for­
mat din următoarele componente:
Fig. 5.5. Schema structurii organelor repro-
ductive la viermii digenetici:
1 - testicule; 2 - spermiductele; 3 - canalul
ejaculator; 4 - organul copulativ; 5 - bursa
lui; 6 - glandele bursei; 7 - ovarele; 8 - cor-
pusculele lui Mess; 9 - canalul lui Laurer;
10 - glandele vitelogene; 11 - ootipul; 12 -
receptacol seminal; 13 - uterul.
o v a re (unde se formează ovulele),
o v id u c te lecare se deschid într-un
spaţiu rotund numit - o o tip . Cu
această cameră sunt unite r e c e p ta c u ­
lele s e m in a le în care se conţine sper­
ma până la maturizarea ovulelor şi
g la n d e lo r v e tilo g e n e producătoare
de celule cu substanţe nutritive. în
ootip are loc fecundarea ovulelor şi
acoperirea lor cu celule vitelogene.
Ovulele fecundate sunt deplasate în
uter, apoi prin orificiul genital fe­
minin sunt expulzate la exterior. în
ootip îşi deschide duetul o glandă
specifică numită - g la n d a lu i M e h lis,
secretul cărora ajută la alunecare
(micşorează frecarea între multi­
plele ovule) prin ootip şi uter. De la
ootip îşi ia începutul c a n a lu l L a u re r.
Se presupune că prin el are loc elibe­
rarea de produse sexuale acumulate
în ootip.
S is te m u l g e n ita l m a s c u lin e s -
te format din două te stic u le , doua
s p e r m id u c te care unindu-se for­
mează c a n a lu l e ja c u la to r. La partea
finală a tubului se formează un or­
gan numit ciru s, care îndeplineşte
funcţia de o rg a n d e c o p u la ţie . Acest
organ este anturat cu o formaţiune
(poşetă), în pereţii ei există glande
micia căror secreţie activeazăsper-
matozoizii.
Dezvoltarea. Ciclul vital al vier­
milor digenetici este foarte compli-
Z oologia

I tă larva - m ira c io lia , acoperită cu
Fig. 5.6. Fascicola ficatului:
I - aparatul reproductiv; II - sistemul di­
gestiv.
1 - Ventura bucală; 2 - Ventura abdominală;
3 - intestinul ramificat (ramurile stânga şi
dreapta); 4 - organul copulator; 5 - ovarul;
6 - glandele vitelogene; 7 - duetele vitelo-
gene; 8 - testiculele; 9 - spermiductele; 10
- uterul.
cat şi se desfăşoară cu schimbul de
gazde (vectori). Gazdele definitive
sunt mamiferele (inclusiv omul), pă­
sările şi alte animale vertebrate. Cele
intermediare pot fi una sau două.
Primele gazde intermediare pretu­
tindeni sunt moluştele gastropodede
apă sau terestre. A doua gazdă inter­
mediară - diverse specii de never­
tebrate şi vertebrate. Sunt specii de
trematode la care numărul gazdelor
intermediare poate fi şi de trei. Pen­
tru a înţelege complexitatea ciclului
vital la aceşti viermi, ne vom referi la
exemplul unuia din cei mai răspân­
Z oologia
diţi reprezentanţi ai trematodelor -
F asciola fic a tu lu i (Fasciola hepatica)
(fig. 5.6).
Animalul matur, de regulă, pa­
razitează în duetele biliare ale fica­
tului. Ouăle fecundate ies cu bila
în afara ficatului, în duoden. Apoi
împreună cu masele fecale nime­
resc în mediul extern. Dezvoltarea
de mai departe decurge doar în me­
diul acvatic, unde din oul fecundat
timp de câteva săptămâni se dezvol­
cili, cu doi ochi simpli, un ganglion
cerebral, strat de muşchi şi protone-
fridii. Deci are o structură destul de
complicată asemănătoare viermilor
ciliaţi. Ea se hrăneşte şi înoată în
straturile de apă. Apoi se încorpo­
rează în corpul moluştei L im n e a
m ic ă ( L im n e a tr u n c a tu la ) unde se
lipseşte de cili şi de organele inter­
ne, şi trece în stadiul larvar de sp o -
ro c ist. în sporocist sunt prezente
ovule care pot să se dezvolte prin
partenogeneză în următorul stadiu
larvar numit red ia .
în corpul rediei prin aceeaşi par­
tenogeneză din celule germinative
se dezvoltă următoarea larvă - cer-
ca ru l, carese deosebeşte morfologic
prin prezenţa a două ventuze, două
intestine ramificate, protonefridii şi
germeni ai sistemului sexual. Fiind
înarmaţi cu codiţă cercării părăsesc
Z oologia
JE3
 redia printr-un orificiu genital spe­
cial. Ieşind în mediul înconjurător
şi obţinând mobilitate ei se împrăş­
tie în diverse părţi ale bazinului
de apă. Numărul lor la ieşirea din
corpul moluştei poate ajunge la câ­
teva sute. într-o săptămână fasciola
depune mai mult de un milion de
ouă. în mediul înconjurător după o
perioadă de viaţă liberă, cercării se
fixează de plantele acvatice, se de­
barasează de coadă, îşi formează o
membrană şi se transformă în a d o -
lescar, ultimul stadiularvar, infes­
tant al fasciolei. Gazdele definitive
se invazionează de fasciole prin uti­
lizarea în hrană a plantelor acvati­
ce sau pur şi simplu prin înghiţirea
apei la adăpat. Nimerind în intestin
adolescarii se eliberează de înveliş,
prin epiteliu şi capilarele sangvine
pătrund în sistemul circulator, în
cele din urmă se localizează în pa-
renchimă, iar mai apoi în duetele
biliare şi vezica biliară.
Maturizarea fasciolei în gazda
intermediară de la pătrunderea în
meraciole şi până la cercări, deci e
vorba de perioada de dezvoltare în
corpul moluştei, durează 2-3 luni.
Iar maturizarea completă în ficat du­
rează 2,5 - 4 luni. Cât priveşte exem­
plarele mature de F a sc io le , ele pot
trăi în corpul gazdei definitive (în
duetele biliare) câţiva ani.
m. Z oologia
Impactul patogenic al viermi­
lor digenetici. Majoritatea dige-
neelor (D ig e n e a ) după cum parţial
s-a menţionat, au însemnătate pa-
togenică dat fiind faptul că sunt
paraziţi ai animalelor şi omului.
Cel mai răspândit reprezentant al
viermilor digenetici este F asciola
fic a t u l u i (F a scio la h e p a tic a ) a cărei
morfofiziologie, inclusiv ciclul vital,
a fost prezentat drept pildă, fiind
un reprezentant tipic a digeneelor.
Diagnosticul acestei trematode se
confirmă în baza depistării ouălor
fecundate şi foarte ramificate (la
microscop). Dimensiunile lor sunt:
în lungime - 0,13-0,14 mm, lăţime -
0,075-0,09 mm, deci au formă ova­
lă, fiind anturate de o membrană
galbenă-brună, având un căpăcel la
unul din poli.
La vitele mari şi mici cornute
F a scio la f i c a t u l u i provoacă epizo­
otii al căror tablou clinic constă în
tromboze şi dificultăţi la eliminarea
bilei prin duetele biliare, ceea ce
duce la inflamarea ficatului şi de re­
gulă, se termină cu moartea anima­
lului. Epizootiile hepatice,de regulă,
apar în anii ploioşi (vedeţi ciclul
de dezvoltare). Medicii veterinari
recomandă profilaxia şi prin nimi­
cirea gazdei intermediare - L im n e a
tr u n c a tu la (L im n e a m ic ă ) din bazi­
nele de apă (băltoace, iazuri).
 Cât priveşte la om, fascioloza
se întâlneşte foarte rar. Calea de
invazionare este următoarea. Fi­
ind la scăldat, prin înghiţirea unei
porţiuni de apă din iaz unde sunt
moluşte (L im n e a m ic ă ) omul poate
înghiţi şi larva - a d o le c a rii (larva
invazivă).
5.3.3.3 Reprezentanţii
principali
V ie r m e le d e g ă l b e a z ă (D ic ro c o e -
liu m la n c e a tu m ). Este un reprezen­
tant al digeneelor mai puţin răspân­
dit, cu dimensiuni de 0,5-1,2 mm,
al cărui loc de parazitare rămâne
ficatul vitelor mari şi mici cornute,
cât şi la om. Spre deosebire de fas-
ciolă, locul de parazitare este ţesutul
parenchimatic la ficatului. Provoacă
maladia d ic ro ce lo za . Este răspândit
în regiunile mai secetoase. Ciclul de
dezvoltare are loc prin trei gazde,
prima - in te r m e d ia r ă (gastropodul
terestru) şi a doua - s e c u n d a r ă (fur­
nicile), gazda d e fin itiv ă sunt mami­
ferele rumegătoare si omul. Furni­
cile se invazionează mâncând ex­
crementele moluştelor, care conţin
cercări. Animalele înghiţind iarba
cu tot cu furnici se molipsesc de
dicroceloză. Parazitul este înlăturat
din organism cu ajutorul diverselor
preparate farmaceutice.
D i s to m u l d e S ib e r ia s a u a l p i s i ­
c ilo r (O p is th o r c h is fe lin e u s ), parazi­
tează în ficat la câini, pisici şi diver­
se mamifere răpitoare. Se întâlneşte
şi la om. Se cunoaşte un caz când în
ficatul unui om s-au găsit cca. 75 de
mii de exemplare. El are 2 gazde in­
termediare: prima un Gastropod de
apă dulce (B ith y n ia le a c h i), iar se­
cundară peştii (v ă d u v iţa , b a b u şc a ,
p lă tic a , b a te a etc.). Dimensiunile
corpului în lungime - 8-13 mm,
iar în lăţime 1,2-2 mm. Distomul
pisicii este mai răspândit în regiu­
nile unde peştele ocupă o pondere
mare în hrană: în Siberia (Federaţia
Rusă), în raioanele sudice şi răsă­
ritene ale părţii europene a Rusiei.
Parazitul trăieşte în duetele bilia­
re ale gazdelor definitive, în vezica
biliară, uneori chiar şi în pancreas.
Ouăle fecundate care nimeresc în
mediul înconjurător, apă cu fecalele
în care deja se găsesc miracidiile. în
moluscă care deja a mâncat ouăle,
miracidia iese din membranele cu
care este acoperită şi mai departe se
dezvoltă după schema F a s c io le ific a ­
tu lu i: m ir a c id ia - s p o ro c ita - re d ia
- ce rc a riu l. Ultimii părăsesc gazda
intermediară şi ies în apă, ca mai
apoi să pătrundă foarte activ în cor­
pul peştilor. Gazdele definitive se
invazionează de acest parazit prin
folosirea cărnii de peşte neprepara­
tă bine.
D is to m u l - s â n g e lu i (S c h isto -
Z oologia
 s o m a h a e m o b iu m ) .Aceşti paraziţi
prezintă interes din punct de vedere
biologic, din motiv că sunt animale
unisexuate. Deci, are loc separarea
sexului. Mai mult, între femelă şi
mascul există d e m o r fis m . Masculul
este puţin mai scurt (12-14 mm)
şi mai lat comparativ cu femela. Pe
partea ventrală a corpului, mascu­
lul formează un şanţ adânc în care
se află femela mai lungă(20 mm)
şi mai subţire. Ei pretutindeni sunt
alipiţi unul de altul prin interme­
diul şanţului.
Distomul sângelui parazitează
în venele mari din cavitatea corpu­
lui omului, venele rinichilor, vezicii
urinare şi rectului. Din oul fecundat
se formează m ir a c id ia , care perfo­
rând pereţii vezicii urinare pătrun­
de în spaţiul vezicii, apoi cu urina
expediată la exterior. Pe parcurs
ele pătrund în corpul moluştelor.
La etapa de c e rc ă rii ele părăsesc
corpul moluştei şi nimeresc în me­
diul acvatic. Atunci când omul se
scaldă ele pătrund prin piele, apoi
în curentul sangvin. Foarte des
oamenii se infestează în perioada
desfăşurării lucrărilor pe plantaţiile
de orez. Ca urmare la om apare o
boală grea şi periculoasă, numită
s is to z o m ia z a . Boala se depistează
atunci când în urina omului se des­
coperă ouăle fecundate. Clinic are
El Z oologia
loc traumatizarea vezicii urinare,
rinichilor şi ureterelor. Toate aces­
tea, în cele din urmă, duc la infla­
marea rinichilor, formarea bubelor
şi apariţia sângelui în urină. Ca re­
zultat al îngrămădirii de ouă poate
avea loc depunerea de săruri ale aci­
dului fosforic şi formarea calculilor
urinari. Pot avea loc şi concreşteri
patologice ale ţesuturilor, care duc
la apariţia tumorilor. Pentru com­
baterea sistomiazei, se recomandă
un şir de măsuri: tratamentul, ni­
micirea moluştelor, protejarea bazi­
nelor de apă de murdării.
Această boală este răspândită în
ţările sudice unde se cultivă ore­
zul: Africa (bazinul Nilului), India,
Asia de Sud-Est, America Centrală
şi de Sud etc. Această boală s-a în­
tâlnit cu cca. 1300 de ani înaintea
erei noastre, despre care fapt ne
vorbeşte descoperirea de către ar­
heologi a ouălor calcificate.
P r o s to g o n im u s ii (P r o sth o g o n i-
m u s) sunt paraziţi mici cu lungi­
mea de 3-6 mm, care parazitează
în oviductele păsărilor domestice
şi sălbatice. Dintre cele domestice,
mai des sunt atacate găinile, mai
rar gâştele şi raţele. Prima gazdă
intermediară sunt m o lu ş te le de apă
dulce, a doua lib e lu le le (larvele). Pă­
sările se invazionează prin larvele
de libelulă. Tabloul clinic constă în
formarea ouălor fără coajă (păsările
varsă ouăle) după care se întrerupe
depunerea lor. Uneori paraziţii pot
provoca moartea păsărilor.
5.3.4 Clasa Cestode ( C e s t o d a )
5.3.4.1 Caracteristica generală
Cestodele sau Viermii panglici
(tenii), sunt animale care parazitea­
ză la etapa matură în majoritate în
intestinul diverselor specii de verte­
brate şi al omului. La etapa de larvă
se află în diverse organe ale gazdei
intermediare. Actualmente sunt
cunoscute cca. 3300 de specii. Ma­
joritatea din cestode sunt paraziţi
foarte periculoşi ai omului şi ani­
malelor.
5.3.4.2 Particularităţile
morfofiziologice
Fig. 5.7. Tipurile de scolex la diferite cestode:
I - tenia porcului; II - tenia boului.
1 - scolexul; 2 - gâtul; 3 - ventuzele; 4
înarmată cu cârlige.
Structura externă. Corpul după
forma lui se aseamănă cu o pan­
glică şi de regulă, este fragmentat
într-un număr mare de segmente
sau p r o g lo te (fig.5.7). El constă din
partea anterioară, numită cap sau
sc o le x , apoi urmează gâtul îngust
şi p r o g lo te sau p r o g lo tid e . Numărul
lor variază în funcţie de specie, de
la câteva segmente până la sute sau
chiar mii. Lungimea corpului vari­
ază de la câţiva mm până la câţiva
metri (5-10 m) uneori şi peste 20
m. Culoarea corpului la majoritatea
viermilor endoparaziţi este albă-
gălbuie. Pe scolex (fig. 5.7) se află
organele de fixaţie de pereţii interni
ai intestinului. La majoritatea cesto-
delor aceste organe sunt prezentate
j de v e n tu z e rotunde, pot fi şi în for­
mă de crăpătură b o tr ii sau b o tr id ii.
La unele specii pe lângă ventuze, ca
organe de fixare pe scolex pot fi şi
câ rlig ele a sc u ţite , aşezate în formă
de rozete.
în regiunea gâtului are loc per­
manent formarea noilor proglote -
proces ce se numeşte s tr o b ila ţie . Pro-
glotele se formează în permanenţă
dat fiind faptul că cele de la partea
posterioară, care este plină cu ouă
fecundate, se desprind şi sunt ex­
pediate cu masele fecale la exterior.
Proglotele de la mijlocul corpului,
- trompa formează aşa-numite segmente
Z oologia
 hermafrodite, care conţin comple­ cele mai caracteristice trăsături ale
xul deplin de organe genitale, atât cestodelor este lipsa organelor di­
masculine, cât şi feminine. în aceste gestive. Savanţii explică acest feno­
proglote au loc procesele de forma­ men prin modul de viaţă al cestode­
re a produselor sexuale (ovocite şi lor. Fiind adaptaţi pentru parazitare
spermatozoizi) şi de fecundarea lor. la gradul superlativ, organele diges­
Teaca musculo-cutanee este tive în decursul evoluţiei lor au dis­
obişnuită. Tegumentul este asemă­ părut. Parazitând în lumenul intes­
nător cu cel al viermilor mono- şi tinului subţire al animalelor verte­
digenetici. El este compus din hipo- brate, ele nu au nevoie să captureze
derm format din celule separate, al şi să digereze hrana. Cestodele se
doilea strat de parenchimă. Hipo- hrănesc difuz prin toată suprafaţa
dermul este acoperit de cuticulă a corpului (osmoză) cu sucurile di­
cărei grosime poate fi impunătoare, gestive şi conţinuturile substanţelor
deoarece pe suprafaţa ei se menţin organice solubile din hrană.
cârligele şi ghimpi.Nemijlocit sub Organele de excreţie sunt pre­
înveliş se află 2 straturi de muşchi: zentate, ca şi la toţi plathelminţii,
extern inelar şi intern longitudinal. din protonefridii. în parenchim
Toate aceste componente formea­ aceste celule capturează rămăşiţele
ză sacul-muscular cutanat. în pa- de pe urma asimilării hranei şi le
renchimul cestodelor se conţine o îndreaptă în cele două mari canale
cantitate mare de glicogen, a cărui laterale longitudinale.în fiecare seg­
descompunere aprovizionează cu ment aceste canale se unesc între
energie respiraţia anaerobă. Tot în ele cu un canal transversal. Canale­
parenchim sunt localizate organele le laterale se deschid în partea pos-
interne. terioară a corpului, deci la ruperea
Sistemul nervos reprezintă o ultimei proglote.
îngrămădire de celule nervoase în Organele de respiraţie. Dat fi­
partea anterioară a corpului (sco- ind faptul că viermii panglică sunt
lex) şi o pereche de cordoane ner­ animale endoparazite, organele de
voase care se întind lateral de-a lun­ respiraţie lipsesc. Cestodele respiră
gul corpului. anaerob prin reacţiile de descom­
Organele de simţ ale cestodelor punere a glicogenului.
sunt dezvoltate foarte slab. Aparatul genital (fig. 5.9. A
Organele digestive. Una din şi B). La cestode, după cum s-a

E l Z oologia
menţionat, acesta este hermafro­
dit şi în mare măsură asemănător
viermilor mono- şi digenetici. Nu­
mai la unele cestode nesegmenta­
te, aparatul genital este solitar. La
celelalte cestode el mai mult sau
mai puţin diferă şi pentru concre­
tizare, îl v-om studia anatomic pe
exemplul Teniei porcului ( T a e n ia
s o liu m ). Pentru început e necesar să
mai determinăm o dată cele două
poziţii menţionate anterior. Prima -
în segmentele din regiunea gâtului
(nou formate), aparatul sexual nu
este format, în celelalte proglote ele
exista în fiecare din ele, deci există
mai multe seturi de aparate genita­
le. Uneori într-o singură proglotă
12 I r
Fig. 5.8. Schema structurii aparatului genital
hermafrodit:
I-teanie; Il-panglică:
1 -testiculele: 2-spermiducte; 3-organul copula-
tor; 4-bursa; 5-ovarele; 6-oviduct; 7-glandele
vetilogene; 8-ootipul; 9-corpusculele lui Meles;
10-receptacolul seminal: 11-ugerul; 12-uterul.
poate să fie 2 seturi de aparate ge­
nitale.
A p a r a tu l g e n ita l f e m i n i n (fig. 5.9.
A) este format din ovar, oviduct,
cotip, glandele vitelogene, vagină, a
cărei parte lărgită joacă rolul de re­
ceptacul seminal, g la n d a lu i M e h lis,
vagin şi uter. Receptaculul seminal
şi uterul servesc ca organe de a con­
duce sperma.
A p a r a tu l g e n ita l m a s c u lin (fig.
5.9.B) este format dintr-un număr
mare de testicule şi duete semini-
fere care contopindu-se, se deschid
în spermiduct, ce se termină cu ca­
nalul ejaculator. Ultimul, împreu-
Fig. 5.9. Schema structurii aparatului genital
hermafrodit:
I-teanie; Il-panglică:
1 -testiculele: 2-spermiducte; 3-organul copula-
tor; 4-bursa; 5-ovarele; 6-oviduct; 7-glandele
vetilogene; 8-ootipul; 9-corpusculele lui Meles;
10-receptacolul seminal; 11-ugerul; 12-uterul.
Z oologia
nă cu vaginul, se deschide în calea
genitală. La cestode, de regulă, are
loc autofecundarea, mai rar întâl­
nim fecundarea încrucişată. Auto­
fecundarea are loc pe 2 căi: a) când
organul copulativ introduce sperma
în vaginul aceleiaşi proglote în care
este localizat şi b) când materia­
lul seminal este introdus în uterul
altei proglote. Oul fecundat este
anturat de celule vitelogene şi cu o
coajă formată de g la n d a lu i M e h lis.
Ouăle formate sunt expediate în
uter. La cestode, la finele uterului
este un orificiu prin care ouăle, pe
măsura maturizării sunt expediate
în exterior numai atunci când are
loc ruperea peretelui segmentului.
Pe măsura acumulării ouălor ute­
rul se măreşte în volum, formând
totodată proeminenţe laterale care
de asemenea sunt căptuşite cu ouă.
Aici ouăle se dezvoltă mai depar­
te şi apare situaţia când tot spaţiul
strobilaţiei este căptuşit cu ouă
aflate în dezvoltare. Concomitent
spaţiul proglotei se atrofiază şi este
ocupat de uterul ramificat, căptuşit
cu ouă fecundate. La momentul ru­
perii, numărul de ramificări este în
funcţie de specie şi luând în calcul
perechile de proeminenţe, ce uşor
se pot vedea la microscop, se poate
determina cu precizie specia para­
zitului şi a face un diagnostic precis
Z oologia
în profilaxia şi tratarea animalului
gazdă. Aşadar, proglotele cu ouă fe­
cundate împreună cu masele fecale
sunt eliminate în mediul exterior,
proglotele se descompun şi ouăle
sunt eliberate.
Dezvoltarea. Drept pildă vom
analiza ciclul vital al aceleaşi specii
T. S o liu m (fig.5.10), la care precum
şi la toate cestodele acesta este legat
de metamorfoze complicate. Aceas­
tă cestodă în stare matură parazi­
tează în intestinul omului. încă din
organismul gazdei definitive, în oul
fecundat începe dezvoltarea larvei.
Ouăle sunt eliminate în mediul în­
conjurător împreună cu excremen­
tele sau împreună cu proglotele care
în mod periodic se rup de la strobili.
Pentru dezvoltarea de mai departe
ouăle, ca şi la trematode, trebuie să
nimerească în gazda intermediară,
în cazul nostru e vorba de porc care
îndeplineşte acest rol. Invazionarea
porcilor are loc conform modului
lor murdar de viaţă (râmă peste
tot.). Ca rezultat al nimeririi ou­
lui fecundat în intestinul porcului,
membrana lui se descompune şi din
el apare larva numită o n co sfera , care
prezintă o sferă pluricelulară înzes­
trată cu şase cârligele chitinoase. Cu
ajutorul acestor cârlige oncosfera se
"înşurubează'' în pereţii stomacului
sau ai intestinului şi nimereşte în
circuitul limfatic ori sangvin şi ca
rezultat este transportată în diferi­
te organe interne, preponderent în
ficat, muşchi şi plămâni, mai rar în
creier. Ajungând în unul din aces­
te organe oncosfera trece în stadiul
d e f i n ă (fig. 5.10. A). Această etapă
este însoţită de o creştere rapidă a
oncosferei care atinge larva numită
- cisticerc. La această etapă larvară
pe peretele oncosferei se formează
o invaginare, pe a cărei suprafaţă in­
ternă apar 4 gropiţe, predecesoarele
ventuzelor, iar între ele o coroniţă
cu cârligele. Toate aceste nu sunt
altceva decât primordiul scolexu-
lui viitoarei cestode cu o singură
divergenţă, că el este invaginat în
interiorul veziculei-fină. în corpul
porcului fina la această etapă nu se
Fig. 5.10. Schema structurii diferitelor tipuri de
fine:
I - cisticercul; II - cenura; III - echinococul; I V -
cisticercoidul; V - plerocercoidul:
1 - peretele vezicii; 2 - scolecşii invaginaţi; 3 - în­
mugurirea scolexilor în celulele fiice.
dezvoltă, însă poate exista în corpul
gazdei sale intermediare câţiva ani,
menţinându-şi viabilitatea.
Dezvoltarea de mai departe e po­
sibilă doar numai dacă ea nimereşte
în intestinul gazdei definitive, adică
e vorba de om. Nimerind în intes­
tinul omului cu carnea nefiartă sau
nefriptă, sau chiar nesărată suficient,
fina T. s o liu m se eliberează de carnea
folosită în alimentare sub acţiunea
sucului gastric, în acelaşi timp are loc
şi evaginarea în exterior şi cu ajuto­
rul cârligelor şi ventuzelor se fixează
de pereţii intestinului. Un timp anu­
mit vezicula încreţită a finei atârnă
un timp oricare de partea distală a
gâtului scolexului, după ce se rupe şi
se descompune. Capul şi gâtul încep
să crească intens şi prin strangulare
în permanenţă are loc formarea no­
ilor segmente formând un lanţ lung
de proglote. în mare parte ciclul de
dezvoltare a cestodelor este asemă­
nător, însă există şi unele divergenţe
semnificative. Astfel, la unele cesto­
de ciclul de dezvoltare persistă două
gazde intermediare -b o tric e fa lu l sau
p a n g lic a -d e -p e şte (D ip h y llo b o th r iu m
la tu m ) . Ciclul de dezvoltare la aceas­
tă specie este legat de mediul acva­
tic, unde din ouăle fecundate iniţial
apare larva - co ra cid ia acoperită cu
un strat de cili (fig. 5.11). Plutind în
apă ea trebuie să nimerească în pri-
Z oologia
 invaginează şi larva se transformă în
vierme tânăr, la care începe procesul
de strobilaţie, formându-se proglote.
După cum s-a menţionat mai
sus o formă de fină, în afară de ple­
rocercoid, la tenia porcului în ciclul
vital există stadiul de cisticerc, care
reprezintă o vezică nu prea mare,
goală cu capul invaginat în interi­
orul ei. O altă formă specifică, nu­
mită c e n tu r a , se formează atunci
când vezica se extinde şi pe peretele
intern în loc de o invaginare se for­
ma gazdă intermediară - ciclopul. mează mai multe, cu apariţia nume­
în intestinul ciclopului coracidia roşilor scolecşi, fiecare din ei dând
pierde cilii şi se transformă într-un naştere la un individ aparte.
organism foarte mic (0,5 mm) alun­ O altă formă de fină, este cea nu­
git (viermiform), numit p ro c erc o id . mită e c h in o c o c (fig. 5.12.B). Vezicu­
Dezvoltarea procercoidului durează la echinococului atinge dimensiuni
cca. 3 săptămânii. Apoi ciclopii inva- enorme în funcţie de talia animalu­
zionaţi sunt mâncaţi de peşti (biban, lui. Caracteristic pentru echinococ
halţ, ştiucă, ghiborţ şi alt.) în al căror este că în interiorul şi pe pereţii lui
organism procercoizii perforează interni se formează vezici secunda­
stomacul şi pătrund în cavitatea cor­ re de dimensiuni mai mici. Pe pere-
pului, ovar, muşchi şi în alte organe
interne. în aceste organe procerco-
idul se transformă în p lero cerco id ,
fiind de dimensiuni mai mari (1-1,5
cm) capătul anterior fiind înzestrat
cu 2 ventuze invaginate în interior
corespunzând finei. în final, dezvol­
tarea botriocefalului se încheie în Fig. 5.12. Ligula peştilor:
intestinul omului, câinelui şi pisicii, A - plerocercoid extras din corpul peştelui; B -
care pentru această cestodă devin peşte înfiat, molipsit de ligule; C - ligule, ce au
ieşit în exterior prin peretele ventral al corpului
gazde definitive. în intestinul gazdei (după Goefer)
finale scolexul plerocercoidului se
m Z oologia
Fig.5.13. Reprezentanţi ai vermilor intestinali, ce parazitează la om.
A-Echinococul, Echinococcus granulosus-stadiul matur din intestinul câinelui.
B-stadiul vehicular al echinococului în ficatul omului.
C-om molipsit de echinococ (după Braun).
D-segment matur al teniei boului
E-segment maturai teniei porcului.
F-ciclul de dezvoltare la tenia pitică Hymenolepsi nana din intestinul omului.

(E) 1-uterul plin cu ouă; 2-secţiune prin peretele echinococului; 3-vezicule fiice,
4-ctrobil matur; 5-ovule eliminate din strobil, ce formează embrioni hexacanţi;
6-oncosfere în microvilozităţile intestinului; 7-transformarea oncosferei în fină,
8- fina îşi invaginează la exterior capul şi pătrunde în lumenul intestinului;
9- scolexul se fixează de peretele intestinului şi creşte, formînd strombilul.

Z oologia m
ţii interni se formează invaginări ale
scolecşilor. In genere fiecare capsu­
lă şi vezică potenţial este nu altceva
decât o nouă centură, iar un singur
embrion poate da începutul câtorva
mii de scolecşi.
5.3.4.3 Reprezentanţii principali
Clasa cestodelor se împarte în
2 subclase: (1) Cestodari (C e sto -
daria)-, (2) Cestodele propriu-zise
(C e s to d a ).
Subclasa Cestodari (C e s to d a -
r i a ) . Din prima subclasă face par­
te un mic număr de specii mici, al
căror corp nu este împărţit în pro-
glote, cap şi strobil - A m p h ilin a f o -
liacea. în corpul acestora se află un
singur aparat genital hermafrodit.
Subclasa include un număr mic de
specii care parazitează la peştii din
familia A c ip e n s e r id a e (nisetrul, mo­
runul, beluga, păstruga şi alt.)
Subclasa cestodele propriu-zise
( C e s to d a ) . Majoritatea covârşitoare
a speciilor de viermi plaţi sunt in­
cluşi în această subclasă. Cestodele
se împart în 11 ordine, dintre care
vom examina doar două.
O rd in u l 1 - C yclofidele (C y-
clophyllidea). Pentru reprezentanţii
acestui ordin este caracteristică pre­
zenţa a 4 ventuze mari pe scolex. Ute­
rele proglotelor nu au orificii la exte­
rior. Cloaca genitală este distribuită
în partea laterală a proglotei. Dintre
m Z oologia
cei mai răspândiţi reprezentanţi ai
ordinului sunt: te n ia b o u lu i ( T a en i -
a ry n c h u s sa g in a tu s); te n ia p o rc u lu i
('T a en ia s o liu m ); p a n g lic a o ilo r (M u l-
ticeps m u ltic e p s ); moniezia (M o n ie zia
e x p a n sa )şi ec h in o co cu l (E chinococcus
g ra n u lo su s).
T e n ia b o u lu i (T a e n ia r y n c h u s s a ­
sau tenia neînarmată se
g in a tu s )
numeşte astfel, fiindcă scolexul ei
este lipsit de organe de fixaţie - câr­
ligele, în schimb dispune de 4 ven­
tuze. Gazda definitivă este numai
omul, intermediară - vitele mari
cornute. Trăieşte în intestinul sub­
ţire al omului şi datorită ventuzelor
puternice este mai greu de expul­
zat din corpul omului comparativ
cu alţi viermi care parazitează în
intestin. Aparatul sexual maturizat
începe cu ce-a de a 200 proglotă.
Lungimea proglotelor este de 16-30
mm, lăţimea - 5-7 mm. Lungimea
corpului atinge cca. 12 m. Uterul
are 8-32 perechi de ramificări la­
terale. Numărul de ouă atinge cca.
100 de mii.
Ouăle fecundate ale teniei bo­
ului, nimerind pe pământ sunt în­
ghiţite întâmplător de vitele mari
cornute. în intestinul bovinelor
iniţial se dezvoltă oncosfera care,
perforând peretele, nimereşte în
circuitul limfatic şi astfel ajunge în
diferite organe interne, însă o parte
se opresc în muşchi unde se trans­ parte. Numărul de ouă în proglotă
formă în f i n e d e tip u l c istic e rc ilo r dee de cca. 50 de mii. Tenia porcului
mărimea unui bob. Omul se infes­ trăieşte în intestinul subţire al omu­
tează după folosirea în hrană a căr­ lui, gazdele intermediare principale
nii de bovine insuficient fiartă sau sunt p o r c ii d e ca să şi s ă lb a tic i, pre­
prăjită. cum şi câ in ele , c ă m ila , p is ic ile , ie p u ­
T en ia p o r c u lu i s a u în a r m a tă rii d e ca să şi de c â m p . F in a c istic erc
(T a e n ia s o liu m ) (fig. 5.14) este foar­ se dezvoltă din oncosferă în diverse
te asemănătoare cestodului prece­ organe (ficat, inimă, creier, ochi şi
dent, însă cu o divergenţă semnifi­ alt.).
cativă. Pe partea anterioară a scole- Cisticercii îşi păstrează viabili­
xului teniei porcului este situată o tatea în corpul gazdei intermediare
coroniţă cu 2 rânduri de cârligele. pe parcurs de 6 ani. Viermii maturi
Din alte particularităţi morfologice în intestinul omului trăieşte câţiva
e de menţionat că strobilul T. s o liu m ani.
este mai mic, atingând lungimea de Tenia porcului este cu mult mai
2-3 m (posibil şi până la 5 m). Stro­ periculoasă comparativ cu celelalte
bilul poate fi alcătuit din cca. 100 tenii paraziţi ai omului. Ea poate să
de proglote, numărul de ramificări se întâlnească în corpul omului nu
ale uterului este de 7-12 din fiecare numai în formă de panglică, dar şi în
stadiul de fină, adică omul poate ser­
vi şi în calitate de gazdă intermediară.
Este suficient ca ouăle teniei porcului
să nimerească în stomacul omului,
pentru ca din ele să se dezvolte on-
cosferele, din care mai apoi apar fine­
le. De menţionat, că finele în caz de
localizare în organele interne men­
ţionate pot provoca boli grave care
pot să se termine cu moartea omului.
Omul se îmbolnăveşte din neglijenţă
în caz când ouăle nimeresc pe lenje­
rie, apoi pe mâini şi în cele din urmă
în gură. însă la persoanele cu forma
Fig. 5.14. Ciclul de dezvoltare a teniei porcului
intestinală a T .so liu m au loc şi alte

Z oologia
mijloace de autoinvazionare. Vorba
ecă în cazul când omul vomită, bucă­
ţile de strobile pot să nimerească din
intestinul subţire în stomac. Din ouă­
le mature apar embrionii care perfo­
rează pereţii stomacului şi se trans­
formă în fine. Toate acestea fac să fim
cât se poate de atenţi faţă de boala cu
stadiul intestinal al teniei porcului,
în aceste cazuri bolnavului i se reco­
mandă să se elibereze de urgenţă de
paraziţi, însă în mod obligatoriu sub
supraveghereamedicului, dat fiind
faptul, că medicamentele vermifuge
deseori provoacă intoxicaţii însoţite
de vomitări. De obicei oamenii se in-
vazionează în urma folosirii cărnii de
porc nefiartă şi neprăjită bine.
P an g lica -o ilo r (M u ltic e p s
ceps). Lungimea corpului la viermele
matur e de până la 1 m. Scolexul pe
lângă ventuze dispune şi de cârligele
(2 rânduri). în strobil sunt cca. 200
de proglote. Gazdele definitive,de
regulă, sunt câinii, precum şi alţi
reprezentanţi ai familiei caninelor.
Cele interimare prioritar sunt oile şi
caprele, precum şi vitele mari cor­
nute, mai rar porcii, cămilele şi alte
animale erbivore rumegătoare. Foar­
te rar dar se poateîntâlni şi la om.
F in a - c e n u r ale cărei dimensiuni pot
atinge 10 cm, de regulă, se dezvoltă
în encefal, mai rar în creierul spinal.
Câinii împrăştie cu fecalele proglo-
m Z oologia
tele mature cu ouă fecundate. După
ce nimeresc în intestinul gazdei in­
termediare apare oncosfera, care
perforează peretele intestinului şi cu
torentul sangvin nimereşte în creier,
unde se transformă în fina-cenur de
mărimea unui ou de găină şi este în­
zestrată cu câteva scolexuri. Ca rezul­
tat al invazionării uneia din emisfere­
le creierului, oaia începe să se mişte
pe cerc (vârtej). în popor aşa e şi nu­
mită boala vârtejului. La animalele
bolnave parazitul este eliminat prin
trepanaţia craniului.
în viaţa de toate zilele îngriji­
torii de oi (ciobanii, ţurcanii, mo­
canii) cunosc despre această boală
şievoluţia ei, şi supun decapitării
m u lti- animalele bolnave, aruncând cra­
niile. Câinii pribegi îl folosesc în
hrană şi se invazionează, devenind
gazde definitive. Pentru profilaxia
acestei boli este necesară dehelmen-
tizarea câinilor (îndeosebi a celor
ciobăneşti) şi nimicirea celor pribe­
gi. Dar cel mai eficient după deca­
pitare craniile animalelor bolnave să
fie îngropate la adâncimi mari, să nu
aibă acces la ele câinii.
M o n ie z ia (M o n ie z ia e x p a n sa )
(fig. 5.15). Lungimea indivizilor ma­
turi atinge până la 10 m. Este înar­
mată cu ventuze puternice, nu are
cârligele. în fiecare proglotă matură
se află dublul aparat vital hermafro-

I - scolexul; II - proglota hermafrodită; III - lar­
vele monieziei in corpul căpuşei
dit. Orificiile sexuale se deschid în
ambele părţi laterale ale proglotei.
Segmentele sunt late şi scurte. Gaz­
da definitivă sunt vitele mari şi mici
cornute (bovinele, ovinele, capri­
nele). Tineretul animalier suportă
foarte greu această boală, animalele
adulte mai uşor. Gazdele interme­
diare sunt căpuşele mici din familia
O rb a tid a e , răspândite în iarbă, care
şi înghit oncosferele. Acestea, nime­
rind în intestin, perforează pereţii şi
pătrund în cavitatea corpului, trans-
formându-se în cisticercoizi. Mami­
ferele se invazionează prin interme­
diul căpuşelor, care pătrund împreu­
nă cu iarba în timpul păşunatului. în
intestinul gazdelor definitive moni-
eziile se dezvoltă foarte rapid (până
la 8 cm pe zi), ceea ce duce într-un
timp scurt la otrăvirea şi istovirea
animalelor. Cea mai potrivită meto­
dă de luptă cu moniezia este dehel-
mentizarea animalelor bolnave.
H y m e n o l e p s i s n a n a (fig__) este
un parazit de dimensiuni foarte mici
- până la 1 cm în lungime şi merită
atenţie aparte. Se deosebeşte de alte
cestode prin faptul că tot ciclul lui
de dezvoltare are loc într-o singură
gazdă - omul, mai des la copii şi mai
rar la adulţi. Scolexul este înzestrat
cu ventuze şi cârligele. Are până la
200 de proglote mici. La bolnavi în
intestin se întâlneşte într-un număr
foarte mare, care poate atinge până
la 1000-1500 de exemplare. Omul se
invazionează direct de la alt om. însă
are loc şi autoinvazionarea bolnavu­
lui. Ouăle acestui parazit pot ajun­
ge în cavitatea bucală de pe mâinile
murdare sau împreună cu produsele
alimentare pe care au nimerit ouă­
le, sau e posibil şi împreună cu apa.
Hymenolepsisul cauzează suferinţe
mari mai ales copiilor. Simptome-
le sunt: dureri în abdomen, diaree
sau constipaţie, iar substanţele toxi­
ce eliminate de paraziţi acţionează
asupra sistemului nervos central,
provocând tulburări şi accese ner-
Z oologia
voase.
Tratamentul se face cu ajutorul
preparatelor vermifuge obişnuite
(extract de ferigă, timol). Trata­
mentul trebuie repetat după IV 2 - 2
săptămâni, deoarece preparatele
acţionează numai asupra indivizi­
lor maturi şi, prin urmare, cistercii
rămân în intestinul bolnavului.
E c h in o c o c u l (E c h in o c o cc u s g ra -
n u lo su s ) (fig. 5.12 A) este cel mai pe­
riculos parazit pentru om şi animale.
Lungimea corpului e de 4-6 mm cu
un număr de proglote 3-4. Gazdele
definitive sunt câinii, lupii, şacalii,
(mai ales câinii ciobanilor, care in­
festează păşunile). Echinococul ma­
tur nu cauzează vreun rău însemnat
gazdelor definitive. Cel mai mult de
suferit au gazdele intermediare: ani­
malele copitate, inclusiv omul. Infes­
tarea cu echinococ prezintă un mare
pericol, dat fiind faptul că stadiul
vezicular, numit chist hidatic, atinge
adesea dimensiuni foarte mari, s-au
înregistrat cazuri când în ficatul unei
bovine se formau vezicule de echi­
nococ cu masa de 64 kg. La om ea
poate atinge dimensiuni de mărimea
unui cap de copil.
Ouăle de echinococ sunt foarte
mici (35 pkm în lungime) şi uşor
pot pătrunde în cavitatea bucală
atunci, când înainte de mâncare nu
vă veţi spăla pe mâini după ce aţi
m Z oologia
netezit câinele molipsit, sau dacă aţi
permis câinelui să vă lingă mâinile
ori faţa. Ei la rândul lor se molip­
sesc cu fine de echinococ, mâncând
organele interne molipsite ale vite­
lor şi porcilor.
Nimerind în intestin, apar onco-
sferele care perforează pereţii, pă­
trund în organele interne. Cel mai
des sunt atacaţi ficatul şi pulmonii.
Dezvoltarea larvelor are loc foarte
lent. Astfel, peste o lună de la mo­
mentul infestării fina atinge dimen­
siuni de 1 mm în diametru şi numai
peste 5 luni - 1 cm. Fina se dezvoltă
câţiva ani şi formează pe peretele ei
intern în permanenţă vezicule-fiice
cu numeroase scolexuri.
în legătură cu organul atacat de
echinococ şi cu mărimea chistului
boala numită echinococoza poa­
te fi foarte grea şi adesea cauzează
moartea.
Răspândirea echinococului este
legată de mai mulţi factori, dar doi
sunt cei mai principali. în primul
rând de numărul de vite şi câini în
localitatea respectivă şi după cum
s-a menţionat, de relaţiile dintre
om şi câine. Reieşind din aceste
considerente putem concretiza că
echinococul este mai răspândit în
zonele (la popoarele) nordice, unde
creşterea animalelor este unica sur­
să de existenţă: Siberia (Federaţia
Rusă), Islanda şi altele. Potrivit da­ sărilor, mamiferelor şi al omului,
telor Centrului Naţional de Sănătate iar dezvoltarea lor parţial are loc în
Publicăechinococul este un parazit apele dulci cu schimbul a 3 gazde (2
destul de răspândit că în Republica intermediare şi 1 definitivă).
Moldova. L ig u la - o b iş n u ită (L ig u la in ­
Dauna echinococului depinde este unul din cei mai
te stin a lis)
şi de dimensiunile şi nu în ultimul periculoşi paraziţi ai peştilor. Lun­
rând de locul de parazitare. Echino- gimea corpului este de 1 m şi are
cocul cu dimensiuni mici uneori ră­ aspectul unei panglici, adică nedi­
mâne neobservat de către bolnav şi vizat. însă aparatul genital se repetă
adesea este depistat întâmplător pe de nenumărate ori în lungul corpu­
parcursul operaţiilor abdominale. lui. Ligula-obişnuită parazitează în
Cât priveşte cel gigant, el nu numai intestinul păsărilor de baltă şi păsă­
că distruge organul infestat, dar iri­ rilor înotătoare.
tă organele vecine, presează fibrele Dezvoltarea se caracterizează
nervoase şi vasele sangvine. prin prezenţa a două gazde inter­
Să ţinem minte, expulzarea echi­ mediare. Ouăle fecundate cad în
nococului se face numai pe cale chi­ apă împreună cu excrementele pă­
rurgicală! sărilor. Din ou iese larva acoperită
cu un strat de cili numită coraci-
Pseudofyllidele (P s e u d o p h i l l i -
dae) diu, care este înghiţită de ciclopi.
Pentru reprezentanţii acestui Aceştia sunt prima gazdă interme­
ordin particularităţile de structură diară a parazitului. în ei coracidiul
sunt primitive. Capul e lipsit de ven­ se transformă în procercoid. Dacă
tuze, însă dispun de două botridii ciclopii infestaţi sunt înghiţiţi de
cu care strâng pereţii intestinului. peşti, în corpul lor procercoidul se
La unele specii corpul nu este seg­ transformă în plerocercoid, care are
mentat deplin sau defel. Uterul are un corp în formă de panglică neseg­
orificiu lateral prin care ouăle sunt mentată cu lungimea de cca. 80 cm.
expulzate la exterior. Orificiul geni­ Hrănindu-se cu peştele infestat pă­
tal este situat la mijlocul proglotei sările acvatice (pescăruşii, stârcii şi
din partea ventrală. Formele adulte alt.) devin gazde definitive.
parazitează prioritar în intestinul Acest parazit cauzează mari pa­
peştilor de mare. Reprezentanţii gube, moartea în masă a peştilor şi
unei familii trăiesc în intestinul pă­ în aceasta constă importanţa nega-

Z oologia
m
 tivă în economia naţională.
B o tr io c e f a lu l (D ip h y llo b o tr iu m
la tu m ) este un parazit foarte răs­
pândit la om şi câine, vulpe, bur­
suc, pisică, delfin şi la alte mamifere
care se hrănesc cu peşte. Speciile
nominalizate servesc drept gazde
definitive. Gazdele intermediare în
număr de două sunt: ciclopii (cope-
podele) şi diverse specii de peşti de
apă dulce (în special ştiucile).
D im e n s iu n ile c o r p u lu i ating lun­
gimea de până la 15 m. Strobilul
este format de cca. 3-4 mii de pro-
glote. Ca organe de fixare servesc
două gropiţe în formă de fante, nu­
mite b o trii. Proglotele mature sunt
scurte şi late, iar uterul are formă
stelată. Aparatul sexual al botrio-
cefalului se mai deosebeşte şi prin
aceea că toate orificiile sexuale se
deschid la exterior pe partea plată a
proglotelor (fig. 5.15).
D e zv o lta re a panglicii-de-peşte în
mare măsură este asemănătoare cu
a ligulei-obişnuite. Din oul fecundat
ajuns în apă iese prima larvă coraci-
d iu l, care după cum ştim, se carac­
terizează printr-un strat acoperit de
cili. înăuntrul coracidiului se află on-
cosfera, înzestrată cu 6 croşete (câr­
lige). Aceste larve sunt înghiţite de
ciclopi şi se transformă în al doilea
stadiu larvar - p ro cerco id , care are o
formă alungită şi un apendice sferic
W!t1 Z oologia
în partea posterioară a corpului, pe
care sunt situate croşetele. Procer-
coidul aflat în cavitatea corpului la
ciclopi este înghiţit de diferiţi peşti
împreună cu aceştia. Procercoidul
pătrunde din stomacul peştelui, per­
forând pereţii lui în muşchi, ficat şi
în alte organe, unde se transformă în
p lero cerco id cu o lungime de 1-2 cm.
Acesta are formă vermiculară cu sco-
lexul nediferenţiat, dar cu prezenţa
botridiilor. Prin aceasta plerocercoi-
dul se deosebeşte esenţial de cistercii
altor cestode. Omul se infestează cu
panglica-de-peşte folosind în hrană
carnea de peşte crudă sau nepregătită
bine (fiartă sau prăjită), de asemenea
prin folosirea în alimentaţie a icrelor
proaspăt sărate. Boala este numită
d ifilo b o trio za . Această boală este răs­
pândită în diferite regiuni, în special
pe malul râurilor şi lacurilor, unde
populaţia consumă în alimentaţie des
carnea de peşte. Astfel difilobotrioza
este răspândită în larg Europa, Asia şi
America de Nord. în Suedia, Ţările
Baltice, mai cu seamă în bazinele râ­
urilor din Siberia (Rusia), regiunea
Volgăi şi alt.
Simptomele clinice practic sunt
aceleaşi ca şi la majoritatea cesto-
delor - intestinale, prin dereglări în
digestie. Prezenţa de lungă durată
a paraziţilor în intestin duce la ane­
mie, obosire şi slăbiciune generală a
organismului. Acţiunea lor negativă
constă nu numai în prezenţa meca­
nică în intestine, dar şi că paraziţii
folosesc o parte din hrana destinată
gazdei. Bunăoară anemia malignă
apare ca urmare a unei avitaminoze
grave, provocate de activitatea vitală
a botriocefalului, care în mod selectiv
absoarbe vitamina Bl2.
 VI. în c r e n g ă t u r ă v ie r m ii c il in d r ic i
{N em athelm inthes)
6.1 Caracteristica generală agricultură, sectorul zootehnic şi
Reprezentanţii acestei încrengă­ sănătatea publică.
turi au corpul alungit nesegmentat, încrengătura viermi cilindrici
în secţiune transversală reprezentat se împarte în 6 clase, conform pro­
de un cerc. Cavitatea corpului,de gramei analitice vom studia numai
regulă, este împlută cu un lichid ca- două din ele:
vitar, numit c a v ita te p r im a r ă . Tubul 1. Clasa Nematode (N e m a to d e s );
digestiv este neramificat, se termi­ 2. Clasa Rotifera(Rofafon'a).
nă cu orificiul anal. Sistemul ner­ 6.2 Clasa Nematode
vos este de tip ortogon, organele de
{Nem atodes)
simţ sunt slab dezvoltate. Organele
de respiraţie lipsesc, cele de excreţie 6.2.1 Caracteristica generală
sunt prezentate prin protonefridii Nematodele (nematozii) este
sau pot lipsi. Viermii cilindrici sunt cea mai numeroasă clasă, cuprinde
animale unisexuate, unele specii au viermii cilindrici propriu-zişi, atât
bine exprimat d e m o r fis m u l se x u a l. speciile cu modul de viaţă liber, cât
O parte din ei duc un mod de şi pe cele parazitare. Dimensiunile
viaţă liber în bazinele de apă şi în corpului variază de la cele micro­
sol, altele au trecut la modul de via­ scopice (viermi paraziţi), până la
ţă parazitar la plante, animale şi la cele gigantice (câţiva metri). Ei po­
om. Valoarea practică a viermilor pulează apele dulci şi sărate ducând
cilindrici rezidă în participarea la un mod de viaţă bentonic, ascun-
procesele de formare a solului, con­ zându-se în mâl şi nisipul de la fun­
comitent formele parazitare aduc dul bazinelor acvatice. Ei se întâl­
pagube economice considerabile, nesc pretutindeni, începând cu An-
afectează mult recoltele plantelor de tarctida şi terminând cu Oceanul
cultură şi productivitatea animalie­ îngheţat de Nord. Multe nematode
ră, provocând uneori şi pieirea lor. trăiesc în ape dulci, altele în solurile
Unele specii de viermi cilindrici umede şi predomină numeric com­
provoacă boli serioase omului. Eva­ parativ cu speciile care vieţuiesc în
luarea viermilor cilindrici cu modul alte medii. Astăzi se poate afirma
de viaţă parazitar (la plante, anima­ că fără participarea nematodelor
le şi om) este importantă pentru
Z oologia
nu au loc procese de putrefacţie. Structura externă. Nematodele
Cât priveşte nematodele parazite, au forma corpului fusiformă sau fi-
acestea se întâlnesc practic în toate liformă, circulară în secţiune trans­
organele animalelor şi plantelor. Iar versală. Corpul este acoperit cu o
dacă privim prin prisma parazitării cuticulă mai mult sau mai puţin dez­
la păsări şi insecte, putem deduce voltată, pe care sunt localizaţi nişte
că ele s-au acomodat şi la modul de perişori.
viaţă aerian. Cavitatea bucală este aşezată la
O trăsătură specifică pentru re­ extremitatea anterioară a corpului,
prezentanţii acestei clase este capa­
citatea lor de adaptare la cele mai
diverse condiţii de existenţă. Putem
spune că printre animalele plurice-
lulare ei sunt în afara concurenţii.
De pe această poziţie le pot face
concurenţă doar bacteriile şi orga­
nismele unicelulare. Savanţii expli­
că această adaptabilitate universală
prin dezvoltarea cuticulei externe
dense, care le sporeşte rezistenţa şi
şansele de supravieţuire. în afară de
aceasta contează extrem de mult şi
forma corpului, caracterul deplasării
nematodelor, acestea fiind acomo­
date pentru viaţă în diferite condiţii
-de la fundul bazinelor acvatice şi
în sol, până la ţesuturile plantelor şi
animalelor. Şi dacă mediul de trai al
nematodelor este foarte variat, apoi
structura lor este destul de constan­
tă. Actualmente sunt descrise peste
27 de mii de specii, însă se presupu­
ne că ar fi de câteva ori mai multe.
6.2.2 Particularităţile
Fig. 6 .1 . Aspectul exterior al ascaridei calului:
morfofiziologice 1 -femelă; II - masculul.

Z oologia
iar la formele parazite este înconju­
rată cu 3 buze, prevăzute cu papile
bucale. Aproape de extremitatea
posterioară a corpului, pe partea
ventrală se află orificiul anal. De-a
lungul corpului majorităţii nema-
todelor trec 4 linii longitudinale: 2
laterale şi 2 la mijlocul părţii dorsale
şi ventrale. Pe partea ventrală a cor­
pului în afară de aceasta se găseşte
n e fro p o ru l (în dosul gurii), iar la
femelă - o rific iu l g e n ita l. Porţiunea
corpului aşezată în spatele o rific iu lu i
a n a l se numeşte coa d ă .
Teaca musculo-cutanee este
formată din: cu tic u lă , h ip o d e r m
şi un strat de celu le m u sc u la re
Fig. 6.2. Celule musculare de ascaridă:
I -fibră musculară izolată; II - secţiune trans­
versală:
1 - regiunea contractilă a celulei musculare;
2 - sacul sacroplasmatic al fibrei musculare;
3 - nucleul.
m Z oologia
(fig.6.2). Cuticulă este cea mai dez­
voltată şi îndeplineşte funcţia de
înveliş protector, dar fiind semi-
permeabilă determină şi faza de
turgescentă(umflată) în corpul ne-
matodelor.
Sub cuticulă se găseşte hipo-
dermul format din celule epiteliale.
Imediat după hipoderm se întin­
de un singur strat de celule foarte
mari sub formă de fibre musculare
longitudinale. Ele sunt repartizate
în patru fâşii: d o rsa lă , v e n tra lă şi 2
laterale. Aceste fâşii de muşchi se
contractă după principiul antago­
nist, ceea ce face ca mişcările nema-
todelor să fie limitate. Nematodele
nu pot să-şi încolăcească corpul,
nici nu-1 pot contracta şi alungi. Ele
pot executa doar mişcări pendulare.
Teaca musculo-cutanee delimitea­
ză cavitatea corpului în care se află
org a n ele in te r n e (d ig e stiv e şi g e n ita ­
le). Această cavitate este lipsită de
parenchim, însă este căptuşită cu
un lichid formând c a v ita te a p r i m a ­
ră a corpului. Acest lichid se găseşte
sub o presiune anumită. Pentru a ne
convinge putem lua un ac şi sparge
teaca musculo-cutanee, ca rezultat
va apărea o şuviţă de lichid. Lichidul
îndeplineşte 2 funcţii. Prima, aflân-
du-se sub presiune într-o cavitate
închisă, el presează în toate direcţiile
uniform, determinând forma corpu-
lui, deci serveşte ca “schelet”. A doua care atinge în lungime 40 de cm. Ea
- cu ajutorul lui substanţele nutritive este localizată în partea abdominală
sunt transmise de la intestine la tea­ a corpului anterior. La alte ascaride
ca musculo-cutanee. această celulă gigantă excretoare se
A p a r a t u l d ig e s tiv morfologic şi întinde pe toată lungimea corpului.
fiziologic este cu mult mai complicat Ea este prezentată de 2 canale închi­
comparativ cu al viermilor plaţi. El se la extremităţile posterioare, care
este format din 3 părţi: in te s tin u l a n ­ ajungând la extremitatea anterioară
terior, m e d iu şi p o ste rio r. Intestinul a corpului se încovoaie înspre partea
anterior este format din c a v ita te a ventrală şi se contopesc, formând un
bucală, fa r in g e şi esofag. Gura este canal pereche scurt, care se deschide
acoperită cu 3 papile, iar nematodele în orificiu pe partea ventrală. Toate
răpitoare dispun de dinte din chiti- acestea reprezintă o singură celulă
nă, înţepător sau sugător. La nema­ gigantă.
todele parazite ale plantelor aparatul La nematode există nişte celu-
bucal înţepător sau sugă­
tor este în formă ascuţită:
stilet, cu ajutorul căru­
ia sunt sparse ţesuturile
plantelor. După cavitatea
bucală urmează faringele
în formă de tub, înzes­
trat cu un strat de muşchi
bine dezvoltat. Intestinul
posterior este scurt şi se
termină cu orificiul anal.
A p a r a tu l e x c r e to r
este destul de original,
fig 6.3.
fiind format din glande Organele de excreţie ale nematodelor. A,B-tipurile de glande
epiteliale monocelulare. cervicale ramificate ale nematodelor din subcalsa
Sercenentia; C-glanda cervicală masivă a nematodelor din
La unele nematode, de subclasa Adenophorea;; D-celuIe fagocitare in corpul
exemplu laa sc a rid a ca lu - ascaridei disecate (A, B,C din Kirianova, D după Hasonov):
lui, a p o r c u lu i acest aparat
. l-faiingele; 2-esofagul; 3-celule fagocitare; 4-linia laterală;
este reprezentat pnntr- 5-pi-oe/nrnenfa ventrală a bipodermului cu cordonul nervos
o singură celulă gigant, ventral.

Z oologia
m
 le cu rol excretor,numite fa g o c ita re ,
numărul lor variază în funcţie de
specie. De exemplu la ascaride ele
sunt în număr de 4. Acestea sunt
celule stilate foarte mari care înglo­
bează diferite particule nimerite în
lichidul celomic (al corpului). De
acest lucru ne putem convinge dacă
injectăm în cavitatea corpului unei
ascaridem, în lichidul celomic o sus­
pensie de carmin pulverizat. Curând
după aceasta observăm umplerea
acestor celule cu granule de colorant.
Ele doar înlătură prin înglobare par­
ticulele solide din lichid, dar nu le
elimină în afara lui. Astfel de organe
se numesc rinichi acumulatori.
S i s t e m u l n e r v o s . La nematode
acesta morfologic este foarte sim­
plu şi situat în hipoderm. El constă
dintr-un inel nervos preesofagian ce
conturează partea anterioară a farin-
gelui. De acest inel sunt legate celu­
lele nervoase ganglionare. Astfel, de
la inelul nervos spre partea anterioa­
ră şi posterioară pornesc cordoanele

//

Fig. 6.4. Structura internă a ascaridei: 1 -femelă; II - mascul.

1 - orificiul bucal; 2 - esofagul; 3 - intestinul; 4 - inelul nervos esofaringean; 5 - cordul nervos ventral;
6 - canalul extretor lateral din hipodermă; 7 - celule fagocitare; 8 - ovarele; 9 - oviductele; 10 - ute­
rul; 11 - vaginul; 12 - orificiul anal; 13 - testiculul; 14 - spermiductul; 15 - canalul ejaculator.

El Z oologia
nervoase. Ele sunt un număr de 6 co­
misuri nervoase scurte, care pornesc
spre partea anterioară şi 6 cordoane
care pleacă spre partea posterioară,
dintre care cordonul nervos dorsal
şi cel ventral sunt net mai dezvol­
tate. Ambele cordoane se unesc cu
numeroase comisuri nervoase cu
aspect de semicercuri subţiri, ce
conturează corpul din ambele părţi,
însă se cere de precizat că cordonul
dorsal inervează fasciculele muscu­
lare dorsaleşi ventrale, iar cel ventral
corespunzător pe cele ventrale.
O r g a n e le d e s im t. Indiferent de
faptul dacă e vorba de nematode li­
bere sau parazite, organele senzitive
sunt slab dezvoltate. De regulă, aces­
te organe sunt prezentate de papile
şi perişori fiind în mare majoritate
distribuite în jurul gurii, iar la mas­
culi şi în regiunea codală. Pe părţile
laterale în partea anterioară sunt lo­
calizate organe cu rol hemoreceptiv,
numite a m fid e . Ele sunt mai bine
dezvoltate la masculi comparativ cu
femelele. Aceasta se explică prin fap­
tul că sunt folosite la copulare.
A p a r a t u l r e s p ir a to r la nema­
tode lipseşte, însă prezintă interes
metabolismul la formele endopa-
razite, care vieţuiesc într-un me­
diul cu insuficienţă de oxigen. Aici
apare respiraţia anaerobă în timpul
căreia, precum se ştie, au loc pro­
cesele de descompunere a glicoge-
nului, ce serveşte drept sursa ener­
getică de bază, analogic viermilor
plaţiendoparaziţi. Nematodele libere
respiră prin toată suprafaţa corpului
- difuz. Aparatul circulator, ca şi la
viermii plaţi, lipseşte.
Aparatul genital. De regulă, ani­
malele sunt unisexuate (masculi şi
femele). Organele sexuale au aspect
tubular. Este bine dezvoltat demor-
fismul. Femelele de obicei sunt de
dimensiuni mai mari, iar masculii
au dimensiuni mai mici. La ei extre­
mitatea posterioară a corpului este
puţin răsucită în formă de cârlig.
Comparativ cu viermii plaţi morfo­
logic organele genitale la nematode
au o structură mai simplă. Să descri­
em aparatul sexual al a sc a rid ei.
Organele genitale feminine în­
cep cu o varele pare sub forma unor
tubuşoaresubţiri filiforme, apoi
treptat trec în porţiuni mai largi -
o v id u c te , după care ouăle fecundate
trec în porţiuni mai largi - u te re, ce
reprezintă dilatări ale oviductului.
în utere are loc fecundarea,m ele se
contopesc şi formează un tub scurt
numit va g in , prin care se produce
depunerea ouălor. Orificiul genital,
după cum s-a menţionat, este aşe­
zat în partea ventrală a corpului la o
distantă ' / a lungimii corpului de la
extremitatea anterioară.
Z oologia
 Organele genitale masculine
de asemenea sunt perechi, la unele
specii de namatode pot fi şi impare
(ascarida). Vizual ele prezintă un
tub lung care se dilată treptat, pri­
ma porţiune mai subţire. Mai lung
este te stic u lu l, care trece mai departe
într-un canal deferent - s p e r m id u c t,
fiind şi mai larg, apoi trece în cana­
lul ejaculator, care se deschide prin-
tr-un orificiu genital în intestinul
posterior. Aici se află şi organul de
copulaţie. El este format din 2 pori,
numiţi sp ic u le , situaţi în buzunare
speciale cu proeminenţă în afară.
în m u l ţ i r e a . Este înregistrată nu­
mai înmulţirea sexuata, la unele spe­
cii se întâlneşte p a r te n o g e n e z a . Spre
deosebire de viermi plaţi hermafro-
ditismul se întâlneşte foarte rar.
D e z v o lta r e a . La majoritatea ne-
matodelor ouăle fecundate în uterul
femelei sunt depuse la exterior şi
dezvoltarea de mai departe are loc în
mediul exterior. Uneori primele sta-
diiau loc înaintea depunerii ouălor şi
doar numai la puţine specii, precum
T rich in ela sp ira lis întregul ciclul de
dezvoltare embrionară are loc în
uter, în acest caz se nasc direct larve
tinere, deci am putea vorbi despre
naşterea puilor vii (v iv ip a r ita te ).
Pentru a cunoaşte mai bine ciclul
de dezvoltare, să luam drept exem­
plu ciclul vital al ascaridei omului
Z oologia
A sc a r is L u m b ric o id e s.
Dat fiind faptul, că ouăle de as-
caridă se dezvoltă numai într-un
mediu bogat în oxigen, în intestinul
omului ele nu se dezvoltă, pentru
dezvoltarea de mai departe ele au
neapărat nevoie să iasă în mediul în­
conjurător (solul umed), numai aici
în sol se dezvoltă larvele fecundate.
Ouăle se acoperă cu o membrană
dură protectoare, care permite su­
portarea unor temperaturi scăzute
considerabile. Se cunosc cazuri când
ouăle de ascaridă au reuşit chiar să
ierneze. în anumite condiţii ouăle
fecundate pot să-şi reţină dezvolta­
rea şi timp de peste 5 ani ca, ulterior,
nimerind în condiţii favorabile, s-o
continue. Dezvoltarea oului depin­
de de o serie de factori, îndeosebi de
temperatură şi umiditate. De exem­
plu, în funcţie de temperatură, la
24 °C dezvoltarea durează 10-15 zile,
pe când la o temperatură mai mică
- de 15°C, se dezvoltă deja 40-45 de
zile.
Atunci când un ou de ascaridă cu
larva formată nimereşte în condiţiile
prielnice de temperatură şi umidita­
te din intestinul omului, larva iese
din ou, se eliberează din membra­
ne, devine foarte mobilă şi pătrun­
de prin pereţii intestinului în vasele
sangvine. După câteva zile (1-5) de
la închistare la om apar simptome
 asemănătoare celor de pneumonie,
cu febră ajungând şi până la 40°C.
Aceasta are loc din cauza migraţiei
larvelor cu ajutorul fluxului sangvin.
Din circuitul mare al sângelui larve­
le trec în cel mic, deci spre pulmoni.
Viabilitatea şi mobilitatea larvelor,
pe de o parte şi pereţii foarte fini ai
capilarelor sangvine şi al alveolelor
pulmonare pe de alta, fac ca larve­
le să se localizeze în spaţiul pulmo-
nilor. La o tuse, împreună cu sputa
larvele ajung din nou în gură şi pot
fi înghiţite de om. De constatat că
larvele care au parcurs acest circuit
şi sunt înghiţitede om a doua oară,
rămân în intestine, cresc în dimen­
siuni şi se transformă în cele din
urmă în ascaride mature. O astfel
de migraţie a larvelor o întâlnim nu
doar la ascaride, dar şi la alte specii
de nematode parazitare. Este nece­
sar să reamintim că ouăle de ascari-
dă cu larva nedezvoltată nu se dez­
voltă în intestinul gazdei. Ele devin
infestatoare numai atunci când larva
e dezvoltată. Aceasta e şi cauza că în
organismul gazdă nu are loc autoin-
festarea.
Boala este numită a sc a rid io za ,
este pandemică pe planeta noastră
(răspândită peste tot).
în s e m n ă t a t e a p r a c tic ă . Activând
în agricultură, zootehnie sau în do­
meniul sănătăţii publice este impor­
tant să ţinem contdeanumite specii
de nematode:
■ Speciile care duc un mod de
viaţă liber, populează solul, bazine-
leacvatice şi se nutresc cu rămăşiţe
organice sau cu animale mici din sol.
■ Speciile parazite ale omului
şi animalelor.
■ Paraziţii plantelor care tră­
iesc pe toată durata existenţei sau,
mai des, la anumite stadii de dezvol­
tare în ţesuturile diferitor plante. în
afara etapei depozitare ei trăiesc în
sol.
6.2.3 Viermii cilindrici
paraziţi
ai omului si
y
animalelor
6.2.3.1 Caracteristica generală
O mare parte din nematode pa­
razitează la om şi animalele domes­
tice, provocând diferite boli grave,
în consecinţă scade productivitatea
animalelor agricole, pagubele sunt
enorme. Unele specii afectează or­
ganismul uman, ceea ce prezintă
un pericol serios pentru sănătate şi
viaţă. Formele parazite ce deosebesc
de cele libere prin dimensiunile lor
mari, de până la un metru, în unele
cazuri ele pot depăşi lungimea de 8
m - la viermele P la c e n to n e m a g ig a n -
tissim a , care parazitează în placenta
caşalotului.
Ascaridele (A s c a r id id a e ) sunt o
Z oologia
familie numeroasă cu dimensiuni
destul de mari, de exemplu ascarida
calului (P a ra sca ris e q u o r u m ) atinge
în lungime până la 40 de cm. Locul
de parazitare este intestinul subţire
al cabalinelor, porcinelor, bovinelor,
caninelor, felinelor, păsărilor (găini)
şi alte animale. Mai frecvent vierme­
le parazitează la tineretul animal şi
se întâlneşte şi la animalele adulte.
De regulă, la fiecare gazdă parazi­
tează o specie anumită de ascaride,
chiar dacă ele sunt asemănătoare.
De exemplu ascarida omului (A s c a -
ris lu m b r ic o id e s ) şi ascarida porcului
{A sca ris s u u m ) sunt foarte asemă­
nătoare, însă omul se poate infesta
foarte rar cu ascarida porcului şi
invers, porcul cu a omului. Ciclul
de dezvoltare al ascaridei, compa­
rativ cu cel al altor viermi cilindrici
paraziţi este destul de complicat (vezi
pag.__). După cum s-a menţionat,
ouăle de ascaride sunt foarte rezis­
tente la diferite acţiuni ale mediului
înconjurător. Ele îşi păstrează viabi­
litatea câteva luni fiind ţinute într-o
soluţie de 3 % de formalină, 15 % de
acid sulfuric şi în soluţie nesaturată
de sulenmia. Temperaturile înal­
te şi alţi factori influenţează asupra
viabilităţii negativ, astfel la tempera­
tura de 70°C ele mor timp de o se­
cundă, iar la 50°C timp de 15 minu­
te. O acţiune mortală au asupra lor
m Z oologia
şi razele ultraviolete. După cum s-a
menţionat, în intestinul g a z d e i ele
nu se dezvoltă. Dezvoltarea are loc
în afara organismului, în anumite
condiţii favorabile precum umidi­
tatea şi prezenţa oxigenului. Durata
ciclului vital depinde de condiţiile
mediului înconjurător şi, în primul
rând, de factorul temperaturii. De
exemplu, ascarida calului la tempe­
ratura de 15”C se dezvoltă 37 de zile,
la 25°C- 8 zile, la 35°C - 4 zile. Du­
rata ciclului vital durează în medie
de la 2 până la 3 luni. De menţionat
că din toate speciile acestei familii,
la găini şi la câini migraţia larvelor
prin pulmoni nu are loc. Cât priveşte
durata vieţii ascaridei, ea variază în
limite de la câteva luni, până la un
an. Doar în cazuri extrem de rare
ascarida trăieşte mai mult de un an.
Ascarida găinilor (A s c a r id ia
g a lii). Este un parazit larg răspân­
dit la găini. Locul de parazitare e în
intestine. După exterior este foar­
te asemănătoare cu ascaridele altor
specii de animale. Lungimea corpu­
lui la femelă este de 11 cm, la mascul
7 cm. Ouăle devin infestabile după
7-20 de zile de la expulzarea lor din
organism. Invazionarea găinilor,
mai cu seamă a puilor are loc odată
cu consumul hranei infestate cu ouă
de ascaridă. Larvele, eliberându-se
în stomacul gazdei de membrane, pe
parcursul a 1-2 ore rămân în intesti­ intestine. Ouăle nimeresc în orga­
ne iar apoi se implantează în pereţii nism odată cu hrana murdară.
lui. Peste 17-19 zile ele din nou ies Tricocefalul ( T ric h o c e p h a lu s)
în lumenul intestinului, unde rămân trăieşte în intestine la vitele mari şi
şi se maturizează. Tot acest ciclu de mici cornute, porci, iepuri şi poate
dezvoltare durează 35-58 de zile, pătrunde în apendice (om). Fiecărui
prin urmare pentru ascaride nu este om-gazdă îi revine o formă anumită
atât de caracteristică migrarea lar­ a parazitului. Este un vierme de cu-
velor în organismul gazdei. Ascari-
dioza găinilor este mai răspândită la
pui, adesea chiar provoacă moartea
lor în masă.
Oxiurul (familia o x y u r i d a e ) .
Reprezentanţii acestei familii sunt
nişte viermi cu dimensiuni mici
(femelele 40-180 mm, masculii 18
mm), care parazitează la animalele
vertebrate şi la om. De exemplu oxi­
urul copiilor (E n te r o b iu s v e r m ic u -
la ris ) are lungimea de 5-10 mm, iar
cel al cailor ( O x y u r is e q u i) până la
19 cm. Ei se deosebesc şi prin coada
subţire şi ascuţită la femelă, şi răsu­
cită în spirală la masculi. Paraziţii
trăiesc în intestinele subţire şi gros,
fiind mai des întâlniţi la animalele
tinere. Femelele fecundate se cobor
în regiunea sfincterului gazdei şi
depun ouăle, după ce un timp înde­
lungat provoacă o mâncărime insu­
portabilă. După ieşirea la exterior
ele mor. Ouăle fecundate în mediul Fig. 6.5. Oxiurul copiilor:
înconjurător se maturizează şi devin 1 - gura: 2 - esofagul; 3 - bulbul esofagi­
infestabile. Embrionii ies din ou nu­ an; 4 - intestinul; 5 - ovarul; 6 - uterul;
7 - coada; 8 - orificiul anal; 9 - orificiul
mai atunci când nimeresc iarăşi în genital; 10- umflătura.

Z oologia m
loare albicioasă, lungimea corpului
la masculi e de 3-4 cm, la femele 5
cm. Forma corpului este deosebită.
Astfel are partea anterioară subţiată
în formă de fir, străbătută de esofag.
Cu acest capăt viermele se implan­
tează în pereţii intestinului şi suge
sângele omului sau animalului. în
partea posterioară a corpului se află
intestinul şi aparatul genital. Ouă­
le depuse de femelă într-un număr
foarte mare se expediază la exterior
împreună cu fecalele, unde rămân
vii pe parcursul câtorva luni. Ele se
dezvoltă în sol sau apă la o tempera­
tură la 20-30°C cu durata dezvoltă­
rii de 28 de zile, după aceasta ouăle
devin infestabile. Animalele şi omul,
înghiţind ouăle cu apă sau cu hrana
se infestează. Omul mai des se in­
festează când foloseşte apa nefiartă
sau consumă legume nespălate. Sunt
posibile şi alte căi de infestare, de
exemplu la ascaride. Boala este de­
numită tric o c e fa lo za şi se întâlneşte
mai des în rândul populaţiei preo­
cupate cu diferite lucrări agricole la
pământ. Infestarea cu trico c efa lo za
influenţează grav asupra organismu­
lui, ceea ce se manifestă prin infla­
marea intestinului, dereglări în acti­
vitatea sistemului nervos şi digesti­
ve. Uneori gazda dezvoltă intoxicaţie
cauzată de eliminările parazitului.
Eliminarea tricocefalului este foarte
m Z oologia
dificilă (este înţepat în pereţii intes­
tinului) însă posibilă cu timol sau
alte preparate cu acţiune anti-para-
zitară.
Viermele dragon (D r a c u n c u lu s
m e d in e n s is ) (fig.6.6). Acest parazit
are corpul filiform, de culoare albă
şi cu lungimea de până la 1 metru
femela şi abia 2 cm mizerabili mas­
culul. Viermii adulţi parazitează în
ţesutul conjunctiv şi provoacă abce­
se subdermale, din care iese partea
anterioară a parazitului. Abcesele,de
regulă, conţin o singură femelă în­
colăcită în spirală. Practic toată ca­
vitatea corpului este acoperită cu un
uter enorm, cu un număr infinit de
embrioni. Spălând plăgile în timpul
băii sau executând lucrări în mediul
acvatic (ră să d irea o re zu lu i), omul
spală larvele în apă unde acestea
Fig. 6.6. Nematodele paraziţi ai omului.
A - femelă matură de Dragon Dracunculus
medinensis; B - larva dragonului in corpul
ciclopului; C - boala Slefentiazis, provocată de
floria lui Bancroft (după Brumit).
sunt înghiţite de gazdele intermedia­
re - ciclopii (C yclops). Omul se infes­
tează la rândul lui înghiţind ciclopii
împreună cu apa.
Abcesele apar mai des pe pi­
cioare, mai rar pe mâini. Până la
maturizarea larvelor este nevoie de
un an de zile. Pericolul îmbolnăvi­
rii de dragon apare când murdărim
rana în timp ce rupem viermele
aflat în abces. în asemenea cazuri
conţinutul viermelui se revarsă în
plagă, provocând dureri mari pre­
cum şi inflamaţii grave. Pentru
combaterea acestui parazit sunt ne­
cesare: curăţirea bazinelor acvatice,
fierberea sau filtrarea apei de băut,
depistarea persoanelor bolnave şi
tratarea lor, instalarea conductelor
de apă potabilă. îndeosebi această
maladie este răspândită în regiunea
tropicală.
Filaria lui Bancroft ( W u ch e re ria
b a n cro fti). Parazitează la om provo­
când boala numită e le fa n tism u l. Este
răspândită în regiunile tropicale şi
subtropicale. Locul de parazitare
a indivizilor maturi sunt vasele şi
glandele limfatice. Ei provoacă în
vasele limfatice trombe, soldate cu
inflamarea pereţilor şi ca rezultat, cu
întreruperea circulaţiei limfei. No­
durile şi locurile puternic infestate
se măresc în dimensiune (fig. 6.6).
Femelele produc un număr
enorm de larve de aproximativ 0,3
mm în lungime. Ele mai sunt nu­
mite m ic ro fila rii n o c tu r n e deoarece
noaptea apar în sângele periferic, pe
când ziua pătrund în organism şi
anume în vasele pulmonare, inimă şi
rinichi. Aceasta alternare în periodi­
citate: noapte - zi, se datorează spe­
cificului de transmitere a paraziţilor,
realizată prin intermediul gazdei
intermediare - ţânţarii hematofagi.
Când ţânţarul suge noaptea sângele
persoanei infestate, larvele nime­
resc în stomacul ţânţarului, apoi în
cavitatea corpului unde continuă să
crească şi în cele din urmă se adu­
nă în glandele salivare ale ţânţarului.
Nimerind ţânţarul pe pielea omului
sănătos să-l înţepe, larvele de filării
pătrund în sângele acestuia.
A n c y lo s to m a d u o d e n a l e este un
vierme mic, femela atinge lungi­
mea de până la 10-13 mm, este de
culoare roşietică. Particularităţile
morfologice ale acestui parazit sunt:
prezenţa dinţilor de origine cuticu-
lară în cavitatea bucală, precum şi
a bursei la masculi. Locul de para­
zitare este intestinul subţire al omu­
lui. Ouăle fecundate sunt eliminate
împreună cu fecalele la exterior şi
se dezvoltă ulterior în solul umed
la temperatura de 25°C. După 1-2
zile apar larvele numite ra b id ito a -
re, care trăiesc şi se hrănesc în sol
Z oologia O
 şi după năpârlire se transformă în
larve numite stro n g ilo id e . Ele încă
o dată parazitează şi numai după
acest moment devin capabile de în­
chistare. Invazia are loc prin înfige-
rea larvelor în pielea omului, însă e
posibilă şi prin cavitatea bucală. în
primul caz larvele pătrund în sânge
şi migrează în pulmoni, de unde din
cauza tusei pătrund în cavitatea bu­
cală şi la înghiţire are loc infestarea,
larvele localizându-se în intestin.
Această boală este depistată mai des
în regiunile sudice, la oamenii de la
ţară. Este o boală foarte grea, care
atacă mucoasa intestinală, provoacă
Fig. 6.7. Trichinella spiralis
A-femelă; B-mascul; C-Iatvă încapsulată în fibrele
musculare (după Leicart şi Claus); D-căile de migrare a sanitare în încăperi, dezinfec­
trichinelei în natură.
I-inelul nervos; 2-celulele faringelui; 3-orificiul genital poluării hranei şi a apei. Este
feminin; 4-uterul; 5-ovarul; 6-intestinul mediu;
7-testicolul.
El Z oologia
ulceraţii şi hemoragii.
Vier­
S tr o n g ilid e ( S tr o n g y lid a e ) .
mii sunt paraziţi destul de mari,
până la 10 cm. Corpul este filiform,
culoarea albă. Masculii au la partea
posterioară o formaţiune în formă
de clopoţel numită b u rsă , care con­
tribuie la împerechere. Ei parazitea­
ză la animalele domestice, pot fi în
număr foarte mare.
Particularităţile de înmulţire al
acestor viermi constau în faptul că
din oul aruncat din pulmoni în ca­
vitatea bucală, apoi în exterior apare
larva, ce duce un mod de viaţă liber
în sol, hrănindu-se cu substanţe su­
puse putrefacţiei. Această eta­
pă durează circa o săptămână,
după ce ies din sol şi urcă pe
firele de iarba şi cu acestea pă­
trund în organismul animal în
timpul păşunatului. Nimerind
în intestinul gazdei, îl perfo­
rează şi pătrund în nodurile
limfatice, iar apoi prin vasele
sangvine în pulmoni, unde
se şi termină maturizarea lor.
Pentru protejarea animalelor
de d ic tio c a u lo ză , boala pro­
vocată de aceşti paraziţi, e
necesară respectarea regulilor
tarea periodică, neadmiterea
necesară dehelmintizarea ani-
malelor bolnave.
Trichina (T rich in e lla sp ira lis)
(fig.6.8) este un vierme mic, femela
atinge lungimea de 4 mm, masculul
până la 1,6 mm, parazitează,de regu­
lă, la şobolani, porci, urşi, lupi, pisici
şi animalele omnivore, însă cel mai
periculos e faptul că poate parazita
şi la om. Astfel, pentru dezvoltarea
trichinei este caracteristică prezenţa
a două forme: intestinală şi muscu­
lară. Porcii se infestează cu trichine
în mare parte ca rezultat al folosirii
în hrană a şobolanilor invazionaţi,
muşchii cărora au încapsulate lar­
vele trichinei (fig.6.8). în intestinul
Fig. 6.8. Trichinela:
porcilor capsulele se distrug, larvele I -fem ela şi mascului; II - larvele încapsulate
încep să se dezvolte şi mai repede, în în muşchi
decurs de 30-40 de ore devin matu­ cărnii infestate de porc şi aaltor ani­
re. Masculii după fecundarea feme­ male domestice sau mamifere. Omul
lelor pier. se îmbolnăveşte de tric h in e lo ză sau
Femelele fecundate pătrund în tr ic h in o z ă , folosind în hrană carnea
nodurile limfatice şi în glandele Li- rău preparată termic. Trichinele mor
eberkuhndin pereţii intestinului, după 1-2 ore de la începutul fierbe­
unde produc un număr mare de rii. în formă grea de invazie boala
larve. Acestea cu ajutorul curentu­ poate fi mortală pentru oameni. în
lui limfatic şi sangvin se difuzează muşchii gazdei însănătoşite, larvele
peste tot în organismul gazdei şi se încapsulate în formă de spirală pot
localizează în ţesutul muscular (în trăi până la 25 de ani (la om). Astfel
afară de cel al cordului). Uneori se ciclul vital al acestui parazit are loc
pot încapsula în stratul de grăsime în organismul gazdelor, în mediul
şi în organele parenchimatice (ficat, înconjurător aceşti viermi nu trăiesc.
pulmoni). Prin urmare trichina nu dispune de
în organismul uman trichina ni­ gazdă definitivă, niciintermediară,
mereşte în urma folosirii în hrană a parazitează la una şi aceeaşi gazdă.

Z oologia
 Dat fiind impactul (pericolul)
acestei boli pentru societate, la aba­
toarele de prelucrare a cărnii se duce
o evidenţă strictă privind achiziţia
scheletelor cu muşchi de animale­
le domestice, destinate consumului
public (carcase). Serviciul veterinar
supraveghează prezenţa capsulelor
de trichină în carnea pusă spre co­
mercializare. Acest lucru se face cu
ajutorul microscopului. Se iau din
diferite regiuni ale carcasei bucăţi de
muşchi, se presează sub obiectivul
mic al microscopului. în caz de de­
pistare a acestor capsule, carnea este
prelucrată adăugător.
6.2.4 Viermii cilindrici paraziţi
ai plantelor
Nematode (fitonematode)
Multe specii de viermi cilindrici
sunt paraziţi ai diverselor specii de
plante, dăunând mult plantelor de
cultură (sfeclă, cartof, grâu, ceapă,
citrice), le afectează sistemul radicu-
lar, tulpinile, frunzele, fructele.
Majoritatea din aceste specii fac
parte din ordinul T y le n c h id a . Ne-
matozii paraziţi ai plantelor se ca­
racterizează şi prin unele modificări
morfofiziologice. Astfel în cavitatea
bucală a acestor nematode apare un
organ de tip înţepător - stilet, cu aju­
torul căruia sunt distruse ţesuturile
plantelor. Stiletul are un canal prin
care se elimină secretele glandelor
digestive ale esofagului, astfel se di­
zolvă membranele celulare. în partea
mijlocie a esofagului este o lărgire cu
pereţi musculari bine dezvoltaţi nu­
mită - b u lb u s, cu ajutorul căreia pa­
razitul suge sucul plantelor. Să exa­
minăm unele familii de nematode şi
pe reprezentanţii lor.
Familia Heterodere (H e te r o d e -
r id a e ) se caracterizează prin demor-
fism evident între mascul şi femelă.
Astfel femelele au corpul în formă
de balon, pe când masculii sunt fu­
siformi şi lungi.
Nematodul galicol al rădăcini­
lor (M e lo i d o g y n e in c o g n ita ) este
un parazit al părţii radiculare la
multe specii de plante, însă pagube
deosebite provoacă legumiculturi
din ţările sudice, fiind răspândit pe
toate terenurile cultivabile, pe când
la nord poate fi întâlnit doar în sere.
Prioritar atacă roşiile şi castraveţii.
Se caracterizează prin demorfism
sexual puternic. Femelele mature au
formă rotundă cu lungimea de 0,4-
1,9 mm, pe când masculii înregis­
trează 1-2 mm lungime şi 0,03-0,04
mm în lăţime. Femelele dăunează
mai mult ca masculii, aceştia termi­
nând dezvoltarea trec din plantă în
sol şi nu se mai nutresc. La aceste
nematode este dezvoltată parteno-
geneza. Atacă rădăcinile plantelor
gazde provocând umflături - g a le (3
cm), în care se localizează paraziţii.
Femelele depun până la 2000 de ouă
într-un saculei de mucoasă. Larve­
le, dezvoltându-se, ies în sol şi atacă
plantele vecine. în condiţii favora­
bile acest parazit se dezvoltă conti­
nuu. Din cauza nematozilor galicoli
se pierd 40-60 % din recoltă. Lupta
cu acest nematod în câmp constă
în respectarea asolamentului prin
circulaţia semănaturilor cu exclude­
rea leguminoaselor şi solanaceelor
pe terenurile deja infestate timp de
2-3 ani, prin nimicirea sistemelor
radiculare după recoltare, precum şi
prelucrarea chimică a solului. în sere
se aplică metoda prelucrării termice
(cu aburi) a solului şi alte.
Nematodul cartofului (D i t y l e n -
c h u s d e s tr u c to r ) este răspândit pre­
tutindeni unde se cultivă această
cultură. El parazitează în tuberculi
si pe rădăcinile cartofului, prezintă
nişte viermişori mici, mobili cu lun­
gimea de 12 mm. Femelele au forma
rotundă şi culoarea cafenie. Mascu­
lii trăiesc în tuberculii cartofului, iar
femelele pe suprafaţa lor. Dezvolta­
rea lor are loc în ţesuturile rădăcinii.
Timp de o vară apar una sau două
generaţii. Durata ciclului vital al fie­
cărei generaţii este de 50 de zile, fe­
cunditatea este de circa 1000 de ouă,
plantele atacate se opresc în creştere
şi de regulă, pier. Cel mai mult ne­
matodul cartofului dăunează în pe­
rioada păstrării lui în grămezi sau în
condiţii de depozit. S-au înregistrat
cazuri când lotul pus la păstrare a
pierdut circa 80 % din tuberculi. Ca
sursă de molipsire serveşte şi mate­
rialul pentru sădit infestat. Paraziţii
pot trece de la o plantă la alta prin
sol. Principalele mijloace de com­
batere a nematodului cartofului este
agrotehnica de nivel înalt şi folosirea
ca material seminal numai a cartofi­
lor sănătoşi şi rezistenţi la boli.
Nematodul sfeclei (H e te r o d e -
r a s c h a c h tii) este un parazit locali­
zat pe rădăcinile deferitor soiuri de
sfeclă, prioritar este afectată sfecla
de zahăr, rădăcinile ei. Ca şi nema­
todul galicol, se caracterizează prin
demorfism sexual bine pronunţat.
Masculii au corpul alungit, străveziu,
cu lungimea de până la 1,6 mm. Fe­
mela se deosibeşte prin forma ovală
de culoare galbenă, cu lungimea de
la 0,4 până la 1,1 mm. La exterior fe­
melele sunt acoperite cu o membra­
nă lipicioasă albă. Masculii trăiesc
în rădăcini, femelele la suprafaţă,
înfipte cu capul în rădăcină. Mascu­
lii la maturizare ies din rădăcini în
sol, căută femelele şi le fecundează.
Femelele depun până la 20-600 de
ouă în săculeţe din mucoasă. Larve­
le apărute trăiesc iniţial în sol, apoi
Z oologia in i
 migrează în rădăcina plantei. Dura­
ta dezvoltări unei generaţii este de
4-5 săptămâni. în regiunile de sud
heteroderele pot da timp de o vară
până la 5 generaţii. Plantele atacate
se reţin în creştere, se ofilesc la soa­
re şi mor rapid. Brusc se micşorează
conţinutul de zahăr.
Cele mai eficiente metode de lup­
tă constau în aplicarea agrotehnicii
înalte şi folosirea în asolamente a so­
iurilor de plante rezistente.
Familia Tilencide ( T y le n c h i -
d a e ) . La aceşti nematozi corpul
masculilor şi femelelor este alungit
şi subţire.
Nematodul grâului ( A n g u in a
frificijtrăieşte în ţesuturile aeri­
ene ale grâului şi altor graminee.
Atât masculul, cât şi femela au for­
ma corpului cilindrică, ascuţită, la
extremităţi incoloră. Lungimea cor­
pului la femelă este de 5 mm, la mas­
culi de 3 mm. Atacă seminţele din
spicul grâului şi în loc formează gale
ovale. La început ele au o suprafaţă
netedă şi culoare verde, având înăun­
tru o masă poroasă lichidă ce conţine
până la 15-17 mii de larve anabiotice.
Mai târziu aceste gale devin dure de
culoare cafenie. O parte din aceste
gale cad până la recoltare, majorita­
tea se desprind de spic numai în tim­
pul treieratului, afectând materialul
semincer. La semănatul grâului in-
KM Z oologia
festat sau în urma căderii galelor din
spic, în solul umed ele se debarasea­
ză de membrană, apar larvele care se
răspândesc pe teren. La apariţia lăs­
tarilor tineri se localizează în teaca
frunzei. în această perioadă de dez­
voltare nematozii sunt ectoparaziţi.
în timpul formării spicului viermii
pătrund în ovarul florii din care se
hrănesc, cresc, se maturizează şi în­
cep să se înmulţească. O femela fe­
cundată de nematodul grâului depu­
ne până la 2500 de ouă, care se dez­
voltă în larve infestate. Astfel într-o
gală matură se pot găsi urmaşi a 6-8
femele de nematozi, ele pot cădea în
anabioză în care stare îşi pot păstra
viabilitatea până la 28 de ani, până
la momentul când galele vor nime­
ri în condiţii favorabile (sol umed),
într-un spic infestat de grâu se pot
conţine până la 50 de gale. Princi­
pala metodă de luptă cu nematodul
grâului este curăţirea de impurităţi a
seminţelor de grâu înainte de semă­
nat şi respectarea asolamentului.
Nematodul cepei (D ity le n c u s
a lii ) esteparazit al cepei şi al usturo­
iului. Nematozii au un corp subţire
şi o lungime de 1,5 mm. Migrează
în sol şi pătrund în părţile subterane
ale cepei şi usturoiului. Se înmulţesc
atât în bulbi, cât şi în frunze. De re­
gulă, plantele atacate se reţin în creş­
tere şi pier.
 6.3 Clasa Acantocefali
(Acanthocephala)
6.3.1 Caracteristica generală
Reprezentanţii acestei clase sunt
viermii endoparaziţi, care formează
un grup destul de mare, mai mult de
500 de specii. Ei parazitează intes­
tinele diferitor vertebrate. Capătul
anterior al corpului este transformat
intr-un organ specializat de fixare în
forma de trompă înarmată cu rân­
duri de cârlige cuticulare.
6.3.2 Particularităţile
j
morfofiziologice
Aspectul exterior. Acantocefalii
au corpul fusiform alcătuit din cor­
pul propriu-zis şi din trompa cavita-
ră şi capabilă să se invagineze, cum
se spune, ca degetul de mănuşă. Pe
trompă se află rânduri de cârlige
chitinizate, îndreptate înapoi, care
ajută parazitul să se fixeze pe pere­
tele intestinului gazdei. Cu ajutorul
muşchilor retractori, trompa se in-
vaginează înăuntrul corpului, într-o
pungă musculoasă cavitară închisă
la capătul posterior, numită vagin.
Teaca musculo-cutanee. Corpul
este acoperit cu un tegument subţi­
re, sub care se găseşte hipodermul.
El este străpuns de un sistem de ca­
nicule sau lacune. în hipoderm se
depun rezervele de glicogen, care ca
şi pentru toţi endoparaziţii serveşte
ca sursă principală de energie. Stra­
tul muscular este format din două
straturi de muşchi: e x te r n - m u ş c h i
in e la ri, in te r n - m u ş c h i lo n g itu d in a li.
Mai departe există cavitatea corpu­
lui destul de voluminoasă.
Aparatul digestiv. în legătura cu
modul de viaţă parazitar acesta lip­
seşte, iar nutriţia are loc difuz prin
toată suprafaţa tegumentului cor­
pului, ca şi la viermii plaţi, folosind
produsele digerate din intestinul
gazdei. Probabil, un rol important în
digestia acantocefalilor revine cani­
culelor din tegumentul animalului,
care se deschid la suprafaţa corpului
prin micropori.
Organele de excreţie. Au fost
găsite numai la un număr redus de
specii. Ele sunt asemănătoare pro-
tonefridiilor, numai că arată modi­
ficate, reprezentând două tuburi ra­
mificate în rămurele mai mici, care
se termină cu câte o celulă conică cu
flageli vibratili, îndreptaţi în lume-
nul canalului. Caniculele se deschid
în canalele principale colectoare ale
protonefridiei, care la rândul lor se
deschid în canalele genitale. Astfel
la acantocefali, organele excretoare
sunt legate de cele genitale.
Sistemul circulator. La aceste
specii el lipseşte.
Aparatul respirator. Ca şi la toţi
Z oologia
Ml
 endoparaziţii, acesta este dispărut
odată cu trecerea la respiraţia anae-
robă.
S is te m u l n e r v o s . Este simplu şi
alcătuit dintr-un ganglion cerebroid
impar, situat în vaginul trompei, mai
aproape de capătul ei posterior. De
la el pornesc anterior spre trompă
prelungiri subţiri nervoase, precum
şi două cordoane mai masive care
traversează cavitatea corpului şi se
îndreaptă spre posterior.
O r g a n e le d e s im ţ . Actualmente
din organele de simţ la acantocefali
sunt descrise numai trei papile sen­
zoriale nu prea mari, situate la baza
trompei, pe vârful ei, precum şi lân­
gă orificiul genital.
A p a r a tu l g e n ita l. Acantocefalii
sunt animale unisexuate. Organele
sexuale sunt pare, iar dezvoltarea lor
depinde de un ligament de legătură,
care se extinde de la capătul posteri­
or al vaginului prin cavitatea corpu­
lui, până la cavitatea posterioară.
Aparatul sexual masculin este
format din două testicule ovale cu
spermiducte. Ambele spermiducte
se contopesc formând canalul eja-
culator, în care se varsă conţinutul
câtorva glande (cca. 6) de cimentare.
Secretul glandelor serveşte pentru
închiderea orificiului genital femi­
nin, după ce a avut loc copulaţia. Ca­
pătul canalului ejaculator este mus­
IEI Z oologia
culos şi prezintă organul copulator.
Ultimul pătrunde dintr-un săculeţ
special numit - p u n g a co p u la to a re,
care se deschide la exterior în regi­
unea posterioară a corpului. Punga
poate să se invagineze spre exterior
şi în timpul copulării înconjoară ca­
pătul posterior al femelei.
Aparatul sexual feminin la in­
divizii tineri este alcătuit din două
ovare situate în interiorul ligamen­
tului. Cu vârsta ovarele se desfac
într-un număr imens de glomerule
ovariene, care la început pătrund în
ligament, iar mai apoi prin ruperea
lui, ies în cavitatea corpului. Fiecare
din glomerula ovariană conţine câ­
teva zeci de ovule tinere. Pe măsura
maturizării ele sunt fecundate, apoi
se desprind din glomerule şi plutesc
liber în cavitatea corpului. Due­
tul genital feminin are o structură
originală şi prezintă un canal ce se
deschide larg în cavitatea corpului
într-o pâlnie numită c lo p o tu l u te r u ­
lui. De la el pornesc printr-un canal
îngust, care permite să treacă numai
ouălor fecundate, care sunt fusifor­
me şi învelite cu o membrană. Ouăle
mature nu pot trece prin acest canal
şi sunt întoarse în cavitatea corpului.
Oviductele pare se deschid în uterul
impar care se termină cu vaginul în­
gust. El se deschide la capătul poste­
rior al corpului.
 D e z v o lta r e a . La acantocefali ci­
clul vital are loc prin metamorfoză şi
cu schimb de gazde. Din oul fecun­
dat se dezvoltă larva alungită cu o
coroniţă de cârligele la extremitatea
posterioară. Pentru dezvoltarea con­
tinuă larvele trebuie să nimerească
în gazda intermediară. Semnificativ
este faptul că pentru acantocefalii ce
parazitează la vertebratele acvatice,
gazdele intermediare sunt crusta-
ceele, peştii, amfibienii, pasările de
baltă. La animalele terestre, drept
gazdă intermediară servesc insecte­
le. în intestinul gazdei intermediare
larva iese din ou, străpunge peretele
intestinului şi nimereşte în cavitatea
corpului. Aici larva pierde cârlige-
lele şi se transformă într-un animal
tânăr aproape format(nedezvoltate
rămân doar organele genitale), mai
departe larva ia o formă sferică şi se
acoperă cu o membrană formând o
capsulă tare. în aşa stare ea poate fi
viabilă timp îndelungat. Când gazda
intermediară este înghiţită de ver­
tebrate (gazdele definitive), chistul
este digerat şi din el iese larva acan-
tocefalului. Trompa parazitului se
devaginează şi pătrunde în peretele
intestinului gazdei definitive, pes­
te un scurt timp aparatul genital se
maturizează.
în s e m n ă t a t e a p r a c tic ă . Fiind
paraziţi ai multor specii de vertebra­
te, impactul lor patogen este destul
de mare. Spre exemplu acantocefalul
gigant (Macracanthorhynchus hiru-
dinaceus) se întâlneşte la porc. El
atinge o lungime de 25 de cm. Gaz­
da intermediară este cărăbuşul. Lar­
vele gândacilor se găsesc în sol, fiind
consumate de porci în timp ce râmă
pământul. Pot să provoace moartea
lor în masă, unii acantocefali pro­
voacă boli intestinale grave la peştii
de apă dulce, alte specii parazitează
la raţe, mai ales la cele tinere, adu­
când daune grave aviculturii.
6.4 Clasa Rotifere
(R otatoria)
6 .4 .1 C a r a c te r is tic a g e n e r a lă
R o tife r e le (Rotifera sau Rotato­
ria) (din latina rota = roată + fer-
re = a purta) reprezintă un grup
destul de numeros de nevertebrate
microscopice, se cunosc circa 2500
de specii de animale. După dimen­
siunile corpului ele adesea nu întrec
infuzoriile mari. într-adevăr, până a
se stabili protozoarele să fie anima­
le unicelulare, rotiferele adesea erau
reunite într-un singur grup. Ele nu
depăşesc dimensiunea de 1-3 mm,
dar e de precizat ca sunt forme şi mai
mici, de exemplu cel mai minuscul
reprezentant al animalelor plurice-
lulare este rotifera Ascomorpha mi­
nima, care atinge în lungime doar
Z oologia
0,04 mm. Majoritatea speciilor sunt partea ventrală a capului este situată
animale de apă dulce, însă se întâl­ g u ra , după care încă o coroniţă cu cili
nesc şi specii marine. Sunt animale mai mici. Ambele coroniţe formează
pelagice, dar se întâlnesc şi specii cu a p a r a tu l ro ta to r caracteristic pentru
modul de viaţă sedentar. această grupă de animale R o ta to ria .
Cilii coroniţelor sunt permanent vi­
6.4.2 Particularităţile »
bratili şi prin aceasta animalele îşi
morfofiziologice
asigură deplasarea, înotul în masa
Forma corpului. La rotifere for­ apei. Mişcările vibratile formează şi
ma corpului este diversă şi numai în un vârtej de apă, ce atrage particu­
rare cazuri este sferică. La majorita­ lele nutritive spre gura animalului.
tea din rotifere forma corpului este Acest aparat poate avea o structură
alungită şi se divide în trei regiuni: foarte variată, simplă sau comple­
a n te r io a r ă , numită regiunea cefalică xă. La unele rotifere tot în regiunea
(cap) cu aparatul vibratil, to ra cică cefalică se pot găsi fascicole de mici
numită tr u n c h i, cu toate organele perişori senzitivi, la care vin nervii.
interne şi p o s te r io a r ă , numită p ic io r Regiunea toracică este acoperită
(coadă) (fig.6.9). Piciorul poate să de o cuticulă mai groasă, la multe
lipsească. rotifere ea formează o carapace tare.
Partea cefalică puţin este deli­ Regiunea caudală sau p ic io r u l
mitată de trunchi. Capătul anterior reprezintă o proeminenţă muscu­
al regiunii cefalice uneori are formă loasă a corpului înzestrată cu două
de disc, înzestrat cu o coroniţă de prelungiri tactile mobile (furca),
cili vibratili. Mai jos de coroniţă, pe constituite de obicei din 2-4 d egete.
La baza acestor degete există două
glande cimentare (pedioase), care
secretă o substanţă cleioasă cu ajuto­
rul căreia unele rotifere permanent,
altele temporar se fixează de diferite
obiecte subacvatice. Piciorul le mai
permite acestor animale să alunece,
întinzându-se în direcţia mişcării.
Teaca musculo-cutanee. Perete­
le corpului este acoperit de epiteliu
şi un strat de hipoderm cu ajutorul
Fig. 6.9. Rotifera

Z oologia
cărora rotiferele îşi menţin forma
corpului. Sacul muscular cutaneu
la rotifere lipseşte, dar în corp se în­
tâlnesc fibre musculare striate care
servesc pentru contractarea tuturor
regiunilor corpului. îndată după
epiteliu şi hipoderm se află c a v ita te a
p r im a r ă a corpului unde sunt locali­
zate organele interne.
Aparatul digestiv este format din
trei părţi: intestinul a n te rio r, m e d iu
şi p o s te r io r care se termină cu orifi­
ciul anal, aşezat pe partea dorsală la
baza piciorului. Gura se află nu de­
parte de capătul anterior al corpului,
pe partea ventrală între coroniţele
de cili ale aparatului rotator. Ea tre­
ce în cavitatea bucală, iar aceasta în
faringe. Faringele este scurt, căptuşit
cu cili, care formează o parte lărgită
numită m a s ta x u l. El este căptuşit pe
dinăuntru cu chitină, care formează
mandibulele chitinoase ce servesc
la mărunţirea hranei. în ambele: fa­
ringe şi mastax, se deschid canalele
glandelor salivare. Mastaxul trece în
esofag, care se deschide în intestinul
mediu sau în stomac. Intestinul pos­
terior formează o cloacă. Interesant
este faptul că perioada de menţinere
a hranei în intestinul rotiferelor nu
este prea îndelungată. Din momen­
tul capturării hranei şi până la defe­
carea particulelor trec de la 2 până la
20 de minute.
Sistemul excretor este prezentat
prin protonefridii. Canalele organe­
lor excretoare se varsă în vezicula
urinară care la rândul ei se deschide
în intestinul posterior.
Sistemul nervos este reprezentat
prin ganglionul nervos supra-esofa-
gian şi nervii care pleacă de la el în
diferite regiuni ale corpului.
Organe de simţ la rotifere ser­
vesc în primul rând tentaculele, care
prezintă nişte proeminenţe în număr
de trei: două ventrale şi una dorsa­
lă. Toate sunt înzestrate la capătul
lor cu un fascicul de doi perişori de
oceli, mai rar unul.
Aparatele circulator şi respira­
tor nu există.
Aparatul genital. Rotiferele sunt
animale unisexuate şi prezintă un
demorfism sexual bine pronunţat.
De obicei, masculii sunt mult mai
mici decât femelele. Masculii a mai
multe specii nici nu sunt cunoscuţi,
fapt explicabil prin apariţia lor sezo­
nieră şi ciclul vital de o durată extrem
de scurtă. Pe lângă acestea masculii
se deosebesc printr-o organizaţie
morfologică extrem de simplificată,
de regulă,prin reducerea intestinului
şi a aparatului excretor.
Aparatul genital feminin este
compus dintr-un ovar, care exercită
şi funcţia glandei vitelogene şi din­
tr-un oviduct, care se deschide în
Z oologia isa
 cloacă.
Aparatul genital masculin este
format dintr-un testicul, un spermi-
duct, care se varsă de asemenea în
cloacă şi organul copulator.
Reproducerea şi ciclul vital. La
rotifere ciclul vital se caracterizează
prin alternarea a două moduri de
reproducere sexuată, adică printr-o
înmulţire normală, cu participarea
ambelor sexe şi o înmulţire parte-
nogenetică. Iarna multe rotifere pier
şi iernează numai ouăle fecundate,
adaptate la condiţiile nefavorabile
ale iernii. Din ouăle fecundate pe
parcursul toamnei, care au iernat,
primăvara ies numai femele. Aceste
femele depun ouă care se dezvoltă
pe cale partenogenetică, ies iarăşi
numai femele. Aceste femele sunt
de asemenea amictice şi depun ouă
partenogenetice.
Astfel, în cursul verii la rotifere
se succed, una după alta, un număr
de generaţii de femele amictice. Fe­
melele din generaţia de toamnă,
numite mictice sau producătoare
de masculi, depun ouă care se pot
dezvolta atât partenogenetic, cât şi
după fecundare. Atâta timp cât nu
există masculi, să se împerecheze cu
aceste femele mictice, din aceste ouă
se dezvoltă pe cale partenogeneti­
că masculi. In aşa fel, masculii apar
la multe rotifere numai toamna. Ei
IU Z oologia
se împerechează cu femele m ic tic e
şi fecundează ouăle. Aceste ouă se
pot dezvolta numai după o perioa­
dă lungă de repaus. Ele sunt numite
ouă de iarnă, din care iese primăvara
prima generaţie de femele amictice.
Trebuie să avem în vedere că printre
rotifere sunt specii fără schimbul de
generaţii. La unele specii are loc nu­
mai înmulţirea partenogenetică, iar
la altele numai procesul sexual nor­
mal ca participarea masculilor. La
alte specii de rotifere se observă din
generaţie în generaţie o modificare
ciclică în cursul anului a unor carac­
tere morfologice. Acest fenomen a
fost numit ciclo m o rfo ză .
Ouăle rotiferelor se dezvoltă re­
pede. Dezvoltarea este directă, fără
metamorfoză. O trăsătură carac­
teristică a dezvoltării este forma­
rea organelor dintr-un număr mic
de celule, după ce dividerea lor în
organe nu mai are loc niciodată.
Datorită acestui fapt rotiferele au
un număr constant de celule ca şi
reprezentanţii clasei nematodelor.
Pentru multe specii de rotifere este
dovedit întocmai, că corpul lor este
alcătuit dintr-un număr mic deter­
minat şi constant de celule.
 VII. ÎNCRENGĂTURA VIERMII INELAŢI
(A nelides)
7.1. Caracteristica generală tochia. Actualmente sunt descrise
Viermii inelaţi fac parte din cea circa 17 mii de specii. Trăiesc în
mai înalt organizată încrengătu­ mări şi oceane, în apele dulci şi în
ră de viermi. Organizarea lor s-a solul umed. O parte din viermii
complicat multilateral comparativ inelaţi s-au acomodat la modul de
cu viermii plaţi şi inelaţi. Datorită viaţă semi-parazitar. Multe anelide
modului de viaţă mai activ, viermii au o mare importanţă practică: par­
inelaţi sunt animale bilateral sime­ ticipă la formarea solului; servesc
trice, cu o structură metamerică. ca hrană pentru peşti; se folosesc în
Aceasta se exprimă prin faptul că medicină etc.
segmentaţialor externă corespunde 7.2 Sistematica Viermilor
cu cea internă. Iar succesiunea unor
Inelaţi
organe are loc dintr-un segment în
încrengătura viermii inelaţi
altul. Dimensiunea corpului variază
se împarte în trei clase: P o lic h e te
în limitele de la 0,5 mm până la 3 m.
(P o ly c h a e ta ); O lig o c h e te (O lig o c h a -
Cele mai des întâlnite dimensiuni
eta ); H ir u d in e sau L ip ito r ile (H ir u -
ale viermilor inelaţi sunt între 10-
d in e a ).
15 mm. Unele polichete au organe
de mişcare, iar altele dispun de ven­ 7.3 Clasa Polichete (Polychaeta )
tuze, ceea ce este un caracter mor­
fologic specific modului de viaţă se- 7.3.1 Caracteristica generală
mi-parazitar. Sistemul lor sangvin Polichetele formează cea mai
este format din multiple vase, care numeroasă clasă de animale, cu
brăzdează prin tot corpul. Structura peste 10 mii de specii. Cu mici ex­
sistemului nervos se complică esen­ cepţii vieţuiesc în mări şi oceane.
ţial. Lipsesc organe speciale de res­ Sunt destul de diferite după orga­
piraţie. Este bine dezvoltat sistemul nizare şi modul de viaţă, dar sunt
digestiv. Organe de excreţie sunt reunite graţie unor trăsături esen­
metanefridiile. Viermii inelaţi, cu ţiale comune. însăşi denumirea
mici excepţii, sunt animale herma­ p o lic h e ta ( din greacăpo/y-mult şi h e -
frodite. De regulă, dezvoltarea are ta-păr), vădeşte prezenţa pe fiecare
loc prin metamorfoză. Se întâlneşte segment al organelor de locomoţie
forma asexuată de înmulţire - epi- -parapodiilor a multipli perişori
Z oologia
 1

Fig. 7.1. Reprezentanţii Polichetelor:

I - Arenicola marină; II - Nereis pelagiga; III - Phytlodoce paretti; IV - Amphitrite edwardsi; V - Sa-
tellaria alreolata; VI - Şerpuia; VII - Aphrodite aculeata.
1 - tentacule; 2, 3 - branhii; 4 - parapodii.

DU Z oologia

1. Tentacule; 2. Ochii; 3. Parapodii.
(cheţi). Această clasă se caracteri­
zează prin următoarele trăsături:
segmentele anterioare ale corpului
se contopesc, formând c e fa lu l (ca­
pul) înzestrat cu organe de simţ, la
polichetele sedentare ele sunt aşeza-
teîn formă de rozetă. Sunt animale
unisexuate, se dezvoltă prin meta­
morfoză, servesc ca hrană pentru
peşti.
7.3.2 Particularităţile
morfofiziologice
Morfologia externă. Trunchiul
este format dintr-un număr diferit
de segmente - de la 5 până la 800.
Corpul se împarte în 3 regiuni: ce-
fa lic ă , a tr u n c h iu lu i şi a n a lă . Regi­
unea cefalică este formată din două
părţi:prosfomiw/sau lobul cefalic
propriu-zis, p e r i s t o m u l sau regiu­
nea bucală.
Pe peristom se află o ch ii, o pe­
reche de a n te n e sau tentacule şi o
pereche de p a lp i. în această regiune
se află şi gura. Partea cefalică se for­
mează în urma contopirii a câtorva
segmente(2-4) din extremitatea an­
terioară.
R e g iu n e a tr u n c h iu lu i este for­
mată în majoritate de segmentele
asemănătoare. La majoritatea poli-
chetelor pe ambele părţi laterale ale
fiecărui segment (şi aceasta este una
din cele mai importante trăsături
caracteristice ale organizării lor) se
găsesc câteva excrescenţe mobile,
înzestrate cu perişori. Aceste for­
maţiuni sunt numite p a r a p o d ii- or­
gane de locomoţie ale polichetelor,
de târâre pentru formele bentonice
Fig. 7.3. Parapodia lapolichete;
1. Antena dorsală; 2. Paleta spinală; 3. Paleta
ventrală; 4. Antena ventrală; 5. Cheţi; 6. Cheţi
de sprigin.
Z oologia
 şi de înot la cele pelagice. Formele
sedentare au în regiunea posteri-
oară parapodii reduse şi păstrează
doar perişorii cu care viermii se
menţin în tuburile (căsuţele) lor
atunci când ele ies cu parteaanteri-
oară din tub.
Ultimul segment numit a n a l sau
p ig id iu l este lipsit de oricare alte
formaţiuni (apendici).
Anume la polichete pentru pri­
ma dată apar apendice ale corpului
care constituie membrele primitive
de locomoţie. E necesar să consta­
tăm că parapodiile execută nu nu­
mai funcţia de locomoţie. Cu aju­
torul lor polichetele recepţionează
informaţia din mediul înconjurător,
e vorba deci de funcţia tactilă (cu
ajutorul perilor şi cililor). La multe
polichete cirul dorsal se transformă
în organe de respiraţie - b ra n h ii.
Teaca musculo-cutanee. La po­
lichete corpul este învelit cu epiteliu
format dintr-un singur strat de ce­
lule, care secretă la suprafaţa o cu-
ticulă subţire. Acest epiteliu poate fi
ciliat. Epiteliul este bogat în glande
ce secretă un mucus, precum şi o
substanţă organică. La polichetele
sedentare se formează pereţii tubu­
lui (căsuţei).
Teaca conţine şi două straturi de
muşchi. îndată după epiteliu este
aşezat stratul de muşchi in e la ri (mai
DEL Z oologia
gros), care pătrunde şi în parapodii.
Sub muşchii inelari este aşternut
stratul de muşchi longitudinali, mai
dezvoltat. Toate acestea împreună
fac ca mişcările polichetelor com­
parativ cu ale nematodelor să fie
mai variate şi mai complicate. Ast­
fel, târându-se pe fund, polichetele
efectueazăsprijinindu-se în para­
podii mişcări cu tot corpul vermi-
forme, ondulare. în aceste mişcări
rolul principal revine stratului de
muşchi longitudinali, acesta fiind
mai dezvoltat. Apoi urmează ce-
lo m u l sau cavitatea generalăa cor­
pului, în care se conţin lichidul
celomic şi organele interne. O par­
ticularitate a celomului la polichete
este faptul că fiecare segment are
cavitatea sa proprie. Prin urmare,
celomul este separat cu pereţi des­
părţitori numiţi d is e p im e n te , for­
mate din epiteliu. Această separare
este transversală, însă mai există şi
separări longitudinale şi ca rezultat
toate segmentele sunt împărţite în 2
părţi: dreaptă şi stângă.
Aparatul digestiv. în majoritate
covârşitoare p o lic h e te le suntanimale
de pradă, altele sunt omnivore, hră-
nindu-se cu mici animale acvatice
şi cu alge. Aparatul digestiv este for­
mat din 3 părţi: in te s tin u l a n te rio r,
m e d iu şi p o ste rio r. Cel anterior este
alcătuit din: c a v ita te b u ca lă , fa r in g e
şi esofag.
în faringe se deschid o pereche
de g la n d e sa liva re. Intestinul mediu
reprezintă un tub drept, care străba­
te prin disepimente şi trece în intes­
tinul posterior scurt.
Aparatul excretor. La polichete
ca organe de excreţie servesc aşa-
numitele m e ta n e fr id ii. Spre deose­
bire de p r o to n e fr id ii, acestea sunt
organe deschise, aşezate metame-
ric şi în perechi în aşa fel că fiecare
pereche de nefridii începe într-un
segment (anterior) şi se deschide în
segmentul următor (posterior). Ele
prezintă o pâlnie cu numeroşi cili,
numită n e fr o s ta m . De la nefrostam
porneşte un canal, care străbate
disepimentul şi trece prin segmen­
tul următor. Aici canalul formează
un ghem, se apropie de peretele
corpului şi se deschide la exterior
prin porul excretor. Vasele sangvi­
ne se apropie de peretele canalului,
se desfac în capilare, unde are loc
transmiterea substanţelor formate
în urma metabolismului.
La unele polichete în segmentele
unde sunt aşezate gonadele, pe lân­
gă metanefridii există aşa-numitele
c e lo m o d u c te tot în formă de pâlnie,
sau pâlnii genitale cu cili care joacă
rolul de evacuare a produselor se­
xuale.
Aparatul respirator. Nu toate
polichetele dispun de organe res­
piratorii speciale. Aceste polichete
respiră difuz prin tot tegumentul,
însă la altele ca organe de respiraţie
servesc b ra n h iile distribuite în para-
podii.
Aparatul circulator. La poliche­
te este bine dezvoltat. Principalele
părţi ale sistemului circulator sunt:
două vase principale: d o r s a l şi v e n ­
tral, care se întind în lungul între­
gului corp. Ele sunt situate, unul
deasupra şi altul sub intestine. Am­
bele sunt unite între ele prin v a s e
in e la re sau circ u la re , care înconjoa­
ră tubul digestiv. Ele sunt situate
metameric şi de la ele pleacă vase
sangvine spre b r a n h ii, p a r a p o d ii şi
p ie le . Ele merg de asemenea spre
tu b u l d ig e stiv şi o rg a n e le d e e x c re ţie .
în generesistemul circulator la P o ­
lic h e t e în particular şi la toate A n e -
lid e le în general, este de tip închis.
Aceasta se înregistrează pentru pri­
ma dată în evoluţia lumii animale.
De menţionat că sângele din vasul
sangvin dorsal este îndreptat spre
partea anterioară a corpului, iar cel
ventral propulsează sânge în direc­
ţia posterioară. Circulaţia sângelui
se datorează vasului dorsal, care are
pereţii contractili, precum şi miş­
cărilor peristaltice ale corpului ani­
malului. Sângele conţine plasmă şi
elemente celulare, iar la unele poli-
Z oologia m
 chete conţine în plasmă o substanţă
asemănătoare h e m o g lo b in e i, ceea ce
face ca sângele să aibă culoarea ro­
şie. Aceasta poate să se găsească atât
în plasma sângelui, cât şi în elemen­
tele celulare, în funcţie de specie.
Sistemul nervos. Partea prin­
cipală a sistemului nervos la po-
lichete o constituie doi ganglioni
nervoşi, aşezaţi deasupra esofa­
gului numiţi - creie ru l. La p o lic h e -
te el atinge un grad mai mare de
dezvoltare comparativ cu viermii
inferiori (tr e m a to d e şi n e m a to d e ) .
De la creier porneşte o pereche de
cordoane nervoase, care se întind
în lungul corpului. Pe aceste cor­
doane nervoase se diferenţiază g a n ­
g lio n ii n e r v o ş ip e r e c h i, uniţi între ei
prin c o m is u r i tra n sv e rsa le , ce ia for­
ma de sca ră , iar sistemul nervos se
numeşte s c a la rifo r m . Aceasta se ob­
servă la polichetele inferioare, iar la
cele superioare evoluţia sistemului
nervosa mers mai departe şi atunci
s-a produs contopirea ganglionilor
şi a comisurilor, ca rezultat s-a dez­
voltat la n ţu l n e r v o s c e n tr a l (fig. 7.6).
Organele de simţ. Precum e în
cazul sistemului nervos, la fel po­
lichetele au şi organe de simţ mai
dezvoltate, comparativ cu viermii
inferiori. Cele mai dezvoltate orga­
ne de simţ - în legătură cu modul de
viaţă, sunt cele ta ctile . Ele reprezintă
B EI Z oologia
nişte celule aşezate pe toată supra­
faţa corpului, însă mai concentrate
la număr sunt localizate pe a n te n e ,
p a p ile , cilii cefa lici şi p a r a p o d ii. La
unele polichete persistă şi o rg a n e
o lfa c tiv e , cele ale s im ţu l u i ch im ic .
Multe specii de polichete dispun de
organe de echilibru - sta to c ite . Sta-
tocitele în număr diferit (5 şi mul­
te perechi), de regulă, sunt aşezate
în porţiunea anterioară a corpului,
prioritar la polichete cu modul de
viaţă sedentar. Ochii sunt aşezaţi
pe p r o s t o m i u m la baza a n te n e lo r şi
p u p ile lo r.
Organele genitale. Polichetele,
de regulă, sunt animale unisexuate.
Deosebiri la exterior (fenotipice) în­
tre mascul şi femelă nu se observă.
Spre deosebire de viermii plaţi şi ci­
lindrici aparatul genital la polichete
structural este cu mult mai simplu.
La unii viermi organele sexuale
sunt prezente în toate segmentele
corpului, la alţii numai în segmen­
tele porţiunii exterioare, dar şi mai
des în segmentele părţii posterioa­
re. Glandele genitale se dezvoltă în
epiteliu, peretele segmentului fiind
acoperit la început cu acesta. Pe
măsura formării celulelor sexuale
(ovule şi spermatozoizi) epiteliul se
rupe şi celulele sexuale nimeresc în
cavitatea corpului.
Reproducerea. Fecundarea la
majoritatea polichetelor este exter­ dar şi interior. Cele mai mari mo­
nă, deci fără copulaţie. Iar la care dificări au loc în segmentele porţiu­
se înregistrează copulaţia, are loc nii posterioare (e p ito c e ). La exterior
complicarea aparatului genital, ex­ cel mai mult se modifică parapo-
primată prin apariţia r e c e p ta c u lu lu i diile. La unele specii de polichete,
s e m in a l la femelă şi a o r g a n u lu i co- de exemplu la viermele E u n ic e v i-
pulatorX a mascul. Produsele sexuale r i d i s n u m i t e u n ic a , partea epitocă
genitale (ouăle şi spermatozoizii) a corpului, care atinge dimensiuni
ajung în apă în diferite moduri. La foarte mari (peste 20 cm) se des­
majoritatea polichetelor se produce prinde de la corp (de la cea atocă).
o ruptură a peretelui segmentului După rupere se ridică la suprafaţa
plin cu produse sexuale mature. La oceanului. Interes anteste faptul că
altele există pâlnii sexuale speciale. acest fenomen are loc într-un anu­
Un mare interes biologic prezin­ mit timp al anului (în octombrie şi
tă fenomenul de metamorfoză geni­ noiembrie), chiar şi al zilei şi are un
tală numită e p i to c h i e s m e p ig a m ie , caracter în masă. Acest vierme tră­
care este a s o c ia ta c u f e n o m e n e d e ro- ieşte în oceanul Pacific, în special
ire, c u d a n s u r i n u p ţia le si c h ia r c u o în apropierea insulelor Samoa, Fiji
re p ro d u c e re a s e x u a tă , care se întâl­ şi altele, se ridicăşi ocupă regiuni
neşte la multe polichete. De exem­ enorme la suprafaţă apei. Localnicii
plu la policheta N e r e is (trăieşte pe profită, chiar aşteaptă ziua respecti­
fund) forma corpului se modifică vă pentru a strânge aceste icre şi a le
foarte mult la momentul
atingerii maturităţii sexu­
ale. Corpul viermelui se
diferenţiază în două părţi:
prima numită a to c ă , care
nu formează produse se­
xuale în partea anterioa­
ră a corpului şi cea pos-
terioară - e p ito c ă , unde
în segmente se dezvoltă
glandele sexuale. Aceste
două părţi diferă foarte
Fig. 7.4. Trocofora şi transformarea in vierme adult
mult la aspectul exterior, (A-larva, B-începutul transformării).

Z oologia JEE3
folosi în alimentaţie, fiind o hrană
delicioasă pentru aborigeni. Prin­
tre polichete sunt şi specii care nasc
pui vii, altele prin înmugurire pot
forma colonii ramificate de scurtă
durată.
Dezvoltarea. Polichetele se dez­
voltă prin metamorfoză sau fără.
La majoritatea speciilor din ou iese
larva microscopică şi foarte caracte­
ristică - tro co fo ra . Structura acestei
larve nu se aseamănă cu viermii. Ea
este conturată la mijlocul corpului
cu două centuri de cili, iar în par­
tea ventrală este situată gura. Lar­
vele trocofore duc un mod de viaţă
planctonică şi sunt antrenate de cu­
renţii de apă la mari distanţe, prin
ce seexplică răspândirea speciei,
însă nu la toate polichetele din ou
apare la r v a tro c o fo ră . Sunt specii la
care stadiul de trocoforă se dezvol­
tă nemijlocit în ou şi mai apoi din
el iese o larvă mai înalt organizată
(dezvoltată), numită m e ta tro c o fo ra .
Ea un anumit timp pluteşte în apă
ori trăieşte pe fundul bazinului fără
să se schimbe esenţial. Apoi este su­
pusă unei metamorfoze esenţiale.
Ecologia. După cum s-a menţi­
onat, polichetele sunt animale acva­
tice. Vieţuiesc în mări şi oceane, se
întâlnesc în ape dulci, de exemplu
în lacul Baikal. Majoritatea lor sunt
specii de animale bentonice, altele
m Z oologia
trăiesc în regiuni litorale. Se întâl­
nesc în solurile umede, comparativ
puţine duc o viaţă planctonică. Cele
bentonice se târăsc pe fund, altele
scurmă solul, făcând galerii în nisip
sau mâl. Un mare număr de poli­
chete duc o viaţă sedentară cu for­
marea carcaselor protectoare, din
care scot numai capul. Fiecare din
aceste grupe ecologice de polichete
au particularităţi structurale carac­
teristice, după modul de nutriţie,
formele de apărare. Există foarte
puţine forme parazitare. La unele
specii se întâlneşte simbioza cu alte
animale: cru sta ce e, s p o n g ie ri şi alt.
însemnătatea practică. S-a de­
scris mai sus că viermele E u n ic e
v i r id is n u m it e u n ic a este folosiţi de
om în alimentaţie, alţii ca de exem­
plu re n ic o la sunt folosiţi în calitate
de nadă la pescuit. Polichetele ben­
tonice în cantităţi mari servesc ca
hrană pentru peşti, crabi şi alte ani­
male. Actualmente hrana de bază a
peştilor acipenserizi din marea Cas-
pică o constituie polichetul bento-
nic N e r e is d iversico lo r, numit n e r id a .
în anii 1939-1940 acest polichet lip­
sea completamente în marea Caspi-
că, dar la propunerea academicia-
nuluibiolog sovieticL. Zenkevici el
a fost transferat din marea Azov. în
noile condiţii acest polichet s-a acli-
matizatuşor şi actualmente consti-
tuie o sursă de hrană de neînlocuit mm până la câţiva cm, iar cele te­
pentru speciile de peşti acipenserizi restre (prioritar de sol) sunt mai gi­
din acest mare bazin acvatic. O spe­ gante, de la câţiva cm până la 3 m.
cie deosebită este re n ic o la m a r in ă ,
7.4.2 Particularităţile
care trăieşte pe fundurile nisipoase
m orfofiziologice
sau mâlite ale bazinelor de apă. Tre­
când prin intestin nămolul cu sub­ Morfologia externă. Corpul
stanţele nutritive, ea purifică apa. oligochetelor este alungit, uniform
segmentat. Numărul segmentelor
7.4 Clasa Oligochete este de la 30 până la 600, înzestrate
(Oligochaeta) cu perişori mici - c h e ţi. Ei nu sunt
altceva decât rămăşiţele parapo­
7.4.1 Caracteristica generală diilor dispărute odată cu trecerea
Denumirea de Oligochete vine la modul de viaţă subteran. Cheţii
din greaca veche oXfyoc; - «puţin» sunt aşezaţi pe fiecare segment - o
şi xairri - «păr». Sunt un grup mare pereche lateral, alta ventral. în par­
de a n e lid e care derivă din p o lic h e te , tea anterioară e localizat lobul cefa-
dar se deosebesc de acestea printr-o lic, numit p r o d to m iu m ,unde se află
serie de particularităţi morfologice
şi după modul de viaţă. Spre deo­
sebire de polichete, oligochetele în
marea majoritate trăiesc în sol, în
apele dulci, ducând un mod de viaţă
bentonic sau se afundă în solul mâ­
los de la fundul bazinului. Le este
caracteristică absenţa parapodiilor,
lipseşte capul hermafrodit, dezvol­
tarea este directă, fără metamorfo­
ze. Aparatul genital este foarte com­
plicat şi concentrat intr-un număr
anumit de segmente. După modul
de viaţă oligochetele se divizează în
două grupe: acvatice şi terestre.
Sunt cunoscute circa 3500 de
Fig. 7.5. Râma:
specii. De regulă, cele acvatice sunt 1 - orificiul genitalfeminin; 2 - orificiul genital
de dimensiuni mai mici, de la 0,5 masculin

Z oologia na
 orificiul bucal. La capătul posterior mici care se conţin în hrana uscată
al corpului se află o paletă mică nu­ din sol. Intestinul mediu de partea
mită p ig id iu , cu orificiul anal. dorsală formează o invaginare lon­
Teaca musculo-cutanee. Cor­ gitudinală în lumenul lui, care mă­
pul oligochetelor este acoperit la ex­ reşte suprafaţa de absorbţie a sub­
terior cu o cuticulă sub care se află stanţelor nutritive.
ectodermul bogat în glande mucoa­ Aparatul excretor este repre­
se. Se observă bine la speciile de oli- zentat prin numeroase metanefri-
gochete care trăiesc în sol. Sub epi- dii distribuite metameric prin tot
teliu se află straturile de muşchi. La corpul. Un rol esenţial în excreţie
exterior cei inelari şi apoi cei longi­ la oligochete revine aşa-numitelor
tudinali. Celomul este întretăiat de celu le c lo ro g en e localizate pe supra­
disepimente. La o distanţă oarecare faţa externă a intestinului mediu,
de extremitatea anterioară a corpu­ în aceste celule se acumulează sub­
lui (la râmă la al 30-a segment) se stanţele ce necesită eliminare. Se
află o îngroşare a tegumentului, ce desprind de la intestin şi cad în li­
cuprinde câteva segmente şi conţi­ chidul celomic din cavitatea corpu­
ne un mare număr de celule glan­ lui, apoi sunt eliminate prin pâlniile
dulare. Secretul acestor glande ser­ metanefridiilor.
veşte pentru formarea coconului la Aparatul circulator. La oligo­
înmulţire. chete ca şi la polichete el este de
A p a r a t u l d ig e s tiv . Acesta la oli- tip închis şi bine dezvoltat, numai
gochete, comparativ cu al poliche- că atinge o complexitate mai mare.
telor este mai complicat. El este for­ în legătură cu respiraţia prin piele
mat dintr-un şir de compartimente există o reţea densă de vase capi­
bine diferenţiate. Intestinul anterior lare, difuzate prin tot tegumentul.
este alcătuit din: fa r in g e ,e s o fa g şi Ca şi la polichete, principalele vase
s to m a c u l m u s c u lo s , apoi urmează sangvine sunt cele d o rsa l şi ve n tra l.
in te s tin u l m e d iu şi cel p o s te r io r . In Prin cel dorsal sângele circulă spre
esofag îşi deschid canalele trei pe­ partea anterioară, prin cel ventral
rechi de g la n d e co ch ilia re. Ele sunt spre cea posterioară. Vasul dorsal în
bogat vascularizate şi servesc pen­ regiunea esofagului formează vase
tru eliminarea carbonaţilor acu­ colaterale cu cel ventral. Aceste vase
mulaţi în sânge. Calciul pătrunde se numesc in im i, deoarece ele pro­
în esofag şi neutralizează acizii chi- pulsează asemănător celui dorsal.

BH Z oologia
Prin vasul ventral sângele circulă bire de polichete sunt foarte slab
spre partea antero-posterioară. De dezvoltate. Aceasta se explică prin
la el pleacă ramuri spre organele in­ modul de nutriţie şi condiţiile de
terne şi piele. viaţă. Ochii,de regulă,lipsesc, însă
S i s t e m u l n e r v o s este reprezentat oligochetele reacţionează negativla
prin lanţul ventral nervos, caracte­ lumină, deci au în piele celule fo-
ristic pentru polichete, o pereche tosensibile. La ele cel mai dezvoltat
de ganglioni suprafaringieni şi co­ este simţul tactil. Celulele senzitive
llective perifaringiene. sunt aşezate în grupuri distribuite
O r g a n e le d e s i m ţ spre deose­ pe toată suprafaţa corpului. Expe­
rimental a fost dovedit că râmele
sesizează şi mirosurile. Simţul ol­
factiv le ajută să găsească hrana. La
oligochetele acvatice există şi orga­
ne ale simţului chimic.
Aparatul genital. Oligochete­
le sunt animale hermafrodite,. Să
studiem structura organelor ge-
nitalepe exemplul râmei. La râme
organele genitale sunt distribuite în
regiunea segmentelor 9-15.
O rg a n e le g e n ita le m a s c u lin e s u n t
formate din 2 perechi de testicule,
câtedouă în segmentele 10 şi 11 ale
corpului. Tot în aceste segmente în
apropierea fiecărui testicul sunt aşe­
zate patru pâlnii ale canalelor defe­
rente (s p e r m id u c tu l). Aceste canale
se unesc de fiecare parte într-un
spermiduct, care se deschide prin
Fig.7.6 Organizarea internă a rimei: orificiul genital mas­
I-paleta bucală; 2-gangIion nervos dorsal supraesotagian; 3-taringe;
4-esofag; S-vase sanguine inelare a inimii; 6-vasul sanguin orsal;
culin în partea ventrală
7-saci seminali; 8-testiculele; 9-pîlnii seminale; 10-spermiduct; a segmentului al 15-a.
1l-diseptmente; 12-metanefridii; 13-vase sanguine inelare;
14-intestinul; tS-stomacul; 16-zobul; 17-oviduct; IS-ptlnii ovariene; Atât testiculele, cât şi
19-ovare; 20-receptacole seminale; pâlniile sânt înconjura-
Cifrele romane indică segmentata corpului.

Z oologia BS
 te de vezicile seminale foarte mari, sperma, care în rezultatul contrac­
în care se maturizează spermatozo­ tării muşchilor ventrali se mişcă
izii şi rămân până la împerechere. spre manşon şi pătrunde în el. în
A p a r a tu l g e n ita l a l f e m e le i este aşa mod în receptaculii seminali ai
format dintr-o pereche de ovare partenerilor se acumulează sperma
mici, aşezate în segmentul al 13-a. străină şi are loc copularea, după
în acest segment se află şi pâlniile ce viermii se despart. Fecundarea
oviductelor, care se deschid prin se are loc ceva mai târziu. Viermii
câte un orificiu genital feminin, în în regiunea clitelumuluielimină în
segmentul al 14-a. Tot din aparatul jurul corpului manşonul, unde de­
genital feminin fac parte două pe­ pun ouăle. în rezultatul contractării
rechi de săculeţe, care reprezintă muşchilor manşonul alunecă spre
nişte invaginări ale tegumentului partea anterioară. La ajungerea lui
şi sunt aşezate pe partea ventrală a peste segmentele al 9-lea şi al 10-
segmentelor 9 şi 10. Acestea sunt re­ lea, receptaculii seminali elimină
c e p ta c u le le s e m in a le , în care în tim­ în manşon sperma străină care se
pul împerecherii intră sperma. găseşte în ei şi atunci are loc fecun­
în direct cu sexualitatea râmele darea lor. Manşonul alunecă mai
au numeroase glande unicelulare, departe şi iese de pe corpul râmei.
care formează pe suprafaţa anima­ Capetele lui se închid şi se formează
lului între segmentele 32 şi 37 o gogoaşa în care are loc dezvoltarea
umflătură inelară, numită m a n ş o n . de mai departe a embrionilor.
Aceste celule elimină un secret din La unele oligochete de apă dulce
care se formează g o g o a şa , cu un li­ se întâlneşte şi înmulţirea asexuată
chid de consistenţă proteinică, ne­ numită - p a r a to m ie . Ea constă în
cesar pentru nutriţia embrionului în divizarea corpului în două părţi,
dezvoltare. La râmă fecundarea este apoi la porţiunea posterioară are
încrucişată. Două râme se aşează loc formarea părţii anterioare, iar la
în aşa fel ca să corespundă orificiile porţiuneaposterioară - celei anteri­
sexuale una în faţa alteia, apoi ur­ oare.
mează schimbul de spermă. Secre­ Se întâlneşte la unele oligochete
tul eliminat de clitelumul fiecărui şi un alt mod de reproducere asexu­
vierme formează manşonul, situat ată, mai simplu numită - a rh ito m ie .
în regiunea receptacolului semi­ în acest caz corpul se divide în două
nal. Din orificiile sexuale se elimină sau mai multe părţi, după ce la por-

B M. Z oologia
ţiunile desprinse se dezvoltă ambele
capete, anterior şi posterior.
Regenerarea. La oligochete pro­
cesul de regenerare este bine dez­
voltat. Despre aceasta ne vorbesc şi
cazurile de înmulţire asexuatăar/n-
to m ia şi p a r a to m ia . La unele oligo­
chete chiar şi câteva segmente tăiate
din corpul animalului pot regenera
organismul în întregime.
D e z v o lta r e a . La oligochete lip­
seşte larva trocoforă, care persistă la
polichete. Din ouăle fecundate afla­
te în gogoaşă ies viermi mici, însă
formaţi complet, deci dezvoltarea
este directă.
E c o lo g ia . Oligochetele sunt răs­
pândite pe întregul glob. Ele sunt
animale dulcicole ori terestre şi doar
puţine specii se întâlnesc în mări şi
oceane. Cele de apă dulce sapă ga­
lerii în care se ascund, lăsând afară
numai capul posterior pentru respi­
raţie. Cele terestre duc un mod de
viaţă săpător, prioritar până la 1 m
adâncime, dar sunt posibile cazuri
când se afundă până la 2-3 m. Se în­
tâlnesc printre frunzele căzute afla­
te în putrefacţie. Ele se răspândesc
pe suprafaţa pământului cu apele
curgătoare ale râurilor, în formă de
cruste cu ajutorul vântului. La vâr­
sta începătoare pe picioarelepăsări-
lor şi altor animale. Multe specii de
oligochete terestre, se răspândesc
intens cu ajutorul omului, prin so­
lul strămutat împreună cu plantele.
Sunt specii care vieţuiesc în area-
luri restrânse (peşteri, fântâni etc.).
O faună bogată de oligochete o are
lacul Baikal (Rusia), cu circa 49 de
specii endemice, care nu se întâl­
nesc în alte locuri. însă majoritatea
din ele au arealuri mai mari sau mai
mici, în total există aproximativ 12
regiuni: Eurasia, America de Nord,
America tropicală, Australia, Africa
de Sud, Noua Zeelandă şi altele.
Un alt exemplu de răspândi­
re geografică ne prezintă familia
O ly g o c h a e ta e . Mulţi reprezentanţi
ai acestei familii au arealuri dis­
persate, fiind întâlnite pe părţile
sudice ale continentelor: Africa de
Sud, Asia de Sud, Australia, în Noua
Zeelandă, partea de sud a Americii
de Sud şi altele. De altfel o aseme­
nea răspândire este caracteristică
şi pentru alte specii de animale te­
restre şi dulcicole. Savanţii explică
acest lucru reieşind din teoria lui
Alfred Wegener- existenţa anterior
continentelor actuale a unui singur
continent masiv pe Terra - Pan-
geea, divizat mai apoi în decursul
evoluţiei planetare.
I m p o r t a n ţ a p r a c t i c ă . Oligoche-
tele de obicei se nutresc în sol la
fundul bazinelor de apă, folosind
d e t r itu s u l şi fără a vătăma deloc
Z oologia
rai
plantele vii sănătoase. Le putem ca hrană pentru peşti, sunt folosite
întâlni în locurile de îngrămădi­ la pescuitul amator, iar în ţările tro­
re a plantelor aflate în putrefacţie. picale unele popoare le folosesc în
Volumul total al solului trecut prin alimentaţie. Ultima vreme se fac tot
intestinuloligochetelor adesea poa­ mai multe încercări de a folosi une­
te atinge cantităţi enorme, dacă le specii de oligochete pentru obţi­
luăm în consideraţie că numărul nerea unui important component
de oligochete pe 1 m2 de suprafaţă al solului - unui h u m u s deosebit de
de fund atinge mii şi chiar zeci de valoros. E vorba inclusiv de bioteh-
mii de exemplare, având greutatea nologii noi.
respectivă. Precum a demonstrat
7.5 Clasa Hirudine sau
Charls Darwin, care a dedicat râ­
mei (L ib ric o s te rre s tris) un studiu Lipitorile (H iru d in ea )
aparte, ea trece prin intestin pe 7.5.1 Caracteristica generală
parcursul unui an 3-4 kg de sol în
Hirudinele, denumite în popor
greutate uscată la fiecare m2 de su­
sunt animale înrudite oligo­
lip ito r i
prafaţă. Şi mai mult prin intestinele
chetelor, dar au unele particularităţi
oligochetelor care trăiesc pe fundul
specifice. Astfel ele sunt animale
lacurilor. Conform lui Darwin rolul
pozitiv al râmelor pentru sol constă
în primul rând în afânarea aces­
tuia prin galeriile pe cale le sapă,
îmbogăţindu-1 cu oxigen. în acest
mod parcă se ară pământul, ducând
de la suprafaţă la adâncimi rămăşi­
ţele de plante şi scoţând concomi­
tent la suprafaţă straturi de pământ,
în cele din urmă, la trecerea hranei
prin intestine oligochetele fărâmi­
ţează solul şi îl îmbogăţesc prin ex­
crementele lor. De regulă, fiecărui
tip de sol îi este caracteristică o spe­
cie de oligochete. Pe lângă rolul lor
în viaţa solului, au şi un rol modest
în practica de toate zilele - servesc

Z oologia
temporar ectoparazite, sug sânge la
animalele vertebrate (peşti şi mami­
fere). Actualmente se cunosc cca.
400 de specii. Majoritatea lor sunt
animale acvatice, se întâlnesc în te­
mei în apele dulci, unele specii sunt
marine şi chiar terestre (în zonele
tropicale). Culoarea corpului poa­
te fi neagră, cafenie, verzuie, sau o
combinaţie a acestora.
Hirudinele sunt animale foarte
mobile. Se mişcă cu ajutorul ven­
tuzelor de la extremităţi, fixându-se
succesiv de substrat, unele pot să
înoate sau să se târâie.
7.5.2 Particularităţi
morfofiziologice
Morfologia externă. Corpul li­
pitorilor este alungit, amplasat dor-
soventral. La ambele extremităţi ale
corpului au câte o ventuză mus­
culoasă. în ventuza anterioară se
află gura. Ventuza posterioară este
puternic dezvoltată. Orificiul anal
este aşezat pe partea dorsală asupra
ventuzei posterioare. Hirudinele
sunt lipsite de parapodii si cheţi, cu
excepţia unei singure specii ce păs­
trează cheţii pe primele segmente
exterioare. Ele se mişcă cu ajutorul
ventuzelor. Fixându-se cu ventuza
posterioară de substrat, ele îşi întind
corpul spre direcţia mişcării şi se fi­
xează de substrat cu cea anterioară.
Apoi se desprind cu cea posterioară
de substrat şi încovoindu-se,atrag
corpul spre extremitatea cefalică şi
se fixează din nou cu cea posterioa­
ră ş.a.m.d. în aşa mod lipitorile se
mişcă „la pas”. Ele pot şi să înoate,
executând mişcări ondulatorii, ase­
mănător şarpelui.
Corpul este segmentat, însă
inelaţia externă nu corespunde ce­
lei interne. Numărul de segmente la
exterior la toate speciile de lipitori
este de 33. Fiecare segment se divi­
de în segmente secundare, cu nu­
măr diferit în funcţie de specie (3, 5
şi mai multe). Primele 4 segmente,
contopindu-se formează ventuza
exterioară, iar ultimele 7 segmente
pe cea posterioară.
Teaca musculo-cutanee, prac­
tic ca la toate anelidele este for­
mată din epiteliul tegumentar şi
din muşchi. Pentru hirudine este
caracteristică prezenţa în cuticulă
a unui mare număr de c e lu le p ig ­
m e n ta r e , distribuite sub epiteliu,
care determină culoarea şi desenul
lipitorilor. Stratul muscular este cel
mai dezvoltat dintre toate anelide­
le. Astfel dacă la râmă musculatura
alcătuieşte 29,7 % din tot volumul
corpului, la lipitori ea atinge65,0 %.
Cel mai dezvoltat este s tr a tu l m u s ­
c u la r lo n g itu d in a l, ceea ce este legat
de modul de mişcare al hirudinelor.
Bine sunt dezvoltaţi şi muşchii dor-
Z oologia
 soventrali. în genere toate tipurile
de fibre musculare (longitudinale,
transversale şi dorsoventrale) le
permit lipitorilor să execute mişcări
multivariate faţă de axa corpului,
totodată permiţându-le să schimbe
şi forma lui.
C a v i t a t e a c o r p u lu i este foarte
redusă şi transformată într-o siste­
mă de lacune, căptuşită între organe
cu parenchim păros. De aceasta ne
putem convinge executând disecţia
la orice hirudină.
A p a r a t u l c ir c u la to r . în legătu­
ră cu faptul că la lipitori este foarte
bine dezvoltat parenchimul, în cavi­
tatea corpului s-a format un sistem
dens de vase, cavitatea cărora este
plină cu lichid incolor. Aparatul
circulator caracteristic viermilor
inelaţi se păstrează numai la două
ordine de hirudine, deci este de tip
închis şi are aceeaşi structură.
A p a r a t u l d ig e s tiv . La hirudi­
ne acesta este bine dezvoltat, însă
cu rol de adaptare la diferite tipuri
de nutriţie. La fundul ventuzei an­ Fig. 7.7. Organizarea internă la
Hirudinia Medicinalii:
terioare este localizată gura, apoi 1- nodul nervos supraesofagian;
ea duce în c a v ita te a b u c a lă , f a r i n - 2- faringelc; 3-esofagul; 4-stomacul;
5-proeminenţa posterioară a stomacului;
g ele m u s c u lo s ş i e s o fa g u l s c u r t. La 6- intestinul mediu; 7-intestinul posterior;
unele lipitori cavitatea bucală este 8-orificiul anal; 9 - ventu za posterioară;
10-ganglion al lanţului nervos ventral;
transformată în trompă, care poa­ I l-mctanifridii; 12-vczica urinară:
te fi scoasă în afară, apoi retrasă cu 13-sacii seminali; 14-spcrmiduclc;
15-pllniile metanefridiilor; 16-vaginul;
ajutorul unor muşchi speciali. Cu 17-ovarele; 18-procminenta testiculului;
ajutorul ei lipitorile sug hrana. De 19-organul de copulaţie; 20-prostata;
21-lacuna laterală.

EZL Z oologia
exemplu la lipitoarea medicinală în
cavitatea bucală se găsesc trei creste
musculare, care formează maxilele.
Aceste maxile sunt acoperite cu chi-
tină, iar marginile sunt dinţate. Cu
ajutorul lor lipitorile distrug epite­
liul pielii omului sau a animalului şi
sug sânge. Aceste maxile sunt aşeza­
te triunghiular, de aceea şi rana fă­
cută de ele are formă triunghiulară,
în faringe îşi deschid duetele câteva
glande, care secretă o substanţă ce
împiedică coagularea sângelui, nu­
mită h e m o filin ă sau h ir u d in ă . Din
esofag hrana trece în intestin, care
la rândul său este format din trei
părţi: g u ş a - care mai este numită
in te s tin u l m e d iu , un mic s to m a c şi
in te s tin u l p o ste rio r.
G u şa - este bine dezvoltată, în
special la lipitori, care se hrănesc
cu sânge. Ea formează o serie de
expansiuni laterale dispuse în pe­
rechi, din care ultima pereche este
deosebit de dezvoltată şi se întinde
până la partea posterioară a cor­
pului. Aceste modificări ale guşii
nu sunt altceva decât o adaptare a
animalului la modul de viaţă semi-
parazitar. Ea asigură acumularea
prin supt a unor mari cantităţi de
sânge. Acesta, fiind amestecat cu
substanţa anticoagulantă - h ir u -
d in a , nu coagulează săptămâni şi
chiar luni întregi, păstrându-se în
formă semilichidă. Deci e ca şi un
rezervor în care are loc atât digestia,
cât şi absorbţia hranei digerate. Di­
gestia, ca şi absorbţia, se face mai cu
seamă în intestinul posterior, care
precum s-a menţionat, este format
din două porţiuni. Intestinul poste­
rior trece într-un r e c tu m c e prezintă
porţiunea posterioară a întregului
tub digestiv, deschizându-se cu un
orificiu anal.
A p a r a t u l e x c r e to r este de tip
metanefridian, însă în legătură cu
dezvoltarea parenchimului suferă
unele schimbări morfologice. Astfel
la lipitori în rezultatul reproducerii
celomului şi prezenţei parenchi­
mului metanefridiile sunt lipsite de
pâlnii, iar numărul lor redus. Bună­
oară la lipitoarea medicinală, a că­
rei corp are 33 de segmente, conţine
numai 17 perechi de nefridii. Tubul
excretor se deschide în pereţii late­
rali ai corpului prin orificiile excre-
torii.
A p a r a t u l r e s p ir a to r . La majo­
ritatea speciilor lipsesc organele
speciale de respiraţie, aceasta are
loc la lipitori prin toată suprafa­
ţa corpului. Şi doar la unele specii
marine pe părţile laterale ale unor
segmente din partea posterioară a
corpului există branhii asemănător
polichetelor.
S i s t e m u l n e r v o s . Ca şi la toa-
Z oologia
EE£3
 te anelidele el are structură tipică:
ganglionul suprafaringian par din
comisuri perifaringiene, ganglionul
subfaringian, care prezintă începu­
tul lanţului ventral nervos. Ultimul
este format din cca. 20 de ganglioni
situaţi câte unul în fiecare segment.
O r g a n e le d e s im ţ. Principalele
organe de simţ la lipitori sunt papi-
lele senzitive în formă de c u p ă (cal-
ciforme) distribuite metameric în
rânduri transversale, câte un rând
pe segment. Fiecare din aceste or­
gane este format dintr-un fascicol
de celule senzitive fusiforme, distri­
buite sub tegumentul epitelial. Ca­
petele anterioare ale acestor celule
contactează cu nervii de la lanţul
ventral nervos. Aceste organe au
un rol dublu, atât ca organe de simţ
chimic, cât şi tactil. E de menţionat
că la hirudine sensibilitatea chimică
este bine dezvoltată, ceea ce face ca
aceste animale să fie foarte sensibile
la poluarea mediul acvatic. Probabil
prin aceasta se lămureşte faptul că
la noi în ţară din an în an rămân tot
mai puţini reprezentanţi ai acestor
specii în bazinele de apă. La majori­
tatea hirudinelor aceste organe, mai
ales cele din segmentele anterioare,
se pot transforma în ochi, în număr
ce variază de la o pereche până la
cinci.
A p a r a t u l g e n ita l. Hirudine-
IM Z oologia
le sunt animale hermafrodite cu
structura organelor genitale asemă­
nătoare oligochetelor. Ele sunt con­
centrate în regiunea segmentelor
9-12 ale corpului. Ca şi la oligoche-
te lipitorile formează coconul, cu
excepţia că se formează în aceleaşi
segmente genitale: 9-12.
A p a r a t u l s e x u a l masculin este
format din câteva perechi de testi­
cule, de la ele pornesc canaliculele
seminale ce unesc şi formează două
spermiducte care după unire for­
mează canalul ejaculator. Ultimul
trece în lungul organului copulator,
care persistă la toate hirudinele. La
unele specii spermatozoizii sunt
uniţi în spermatofori. La începu­
tul canalului ejaculator îşi deschid
duetele nişte glande speciale numi­
te p ro sta te .
A p a r a t u l g e n i t a l f e m i n i n este
format dintr-o pereche de ovare,
apoi urmează oviductele, care unin-
du-se formează uterul, apoi trece în
vagin. Orificiul genital feminin este
aşezat posterior celui mascul.
R ep ro d u cerea şi d e z v o lt a r e a .
Ouăle fecundate sunt depuse intr-
un cocon. Acest cocon se fixează
pe plantele acvatice sau este depus
pe fundul bazinului de apă. Spre
deosebire de oligochete, la hirudi­
ne dezvoltarea este prin stadiul de
larvă, care rămân în cocon. Aici se
produce metamorfoza larvelor, iar
din cocon ies în mediul acvatic li­
pitori mici, gata formate. Numărul
ouălor depuse în cocon depinde de
specie, de la câteva până la câteva
zeci.
E c o lo g ia . După cum s-a menţi­
onat tangenţial mai sus, hirudinele
sunt animale acvatice, prioritar de
apă dulce. Cele marine sunt parazi­
te la peşti, deaceea şi poartă denu­
mirea de lipitori-de-peşte. O mică
parte au trecut la modul de viaţă
terestru. Trăiesc, de regulă, în masă,
atacă animalele şi omul. Unele hi-
rudine pot suporta lipsa de apă şi
păstra viabilitatea.
î n s e m n ă t a t e a p r a c t i c ă sau uti­
litatea hirudinelor se reduce la fo­
losirea lipitorii-medicinale (H ir u d o
m e d ic in a lis ) în tratarea multiplelor
boli la om. Pot servi şi ca indicatori
biologici ai nivelului de poluare a
apei. Pe de altă parte, fiind animale
semi-parazite, aduc anumite daune
gospodăriilor piscicole.
 VIII. ÎNCRENGĂTURA MOLUŞTELE (Moluscă)
8.1 Caracteristica generală
Moluştele reprezintă o încren­
gătură numeric foarte bogată, cu
peste 130 000 de specii. în această
privinţă cedează numai artropode-
lor. Moluştele constituie un grup de
animale foarte vechi din punctul
de vedere al evoluţiei. în marea lor
majoritate sunt animale acvatice,
mai puţin terestre şi se caracterizea­
ză prin următoarele particularităţi
morfofiziologice comune:
1. Prioritar sunt animale bilate­
ral simetrice. La unele specii datori­
tă distribuirii specifice a organelor
interne, devin asimetrice. La altele
mai primitive se întâlneşte o me-
tamerie nepronunţată;
2. Corpul este nesegmentat şi de
regulă, format din trei părţi: cap,
trunchi şi picior;
3. Tot spaţiul dintre organele in­
terne este căptuşit cu ţesut conjunc­
tiv;
4. Tot corpul este înconjurat de o
cută mare epitelială, numită m a n tie .
între mantie şi corp există un spaţiu
numit c a v ita te p a le a lă , în care sunt
situate şi organele de respiraţie ale
moluştelor - b ra n h iile .
5. Pe partea dorsală a corpului
la majoritatea moluştelor se găseş­
te cochilia minerală protectoare. Ea
este un produs format de mantie.
IEI Z oologia
Forma cochiliei depinde de specie
(conică, spiralată, cu două valve si­
metrice), sau poate să lipsească cu
totul;
6. Majoritatea moluştelor
au în faringe un aparat pentru
fărâmiţarea hranei;
7. Pentru prima dată în lumea
animalelor apare un organ special
propulsor al sângelui - inima mul-
ticamerală (două atrii şi un ventri­
cul);
8. Organele de respiraţie la spe­
ciile acvatice, de regulă, sunt bran­
hiile, la cele terestre - sacii pulmo­
nari;
9. Organe de secreţie sunt rini­
chii;
10. Sistemul nervos e de tip gan­
glionar - împrăştiat;
11. Sunt animale hermafrodite;
12. Dezvoltarea speciilor superi­
oare de moluşte are loc cu formarea
larvei - velig er, a celor primitive ca
şi a polichetelor - prin intermediul
tro c o fo re i.
8.2 Sistematica moluştelor
j
încrengătura moluştele se îm­
parte în trei clase:
1. B iv a lv e (B iv a lv ia )
2. G a s tr o p o d e (G a s tr o p o d a )
3. C e fa lo p o d e (C e p h a lo p o d a ).
Z oologia
 8.3 Clasa Gastropode
(G a s tr o p o d a )
8.3.1 Caracteristica generală
Acestei clase aparţin majorita­
tea moluştelor (cca. 90 mii de spe­
cii). Unele specii de gastropode au
trecut la modul de viaţă terestru.
E vorba despre moluştele pe care
le cunoaştem din viaţa cotidiană:
melcii, limacşii, melcul de apă dul­
ce deja cunoscut, melcul Limnea
şi alţii. Majoritatea speciilor sunt
vieţuitoare maritime şi oceanice,
trăiesc în râuri şi bazine acvatice.
Se hrănesc cu animale, plante şi cu
substanţe pe cale de putrefacţie.
8.3.2 Particularităţile >
m orfofiziologice
Morfologia externă. Corpul
gastropodelor este format din trei
părţi: cap, picior şi trunchi.
C a p u l. Pe cap se află o pereche
sau două de tentacule şi ochii. Ul­
timii sunt aşezaţi de cele mai dese
ori lateral capului, sau la baza ten­
taculelor şi mai rar pot fi localizaţi
în vârful celei de-a doua perechi de
tentacule (melcul de livadă). Aici
se află gura, iar la unele gastropo­
de partea peribucală a capului este
alungită în formă de trompă.
P ic io r u l ocupă partea ventrală
a corpului şi este de cele mai mul-
E1 Z oologia
te ori în formă de talpă. Acesta este
unicul organ de mişcare. Cu aju­
torul lui gastropodele se târăsc sau
înoată, iar multe gastropode se pot
fixa puternic de substrat.
T r u n c h iu le s te de formă alungită
şi răsucit în spirală, în funcţie de
forma şi mărimea cochiliei. Se întâl­
nesc şi specii având cochilii nespi­
ralate, ci în formă de bonetă conică,
în acest caz corpul gastropodelor
nu se răsuceşte şi moluştele devin
bilateral simetrice. Şi mai interesant
este faptul că la unele gastropode
corpul (sacul visceral, de exemplu
la limacşi) se reduce şi în acest caz
organele interne sunt aşezate în
partea dorsală a piciorului.
M a n tia , după cum s-a menţionat,
delimitează corpul împreună cu or­
ganele interne.
C o c h ilia . La gastropode cochilia,
de regulă, este spiralată în formă
conică, numită tu r h o c o n ic ă (vezi
lim n e a ). Cochilia la unele specii
este răsucită în dreapta, la altele
Fig.8.2. Melcul comun:
1-cochilia; 2-capul cu tentacule (două
perechi); 3-picioruI; 4-orificiul
respirator; 5-orificiul excretor; 6-ochii.
în stânga. Ea este formată din trei
pereţi calcaroşi, caracteristici tutu­
ror moluştelor cu cochilie. Stratul
exterior numit c o n c h io lin ă , la mij­
loc stratul numit p r is m a tic şi cel de
s i d e f - interior. Stratul de conchioli­
nă, de regulă, este slab dezvoltat şi
poate chiar lipsi. Pe el sunt încrus­
tate inele, după numărul lor se poa­
te determina vârsta animalului, iar
după lăţimea lor putem cugeta cât
de favorabili au fost anii de existenţă
(cu cât sunt mai late, cu atât anul a
fost mai bun). Nici stratul de sidef
nu este totdeauna dezvoltat.
La unele gastropode cochilia nu
este răsucităîn spirală, ci are forma
unei bonete conice. Moluştele din
aceste specii trăiesc în mări, se fi­
xează puternic cu piciorul de sub­
strat şi valurile nu le pot arunca la
mal. Practic aceste moluşte duc un
mod de viaţă sedentar.
La alte gastropode cochilia este
mai mult sau mai puţin redusă şi
nu poate avea rol protector, poate
chiar şi să lipsească totalmente. De
exemplu la lim a c şi cochilia persis­
tă numai sub formă de rudiment.
Pierderea cochiliei este legată de
modul de viaţă prioritar, odată cu
îndepărtarea de modul de viaţă
înotător, sau la cele terestre (arioni)
care duc un mod de viaţă ascuns.
Ziua sub pietre, frunze, iar noaptea
ies la suprafaţă în căutarea hranei.
A p a r a t u l d ig e s tiv . între gastro­
pode un număr mare de animale
sunt răpitoare, dar sunt şi fitofage.
Anume de modul de nutriţie sunt
legate deosebirile în structura or­
ganelor digestive. Se are în vedere
diferenţierea tubului digestiv. în
această privinţă toate moluştele gas­
tropode răpitoare, pe lângă r a d u la
bine dezvoltată, dispun şi de maxile
puternice. Aceste formaţiuni se află
în fa r in g e . Tot în această porţiune
a tubului digestiv la gastropode se
deschid una sau două perechi de
glande salivare. La unele gastropode
secretul glandelor salivare conţine
acid sulfuric (H2S 04) liber, uneori
şi acizi organici. Aceste moluşte
sunt răpitoare şi se hrănesc cu alte
moluşte sau cu echinoderme. Apli­
când trompa pe scoica moluştei sau
pe carapacea echinodermului, ele
elimină acidul ce dizolvă calcarul.
Formând o deschidere, ele îşi sug
hrana. Astfel de specii răpitoare se
întâlnesc mai ales în mările nordice.
După faringe urmează e s o fa g u l care,
de regulă, se dilată, formând o g u şă ,
după care urmează s to m a c u l, în
care se deschide d u c ta h e p a to p a n -
crea tică . De regulă, această glandă
digestivă se întâlneşte la toate speci­
ile de moluşte şi este pereche. însă,
în legătură cu asimetria gastropo-
Z oologia
IE S
 delor, la ele persistă numai una,
cea stângă, dreapta se reduce. He-
patopancreasul îndeplineşte câteva
funcţii diferite. Ca glandă digestivă
în sucul ei se conţin fermenţii care
digestează proteinele, glucidele şi
grăsimile. A doua funcţie este cea
de absorbţie a hranei scindate. He-
patopancreasul este şi un organ în
care are loc depunerea substanţelor
nutritive de rezervă în formă de gli-
cogen şi grăsimi.
După stomac urmează in te s tin u l
su b ţire , prezent sub forma a una sau
două anse. Apoi urmează in te s tin u l
p o ste rio r, caracteristic prin faptul că
la unele gastropode străbate ventri­
culul cordului.
A p a r a t u l e x c r e to r , după cum
s-a menţionat, este reprezentat prin
rin ic h i. La gastropodele înalt orga­
nizate persistă numai un rinichi, la
formele primitive - doi.
O r g a n e le d e r e s p ir a ţie . La gas­
tropode ca organe de respiraţie ser­
vesc prioritar c te n id iile , dar acestea
pot lipsi, precum e, în primul rând,
la gastropodele pulmonare, care
dispun de un plămân, organ adap­
tat la respiraţia cu aer atmosferic.
Moluştele gastropode marine, în
locul branhiilor ctenidiale au dez­
voltate aşa-numitele b r a n h ii c u ta -
n e e a d a p ta tiv e . La altele branhiile
pot lipsi totalmente, în aceste cazuri
ESL Z oologia
animalele respiră difuz prin tot cor­
pul.
A p a r a t u l c ir c u la to r este de tip
deschis, deşi prezintă toate carac­
teristicile principale ale aparatului
circulator de tip închis. La gastro­
pode inima este formată din unul
sau două a u r ic u le şi un v e n tr ic u l. în
urma contracţiei cordului sângele
este expulzat în a o rtă , care se divi­
zează în a o r tă cefa lică şi a o r tă v is c e ­
rală. De la ele pornesc alte vase ar­
teriale. Reţeaua acestora este foarte
dezvoltată. Din arterele mici sân­
gele trece în aşa-numitele s in u s u r i
a rte ria le , distribuite între organele
interne şi apoi se adună în s in u s u r i­
le v e n o a se . Mai departe o parte din
sânge ajunge în vasul b r a h ia l a fe ­
re n t. Din branhii sângele ajunge în
auricul prin v e n a b ra h ia lă efe re n tă .
La moluştele gastropode pulmona­
re, pe perimetrul mantiei este situat
s in u s u l p u l m o n a r c irc u la to r în care
pătrunde sângele din corp. De la
acest sinus îşi iau începutul multiple
vase pulmonare eferente care, unin-
du-se, trec în vase aferente care, în
cele din urmă formează vena pul­
monară, ce se varsă în auricul.
S is te m u l n e r v o s . La majorita­
tea gastropodelor sistemul nervos
este format din mai multe perechi
de ganglioni nervoşi, distribuiţi în
diferite părţi ale corpului la diferi-
te niveluri faţă de talpa piciorului.
Ele sunt unite cu cordoane ner­
voase numite co n e c tiv e . De regulă,
sunt cinci perechi de ganglioni în
componenţa sistemului nervos. în
regiunea capului deasupra farin-
gelui este situată o pereche numită
ganglioni cefalici sau ce re b ro izi. De
la ei pleacă nervi spre cap, ochi, ten­
tacule şi statocite. Ceva mai înapoi
lateral este aşezată a doua pereche
- g a n g lio n ii p le u r a li, ei sunt uniţi
cu ganglionii cerebroizi cu comi­
suri transversale şi prin conective
cu ganglionii cerebroizi şi cu aşa-
numiţii ganglioni p e d io ş i. Gangli­
onii pleurali inervează jumătatea
anterioară a corpului şi a mantiei,
în picior este aşezată perechea de
g a n g lio n i p e d io ş i, care inervează
muşchii piciorului. între ei sunt
uniţi cu comisuri, iar cu perechea
cerebroidă şi pleurală prin conecti­
ve. Mai spre posterior şi mai sus în
partea inferioară este aşezată pere­
chea de ganglioni p a r ie ta li. Ei nu
sunt uniţi printre ei cu comisuri,
dar cu conective lungi şi se unesc
cu ganglionii p le u r a li şi cu perechea
a cincea viscera li. Ei sunt aşezaţi
mai sus şi inervează organele inter­
ne (organele genitale, rinichii etc.),
în afară de aceste cinci perechi de
ganglioni, mai există o pereche de
ganglioni mici numiţi b u c a li, care
inervează: faringele, esofagul şi sto­
macul.
O r g a n e le d e s i m ţ . Gastropodele,
după cum s-a spus, sunt înzestrate
cu och i, care formează organele de
văz. Dispun de o rg a n e ta c tile foarte
bine dezvoltate (mai ales cele distri­
buite pe partea cefalică), împrăştiate
prin tot corpul (tegumentul). Drept
o r g a n e o lfa c tiv e servesc tentaculele
cefalice. O rg a n e le s im ţu l u i c h im ic
(o lfa c tiv e ) sunt reprezentate de os-
fr a d i i, caracteristice îndeosebi pen­
tru majoritatea moluştelor. Ele sunt
distribuite pe la baza branhiilor.
O rg a n e le d e e c h ilib ru , reprezentate
prin s ta to c ite , suntprezente absolut
la toate speciile de gastropode. Ei
sunt inervaţi de ganglionii nervoşi
cerebroizi şi sunt aşezaţi în apropie­
rea ganglionilor pedioşi.
A p a r a tu l g e n ita l. Organele
de reproducere ale gastropode-
lor au structură diferită. Bunăoa­
ră moluştele marine sunt animale
unisexuate, iar cele terestre şi ma­
joritatea celor de apă dulce sunt
hermafrodite. La moluşte, cu cel
mai simplu aparat genital, există
o singură glandă genitală impară,
care nu are canale de evacuare a
produselor sexuale. Ele sunt expe­
diate prin intermediul nefridiei din
partea dreaptă a corpului.
Cel mai complicat aparat repro-
Z oologia IFE1
 ducător se înregistrează la gastro-
podele pulmonare. Ca exemplu să
luăm cunoştinţă de structura lui
la un reprezentant tipic al acestor
moluşte - melcul-de-livadă. La gas-
tropodele respective glanda genitală
este impară, produce celule sexuale
atât feminine (ovule), cât şi mascu­
line (spermatozoizii), ceea ce face
să fie numită hermafrodită. De la
această glandă îşi ia începutul c a n a ­
lu l h e r m a fr o d it, ce se ramifică mai
departe în două canale strâns apro­
piate unul de altul: unul este o v i-
d u c t u l (mai larg) şi altuls p e r m id u c -
tu l (mai îngust). Chiar la începutul
oviductului în el se deschide ducta
unei glande speciale, care secretă un
mucus ce acoperă ouăle. Spre exte­
rior canalele se separă şi oviductul
trece în v a g in şi se deschide în o r i­
f i c i u l g e n ita l h e r m a fr o d it. La multe
gastropode în vagin se deschide un
canal special lung al re c e p ta c o lu lu i
s e m in a l în care pătrunde sperma în
timpul copulaţiei. Tot în vagin îşi
varsă produsele o glandă d ig itifo r-
m ă specială, din care se formează
coaja oului. Tot în acest loc se des­
chide un organ special în formă de
sa c - „ sa c u l c u s ă g e ţi”. în acest sac se
formează spicule calcaroase specia­
le, care au rol de excitanţi în vremea
actului sexual.
Spermiductultrece în c a n a lu l
EBL Z oologia
e ja c u la to r, care străbate organul de
copulaţie - p e n i s u l şi se deschide în
o r ific iu l g e n ita l h e r m a fr o d it. La baza
penisului în spermiduct se deschi­
de o glandă specială numită fla g e l.
Secreţiile acestei glande anturează
spermatozoizii formând s p e r m a to -
rii.
D e z v o lta r e a . La aceste gastro­
pode dezvoltarea este fără stadii de
larvă (directă). Se întâlnesc şi specii
vivipare.
E c o lo g ia . Moluştele gastropode
sunt răspândite foarte larg în bio­
sferă. Ele pot fi întâlnite în regiuni­
le secetoase şi la înălţimi mari (de
până la 5000 m), pe litoraluri şi la
mare adâncime în mări şi oceane
(până la 4800 m). Majoritatea spe­
ciilor sunt acvatice. Mările nordi­
ce, subtropicale şi tropicale dispun
de faune şi de specii de gastropode
specifice lor. îndeosebi de bogate în
specii de gastropode sunt arhipela­
gurile Oceaniei, ale continentului
Australian, din Asia de Sud-Est,
Africa şi America Latină. Răspân­
direa largă a gastropodelor poate fi
explicată prin faptul că sunt foarte
rezistente la variaţiile de tempera­
turi, multe specii au capacitatea de
a hiberna. Pentru aceasta moluştele
se îngroapă în sol, se retrag în co­
chilie, iar însăşi înotătoarea o încle-
ie cu o peliculă mucilaginoasă cu
un conţinut mare de săruri minera­
le (calciu).
Se întâlnesc şi forme parazite de
gastropode. Ele parazitează priori­
tar pe corpul echinodermelor (stea­
ua de mare, ariciul de mare, cas­
travetele de mare). Modul de viaţă
parazitar simplifică morfofiziologia
acestor specii. Se reduc cochilia,
mantia, piciorul, iar din organele
interne cele digestive, de circulaţie
şi nervoase. Se hrănesc în funcţie
de modul de viaţă şi de hrană. Sunt
moluşte fitofage şi răpitoare, care
se hrănesc cu viermi, crustacee sau
chiar cu alte moluşte.
V a lo a r e a p r a c tic ă . Rolul gastro-
podelor în viaţa bazinelor de apă
este inestimabil. Cât de speciile te­
restre (limacşii şi alţii), aceştia sunt
vătămători ai plantelor de cultură,
producând pagube în câmp, grădi­
nă, livadă. în regiunea noastră sunt
bine cunoscuţi melcul de livadă şi
cel de grădina, limacşii. Multe spe­
cii ale gastropodelor de apă dulce
şi terestre sunt în atenţia deosebi­
tă a practicii medicale şi veterina­
re, deoarece sunt vectori ai mul­
tor trematode (paraziţi ai omului
şi animalelor). O mare parte din
gastropodele terestre sunt fitofage,
se întâlnesc mult şi specii răpitoa­
re, a căror pradăsunt alte moluşte,
râme, celenterate şi alte animale.
Există desigur şi specii comestibile,
folosite în alimentaţia oamenilor.
Bunăoară în ţările din zona tropi­
cală sunt folosite pentru hrană mai
multe specii de gastropode. Astfel
având ocazia să lucrez o perioadă
de trei ani (19.. - 19..), în Cambod-
gia, unde m-am aflat în deplasare
de serviciu, am observat că oamenii
în zilele de odihnă, aidoma moldo­
venilor se adună lângă drum (fântâ­
nă) şi comunică înde ei, discutând
diverse probleme. însă dacă la noi
de obicei se mănâncă seminţe, apoi
la asiatici se fierbe un ceaun mare
de gastropode. Conţinutul se varsă
pe un aşternut - o frunză de plantă
de apă cu un diametru de cca 1,5 m,
este împrăştiat şi scurs de apă. Apoi,
folosind scobitoarea de dinţi, scot
moluştele din cochilie şi le mănân­
că, cât timp tot stau la taifas... Sunt
delicioase la gust ca şi ciupercile.
Din sideful unor gastropode
marine se fabrică bijuterii şi nasturi,
în anii postbelici puteai cumpăra
cămăşi având nasturi confecţionate
din scoici de râu. Se preconiza a
dezvolta chiar o industrie respecti­
vă în baza râurilor noastre, inclusiv
a Răutului.
Până la începutul secolului XX,
la unele popoare în calitate de mo­
nedă de schimb se foloseau scoici
marine, bunăoară cochilia moluştei
Z oologia
M o n e ta r ia m o n e ta , d e s c o p e r ită p e
in s u le le M a ld iv e şi S o u lo u ( în tr e
P h ilip p in e şi B o r n e o ), în m a r e p a r te
p r e y e n tă în I n d o -P a c ific u l o c c id e n ­
tal. încă la începutul secolului VII
al erei noastre cronicile indiene co­
municau despre circulaţia unei ase­
menea ’’valute”.
Cât de importanţa cunoaşterii
speciilor dăunătoare, să examinăm
unele din ele.
M e l c u l d e l i v a d ă ( H e lix ) . Este o
moluscă mare cu cochilia pronunţat
vărgată. Aduce pagube mari viţei de
vie. în unele ţări se foloseşte în hra­
nă şi chiar se creşte artificial. Şi în
Moldova sunt firme care se ocupă
cu strânsul şi comercializarea lor în
ţările din Europa de Vest. în raioa­
nele Ştefan-Voda, Râşcani şi Dro-
chia se fac încercări de a le creşte în
condiţii de fermă.
L im a c ş ii . Aduc multe daune
agriculturii: semănăturilor de gra-
minee, plantaţiilor de cartofi, sfeclă,
tutun, trifoi, precum şi culturilor
legumicole. De exemplu limaxul-
culturilor-de-câmp (D e ro c e ra s re ti-
c u la tu s ) atinge lungimea de 3-6 cm.
Se distinge prin lipsa cochiliei, dez­
voltarea puternică a piciorului. Pe
cap se află două perechi de tentacu­
le. Duce un mod de viaţă nocturn,
ziua se ascunde în sol. E vorba de
animale hermafrodite. Timp de o
vară ele aduc câteva generaţii a câte
9-50 de ouă în fiecare. Limacşii ies
din ouă după 15-20 zile. Iernează
la etapa de ou, iar uneori şi în sta­
re matură. Durata vieţii este de 1-3
ani.
Limacşii din familia A r io n id a e
se caracterizează prin dimensiuni
mari, lipsa cochiliei. Cel mai peri­
culos reprezentant este A r io n e m -
p ir ic o r u m , des întâlnit în livezi şi
păduri.
Un alt reprezentant - A r io n cir-
c u m s c r ip tu s , de culoare oranj, lung
de 5 cm, dăunează îndeosebi grami-
neelor de toamnă.
Limacşii din familia L im a c id a e
sunt de dimensiuni mai mici, iar pe
partea dorsală au un rudiment în
formă de placă a cochiliei. Este dău­
nător al semănăturilor agricole. Din
această familie fac par­
te: limaxul-de-câmp,
limaxul-negru, cel mai
periculos fiind lima­
xul-de-câmp (A g r i-
o lim a x a g re stis). Se
înmulţeşte toată vara,
depune până la 500 de ouă, ecloziu­
nea are loc peste 2-3 săptămâni, iar
peste 1,5 luni devin maturi.
Limacşii sunt gazde intermedia­
re ale viermelui de gălbează şi a unor
cestode parazite la găini şi a unor
nematode parazite la oi şi capre. în
lupta împotriva lor se foloseşte pra­
ful de tutun în amestec cu var şi di­
verse substanţe chimice otrăvitoare.
Are efect şi introducerea în sol a
superfosfatului, silitrei amoniacale
şi sărurilor de potasiu, astfel numă­
rul lor se micşorează. Mulţi limacşi
sunt nimiciţi de broaştele râioase.
L y m n a e a t r u n c a t u l a este gaz­
da intermediară a fasciolei ficatu­
lui. Limnea are înălţimea de 5-6
cm, trăieşte în iazuri şi bălţi, la mal
printre plante. Uneori moluscă se
întâlneşte într-un număr mare (900
de exemplare pe metru pătrat). Pe
marginea bălţilor până la 3 mili­
oane pe un hectar. Timp de o vară
depune ouă de câteva ori. Indivizii
ies după 10-20 de zile în funcţie de
temperatură. Maturitatea sexuală
apare la 6-7 luni. Iernează la fundul
bazinelor de apă unde se afundă în
mâl. Vara pot suporta secarea apei
în bazine.
8.4 Clasa Bivalvele
(B iv a lvia )
8.4.1 Caracteristica generală
Bivalvele sau L a m e lib r a n h ia te le
formează a doua clasă din încren­
gătura moluştele după dimensiuni.
De exemplu la T r id a c n a g ig a s lun­
gimea cochiliei ajunge până la 2 m,
iar masa vie a corpului până la 500
kg. Actualmente sunt cunoscute
cca. 20 de mii de specii marine şi de
ape dulci. Comparativ cu alte gru­
pe de animale ele se caracterizea­
ză printr-o mobilitate excepţional
de redusă. Chiar şi mişcarea unui
melc, comparativ cu mişcarea lentă
a bivalvelor, pare foarte rapidă. De
exemplu, viteza scoicii de iaz (A n o -
d o n ta ) nu depăşeşte 20-30 cm pe
oră. Unele bivalve în genere duc un
mod de viaţă sedentar, fixându-se la
etapa larvară de substrat, pe care ră­
mân pentru toată viaţa, cum este de
exemplu stridia (O s tre a ). între bi­
valve nu există forme pelagice (sub
adâncimea de 200 m). Toate sunt
animale bentonice, care trăiesc la
diferite adâncimi. Cu mici excepţii
(un grup de bivalve marine răpi­
toare), toate celelalte se hrănesc cu
plancton sau detritus vegetal adus
în cavitatea paleală cu ajutorul cu­
rentului de apă. Anume acest mod
pasiv de nutriţie a şi făcut ca bival­
vele să aibă mobilitate redusă sau
viaţa complet imobilă. Acestea au şi
determinat particularităţile de or­
ganizare a acestei grupe de animale.
Z oologia
 8.4.2 Particularităţile
»
morfofiziologice
M o r f o l o g i a e x te r n ă . însăşi de­
numirea clasei ne arată că scoica
este formată din două valve simetri­
ce unite pe partea dorsală. Cochilia
acoperă toată suprafaţa animalului,
în partea ventrală a cochiliei poate
să iasă piciorul şi uneori palpii bu­
cali.
C o r p u l este format din două
părţi: tr u n c h i, situat în partea dor­
sală şi p icio r, în partea ventrală. Ca­
pul este redus. Pe ambele părţi ale
corpului (dreapta şi stânga) se află
două cute ale mantiei, care acoperă
tot trunchiul şi delimitează cavita­
tea paleală de cochilie.
C o c h ilia este formată din două
valve simetrice unite între ele în
partea dorsală. Forma corpului este
turtită lateral. Sunt specii la care
valvele nu sunt simetrice. Cochilia
este formată din cele trei straturi:
c o n c h io lin ă , p r is m a t ic şi s tr a tu l d e
sid ef. Se întâlnesc şi abateri, la unele
specii poate lipsi stratul de conchio­
lină, pe când la altele este foarte dez­
voltat cel de sidef (U n io P te ra m a r -
g in a ta , M a r g a r ita n a m a r g a r itife r a şi
altele). Duritatea şi grosimea cochi­
liei sunt determinate de condiţiile
de viaţă. Pentru bivalve mediul
marin este mai favorabil formării
cochiliei, dat fiind faptul că ele se
hrănesc cu spongieri, polipi corali-
eri, moluşte, corpul acestora având
o mare cantitate de săruri minerale.
La bivalvele de ape dulci cochilia
este subţire datorită conţinutului
mic de substanţe minerale în mâl.
Cele mai groase cochilii se întâlnesc
la bivalvele din zonele izbirii valuri­
lor, în cele ale fluxului şi refluxului,
însă cât de groase şi dure ar fi scoi­
cile moluştelor, unele specii de peşti
le sparg valvele ca pe nişte nuci de
alune, cum o face, de exemplu, cu
maxilarele sale peştele S y m p h o d u s
o c e lla tu s. Gastropodele răpitoare
dizolvă scoicile cu ajutorul salivei,
iar ciorile le sparg lovindu-le de
pietre.
Cochilia este formată în rezul­
tatul secreţiei epiteliului mantiei pe
tot parcursul creşterii ei. Ea creşte
pe toată marginea mantiei, în afa­
ră de locul de unire a valvelor în
partea dorsală. La suprafaţa co­
chiliei se observă bine zonele anu­
ale de creştere, despre aceasta s-a
menţionat deja la gastropode. Toate
straturile ce intră în componenţa
cochiliei sunt secretate de margi­
nea şi suprafaţa mantiei care aderă
la cochilie, cu capacitatea de a se­
creta substanţe minerale din care
sunt formate acestea, în special
stratul de sidef ce odată cu vârsta se
îngroaşă. La unele specii de bivalve
Z oologia
 între mantie şi cochilie se formează
perle - ca rezultat al excitării man­
tiei, de exemplu de firicele de nisip
pătrunse sub mantie. Perla formată
are aceeaşi structură, numai că stra­
tul de sidef este aşezat la exterior.
Cele mai valoroase perle se obţin de
la specia P te r ia m a r g a r ita n a care se
întâlneşte în oceanele Indian şi Pa­
cific, şi M a r g a r ita n a m a rg a ritife r a ,
întâlnită în râurile şi lacurile nor­
dice. în partea dorsală a moluştei
valvele sunt unite cu ajutorul unui
ligament elastic, sau cu ajutorul
unei ’’ţâţâni”. Ligamentul este for­
mat din conchiolină. La animale­
le vii scoicile sunt strâns închise şi
pentru a le desface este necesar de
a folosi o pensetă sau un bisturiu,
deci e nevoie de a aplica forţa fizi­
că. Tot pentru închiderea şi deschi­
derea valvelor există şi aşa-numiţii
muşchi aductori (doi), care se cer
a fi secţionaţi, ca valvele să se des­
chidă. în genere despre puterea cu
care muşchii aductori atrag valvele,
ne putem da seama pe baza exem­
plului cu Tridacna, ce-a mai mare
lameli branhiată. Dacă între valve
va nimeri întâmplător mâna dri­
verului, la închidere se poate alege
chiar cu braţul rupt. De regulă, se
disting muşchiul aductor anterior
şi cel posterior. Unele specii dispun

\Fig. 8.4. Structura internă a scoicii de râu:

.1 - mantia; 2 - piciorul; 3 - sifonul branhial; 4 - sifonul cloacal; 5 - muşchii aductori; 6 - tentacole
•bucale; 7 - orificiul bucal; 8 - stomacul; 9 -ficatul; 1 0 - intestinul; 11 - orificiul anal; 12 - inima;
13 - poşeta cardiacă; 14 - rinichii; 15 - organul Keber; 16 - ganglionul nervos cefalic; 1 7 - ganglionul
nervos pedalic; 18 - ganglionul nervos visceral; 19 - branhiile; 20 - cavitatea mantială.

KM Z oologia
doar de un singur muşchi. chide orificiul rinichilor şi se elimi­
Ţâţâna este o parte a valvelor, nă produsele de excreţie ale rinichi­
aşezată pe faţa dorsală, înaintea lor şi resturile nedigerate de hrană
ligamentului. Ea are o structură de la orificiul anal.
foarte variată, însă la majoritatea P i c i o r u l reprezintă partea ven­
bivalvelor reprezintă o ridicătură pe trală a corpului, foarte musculoa­
valvă, o adâncitură pe valva opusă, să, în formă de limbă, care poate
în care intră ridicătură. Ţâţâna nu fi scos afară. Cu ajutorul piciorului
permite valvelor să se deplaseze una moluştele se afundă în nisip sau se
faţă de alta. deplasează încet. La unele specii
M a n t i a ş i c a v i t a t e a p a le a lă . La piciorul poate fi modificat (redus),
multe lamelibranhiate ambele cute conţinând o glandă specială numi­
ale mantiei se unesc cu marginea tă g la n d ă b iso g e n ă , care secretă o
lor şi formează c a v ita te a p a le a lă substanţă organică numită b yssu s,
şi numai în două locuri marginile cu a cărui ajutor ea se fixează de
mantiei nu sunt alipite una deasu­ substrat. Aceasta se poate vedea la
pra alteia, formând două sifo a n e . Si­ midia comestibilă (M y ti lu s ).
fonul inferior se numeşte b ra n h ia l, A p a r a t u l d ig e s tiv . La bivalve
prin el intră apa, iar cel superior se acesta este simplificat datorită re­
numeşte cloacal, prin el apa iese din ducerii, pe de o parte a capului şi
cavitatea paleală. Marginile ambe­ a modului pasiv de nutriţie, pe de
lor sifoane sunt tapisate cu papile. alta. Gura se află la partea anterioa­
în cavitatea paleală se găsesc ră a corpului, deasupra bazei picio­
multe organe: piciorul, branhii, sta- rului. Pe laturile gurii în cavitatea
tociste, osfradii, gura, palpii bucali,
orificii excretoare, orificiul anal şi
glandele genitale. în această cavita­
te în permanenţă circulă torentul de
apă, care spală branhiile, asigurând
totodată respiraţia şi hrana adusă
cu planctonul mărunt şi particulele
de detritus vegetal. Torentul de apă
pătrunde în această cavitate prin si­ 2
fonul superior (cloacal) şi iese prin Fig. 8.5. Glohidia scoicii de râu:
cel inferior (dorsal), în care se des­ 1 - valele cochiliei: 2 - dinţii valelor; 3 - muşchii '

aductori; 4 - perii organelor de simţ.

Z oologia
m
paleală sunt aşezaţi p o lip ii b u c a li
(tentaculele bucale), 2 perechi în
formă de lame. Particulele de hrană
ajung în cavitatea bucală datorită
mişcărilor cililor de pe tentaculele
bucale. Gura este situată în unghiul
format dintre muşchiul aductor an­
terior şi picior. Ea duce în esofag,
care se deschide într-un stomac
dilatat. Stomacul este urmat de un
h e p a to p a n c r e a s voluminos, după
ce urmează o ansă, apoi se ridică
în sus, traversează inima şi trece în
rectum. Celelalte componente ca­
racteristice tubului digestiv: f a r i n -
gele, g la n d e le sa liv a re , m a x ile le şi
r a d u la - lipsesc la bivalve.
O r g a n e le d e e x c r e ţie . Ca prin­
cipale organe de excreţie servesc
o pereche de rinichi, relativ bine
dezvoltaţi, analogici după structu­
ră metanefridiilor. Ei sunt aşezaţi
în regiunea posterioară a corpului,
mai jos de intestin. La bivalve ei
sunt îndoiţi şi de aceea au formă
tubulară de litera ”U”. Rinichii co­
munică cu cavitatea corpului şi sunt
strâns legaţi cu sistemul circulator,
primind de la acesta produsele
obţinute în rezultatul metabolismu­
lui, care sunt eliminate la exterior
printr-un canal excretor.
A p a r a t u l r e s p ir a to r sau b ra n -
h ia l. Structura aparatului branhial
constituie la bivalve o particulari­
Z oologia
tate specifică, ceea ce face ca grupa
aceasta să fie numită la m e lib r a n h i-
ate. La majoritatea reprezentanţilor
acestei clase el este determinat în
cavitatea paleală de mişcarea cililor
de pe epiteliul mantiei al branhii­
lor şi nu în ultimul rând al palpilor
labiali. Apa intră prin sifonul bran­
hial, scaldă branhiile, apoi trece în
cavitatea suprabranhială, din care
mai apoi este expediată afară prin
sifonul cloacal.
A p a r a t u l c ir c u la to r . Inima bi-
valvelor este situată în partea dor­
sală a corpului, în cavitatea pericar-
dică. Ea este alcătuită din două atrii
şi un ventricul. Un caz original în
lumea animală - la lamelibranhia-
te intestinul posterior traversează
ventriculul inimii. De la ventricul
pornesc două vase sangvine bine
dezvoltate şi două aorte, cea ante­
rioară şi cea posterioară. Cea an­
terioară dă ramificaţii la organele
interne, picior şi partea anterioară a
mantiei. Aorta posterioară trece pe
sub intestin spre partea posterioară
şi se ramifică în două artere palea-
le posterioare. Din artere sângele
se adună într-un sistem de lacune,
apoi trece într-un sinus venos aşezat
sub pericard. Din sinus sângele este
îndreptat spre vena brahială afe­
rentă, apoi pătrunde în filamentele
branhiilor, unde se oxidează. După
ce trece în vena deferentă. Toate va­ de organe de văz.
sele brahiale deferente comunică cu A p a r a t u l g e n ita l . Marea majo­
atriile inimii ca mai apoi să treacă ritate a reprezentanţilor din clasa
în ventricule. bivalvelor sunt animale unisexuate,
S is te m u l n e r v o s se caracterizea­ însă există şi specii hermafrodite.
ză prin simplificare comparativ cu Organele genitale sunt pare, aşezate
cel al gastropodelor. El este alcătu­ în partea posterioară a picioru­
it din trei perechi de ganglioni. în lui. Glandele genitale nu dispun
aşa fel la bivalve are loc contopirea de duete speciale, ceea ce face ca
ganglionilor cerebroizi şi pleural, produsele genitale să fie expediate
formând ganglionii c e re b ro -p le u - direct în rinichi. însă sunt multe
rali, aşezaţi între esofag şi muşchiul specii a căror gonade au duete ge­
aductor anterior. în picior se află nitale (oviducte şi spermiducte),
ganglionii p e d io ş i uniţi în gangli­ care se deschid la exterior în părţile
onii cerebro-pleurali. Se unesc de laterale ale piciorului, în vecinătate
asemenea şi ganglionii parietali cu cu orificiile rinichilor. Ouăle sunt
cei viscerali, formând perechea v is- depuse în apă dispersat, unde şi are
c e ro -p a r ie ta lă . Ei sunt aşezaţi sub loc fecundaţia.
muşchiul aductor posterior şi uniţi D e z v o lta r e a . La majoritatea
cu ganglionii cerebro-pleurali cu speciilor ea are loc prin metamorfo­
comisuri foarte lungi. Ultimii iner­ ză. Larvele speciilor de mare, ieşite
vează organele interne precum şi din ou iniţial sunt asemănătoare
osfradiile şi branhiile. larvelor de la polichete şi gastropo-
O r g a n e le d e s i m ţ sunt slab dez­ de, adică au fo r m ă tr o c o fo r ă . Corpul
voltate, ceea ce, probabil, este legat acesteia este rotund, transparent,
cu modul de viaţă puţin mobil. Ele anturat cu centuri de cili.
sunt reprezentate prioritar prin în urma unor transformări tro-
numeroasele celule tactile, aşezate cofora trece la etapa următoare de
pe marginea mantiei şi pe palpii dezvoltare, numită velig h eş. După o
bucali. Pe părţile laterale ale pi­ perioadă de viaţă planctonică veli-
ciorului sunt aşezate statociste, iar gerul se lasă la fund, se fixează de
osfradiile sunt situate pe planşeul substrat şi se transformă într-o mo­
cavităţii paleale, mai cu seamă la luscă tânără.
baza branhiilor. Spre deosebire de Spre deosebire de formele ma­
alte moluşte, bivalvele sunt lipsite rine, la bivalvele de apă dulce din

Z oologia
£9
ouăle depuse pe branhii ies larvele
specifice, numite g lo h id ii. Ele au o
cochilie formată din două valve cu
dinţi (cârlige) pe marginea fiecărei
valve. între valve este un picior bine
dezvoltat muscular. Ele se fixează de
branhiile materne. Primăvara glo-
hidiile ies în apă şi se fixează pe pie­
lea, branhiile şi înotătoarele peştilor
cu ajutorul firului lipicios şi dinţilor
cohilari, iar mai departe în rezul­
tatul iritării pielii peştelui, glohidia
este acoperită de către epiteliul pie­
lii animalului gazdă, formându-se o
veziculă sub formă de un mic abces,
care anturează larva înlăuntrul său.
în aşa stare glohidia parazitează pe
pielea peştelui timp de două luni şi
mai mult. După această perioadă
abcesul se deschide şi noua glohidie
nimereşte în mediul acvatic şi cade
la fund. Acest mod de dezvoltare
asigură şi răspândirea moluştelor.
La alte bivalve de apă dulce, glohi-
diile se dezvoltă în cavitatea paleală,
fixându-se de branhii. Din cavitate
ies deja lamelibranhiatele pe deplin
formate.
E c o lo g ia . Bivalvele, după cum
s-a menţionat, sunt animale ben-
tonice tipice, deci trăiesc pe fun­
dul bazinelor de apă. Unele specii
parţial, altele totalmente se afun­
dă în terenul de la fund. Sunt spe­
cii care se afundă la adâncimea de
m Z oologia
trei metri. Sunt specii care duc un
mod de viaţă imobil. în unele locuri
bivalvele pe anumite porţiuni ale
fundului mării formează acumulări
enorme de indivizi, numite ’’ban­
curi”. Aceasta se referă în primul
rând la speciile din g e n u r ile M y tilu s
(midia) şi O stre a (stridiile). Multe
specii intră în componenţa recife­
lor coraliere. în recifele coraliere
din mările tropicale se întâlnesc
lamelibranhiatele de cele mai mari
dimensiuni (vezi p. ). Se întâlnesc
specii cu modul de viaţă în lemn şi
pietre, săpând galerii.
Importanţa practică. Bivalvelor
le revine un rol deosebit în ecolo­
gia bazinelor de apă. Ele propulsea­
ză prin cavitatea paleală o cantitate
enormă de apă, fluxul constant al
căreia este asigurat atât de mişcarea
cililor de pe mantia branhiilor ani­
malului, cât şi de paletele (valvele)
bucale. în locul cu populaţii în masă
(bancurile de midii şi stridii), aces­
te moluşte devin activi biofiltratori
ai apelor. De exemplu, în locurile
unde midiile ocupă suprafeţe mari,
la 1 metru pătrat de fund în decurs
de 24 de ore acestea pot filtra cca.
280 metri cubi de apă. Din această
poziţie moluştele se aseamănă mult
cu spongierii.
însă pe de altă parte moluştele
aduc daune mari construcţiilor din
apă, se fixează de corpul vaselor
maritime, cărora le reduc viteza de
navigare. Şi dacă e vorba de pagu­
be, să nu dăm uitării că unele din­
tre ele servesc în calitate de gazde
intermediare pentru diverse specii
de viermi paraziţi la peşti şi păsă­
rile înotătoare. Totodată multe alte
specii de bivalve servesc ca obiect
industrial, datorită sidefului, pen­
tru obţinerea perlelor. Numeroa­
se lamelibranhiate sunt folosite în
alimentaţie datorită conţinutului
bogat de substanţe organice (pro­
teine), minerale (macro şi microe-
lemente), vitamine şi alte substanţe
biologicice active. Fiind folosite din
vechime, astăzi ele au devenit obiect
de pescuit practic în toată lumea şi
mai cu seamă în Orientul îndepăr­
tat, Asia de Sud-Est şi Europa. Prin­
tre cele mai valoroase specii sunt
m id iile şi str id iile . Se utilizează co­
chiliile bivalvelor la fabricarea fainii
de calcar (pentru fabricile avicole).
Corpul lor se foloseşte în calitate de
hrana proteică pentru porcine (in­
clusiv scoica de râu).
8.5 Clasa Cefalopode
(C e p h a lo p o d a )
8.5.1 Caracteristica generală
Cefalopodele se caracterizează
prin faptul că se deosebesc total­
mente de gastropode şi bivalve în
mai multe privinţe. Cefalopode­
le sunt mult mai organizate. Fiind
animale răpitoare, ele sunt foarte
active şi mobile. Viteza onor repre­
zentanţi concurează cu cea a peşti­
lor. Ele dezvoltă o viteză de până la
60 km/h. Sunt animale adaptate la
înot, mai rar bentonice. Preferă pri­
oritar mările calde. Genurile - Oc-
to p u s (caracatiţele), S e p ia (sepiile),
Lo%o(calmarii). Majoritatea speci­
ilor sunt de talie mare, chiar foar­
te mare. Este o clasă cu un număr
mic de specii, circa 700 cunoscute
astăzi, pe când numărul speciilor
dispărute se cifrează aproximativ
cu 10 000.
8.5.2 Particularităţile
>
m orfofiziologice
Morfologia externă. Corpul ce-
falopodelor este format din ca p şi
tr u n c h i, astfel la acest grup de ani­
male lipseşte p ic io r u l. în principiu
cefalopodele dispun şi de picior,
însă acesta este modificat şi repre­
zintă un tub de formă conică, numit
p â ln ie , care duce în cavitatea palea-
lă. Ea este situată pe partea ventrală
a corpului în regiunea gâtului. Cu
acest organ cefalopodele înoată. în
partea anterioară a corpului este
situată gura, care este înconjurată
de tentacule. Cefalopodele superi­
oare au în total 8 sau 10 tentacule.
Ele sunt musculoase, late la bază şi
Z oologia
ca
Z oologia
înguste spre extremitatea distală. Pe
partea interioară ele sunt înzestra­
te cu un şanţ longitudinal îndrep­
tat spre gură. Pe marginile şanţului
sunt situate numeroase ventuze de
formă ovală, cu ajutorul lor anima­
lul se fixează de substrat sau prinde
prada. Pe lângă aceste 8 tentacule
reprezentanţii ordinului D e s c a p o d e
(calmarul) mai au 2 tentacule mai
lungi şi lărgite la capăt, care servesc
pentru prinderea prăzii. Pe părţi­
le laterale ale capului sunt situaţi 2
ochi foarte mari. Corpul este an-
turat cu mantie. Pe partea dorsală
mantia formează tegumentul cor­
pului, partea ventrală este delimi­
tată de corp prin cavitatea paleală.
Această cavitate în locul trecerii
trunchiului în cap, printr-un ori­
ficiu ventral comunică cu mediu
înconjurător. Astfel la cefalopode
organul de înot este pâlnia. Dar
în genere pâlnia, tentaculele sunt
omoloage piciorului celorlalte mo­
luşte şi reprezintă porţiuni modifi­
cate ale piciorului care, de altfel, a
păstrat particularităţile principale
ale acestuia: musculatura şi funcţia
de locomoţie.
M a n tia şi c a v ita te a p a le a lă .
Mantia (mantaua) acoperă corpul
animalelor integral pe faţa dorsală,
iar pe partea ventrală formează cavi­
tatea paleală. Peretele musculos este
foarte bine dezvoltat. La baza pâlni­
ei în două puncte pe peretele man­
tiei există un dispozitiv special de
închidere a cavităţii, numit ’’capse”.
Atunci când musculatura mantiei
se contractă şi mantia se apropie de
corp, marginea anterioară a mantiei
se încheie cu ajutorul capselor situ­
ate la baza pâlniei şi fanta care duce
în cavitatea pâlniei se închide. în
urma contractării mantiei, apa este
aruncată cu putere din cavitatea pa­
leală prin pâlnie. Datorită izbiturii
apei animalul este împins (aruncat)
la o distanţă oarecare îndărăt (reac­
tiv). Apoi urmează dilatarea man­
tiei, capsele se deschid şi apa este
absorbită prin deschiderea mantiei
în cavitatea paleală. Apoi urmea­
ză din nou contractarea muşchilor
mantiei, din nou porţiunea de apă
este izbită şi în acest mod animalul
se mişcă. Contracţiile şi dilatările
musculaturi mantiei au loc în mod
succesiv în timpul mişcării. Acest
mecanism asigură concomitent şi
circulaţia apei în cavitatea palea­
lă. în cavitatea paleală sunt situate
branhiile, se deschid orificiile: anal,
excretor, genital.
C o c h ilia . Deja cunoaştem că
prezenţa cochiliei, cu mici excepţii,
este o trăsătură morfologică specifi­
că moluştelor. însă la cefalopodele
actuale ea lipseşte totalmente, sau
Z oologia
poate să fie prezentă sub forma unui cheratinizate, 3) cromatoforii şi 4)
rudiment. S-a păstrat însă doar la o glanda cu cerneală. Ventuzele pu­
singură specie de cefalopode - N a ­ ternice de pe tentaculele musculare
u tilu s, fiind una din cele mai vechi împreună cu mandibulele cherati­
din cele contemporane. Din cele nizate în formă de cioc, bine dez­
contemporane numai S p ir u lin a , voltate, cu care este înzestrată gura
care duce o viaţă bentonică, are o lor, reprezintă nu numai un echi­
cochilie puţin vizibilă la exterior, pament de nădejde de apărare, dar
dar foarte redusă. şi nişte mecanisme de ameninţare
T e g u m e n tu l La cefalopode el pentru multe animale.
este format dintr-un strat unicelu- Pentru orice animal, fie acesta
lar de epiteliu sur, care este situat în puternic şi răpitor, sau mic şi slab,
ţesutul conjunctiv cu proprietatea culoarea uşor observabilă a corpu­
de a-şi schimba foarte repede cu­ lui prezintă un dezavantaj, fiind­
loarea, fiind aflat sub controlul sis­ că poate fi văzut de la distanţă. In
temului nervos. perioada evoluţiei la cefalopode în
S c h e le tu l in te r n . Curios este tegument au apărut (format) ce­
faptul, că la cefalopode în afară de lule pigmentare speciale numite
scheletul extern (exoscheletul), re­ c ro m a to fo ri. în ei se găsesc granu-
prezentat după cum s-a relatat an­ le-pigmenţi de diferite culori: bru-
terior, cu mici excepţii, de o cochi­ nă-închisă şi galbenă, la care vin
lie rudimentară, există şi un schelet terminaţii nervoase. Schimbarea
intern. El serveşte pentru protecţia culorii corpului la cefalopode are
sistemului nervos central al cefalo- loc cu participarea organelor de văz
podelor, asemănător cu cel al verte­ (ochii), care transmit informaţia
bratelor. Cartilajul în formă de inel sistemului nervos central. Acesta,
lat cuprinde îngrămădirile gangli­ ca răspuns, trimite impulsuri ner­
onilor cefalici, formând o capsulă voase la piele, ca rezultat al dilatării
cefalică cartilaginoasă, asemănător sau contractării cromatoforilor are
craniului la animalele vertebrate. loc schimbarea culorii pielii.
A d a p t ă r i l e d e p r o te c ţ ie . Cefa- Şi ultimul organ protector, după
lopodele sunt animale înzestrate cum s-a amintit, este aşa-numita
cu următoarele mecanisme de pro­ p u n g ă cu c e rn e a lă sau g la n d a c u ce r­
tecţie: 1) tentaculele înzestrate cu n e a lă . Acest organ este o glandă în
ventuze puternice, 2) mandibulele formă de sac, canalul ei se deschi-

m Z oologia
de în rectum lângă orificiul anal şi
secretă o substanţă de culoare nea­
gră. în cazuri de pericol, conţinutul
acestuia din rezervorul pungii este
aruncat la exterior prin contracţia
muşchilor mantiei în cavitatea pa-
leală, iar mai apoi prin pâlnie - în
mediul înconjurător. Ca rezultat în
jurul animalului se formează un nor
des de apă tulbure, care maschează
moluscă complet. Până apa se lim­
pezeşte, animalul dispare. La cefa-
lopoda S e p ia această glandă este
cea mai puternic dezvoltată. Unele
popoare din secreţia data prepară
vopseaua numită ’sepia”.
A p a r a tu l d ig e s tiv . Se deosebeşte
printr-o diferenţiere considerabilă
a tubului digestiv, deci este foarte
complicat. G u ra este aşezată în cen­
trul coroniţei de tentacule şi duce
în fa r in g e le musculos. în faringe se
deschid duetele - una sau două pe­
rechi de g la n d e sa liva re , a n te r io a r ă
şi p o s te r io a r ă , ultima elimină un se­
cret otrăvitor. Tot în faringe se află
lim b a şi ra d u la .
Esofagul adesea face o dilataţie
(guşă), apoi urmează s to m a c u l, în
care se varsă canalele fic a tu lu i. De
la stomac îşi ia începutul in te s tin u l
s u b ţir e , care trece în cel p o ste rio r.
în ultimul intestin lângă orificiul
oral se deschide aşa-numita pungă
cu cerneală. De menţionat că, din
componenţa aparatului digestiv
fac parte m a n d ib u le le c h e r a tin iz a te
foarte dezvoltate, care după formă
amintesc ciocul unui papagal.
O r g a n e le d e e x c r e ţie sunt pre­
zentate la cefalopodele tetrabranhi-
ate prin 4 rinichi, iar la dibranhiate
prin 2 rinichi, care îşi deschid due­
tele alături de orificiul anal în cavi­
tatea paleală.
A p a r a t u l r e s p ir a to r . La cefa-
lopode organele de respiraţie sunt
reprezentante de ctenidii adevărate
cu o structură foarte complicată,
în număr de 2 la dibranhiate şi 4 la
tetrabranhiate. Ele sunt aşezate si­
metric pe ambele părţi laterale ale
corpului. Branhiile sunt bipenale cu
capetele îndreptate înainte. Schim­
bul de apă în cavitatea paleală se
datoreşte contracţiei muşchilor pa-
leali şi activităţii pâlniei.
A p a r a t u l c ir c u la to r . Cefalopo­
dele în majoritate dispun de un sis­
tem de circulaţie a sângelui foarte
complicat. Inima este formată din-
tr-un ventricul în care din ambele
părţi se deschid două atrii la de-
branhiate şi patru la tetrabranhiate.
De la capătul anterior şi posterior
pleacă câte o aortă: ce fa lică şi v is c e ­
ra lă . Aorta cefalică face ramificări
în cap şi tentacule, cea viscerală
aprovizionează cu sânge intestinul
şi organele sexuale. Arterele for-
Z oologia
 mează o reţea densă de capilare, oară a masei ganglionare pornesc
de la care îşi iau începutul venele. doi nervi paleali, care pe suprafaţa
Toate venele se adună în cefal şi internă a mantiei în regiunea ante­
formează o venă inelară, de la care rioară a corpului au doi ganglioni
pleacă spre partea posterioară vena mari stelaţi, ce inervează organele
mare cefalică. în partea posterioară interne. Gradul înalt de dezvoltare
se ramifică în 2 sau 4 (în funcţie de şi centralizare al sistemului nervos
numărul de branhii) vene branhia- este în legătură cu modul de viaţă
le aferente, care sunt aprovizionate mai activ şi, de ce nu, cu un com­
cu sânge de la mantă şi îl duc spre portament mai complicat al cefalo-
branhii. înainte de pătrunderea lor podelor comparativ cu alte moluşte
în branhii, ele formează nişte um­ şi nu numai. Nu în zadar şi pe bună
pluturi musculare cu proprietatea dreptate cefalopodele sunt numite
de a se contracta, numite inimile la figurat ’’maimuţe de mare”.
venoase sau branhiale. Contracţiile O r g a n e le d e s i m ţ la cefalopo-
lor ritmice asigură pomparea sân­ de sunt bine dezvoltate. Ele sunt
gelui în branhii. în capilarele bran­ prezentate prin organe olfactive -
hiale sângele se oxidează, apoi vase ostridii, situate sub ochi şi la baza
diferite se varsă în atriile inimii. branhiilor la N a u tilu s . Ele prezintă
Sângele conţine h e x a c io n in ă de cu­ nişte invaginări dermice tapetiza-
pru. Din punct de vedere fiziologic te cu epiteliu senzorial şi inervate
ea înlocuieşte hemoglobina de la de ganglionii cerebroizi. Acuitatea
vertebrate. în contact cu aerul sân­ olfactivă este foarte înaltă. Drept
gele devine de culoare albastră. exemplu poate servi experimentul
S i s t e m u l n e r v o s . La cefalopo- cu octopodele oarbe, care simt pre­
de acesta atinge un grad înalt de zenţa peştelui în acvariu de la o dis­
dezvoltare şi nu mai puţin de com­ tanţă de 1,5 m.
plexitate. Ganglionii nervoşi sunt în capsula cefalică cartilaginoasă
foarte dezvoltaţi şi sunt concentraţi la cefalopode este situată o pereche
toţi într-o masă ganglionară nu­ de statociste. înlăturarea lor duce la
mită cap. Se deosebesc ganglionii pierderea orientării animalului în
cerebroizi pari şi ganglionul mare mediu.
visceral. Ganglionii pedioşi se divid Cele mai importante organe de
în ganglionul branhial şi ganglio­ simţ la cefalopode sunt o c h ii , care
nul pâlniei. Din regiunea posteri- sunt de dimensiuni mari şi foarte

EH Z oologia
complecşi. Dintre toţi reprezentan­
ţii acestei clase cei mai simpli ochi
după structură sunt la N a u tilu s . La
cefalopodele dibranhiate ochii sunt
cei mai complicaţi. Astfel la S e p ia
ochiul este format din: co rn ee , iris,
c r ista lin şi r e tin a foarte dezvoltată.
Acuitatea vizuală a animalului de­
pinde de numărul de celule ce re­
cepţionează lumina. La cefalopode
retina conţine un număr mai mare
de aceste celule. De exemplu, dacă
la om numărul celulelor ce recepţi­
onează lumina este de cca. 100 ele­
mente pe milimetru pătrat, apoi la
cefalopoda S e p ia conţine 105.000,
iar la L o lig o 165.000. Aceasta ne
dovedeşte că la cefalopode ochiul
după structura complexă nu cedea­
ză celor al animalelor vertebrate.
Ochii sunt foarte mari şi ating di­
mensiuni gigantice. Bunăoară, la
calmarul gigant A r c h ite u th is , care
atinge lungimea de 18 m, ochii al­
cătuiesc în diametru 30 cm. El este
recordman între toate speciile de
animale actuale.
La majoritatea cefalopodelor ce
trăiesc la adâncimi mari pielea con­
ţine organe luminiscente speciale,
care după structură în mare măsură
sunt asemănătoare ochilor. Numă­
rul lor diferă de la o specie la alta,
dar pot ajunge până la 22 de organe.
Unele luminează în ultramarin, al­
tele - în albastru-deschis, iar unele
în roşu-rubiniu.
A p a r a t u l g e n i t a l . Toate cefalo­
podele sunt animale unisexuate,
iar la unele dintre ele este bine pro­
nunţat demorfismul sexual. Mas­
culii sunt de dimensiuni mai mici,
comparativ cu femelele. Glanda ge­
nitală este impară şi situată în par­
tea posterioară a corpului. Duetele
seminale de asemenea sunt impare
şi conduc produsele sexuale la ex­
terior. La început duetele sunt pare,
apoi devin impare. Ele au o structu­
ră foarte complicată. La mascul este
prezent spermiductul. Spermatozo­
izii sunt închişi în s p e r m a to fo r i. La
femele este caracteristică prezenţa a
trei glande, două în pereche şi una
impară, care elimină o substanţă ce
formează învelişul ouălor. La cefalo­
pode este original modul de fecun-
daţie. Masculii adulţi dispun de un
tentacul modificat. Acest tentacul
are ventuze modificate şi prezenţa
unui filament terminal. Cu ajutorul
acestui tentacul numit h e c to c o til,
masculul introduce spermatoforii
în cavitatea paleală a femelei. Ouăle
sunt depuse în grupuri pe pietre şi
sub ele, pe diferite obiecte.
D e z v o lta r e a . Dezvoltarea la ce­
falopode se face direct fără vreo me­
tamorfoză, din ou ieşind o moluscă
mică asemănătoare celei mature.
Z oologia
ü
 De menţionat că toată perioada
embrionară de dezvoltare decurge
sub membrana oului.
E c o lo g ia . Fiind animale mariti­
me, ele duc un mod de viaţă diferit.
Majoritatea cefalopodelor suntpela-
gice. Ele au forma corpului ascuţită
ca torpila la capătul posterior (în
timpul deplasării el este îndreptat
înainte). Dispun şi de înotătoare
bine dezvoltate, de exemplu la L o -
ligo. La unele cefalopode bentonice
între tentacule concreşte o mem­
brană şi animalul capătă o formă
a corpului asemănătoare unui disc
care stă pe fundul mării, altele sub
pietre sau în nisip.
î n s e m n ă t a t e a p r a c tic ă . Cefa-
lopodele în primul rând servesc ca
obiect de pescuit. Din acest punct
de vedere un mare interes prezintă
aşa cefalopode ca: caracatiţele, cal­
marii şi octopodele. Aceste specii
se folosesc în alimentaţie în stare
IM Z oologia
proaspătă, uscată ori conservată.
Carnea lor după conţinutul de calo­
rii şi calităţile gustative nu cedează
cărnii de bovine. Daca mai luăm în
consideraţie şi mediul acvatic ma­
rin sau oceanic în care vieţuiesc,
apoi carnea lor conţine numeroase
micro- şi macroelemente, ceea ce
nu putem spune despre animalele
terestre. Pentru ţările, coastele căro­
ra sunt scăldate de mări şi oceane,
pescuitul cefalopodelor prezintă o
ramură profitabilă, aducătoare de
venituri considerabile în urma co­
mercializării pe piaţa mondială. în
unele ţări se foloseşte şi extragerea
secretului glandei cu cerneală a se­
piilor şi calmarilor în scopul fabri­
cării vopselei. Din acest secret al
glandei se obţine tuşul chinezesc
natural. Cantitatea de cefalopode
pescuite actualmente în plan mon­
dial este impunătoare.
 IX. ÎNCRENGĂTURA ARTROPODE (A rth o p o d a )
9.1 Caracteristica generală fofiziologic şi altele au contribuit şi
Animalele reunite în încrengătu­
ra artropodelor constituie majorita­
tea speciilor ce populează planeta
noastră. Numărul lor este incompa­
rabil mai bogat faţă de al celorlalte
încrengături de animale. Atât după
numărul de specii, cât şi după tota­
litatea indivizilor artropodele deţin
majoritatea absolută. Actualmente
numărul speciilor de artropode este
evaluat la aproximativ 1.500.000.
Dintre toate nevertebratele ele sunt
şi cele mai înalt organizate.
Diversitatea - încrengătura A r ­
tro p o d e lo r include in se cte, m ilip e d e ,
c e n tip e d e , a r a h n id e , c r u sta c e e etc. -
şi prosperitatea acestei mari grupări
de specii se explică prin faptul că pe
parcursul evoluţiei ea a dobândit
sub influenţa factorilor mediului
înconjurător multiple particulari­
tăţi morfofiziologice benefice, care
le-au asigurat posibilităţi extrem
de largi de răspândire şi adaptare
la cele mai diverse condiţii de exis­
tenţă. într-adevăr, reprezentanţii
acestui mari grupe de animale vie­
ţuiesc aproape peste tot - în mări
şi oceane, bazine de ape dulci, în
straturile de la suprafaţă şi de mare
adâncime. Artropodele au cunoscut
o dezvoltareînfloritoare şi pe uscat.
Aşadar e cazulsă ne punem întreba­
rea: ce circumstanţe de ordin mor-
permis extraordinara lor adaptare
şi răspândire.
9.2 Particularităţile
»
morfofiziologice
Corpuleste acoperit cu o cuti-
culă chitinoasă. Ea este secretată de
epiteliul tegumentului sau de hipo-
derm. Grosimea ei diferă în funcţie
de specie. Poate fi subţire (la insec­
te), sau foarte groasă la crustacee
(rac, crab). Ea este impermeabilă
şi dură, de aceea joacă un rol pro­
tector atât prin menţinerea apei din
organism, cât şi în protejarea lui de
factorii mediului înconjurător (me­
canici, chimici, patogeni).
Cuticula prezintă exoscheletul
şi este formată din substanţă chi­
tinoasă şi săruri minerale, ea se
dezvoltă concomitent cu creşterea
parametrilor corpului, în cursul
ontogenezei (dezvoltării individu­
ale) cuticula veche este lepădată şi
înlocuită de alta nouă. Acest proces
se numeşte năpârlire. Numărul de
năpârliri depinde de specie.
Artropodele au moştenit de la
anelide segmentaţia corpului şi mai
ales a membrelor de locomoţie.
Segmentarea membrelor articulate
le permite să devină mai mobile şi
flexibile.
La artropode teaca musculo-
cutanee este înlocuită cu fascicule
Z oologia
H
musculare îndreptate în diferite di­ lanţului ventral nervos al viermilor
recţii, care pun în mişcare diferite inelaţi. El este format din creierul
părţi ale corpului. Aceşti muşchi se dublu. Adesea are loc concentrarea
fixează de învelişul chitinos al cor­ ganglionilor lanţului nervos ventral
pului şi prin aceasta joacă funcţia cu formarea ganglionilor nervoşi
de schelet. O altă particularitate a masivi în baza contopirii lor.
musculaturii este structura ei his- Aparatul excretor este prezentat
tologică. Dacă la majoritatea never­ de organe speciale specifice artro-
tebratelor muşchii sunt formaţi din podelor (tuburile lui Malpighi) şi
fibre musculare netede, apoi la ar- glandele coxale.
tropode fibrele musculare sunt stri­ Aparatul genital. Sunt animale
ate, cu o structură mai complicată unisexuate, se înmulţesc numai pe
care asigură contracţii mai rapide şi cale sexuată. La multe specii persis­
mai puternice. tă demorfismul.
Aparatul digestiv este format Dezvoltarea la artropode este
din 3 părţi: intestinul a n te rio r, m e ­ directă sau prin metamorfoză.
d iu şi p o ste rio r. Prima şi ultima par­ încrengătura artropodele se
te a tubului digestiv este căptuşită împarte în patru subîncrengă-
protector cu stratul cuticulei. Unele turi: B r a n h ia te (B r a n c h i a ta ); C h e -
segmente sunt dotate cu glande di­ lic e r a te (C h e lic e ra ta ); T r a h e a te
gestive. (T r o c h e a ta şi T r ilo b ite (T r ilo b ita ).
Aparatul circulator se carac­ Reprezentanţii ultimei grupe sunt
terizează prin prezenţa organului dispăruţi. Ei pot fi studiaţi numai
propulsor, inima însă rămâne de sub formă de fosile.
tip deschis. Sunt prezente numai Datorită numărului enorm de
vasele sangvine principale, aorta şi specii şi luând în consideraţie speci­
arterele. Toate organele interne sunt ficul disciplinei pentru specialităţile
spălate de hemolimfă, care prezintă de profil agrar, ne vom limita în de­
un lichid mixt ce pe de o parte co­ scrierea claselor de artropode.
respunde sângelui adevărat, pe de
alta - lichidului celomic. 9.3 Subîncrengătura
Organele de respiraţie sunt di­ Branhiate (B ran ch iata )
verse, în corespundere cu modul de
viaţă. Ele sunt prezentate de: bran­ 9.3.1 Caracteristica generală
hii, trahei, saci pulmonari. Toate branhiatele sunt anima­
Sistemul nervos.în aspect ar­ le acvatice tipice care respiră prin
hitectonic este mult asemănător branhii. Ele se mai caracterizează

Z oologia 10
şi prin alte câteva trăsături, ceea ce
le face deosebite de alte artropode,
anume prin prezenţa a două perechi
de antene pe cap: 1) o pereche de
antenule şi 2) o pereche de antene
propriu-zise. Această subîncrengă-
tură se divizează doari într-o singu­
ră clasă - Crustaceele ( C r u s ta c e e a ).
9.3.2 Clasa Crustacea
(Crustacea)
9.3.2.1 Caracteristica generală
C r u s ta c e e le sau pur şi simplu
r a c ii, formează o grupă cu mod de
viaţă acvatic (cu excepţia a 2 specii:
R a c u l-d e -g u n o i şi c r a b u l-d e -c o c o s ).
Reprezentanţii acestei clase se ca­
racterizează prin mai multe trăsă­
turi comune. Astfel trăiesc în di­
verse bazine de apă (mări, oceane,
râuri, lacuri, iazuri). Corpul este
segmentat. Membrele sunt bifur­
cate şi prezente pe fiecare segment,
ceea ce ne dovedeşte că ele sunt de
provenienţă de la polichete (p a r a -
p o d ii) . Prezenţa a două perechi de
antene pe care sunt localizate orga­
nele de simţ. Corpul, de regulă, este
format din trei părţi: cap, tr u n c h i şi
a b d o m e n . Organele de excreţie sunt
m e ta n e fr id iile modificate, localizate
pe cap. Sunt animale unisexuate,
dezvoltarea are loc prin metamor­
foză. Fauna contemporană include
circa 25000 de specii de crustacee.
9.3.2.2 Particularităţile
> ferioare segmentele fiecărei regiuni
Z oologia
morfofiziologice
Segmentarea corpului. Crus­
taceele sunt cele mai segmentate
artropode. Numărul de segmente
variază în funcţie de specie, dar se
acceptă că la crustacee, în rezulta­
tul contopirii în grad diferit, corpul
este format din trei mari compo­
nente principale: cap, to ra c e şi a b d o ­
m e n . Numărul segmentelor incluse
în componenţa corpului la crusta­
cee variază în limite mari de la 5-8
la crustaceele inferioare (d a fn ii, c i­
c lo p i), până la 50 (ra c ii filo p o z i) .
Capul are un număr constant de
segmente (5) la toate crustaceele,
dintre care primul segment poartă
o pereche de a n te n u le , iar al doilea
- antene. Următoarele trei segmen­
te în funcţie de specie sunt înzes­
trate cu membre modificate dar, de
regulă, servesc pentru apucarea şi
fărâmiţarea hranei.
Toracele, în funcţie de dimen­
siunile corpului, poartă un număr
diferit de segmente. Numai la racii
superiori (subcl. M a la c o s tr a r a ) nu­
mărul segmentelor este constant (8)
(rac, la n g u stă , h o m a r ) .
Abdomenul de asemenea este
format dintr-un număr divers de
segmente şi numai la crustaceele
superioare în număr de 6. Se termi­
nă abdomenul, de regulă, cu paleta
abdominală - te lso n u l.
La speciile de crustacee mai in­
pot fi delimitate, iar la altele dimpo­ curăţate antenulele şi ochii de par­
trivă, se contopesc (cra b ii). Mem­ ticulele străine, aşezate pe ele. La
brele situate pe diferite regiuni ale unele crustacee (Iso p o d e , A m fo p o -
corpului se deosebesc esenţial atât d e ) aceste membre îndeplinesc şi
din punct de vedere morfologic, cât funcţia de locomoţie.
şi funcţional. Să luăm că model ra- Perechea a 4-a (IX- genera­
c u l-d e -r â u (fig.9.2). lă), numită cleştele la D e c a p o d e ,
Antenulele îndeplinesc funcţia îndeplineşte funcţia de prehensiune
de tentacule. Pe ele sunt aşezate or­
ganele de pipăit şi olfactive.
Antenele - îndeplinesc funcţia
tactilă, iar la cladocere (d a fn ii) - şi
de locomoţie. Ele sunt foarte bine
dezvoltate şi bifurcate.
Mandibulele - prezintă nişte
plăci dinţate masticatoare care
fărâmiţează hrana.
M e m b r e le to ra c a le au o structură
diferită la diverse ordine de crus­
tacee. La r a c u l-d e -r ă u primele trei
perechi de pe torace sau a VI, VII şi
VIII din numărul total, sunt trans­
formate în aşa-numitele m a x ilip e d e
(labe-falci). Funcţia lor fundamen­
tală este reţinerea hranei şi împin­
gerea ei spre gură. Prima şi a doua
pereche toracală (VI, VII generale),
produc curenţi de apă prin cavita­
tea branhială. Perechea a treia de pe
torace (VIII generală) îndeplineşte
funcţia sanitară, cu ajutorul ei sunt
IV-V*. Prima şi a doua pereche de ma-
xile, sunt formate din două articole bazale Fig. 9.2. Apendicite la racul-de-rău:
1 - antenule; 2 - antene; 3 - mandibule; 4,
şi un pulp. Cu ajutorul plăcii masticatoare,
maxilarele îndeplinescfuncţia de masticaţie.
5 - prima şi a doua pereche de maxilare; 6-8 -
maxilipede; 9-13 -picioare locomotoare; 14-19
* Numeraţia generală a membrelor la
- picioare abdominale.
racul-de-rău.
Z oologia
 (prindere, apucare). Perechile 5-8
toracale (X-XIII generale) sunt pi­
cioare locomotoare pitice.
M e m b r e le d e p e a b d o m e n (6) la
crustaceele superioare sunt mai slab
dezvoltate comparativ cu cele tora­
cale. La racii inferiori ele lipsesc.
Aceste picioare abdominale (XIV-
XIX-generale) mai îndeplinesc şi
funcţia de respiraţie. La ra c u l-d e -
r â u picioarele abdominale parţial se
deosebesc la masculi şi femele prin:
la mascul 1 şi a 2 sunt modificate,
formând un a p a r a t c o p u la to r carac­
teristic, iar lafemelă prima pereche
este rudimentară.
Perechile 2-5 abdominale (XV-
XIX generale) la femelă şi 3-5 (XVI-
XVIII generale) la mascul sunt de
tip înotător şi acoperite cu perişori.
La femela racului-de-râu de aceste
picioare se lipesc ouăle depuse de
ea. Aici ele se dezvoltă şi tot pe pi­
cioare se dezvoltă un timp oarecare
răcuşoriila ieşirea lor din ouă. La
racul-de-râu, langustă, homar ulti­
ma pereche de picioare de pe abdo­
men (XIX generală) este modificată
în formă de paletă, numită te lso n şi
formează un aparat înotător.
T e g u m e n t u l este format din
c u tic u lă , h ip o d e r m şi m e m b r a n ă
b a z a lă . Cuticula este secretată de
hipoderm. în cuticulă se depun să­
ruri ce-i dau o duritate anumită. Ea
îndeplineşte două funcţii: a) sche­
let extern de care se fixează diferiţi
Z oologia
muşchi şi b) apară animalul de
acţiunea factorilor externi, nu per­
mite evaporarea apei din organism.
Ca şi la toate artropodele cor­
pul crustaceelor este acoperit cu
un înveliş chitinos, care reprezintă
totodată şi scheletul, ce determină
forma corpului, precum şi locul
de inserţie (fixare) a muşchilor. La
crustacee învelişul corpului conţine
într-o cantitate mai mare sau mai
mică carbonat de calciu, ce-i dă o
duritate mai mare. Fiind calcaros,
învelişul la animalele tinere le îm­
piedică dezvoltarea organismului şi
ca rezultat apar năpârliri periodice.
Musculatura. La crustacee
muşchii sunt tipici tuturor artropo-
delor. Ei nu formează o teacă mus-
culo-cutanee, dar sunt prezentaţi
din fibre care formează fascicule se­
parate, fixate de suprafaţa interioară
a scheletului şi de organele interne.
Aparatul digestiv. La crustacee
are o structură destul de variată în
raport cu modul de nutriţie. Prin­
tre crustacee sunt specii răpitoare
(D e c a p o d e le ), dar există şi multe
animale fitofage, în special formele
planctonice care se hrănesc cu alge.
Sunt specii care consumă substanţe
organice în putrefacţie (p la n te , c a ­
d a v r e ) (A s e llu s a q u a tic u s ).
Tubul digestiv este format din
trei părţi principale: in te s tin u l a n ­
terior, m e d iu şi p o s te r io r . Sunt pre­
zente unele glande digestive numite

Fig. 9.3. Anatomia racului de riu:
l-racul disecat: ll-stomacul disecat:
l-gura: 2-stomacul cardiac: 3-licatul: 4-intestinul: S-cordul: 6,7-arteriile; S-ovarul:
9-lanţul ventral nervos: 10-branhiile.
fic a t. Cea mai complicată structură
a aparatului digestiv se întâlneşte la
racul-de-râu. Să-l luăm că pildă.
I n te s tin u l a n te r io r este format
din trei părţi: esofag, un s to m a c
c a r d ia c şi un s to m a c p ilo r ic tapetat
dinăuntru cu chitină. Esofagul duce
în stomacul cardiac, în care se mis­
tuie hrana. în partea anterioară a
stomacului cardiac se găsesc nişte
formaţiuni calcaroase rotunjite, de
culoare albă, care servesc ca rezer­
voare de Ca2+ pentru perioada de
năpârlire, care se impregnează în tâ­
năra cuticulă nou formată. Aici, în
stomacul cardiac are loc mărunţirea
hranei. După, hrana este împinsă în
H
partea pilorică a stomacului, unde
se face presarea hranei şi filtrarea
particulelor nutritive. în stomac în
afară de fărâmiţarea hranei are loc
şi digestia ei parţială, deoarece aici
îşi elimină sucul unele glande di­
gestive. Particulele mari de hrană
rămase nemărunţite, trec datorită
specificului structural al stomacului
piloric direct în intestinul posterior
şi sunt eliminate în afară. Digestiei
este supusă numai hrana lichidă din
intestin.
I n te s tin u l m e d iu . De menţionat
că la racul-de-râu acest comparti­
ment al tubului digestiv este foarte
scurt. El formează circa 1/20 din
Z oologia I
lungimea întreagă a tubului diges­ te animale respiră difuz prin toată
tiv. în el are loc digestia şi absorbţia suprafaţa corpului. însă la marea
hranei. Aici îşi deschide canalul majoritate organe de respiraţie sunt
glanda digestivă - fic a tu l, care este b ra n h iile , de unde şi provine de­
format dintr-un număr foarte mare numirea subîncrengăturii. La racii
de tubuşoare cave. Componenţii decapozi, inclusiv la racul-de-râu,
nutritivi sunt absorbiţi nu numai în branhiile sunt aşezate sub formă de
intestin, dar şi în aceste tuburi cave. cute longitudinale în partea toraci­
I n te s tin u l p o s te r io r formează un că a corpului. Curentul de apă pă­
tub drept lipsit de orice formaţiuni trunde în cavitatea branhială prin­
suplimentare. La speciile de raci tr-o crăpătură aflată între scutul
paraziţi intestinul posterior este cefalic şi corp, dar se elimină prin
atrofiat. Intestinul drept se termi­ alt capăt. Trecerea apei se datorea­
nă cu o r ific iu l a n a l. Se hrănesc racii ză mişcării unui apendice special -
superiori, după cum s-a menţionat, maxilei a 2-a, care efectuează circa
cu diferite animale mici ori moarte, 200 de mişcări pe minut. în bran­
aflate în stare de descompunere şi hii continuă cavitatea corpului în
cu resturi vegetale. care pătrunde hemolimfa. învelişul
Aparatul excretor. La crustacee branhiilor este foarte subţire şi prin
organele de excreţie prezintă nu alt­ el are loc schimbul de gaze. Ra-
ceva decât metanefridii modifica­ cul-de-uscat-al-gunoiului are pe
te. La crustaceele superioare aceste picioarele lamelare abdominale in-
organe sunt reprezentate printr-o vaginări adânci ale tegumentului.
pereche de glande aşezate în regiu­ Cavitatea membrului este plină cu
nea cefalică a corpului şi care des­ hemolimfa care spală invaginările.
chid orificiile la baza antenelor, din înăuntrul invaginărilor pătrunde
această cauză ele se numesc g la n d e aerul care difundează în hemolimfa
a n te n a r e . La racii inferiori organele înconjurătoare. Ele au o asemănare
de excreţie sunt prezentate tot de o cu traheile la artropodele terestre.
pereche de glande, însă îşi deschid A p a r a t u l c ir c u la to r . Ca la toate
orificiul la baza perechii a 2-a de artropodele datorită cavităţii mixte
membre, ceea ce face să fie numite a corpului (mixocelul) aparatul cir­
g la n d e m a x ila r e . culator este de tip deschis. Hemo­
Aparatul respirator. La toa­ limfa circulă atât prin vasele sang­
te speciile de crustacee de talie vine, cât şi prin porţiuni ale cavităţii
mică (dafinii , c iclo p i) nu există or­ corpului numite sinusuri. Aparatul
gane speciale de respiraţie. Aces­ circulator este mai dezvoltat la crus-
Z oologia
taceele superioare (Decapoda), la capode hemolimfa este de culoare
care pe lângă inimă există un sistem albăstrie ceea ce dovedeşte prezenţa
destul de complicat de vase arteria­ pigmentului respirator - hemocia-
le care duc sângele prin tot corpul. nina care conţine (Cu2+), cu ajuto­
La alte crustacee este mai slab dez­ rul căruia transportă oxigenul.
voltat, iar la dafnii, cărora le lipsesc S i s t e m u l n e r v o s al crustaceelor
branhiile, vasele sangvine arteriale este în mare parte asemănător ce­
lipsesc complet. Aparatul circula­ lui al viermilor inelaţi. De rând cu
tor este prezentat de însăşi inima în dezvoltarea relativ evaluată a sis­
formă de veziculă mică. La copepo- temului nervos la racii superiori
de (ciclopi) lipseşte şi inima. După (decapode), la racii inferiori acesta
formă inima este tubulară sau ve- este destul de primitiv. Pildă poate
ziculară situată în partea dorsală a servi sistemul nervos la copepode
corpului înconjurată de o porţiune şi dafnii, la care există un ganglion
specială a mixocelului, numită cavi­
tate pericardică. în această cavitate
prin sinusuri vine de la branhii sân­
gele bine oxigenat.
De la partea anterioară şi pos-
terioară a inimii pornesc câte un
vas sangvin bine dezvoltate, acestea
sunt aortele. Ele se ramifică apoi
se întrerup şi hemolimfa se varsă
direct în cavitatea corpului, unde
cedează oxigenul. Din cavitatea
corpului printr-un sistem bine dez­
voltat de sinusuri nervoase, hemo­
limfa se îndreaptă spre branhii unde
se îmbogăţeşte cu oxigen, iar mai
apoi prin canale speciale sângele
se îndreaptă în pericard care, după
cum s-a spus, reprezintă o cavitate
separată a corpului ce înconjoară Fig. 9.4. Sistemul nervos la racul-de-rău;
inima. Hemolimfa la majoritatea 1 - ganglionul cerebral; 2 - inelul nervos farin-
gian; 3 - nervii primei perechi de membre de
speciilor este incoloră, dar la unele locomoţie; 4 -ganglionul nervos subfaringian;
ea are culoare roşie, ce deduce că ea 5, 6 -ganglionii lanţului nervos ventral; 7 -fibre
conţine hemoglobină. La unele de- nervoase laterale.

Z oologia £31
 cerebroid, comisuri perifaringiene
şi doi nervi independenţi unul de
altul (fig.9.4).
în genere la majoritatea crusta-
ceelor modificarea sistemului ner­
vos a decurs în două direcţii. în
prima direcţie a avut loc apropierea
cordoanelor nervoase ventrale, iar
ganglionii drept şi stâng al fiecărui
segment s-au contopit, formând
aşa-numitul lanţ ventral nervos. A
doua modificare a fost concentra­
rea longitudinală a lanţului nervos.
Odată cu contopirea succesivă a
unor segmente ale corpului la di­
ferite grupe de crustacee a avut loc
apropierea ganglionilor în direcţia
longitudinală şi contopirea într-o
masă comună a ganglionilor nervoşi
din diferite segmente. Să luăm de
exemplu r a c u l-d e -r ă u . Corpul lui
fiind constituit din 18 segmente, în
componenţa lanţului ventral nervos
sunt numai 12 ganglioni nervoşi şi
anume: cel s u b fa r in g ia n (contopi­
rea ganglionilor a celor 3 perechi
de membre bucale şi celor 3 perechi
de m a x ilip e d e ), 5 ganglioni toracici
(corespunzător numărului de seg­
mente cu membre locomotoare), 6
ganglioni abdominali, dintre care
ultimul inervează şi telsonul. Şi mai
concentrat este sistemul nervos la
crabi, ei dispun de creier şi masă
nervoasă comună toracică, care
se formează în rezultatul contopi­
rii tuturor ganglionilor nervoşi ai
Z oologia
lanţului ventral. La crustacee că şi la
alte artropode unele celule nervoa­
se pot secreta substanţe biologice
active, care influenţează asupra me­
tabolismului, procesului de năpârli­
re, metamorfozei şi altele. Celulele
neurosecretorii sunt distribuite în
diverse regiuni ale sistemului ner­
vos, însă secretul lor se adună într-
o glandă specială numită s in o v ia lă ,
iar apoi în hemolimfa.
O r g a n e le d e s i m ţ sunt bine
dezvoltate şi prezentate de organe:
ta c tile , o lfa c tiv e , d e e c h ilib ru şi v ă z .
Cele mai importante dintre ele sunt
cele tactile şi vizuale. Ca organe ale
simţului tactil servesc perişorii sen­
zitivi situaţi pe antenule şi antene.
Se presupune că prin unii perişori
senzitivi crustaceele pot deosebi
proprietăţile chimice ale mediului
înconjurător şi în acest caz ei ser­
vesc ca organe ale simţului chimic.
Ei sunt concentraţi prioritar pe an­
tenule. La majoritatea crustaceelor
şi mai cu seamă a decapodelor exis­
tă organe de echilibru - statociste.
Ei sunt situaţi pe baza antenulelor.
Ei reprezintă câte o deschizătură în
formă de fantă care duce câte un
săculeţ, înăuntrul căruia se găsesc
perişori senzitivi şi statolite. Ca sta­
tolite servesc nişte firicele mici de
nisip. în timpul năpârlirii ei sunt
îndepărtaţi împreună cu cuticula.
După năpârlire racii îşi formează
statolite noi. La alţi raci statolitele
 nu comunică cu mediul înconjură­
tor.
Un interes deosebit la crustacee
prezintă ochii, care sunt de două ti­
puri: simpli şi compuşi. Cei simpli
mai sunt numiţi n a u p lia r i, iar cei
compuşi - faţetaţi (caracteristici şi
celorlalte artropode). Ochiul sim­
plu impar se întâlneşte mai des la
stadiul de larvă, însă este caracte­
ristic şi pentru indivizii maturi, de
exemplu la copepode (ciclopi). El
este situat la baza antenulelor (vezi
fig.9.5) format din 2-4 omatidii
(unitate morfologică de structu­
ră a crustaceelor), celulele retinale
şi cristalin. Insă majoritatea raci­
lor dispun de o pereche de ochi
Fig. 9.5. Puricul de baltă:
1- antenule; 2 - antene: 5 - ochiul nauplean;
4 - ochi compus; 5 - glanda maxilară; 6 - inima;
7 - membre toracale; 8 - abdomen; 9 - camera
de incubaţie sub carapace.
compuşi sau faţetaţi. Fiecare din
ochi este compus din multipli ochi
simpli, numiţi omatidie. De exem­
plu la racul-de-râu sunt formaţi din
mai mult de 3000 de omatidii. însăşi
omatidia are o structură complica­
tă. Ochii sunt situaţi pe nişte pre­
lungiri speciale mobile pe partea
cefalică, numiţi pedunculi. Intere­
sant este faptul că unii reprezentanţi
ai crustaceelor în stare matură pot
avea diferite combinaţii din aceşti
ochi. Bunăoară există următoarele
combinaţii de ochi: a) numai ochiul
naupliar (ord. C o p e p o d a ), b) numai
ochi compuşi (majoritatea racilor
superiori), c) simpli şi compuşi.
La unele crustacee sub tegument
se găsesc celule (neuro-secretorii),
care în rezultatul acţiunii factori­
lor de lumină pot secreta hormoni
ce schimbă culoarea corpului în
funcţie de fundalul mediului încon­
jurător. Aceasta nu este altceva de­
cât o adaptare protectoare.
A p a r a tu l g e n ita l. Cu mici
excepţii majoritatea crustaceelor
sunt animale unisexuate şi la multe
dintre ele se manifestă demorfis-
mul sexual (am văzut la racul-de-
râu), care se caracterizează prin
reducerea perechilor de membre
şi dimensiunile corpului. La mas­
culi antenulele sau antenele se pot
(i
transforma în organe de reţinere
a femelei în timpul copulaţiei. La
crustaceele inferioare masculii sunt
Z oologia
m
 cu mult mai mici decât femelele.
Crustaceele se reproduc în exclu­
sivitate pe cale sexuată, însă există
şi excepţii. Se întâlneşte înmulţirea
prin partenogeneză şi alternarea
generaţiilor partenogenetice şi bise-
xuate. Această alternanţă poartă un
caracter sezonier.
Organele genitale la ambele sexe
după structură sunt simple. De re­
gulă, ele sunt organe pare, mai cu
seamă la crustaceele mai primitive.
Ele sunt formate din gonade şi ca­
nale de evacuare care pleacă de la
ele perechi. E vorba de oviducte şi
spermiducte, care se deschid la ex­
terior prin orificiile genitale. însă
sunt şi excepţii. La masculul racu-
lui-de-râu glanda genitală (testicu­
lul) este impară, este bifurcată, ceea
ce denotă că e formată din două
glande. De la testicul pleacă două
spermiducte lungi şi întortocheate.
Spre ieşire pereţii se îngroaşă, devin
mai musculoşi, e vorba de trecerea
în canalul ejaculator. Orificiul geni­
tal mascul la racul-de-râu se află la
baza perechii a 5-a de picioare tora­
cice locomotoare.
La femela racului-de-râu orifici­
ile genitale se deschid la baza pere­
chii a 3-a de picioare locomotoare.
F e c u n d a ţia la crustacee are loc
în mai multe moduri. La unele spe­
cii, sperma este introdusă în timpul
împerecherii direct în conductele
genitale ale femelei. în aceste cazuri
e vorba de existenţa la femelă a re­
ceptaculelor seminale. La alte spe­
cii sperma în formă de glomerule
(spermatofori) se lipeşte de corp în
apropierea orificiului sau genital. La
momentul depunerii ouălor se eli­
mină împreună cu ele şi un lichid

Fig. 9.6. Reprezentanţi din Capcpodc:

l-ciclopul; II-diaptomusul; IIl-cantocamplusul:
I-ochiul; 2-antenule; 3-cefalotoracele; 4-segmente toracale libere:
5-abdomcnul; 6-sacii ovigeni; 7-furca: 8-intestinul.

tm Z oologia
care dizolvă pelicula cu care sunt
înveliţi spermatozoizii, adică dizol­
vă spermatoforul şi spermatozoizii
fecundează ouăle care se lipesc de
picioarele abdomenului ale femelei.
D e z v o lta r e a . La crustacee dez­
voltarea este însoţită de metamor­
foză cu diverse complicaţii, însă se
întâlneşte şi dezvoltarea directă. La
racii inferiori care se dezvoltă prin
metamorfoză, din ouă ies larvele
numite n a u p liu s . Aceste larve au
trei perechi de membre şi un singur
ochi. La racii superiori care trăiesc
în mări din ouă ies larvele numite-
zo e a . Ele au mai multe perechi de
membre, comparativ cu naupliuşii,
şi doi ochi compuşi. Dezvoltarea
la crustacee este legată de năpâr­
lire. De exemplu racul-de-râu pe
parcursul primului an de viaţă
năpârleşte de 10 ori, dat fiind faptul
că el creste foarte repede de la 0,9
până la 4,5 cm. Pe parcursul anului
doi de viaţă el năpârleşte de 5 ori, în
al 3-lea numai de două ori, iar mai
departe femelele năpârlesc o singu­
ră dată în an, masculii de două ori.
După al 5-lea an de viaţă racii prac­
tic nu mai cresc, cu toate că trăiesc
15-20 ani.
E c o lo g ia . După cum s-a
menţionat anterior, crustaceele sunt
animale acvatice prioritar maritime,
mai puţine - specii dulcicole şi nu­
mai două specii din cele cca. 25000
sunt animale terestre. Acestea sunt
şi c r a b u l-tâ lh a r , care
r a c u l-d e -g u n o i
urcă pe copacii de cocos în zonele
tropicale şi se hrăneşte cu fructe­
le acestora. Crustaceele superioare
sunt animale bentonice, se târâie pe
fundul bazinelor de apă (unele spe­
cii pot şi să înoate). Multe specii de
crustacee intră în proporţie mare în
compoziţia planctonului.
9.3.2.3 Clasificarea şi biologia
Clasa crustaceelor se împarte în:
I - Racii inferiori (E n to m o s tr a c a ) şi
II - Racii superiori (M a la c o s tr a c a ).
Prezentăm mai jos o caracteristică
succintă morfobiologică a ordinelor
principale din ambele subclase.
9.3.2.3.1 Subclasa
Racii inferiori (E n t o m o s t r a c a )
9.3.2.3.1.1 Caracteristica
generală
Din această subclasă fac parte
racii mici cu modul de viaţă abso­
lut acvatic atât în mări şi oceane, cât
şi în bazinele de apă dulce terestre.
Se deosebesc de racii superiori prin
lipsa membrelor pe partea abdomi­
nală şi prin numărul de segmente
diferit. Organele de excreţie se des­
chid la baza maxilelor. Dezvoltarea
are loc prin metamorfoză - larva
n a u p liu s are corp nesegmentat de
formă ovală cu 3 perechi de mem­
bre şi cu un singur ochi. Această
subclasă se împarte în 5 ordine.
Z oologia
m
 Vom examina doar două dintre ele.
9.3.2.3.1.2 Ordinul Cladocere
(Cladocera)
Reprezentanţii acestei grupe au
forma corpului ovală, iar cuticula
este formată din două straturi de
chitină subţiri. Pe cap au două pe­
rechi de antene dintre care perechea
a 2-a este mai dezvoltată compara­
tiv cu prima. Ambele participă la
înot, au o pereche de ochi compuşi.
Regiunea toracică este formată din
4-6 segmente cu membrele înzes­
trate cu perişori penaţi şi execu­
tă mişcări vibratorii rapide, care
formează un curent permanent de
apă în care se află particule nutri­
tive mici, algeetc. Algele reţinute
sunt presate şi împinse spre gură.
Cu un astfel de dispozitiv dafniile
pot reţine timp de 20-30 minute o
cantitate de hrană care este sufici­
entă să umple întregul tub digestiv.
Picioarele sunt modificate în mem-
F/g. 9.7. Raci izopozi:
I- racul de gunoi;
II- măgăruşul dc apă
10 Z oologia
bre de apucat. Inima este lipsită de
vase sangvine, iar respiraţia are loc
difuz prin toată suprafaţa corpului.
Cei mai impresionanţi şi răspândiţi
reprezentanţi ai acestui ordin sunt
d a fn iile sau p u r ic ii d e b a ltă (D a p h -
n ia m a g n a , D .p u le x (fig .9 .8 ), care
în masă vieţuiesc în lacuri şi iazuri.
De aici rezultă şi importanţa clado-
cerilor în viaţa apelor dulci şi înde­
osebi în nutriţia peştilor. Această
grupă de crustacee prezintă o sur­
să de hrană de neînlocuit pentru
puieţii peştilor. Chiar şi balenele
cu cea mai mare masă corporală
se hrănesc cu aceste animale mi­
croscopice. Cantitatea suficientă de
hrană în bazinele acvatice artificiale
constituie o condiţie indispensa­
bilă pentru piscicultura naţională.
Fig. 9.8. Dafnia magna
De aceea piscicultorii sunt foarte
cointeresaţi în îmbogăţirea faunei
de cladocere. Ei studiază, inventea­
ză diverse metode de creştere artifi­
cială a dafniilor, pentru piscicultorii
din ţara noastră cea mai simplă este
metoda de îmbogăţire a iazurilor cu
substanţe organice obţinute de la
vitele mari cornute (bălegar) în pe­
rioada de vară. în această perioadă
ele se înmulţesc prin partenogene-
ză. Din ouăle nefecundate se dez­
voltă numai femele, care la rândul
lor depun ouă. înmulţirea prin par-
tenogeneză asigură o reproducere
mai rapidă a acestor specii. Toamna
apar masculi care fecundează ouă­
le femelelor. Ouăle fecundate trec
perioada de iarnă şi primăvara din
nou apare noua generaţie de dafnii.
9.3.2.3.1.3 Ordinul Copepode
(Copepoda)
Sunt animale mici cu un corp
alungit. Pe cap este puternic dez­
voltată perechea a 2-a de membre
nebifurcate - antenele, care joacă
rolul de vâsle. Pe torace sunt situa-
temembre, sunt primitive, bifurcate,
înzestrate cu perişori, mişcarea că­
rora împinge corpul înainte. Abdo­
menul se termină bifurcat. Respiră
prin toată suprafaţa corpului. Sis­
temul circulator lipseşte. Femelele
poartă ouăle fecundate în saci spe­
ciali. Reprezentanţii principali sunt
- c ic lo p ii (C y c lo p s) şi d ia p to m u s ii
( D ia p to m u s ) . Vieţuiesc în diverse
bazine de apă în mari cantităţi.
Că şi dafniile ei servesc ca hrană
pentru puietul piscicol. Printre ci­
clopi se întâlnesc şi forme parazita­
re (ectoparaziţi) la peşti, provocând
şi moartea acestora în masă. Unele
specii parazite îşi pot schimba intr-
atâta forma, că pot pierdetotal-
mente aspectul caracteristic crus-
taceelor. în asemenea caz numai
înmulţirea lor prin stadiul de n a u -
p liu s şi prezenţa la femelă a s a c ilo r
c u o u ă le pot confirma apartenenţa
la acest ordin. Copepodele sunt cu­
noscute ca gazde intermediare ai
unor viermi paraziţi la animalele
agricole şi la om.
9.3.2.3.2 Subclasa
Racii superiori (M alacostraca)
Sunt animale de dimensiuni
mijlocii şi mari pană la 80 cm (ho­
marul). Corpul este format dintr-
un număr constant de segmente
- 4-cefalice, 8-toracice şi 6-abdo-
minale. La multe specii se observă
contopirea segmentelor cu forma­
rea cefalotoracelui. Membrele sunt
localizate pe toate regiunile corpu­
lui (cap, torace şi abdomen). Duete­
le glandelor excretorii se deschid la
baza antenelor. Orificiile sexuale la
mascul se deschid pe segmentul -8,
iar la femelă pe -6. Dezvoltarea are
loc direct sau prin metamorfoză cu
larva zoea. Racii superiori populea-
Z oologia
ză mările, lacurile, iazurile şi râuri­ umede (sub pietre, obiecte care
le, iar racul-de-gunoi şi crabul-de- mult timp stau la suprafaţa solului,
cocos - sunt tereştri. Din subclasa îl cunoaştem cu toţii. Are o culoare
crustaceelor superioare fac parte 14 surie-argintie. Izopodele care tră­
ordine, din care vom examina doar iesc pe litoralul bazinelor sunt sani­
două: izopodele şi decapodele. tari, dat fiind faptul că se hrănesc cu
plante moarte aflate în descompu­
9.3.2.3.2.1 Ordinul Izopode
nere.
(Iso p o d a )
reprezintă o grupă de circa 4500 9.3.2.3.2.2 Ordinul Decapode
de specii. Sunt nişte crustacee în­ (D e c a p o d a )
floritoare şi se deosebesc printr-o Reprezentanţii acestui ordin
plasticitate înaltă a organizării. Tră­ (sunt în număr de peste 8500 de
iesc în mări, bazine de apă dulce, se specii) întrunesc cele mai mari şi
întâlnesc forme terestre şi parazite. mai înalt organizate crustacee (racii
Dimensiunile nu sunt prea mari şi superiori). Dimensiunile corpului
variază de la 1 mm pană la 5 cm.
Particularităţile morfofiziologice
sunt următoarele: 1) cefalotoracele
constă din capul format din seg­
mentele cefalice contopite, la care
se ataşează un segment toracal; 2)
forma corpului este aplatizată dor-
so-ventral; 3) membrele toracale
sunt de tip locomotor, iar cele ab­
dominale îndeplinesc funcţia de
branhii; 4) datorită poziţiei branhii­
lor pe abdomen, inima în formă tu-
bulară este situată în ultimele două
segmente toracale şi în abdomen;5)
sistemul de vase sangvine este bine
dezvoltat. Din reprezentanţii prin­
cipali sunt r a c u l-d e -g u n o i ( O n is c u s
a se liu s), m ă g ă r u ş u l- d e - a p ă (A s e llu s
Racul-de-gunoi respiră
a q u a tic u s ) . Fig.i9.9. Reprezentanţi dintre Decapode:
aer din atmosferă fiindcă este un I- crevcta;
II- racul cocoţ ie r;
izopod terestru, trăieşte în locuri III- crabul.

m Z oologia
ating lungimea de 80 cm - homarul,
40 cm - langusta, 20 cm - racul-de-
râu (fig.9.9). Se caracterizează prin
următoarele particularităţi morfofi-
ziologice:
1) capul poartă două perechi
de musteţi şi o pereche de ochi
pendunculaţi; 2) toate segmentele
toracale se contopesc cu segmen­
tele maxilare cefalice şi sunt acope­
rite cu carapace; 3) prima pereche
de membre locomotoare este mai
dezvoltată şi serveşte ca cleşte; 4)
branhiile sunt aşezate pe membre­
le toracale; 5) abdomenul este mare
şi lung, cu membre bine dezvoltate,
ce servesc pentru înot. (La multe
decapode ultimele îşi micşorează
dimensiunile şi nu participă ac­
tiv la deplasarea animalului. La
crabi abdomenul este foarte mic şi
poartă membre rudimentare); 6)
femelele decapodelor depun ouă­
le pe picioruşele abdomenului şi le
poartă până la apariţia indivizilor
tineri; 7) dezvoltarea la majoritate
prin stadia larvară - la crabi şi racii-
diogeni (z o e a ) la homari (m y s id a e ),
la crevetă ( n a u p liu s ), la cele de apă
dulce - directă.
Decapodele sunt larg răspândite.
Se întâlnesc în adâncimile mărilor
şi oceanelor. Cea mai bogată faună
a docapodelor se întâlneşte în zo­
nele de litoral ale mărilor tropicale
(h o m a r i, crabi, la n g u ste , cre v e te ).
Din apele dulci face parte racul-de-
râu, unele crevete şi chiar unii crabi.
Unele specii de c ra b i şi r a c i-d io g e n i
au trecut la modul de viaţă terestru.
Decapodele au însemnătate
practică foarte mare, dat fiind faptul
că ele prezintă un produs nutritiv
preţios pentru om. Carnea lor este
foarte bogată în micro şi macro-
elemente, nemaivorbind de sursă
proteică. Ea este foarte delicioasă.
Din această privinţă au o însemnă­
tate economică foarte mare. După
moluşte, crustaceele stau pe locul
doi din punct de vedere al pescui­
tului. Lor le revine circa 1/3 din tot
piscuitul mondial al nevertebratelor
de mare. Cea mai mare importanţă
o au crevetele ( C r a n g o n , P a n d a lu s )
şi crabii (C a n c e r ; C a llin e c te s) cu
pondere destul de mare în tot pes­
cuitul. Crabii prioritar sunt pescuiţi
în Oceanul Pacific, crevetele în cel
Atlantic. într-o cantitate mai mică
se pescuiesc homarii (H o m a r u s ) şi
langustele (P a lin u r u s ). Actualmen­
te o valoare deosebită revine cra-
bului-de-Kamceatka (P a r a lith o d e s
c a m ts c h a tic a ) din care se pregătesc
renumitele conserve delicioase. Re­
giunea mai favorabilă de pescuit
crabii este partea de vest a litoralu­
lui peninsulei Kamceatka.
în bazinele de apă dulce ale Eu­
ropei şi nu numai obiectul princi­
pal este r a c u l-d e r ă u (P o ta m o b iu s
flu v ia ti lis ) . Cât priveşte daunele
aduse de crustacee omului, acestea
Z oologia
 sunt nesemnificative. Unele specii
de raci mici afectează construcţiile
lemnoase aflate sub apă, alţii distrug
plasele de pescuit. Un pericol de ul­
timă oră devine crabul-chinez (E r i-
o c h e ir s in e n s is ), care se răspândeşte
foarte rapid şi în partea europeană.
Pericolul din partea acestor crusta­
cee constă în faptul că ei, cu vizu­
inile făcute în malurile şi barajele
rezervoarelor de apă, le distrug.
Sunt cunoscute legăturile simbi­
otice între crustacee şi alte anima­
le ca spongierii şi celenteratele. O
simbioză originală (mutalism) se
întâlneşte între P a g u r u s se lo su s cu
a c tin ia , care se fixează pe scoica în
care animalul îşi localizează abdo­
menul. Actinia protejează racul de
duşmani şi foloseşte resturile de
hrană ale racului. Dacă înlăturăm
actinia de pe scoică, atunci racul re­
pede găseşte alta.
9.4 Subîncrengătura
Chelicerate (C h elicerata )
9.4.1 Caracteristica generală
Cheliceratele sunt artropode
terestre, cu mici excepţii animale
de apă. Corpul este format din 2
regiuni distinctive: cefalotorace şi
abdomen. La majoritatea chelicera-
telor, cefalotoracele este format din
segmente contopite. Abdomenul,
de asemenea poate fi contopit, însă
la multe specii el este format din
EE1 Z oologia
segmente necontopite. Cefalotora­
cele poartă 6 perechi de membre.
Perechea anterioară de membre
o constituie chelicerele, care din
punct de vedere funcţional prezintă
maxile. Această pereche de membre
poate fi socotită ca omoloagă ante­
nelor, deci are loc reducerea ante­
nelor (musteţelor). A doua pereche
de membre sunt pedipalpii. Ei sunt
consideraţi analogii ale mandibule­
lor. Celelalte patru perechi de mem­
bre cefalotoracice reprezintă picioa­
re de locomoţie.
Pe membrele abdominale, dacă
ele există, sunt situate organele de
respiraţie branhiile (specii acvati­
ce). La majoritatea cheliceraţelor
aceste formaţiuni sunt rudimentare
sau sunt transformate în organe care
au pierdut asemănarea cu membre­
le de locomoţie: plămâni, filiere de
mătase la păianjeni. Actualmente se
cunosc circa 4000 de specii incluse
în trei clase. Conform programei
analitice a disciplinei vom studia
numai o singură clasă - Arahnidele
(.A r a c h n id a ).
9.4.2 Clasa Arahnide
(Arachnida)
Arahnidele sunt artropode che­
licerate, denumiră provine din
limba greacă -apaxviţ (arachne)
- p ă ia n je n şi reprezintă mai mult
de 100000 de specii, inclusive pes­
te 36000 de specii exclusiv terestre.
Z oologia
EH
 Ele prezintă artropode chelicera-
te superioare, răspândite pe toată
Terra. întrunesc 10 ordine, vom
examina doar trei din ele: s c o r p io n ii
(S c o rp io n e s), p ă ia n je n ii (A r a n e i ) şi
c ă p u ş e le (A c a r in a ).
9.4.2.1 Particularităţile j
morfofiziologice
Morfologia externă. Forma cor­
pului este mai mult sau mai puţin
diversă. De regulă, este alcătuită din
cefalotorace şi abdomen (fig.9.11).
Cefalo toracele, care poartă pe el 6
perechi de membre, şi din abdo­
men, care este lipsit de membre
propriu-zise. Se întâlnesc doar nu­
mai rudimente sau transformate în
organe speciale.
Fig. 9.11 Păianjenul cu cruce:
I-cefalotoracele; 2-chelicerele;
3-pedipalpcle: 4-picioarele;
S-abdomenul.
EI Z oologia
Deosebirile dintre diferiţi
reprezentanţi se reduc în primul
rând la gradul de segmentare a
corpului şi mai cu seamă a abdo­
menului, precum şi la îndeplinirea
funcţiilor membrelor. Cele mai seg­
mentate arahnide sunt scorpionii
la care cefalotoracele este mic, iar
abdomenul format din 12 segmen­
te. La păianjeni segmentele abdo­
menului nu se disting, fiind total­
mente contopite, iar la acarieni s-au
contopit nu numai toate segmentele
abdomenului, dar şi ale cefalotora-
celui şi ca rezultat nu se pot distinge
nici măcar regiunile corpului pro-
priu-zis, formând un întreg. Dintre
membre cele mai mari schimbări
i i
Fig. 9.12 Morfologia externă Iu scorpion:
l-viziunea din panes dorsală; II-viziunea din partea ventrală:
I-cefalotorace: 2-beli(en); j-pedipalipii; 4-picioure: S-ultimul segment al
abdomenului; 9 -o riik iu l anal; 10-onllciuI respirator; 11-apendice
locomotoare; 12-orificii sexuale: (VllI-XIV-scgmcntclc abdomenului
anterior): (XV-XIX-segmentelc postabdomenului).
le-au suferit chelicerele şi p e d ip a l-
p ii, şi mai puţin cele patru perechi
de picioare de locomoţie. Astfel, la
scorpioni chelicerele se termină cu
o bifurcaţie, care joacă rolul de ma-
xile superioare şi în afară de aceasta,
cu ajutorul lor ei ţin prada. La pă­
ianjeni chelicerele au altă structură.
Ele au formă de gheare. Cu ajutorul
lor se introduce în rană secreţia ve­
ninoasă a unei glande speciale. La
acarieni chelicerele şi pedipalpii
formează un aparat bucal adaptat
pentru înţepat şi supt.
A doua pereche de membre - p e ­
d ip a lp ii, la scorpioni sunt transfor­
mate în organe pentru apucat şi se
termină cu câte un cleşte puternic.
La femelele păianjenilor, p e d ip a lp ii
joacă rolul de maxile, au o funcţie
parţial masticatoare şi servesc drept
p a lp i bucali. La masculi la baza p e -
d ip a lp ilo r există o umflătură, care
reprezintă o adaptare particulară
pentru fecundarea femelelor. în
perioada de înmulţire pe acest seg­
ment se dezvoltă o formaţiune spe­
cială p e r ifo r m ă cu capătul alungit, la
vârful căreia există un orificiu care
duce într-un canal ce se termină
în interiorul acestui organ printr-o
ampulă dilatată. Cu ajutorul acestei
formaţiuni iau sperma şi o introduc
în orificiul genital al femelei în mo­
mentul împerecherii.
După cum s-a menţionat, pe ab­
domen membrele sau lipsesc total,
sau sunt prezente modificate şi spe­
cializate original. Astfel pe primul
segment al abdomenului, pe care
se găseşte orificiul genital la toate
arahnidele, la păinjeni există trei
perechi de glande-feliere pe care se
găsesc orificiile glandelor sericige-
ne.
Tegumentul şi glandele tegu-
mentare. La arahnide caracteristică
este dezvoltarea slabă a stratului de
chitină comparativ cu crustaceele
şi cu insectele (în special cu coleo-
pterele). în componenţa tegumen­
tului intră şi diferite glande ca cele
veninoase, sericigene (care produc
firele pentru formarea plasei). La
unele arahnide glandele veninoase
pot lipsi. Glandele veninoase sunt
caracteristice s c o r p io n ilo r şi a c a r ie -
n ilo r. La scorpioni ele sunt aşezate
pe ultimul segment al abdomenului
şi se termină cu un ac terminal spe­
cial încovoiat. La baza acestui ac se
află o pereche de glande veninoase.
La vârful acului se deschid orificiile
glandelor. Scorpionii folosesc aces­
te glande într-un mod special. La
momentul când scorpionul apucă
prada în cleştele p e d ip a lp ilo r , înco-
voaie abdomenul spre partea dor­
sală şi străpunge victima cu acul,
concomitent introducând în rană
veninul. La păianjeni glandele ve­
ninoase sunt localizate după cum
ştim în cefalotorace la baza chelice-
relor.
Z oologia
m
 Fig.9.13. Organizaţia internă la păianjen:
l-schema structurii interne: li-chelicere şi
pedipalpe:
1- chelicere cu glande veninoase in nauntru:
2- stomacul sugător; 3-proeminenţele oarbe a
intestinului; 4-inima; S-ovarul; 6-oviductul;
7-glandeIe sericigene; 8-pulmonul; 9-ficatul;
10-orificiul inimii; 1l-vasele Malpighi:
12-articolul în formă de ghiară al chelicerului;
13- segmentul de bază a chelicerului;
14- pedipalpe; 15-lob maxilar; 16-maxilarul
inferior.
La păianjeni glandele se ricifo r- crustaceele sau insectele răpitoa­
m e, care produc firele de păianjen re. Hrana în tubul lor digestiv fie
sunt tipice pentru arahnide. Pe este aspirată, fie complet lichefiată,
abdomenul femelei p ă ia n je n u lu i- fie hrana conţine numai particule
c u -c r u c e (E p e ira d ia d e m a ta ) în solide foarte mărunte. în legătu­
tegumentul abdomenului (partea ră cu acest mod de nutriţie au loc
posterioară) se află până la 1000 de o serie de modificări de structură
glande de acest fel. Aceste glande îşi ale aparatului digestiv. Cert este că
deschid orificiile foarte fine aşezate aparatul digestiv la arahnide este
la capătul unor conuri chitinoase format din trei regiuni principale:
speciale. in te s tin u l a n te rio r, m e d iu şi p o s te r i­
Nutriţia şi aparatul digestiv. o r (fig.9.13).
Organele digestive au o structu­ Intestinul anterior de regulă,
ră variată în funcţie de caracterul formează o umflătură înzestrată cu
hranei şi al modului de viaţă. Arah- muşchi puternici, numit faringe,
nidele răpitoare nu fac mătasea şi care serveşte că o pompă ce atrage
nici nu mastică prada, precum fac hrana semilichidă, dat fiind faptul

B ZI Z oologia
că arahnidele nu folosesc hrană rior. Pe lângă tuburile lui Malpighi
solidă. în această parte a duetului la arahnide ca organe de secreţie
digestiv se deschide o pereche de servesc nişte glande numite coxa-
glande salivare. La păianjeni se­ le, care reprezintă nişte saci perechi
cretul acestor glande şi al ficatului aşezaţi în 1 sau 2 segmente ce fa lo -
descompune uşor proteinele. Fiind to ra cice. Ele sunt bine dezvoltate
introdus în corpul prăzii cu ajutorul îndeosebi la stadiul embrionar şi la
chelicerelor, acest secret formează o animalele tinere. La cele adulte ele
masă lichidă care este sputa de pă­ sunt mai mult sau mai puţin reduse
ianjen. Deci la aceste arahnide are şi înlocuite cu tuburile lui Malpighi.
loc digestia în afara intestinului (ex- A p a r a t u l r e s p ir a to r . La majo­
tra intestinală). ritatea arahnidelor ca organe de
Intestinul mediu, la majorita­ respiraţie servesc traheile, pe când
tea arahnidelor formează 5 invagi- la unele specii de păianjeni pe lângă
nări lungi care coboară lateral în jos trahei mai există şi plămâni. Trahe­
spre baza picioarelor. în intestinul ile încep de la orificiile respiratoriii
subţire se deschid canalele glande­ r m m ite s tig m a ta , situate pe partea
lor digestive pare - ficatul, care se­ inferioară a abdomenului. Numărul
cretă fermenţi digestivi şi serveşte lor variază odată cu specia. Astfel, la
pentru absorbţia substanţelor nu­ păianjeni ele sunt în număr de la o
tritive. în hepatocite (celulele fica­ pereche până la trei la so lp u g e .
tului) are loc digestia intracelulară. A p a r a t u l c i r c u l a to r este ase­
Majoritatea speciilor de arahni­ mănător cu cel al crustaceelor.
de sunt animale răpitoare, se întâl­ Organul principal - inima - este
nesc şi forme parazite care se nu­ tubular alungită, situată deasupra
tresc cu sângele vertebratelor. Sunt intestinului, înzestrată cu 7 perechi
şi forme fitofage ce sug sucul plan­ de osteole (la scorpioni). La alte
telor. arahnide acest organ este mai sim­
Intestinul posterior. în digestie plu. De exemplu la păianjeni el este
nu joacă nici un rol, funcţia lui se mai scurt, format din 3-4 perechi
reduce numai cu înaintarea maselor de osteole. La căpuşe este transfo-
fecale la exterior. mată într-un săculeţ cu o pereche
Aparatul excretor. La arahnide de osteole, sau în legătură cu di­
organele de secreţie sunt prezentate mensiunile lor mici poate chiar să
prin tuburile lui Malpighi, de regu­ lipsească complet. în cazul când
lă, ramificaţi. Ele se deschid la limi­ inima este alungită, la capătul an­
ta dintre intestinele mediu şi poste­ terior şi cel posterior pornesc câte
Z oologia
 un vas sangvino-aorter (anterior şi
posterior). La alte arahnide aces­
te vase pornesc din fiecare cameră
câte o pereche de aorte. Sistemul
circulator este de tip deschis, iar
hemoglobina conţine hemocianină.
S i s t e m u l n e r v o s . La arahnide siste­
mul nervos îşi păstrează forma de
lanţ, însă se deosebeşte prin gradul
de concentrare al ganglionilor. Cel
mai mic grad de concentrare al gan­
glionilor se înregistrează la scorpi­
oni, cel mai mare - la căpuşe.
O r g a n e le d e s i m ţ la arahnide
sunt prezentate prin cele tacti­
le şi de văz. Ca organe tactile ser­
vesc perişorii sensibili prioritar
distribuiţi pe p e d ip a lp i. Ochii la
arahnide sunt simpli şi de regu­
lă, mai mulţi decât o pereche. De
exemplu la scorpioni există numai
o pereche, la păianjeni, de regulă
-8. Diferă şi sensibilitatea lor. Astfel,
scorpionii îşi recunosc semenii la o
distanţă de 2-3 cm, iar păianjenii de
la 20-30 cm.
O r g a n e le g e n i ta le . Arahnidele
sunt animale unisexuate. La unele
specii demorfismul sexual este bine
pronunţat, mai cu seamă la păian­
jeni şi căpuşe. La păianjeni el se ma­
nifestă prin aceea că masculul, de
regulă, este mult mai mic, compa­
rativ cu femela, precum şi prinpe-
d ip a lp i, care sunt transformaţi în
organe de copulaţie.
La femela păianjenului semnifi­
Z oologia
cativă este prezenţa receptacolului
seminal, care se deschide la exteri­
or printr-un orificiul special. Mai
mult, fiecare dintre ele comunică
printr-un canal special cu aşa-nu-
mitul u te r, care este nu altceva decât
partea posterioară a oviductului.
Organele genitale la mascul
sunt perechi şi prezintă nişte tu­
buri caracteristice. Dispun şi de
aparat copulator cu ajutorul căru­
ia masculul introduce sperma în
receptacolul seminal al femelei.
D e z v o lta r e a . Fecundarea are loc în
organele genitale ale femelei. Ma­
joritatea arahnidelor depun ouă, la
unele specii se întâlneşte viviparita-
tea (naşterea puilor vii). Dezvolta­
rea are loc fără metamorfoză şi nu­
mai. La căpuşe dezvoltarea are loc
prin metamorfoză (stadiul de lar­
vă). La aceste arahnide se observă şi
dezvoltarea prin partenogeneză.
9.4.2.2 Clasificarea şi biologia
arahnidelor
Clasa arahnide se împarte în
10-13 ordine, vom examina numai:
scorpionii, păianjenii şi căpuşele.
9.4.2.2.1 Ordinul scorpionii
(S c o r p i o n e s )
Reprezentanţii acestui ordin la
aspectul exterior sunt asemănători
cu racul-de-râu (fig.9.14). Lungi­
mea corpului la unele specii tro­
picale atinge 18 cm. Corpul este

format din 3 regiuni. Segmentele
corpului şi al toracelui au concres­
cut, formând cefalotoracele. Abdo­
menul este lung şi format dintr-un
sir de segmente. Partea anterioară
a abdomenului este mai lată, iar
cea posterioară mai întinsă. Ulti­
mul segment al abdomenului se
termină cu un ac ascuţit, situat la
segmentul unde se află şi o glandă
otrăvitoare. Scorpionii sunt anima­
le răpitoare caracteristice.Se ascund
pe sub pietre, în scoarţa copacilor.
In încăperi ei preferă ascunzişuri
în diverse crăpături. în zona tro­
picală ei se pot acomoda şi în alte
locuri neaşteptate - sub chiuvete, în
ţevile de la lavoar, în sertarele me­
sei. Se pot ascunde ziua chiar şi în
partea de sus a uşii (între ramă şi
uşă). La cea mai mică neatenţie ei
pot înţepa. Lovind cu partea abdo­
minală duşmanul, înţepând prada
cu acul şi introducând conţinut ve­
ninos al glandei, ei omoară sau tur­
mentează prada, apoi cu chelicerele
mici şi cu cleştele mari (pedipalpii)
prind şi reţin prada. înţepătura
veninoasă este foarte periculoasă
pentru om. Ea provoacă intoxicaţii
cu caracter local (edeme) şi cu ca­
racter general (dureri de cap, fe­
bră). în unele cazuri înţepăturile
scorpionului pot provoca chiar şi
moartea. îndeosebi de puternică
este concentraţia veninului la scor­
pioni în perioada lor de înmulţire.
Cu ajutorul acestei glande şi ac
scorpionii se şi apără de duşmani.
Se cunosc 600 de specii care trăiesc
în zonele (ţările) subtropicale şi tro­
picale. în Europa (Caucaz, Crime-
ea, Transcaucazia), Asia Mijlocie,
unde puteţi potenţial să vă aflaţi în
vizită, nemaivorbind de ţările tropi­
cale şi trebuie să fim foarte precauţi
în privinţa acestor animale.
9.4.2.2.2 Ordinul Păianjenii
(A ra n e i)
Păianjenii formează cel mai nu­
meros ordin din toate arahnidele
- circa 20000 de specii. Ele pot fi
întâlnite în cele mai variate condiţii
de existenţă: păduri, câmpii, gră­
dini, livezi, case şi apă. Ei se caracte­
rizează prin faptul că la majoritatea
din ei corpul este format din cefa-
lotorace şi abdomen, nesegmentat
unite între ele printr-un peduncul
Z oologia

Fig. 9.15.
subţire (fig.9.15). Chelicerele se
termină cu un segment mobil în
formă de ceapă, iar pedipalpii s-au
transformat în antene. La unii mas­
culi ele îndeplinesc şi rolul de or­
gane (copulatoare). Ca organe de
respiraţie păianjenii au 1-2 perechi
de plămâni şi o mare parte din spe­
cii dispun de o pereche de trahei.
Ultimele membre de pe abdomen
sunt transformate în nejei producă­
tori de fire de păianjeni şi e de ghir­
lande sericigene. Acesta pentru pă­
ianjeni este un avantaj foarte mare
evoluţional, dat fiind faptul că ele
joacă un rol colosal în viaţa acestor
animale. Canalele acestor glande
Z oologia
(peste 1000 de număr) sunt situate
în cavitatea abdominală pe partea
ei ventrală. Duetele acestor glande
se deschid în capătul nejeelor. Glan­
dele elimină o substanţă cleioasă şi
vâscoasă ce se întăreşte la aer. Tota­
litatea sutelor de firişoare se întru­
nesc într-un fir comun - păienjeniş.
El există de mai multe feluri: uscat,
umed, lipicios, gofrat s.a.m.d., care
serveşte pentru pregătirea plasei de
prins, tapetarea cuibului, gogoaşei
pentru ouă şi pentru alte scopuri.
Păianjenii tineri cu ajutorul firului
lung de păianjen toamna execută
deplasări la distanţe mari. Firele de
păienjeniş se folosesc la construcţia
unor aparate optice. Prada să păian­
jenul o nimiceşte cu ajutorul glan­
delor otrăvitoare aflate la baza che-
licerelor, eliminându-se prin ducta
din mijlocul lor. Ei folosesc hrana
semilichidă datorită faptului că
aceste glande conţin fermenţi pro-
teolitici ce descompun conţinutul
prăzii. Acest conţinut ei îl sug.
La masculi ultimul segment la
pedipalpi are un mic rezervor ce
conţine aparatul copulator. In peri­
oada de înmulţire, masculul umple
aceste rezervoare ale pedipalpilor
cu spermă, ce se scurge din ducta
seminală pe abdomen. La momen­
tul copulării el introduce aparatul
copulator în receptacolul seminal al
femelei, se depune sperma. Toţi pă­
ianjenii au 4 membre de locomoţie.
 După cum o fost relatat păianje­
nii sunt animale cu un demorfism
sexual bine pronunţat, ce se reduce
nu numai la modificarea pedipalpi-
lor, dar şi prin dimensiunile corpu­
lui, masculii fiind mai mici şi mai
slabi, deseori după copulare sunt
mâncaţi de femele, dacă nu fug.
Toţi păianjenii sunt răpitori. EI
nimicesc în mare măsura insectele
dăunătoare, ceea ce şi determină
valoarea lor utilă. Unii din păianjeni
sunt otrăvitori. Cele mai cunoscute
specii, inclusiv la noi în ţară, sunt
următoarele:
Tarantula ( T e g e n a ria d o m e s t i­
ca) vieţuieşte, de regulă, în încăperi,
unde prinde muşte, gândaci şi alte
insecte-satelit ale omului.
Păianjenul-cu-cruce (A r a n e u s
d ia d e m a t u s ) cei mai mari greieri
din fauna noastră. Lungimea lor
atinge 3 cm. Trăiesc în locuri de ste­
pă săpând vizuini verticale adânci.
Muşcătura lor pentru om este dure­
roasă, dar nepericuloasă.
Caracurtul (L a tr o d e c tu s tred e-
c im g u tta tu s ) cu dimensiuni mij­
locii, de culoare bruna-negrie cu
puncte roşii pe abdomen. Se întâl­
nesc în Asia Mijlocie şi Kazahstan.
Muşcătura lui adeseori este mortală
pentru om, vitele mari cornute şi cai.
9.4.2.2.3 Ordinul Căpuşele
(A c a r i n a )
Reprezentanţii acestei grupe de
arahnide sunt animale de talie mică,
uneori chiar microscopice. Lungi­
mea corpului variază de la câţiva
milimetri până la 3 cm. Pentru aca-
rieni este caracteristică contopirea
tuturor segmentelor. Numai la foar­
te puţine specii se poate de obser­
vat urme de segmentaţie a corpului.
Chiar şi cefalotoracele se contopeşte
cu abdomenul completamente.
Doar numai segmentele chelicere-
lor şi pedipalpilor, de regulă, sunt
fuzionate, formând capul mobil sau
trompa. Chelicerele sunt în formă
de cleşte sau intră în componenţa
aparatului bucal sugător. La căpuşe
se întâlnesc şi alte tipuri de aparate
bucale: înţepător-sugător sau ro-
zător-sugător. Majoritatea respiră
prin trahei, însă o parte sunt lipsite
de organe de respiraţie.
Fecundarea are loc cu ajutorul
spermatoforilor. Dezvoltarea prin
metamorfoză. Din oul fecundat
iese larva cu 3 perechi de picioare,
transformându-se în nimfă, care ca
Z oologia
şi animalul matur are 4 perechi de
picioare. Animalele adulte în marea
lor majoritate sunt parazite. însă
sunt specii cu modul de viaţă liber,
însă şi acestea cel puţin o parte din
viaţă au trăit ca paraziţi, atacând
omul şi animalele, sugând sânge.
Căpuşele s-au adaptat la diferi­
te forme, locuri de trai: în sol, sub
frunziş şi printre muşchi. Majorita­
tea sunt ectoparaziţi sau sunt vec­
tori ai multor boli infecţioase. Ele
se localizează pe suprafaţa gazdei
şi se hrănesc cu penele lor. Actu­
almente se cunosc circa 10000 de
specii, o parte parazitează la oa­
meni şi animale, alta la plante (in­
clusiv agricole). Unele din ele sunt
răpitoare, atacând insecte mici sau
alte căpuşe. Sunt specii ce trăiesc în
sol, hrănindu-se cu substanţe ce se
descompun.
Sistematica căpuşelor este foarte
complicată. Actualmente ele sunt
grupate în trei “subordine”, noi vom
examina reprezentanţii a numai
două din ele: căpuşele-acariforme şi
căpuşele parazitiforme.
S u b o r d in u l a c a r if o r m e le ( Aca-
riformes). Majoritatea sunt anima­
le mici şi microscopice. Nu dispun
de sistem sangvin şi de regulă, sunt
lipsite de trahei. Ele fac parte din
grupa căpuşelor cu un mod de viaţă
liber, care pot fi vectori intermediari
la unele cestode, căpuşele de ambar
sunt dăunători ai fainii, boabelor,
Z oologia
brânzei dindepozitele de păstrare a
alimentelor. Sunt căpuşe paraziţi ai
penajului pasărilor (paraziţi ai pa­
sărilor,) aduc pagube mari animale­
lor domestice precum şi omului.
Căpuşele râiei trăiesc în piele sau
pe pielea animalelor, mamiferelor
provocând diferite forme ale râiei.
De râiese pot îmbolnăvi şi oamenii.
Dimensiunile acestor paraziţi sunt
foarte mici (0,2-0,8 mm).
Căpuşele au aparat bucal de tip
rozător, membre locomotorii scurte
şi înzestrate cu ventuze pe ultimul
segment al membrului (o înlocuire
a căngilor). Căpuşele râiei se divi­
zează în trei grupe: acarieni, căpuşe
din genurile Psoroptes şi Chorioptes.
C ă p u ş a r â e i ( A c a r u s )sunt cele
mai mici din căpuşele râioase,
având corpul format numai dintr-
un singur segment, nu dispun de
sistem circulator şi ca rezultat sunt
lipsite şi de trahei. Trăiesc în pielea
gazdei în care fac galerii. Se hră­
nesc cu sânge şi lichid din ţesuturi,
eliminat în urma distrugerii pie­
lii. Ciclul de dezvoltare este foarte
scurt şi durează 2-3 săptămâni. De
scabia provocată de acarieni suferă
caii, porcii, bovinele, câinii, pisici­
le, iepurii şi alt. La om parazitează
căpuşa Sorcoptes scabei, care pro­
voacă râia. Omul se poate molipsi
de la multe animale bolnave.
C ă p u ş e le d in g e n u l P s o r o p te s
nu fac galerii în piele, dar para-
zitează pe piele în locurile boga­
te în par (oi, iepuri, cai şi alt.). Ele
străpungînvelişul pieilor şi sug sân­
ge, mai cu seamă la cai, oi şi iepuri.
La aceste căpuşe picioarele sunt
mai dezvoltate. Râia provocată de
ele se întâlneşte mai des la ovine,
cărora le pricinuieşte mari pagu­
be. într-o formă foarte grea aceas­
tă boală se manifestă la vitele mari
cornute. Se invazionează iepurii şi
alte specii de animale domestice.
C ă p u ş e le d in genul C h o r io p te s ,
asemănător anteriorilor parazitează
deasupra pielii, însă nu se hrănesc
cu sânge, ci cu celulele epidermale
ale pielii uscate. După dimensiuni
aceste căpuşe ocupă un loc inter­
mediar între grupele numite mai
sus. De această boală suferă mai în­
tâi caii, bovinele, pisicile şi alt. însă
de remarcat că, această formă de
râie este mai uşor suportabilă com­
parativ cu alte forme şi de altfel, se
dă mai uşor tratamentului. Cel mai
mult au de suferit pisicile, la care se
desfăşoară într-o formă mai grea.
S c a b ia provoacă la animale ex­
citări (nelinişte), otrăvire cu produ­
sele de descompunere ale pielii, o
istovire totală. Infestarea cu această
boală are loc în urma contactării
animalelor sănătoase cu cele bolna­
ve, când se foloseşte utilaj comun la
îngrijirea lor. Molipsirea e posibilă
la păşunat şi adăpat, excluzând con­
tactul direct al animalelor sănătoase
cu cele bolnave, dat fiind faptul că
căpuşele râiei pottrăi în afara corpu­
lui gazdei de unele singure. întrucât
viaţa în afara corpului gazdei durea­
ză relativ un timp scurt (căpuşele
de râie trăiesc fără gazdă câteva
zile, iar pe timp umed şi frig ceva
mai mult, iar cele din genurileP-
so ro p te s şiC h o rio p te sp â n ă . la 40-60
zile) atunci pasulele şi steanele sunt
izolate pe parcursul acestei durate
de animale, devin nepericuloase.
C ă p u ş e le d e c u lo a r e r o ş ie ( d in g e ­
n u l T r o m b i d i u m ) . larvele cărora
sug sânge şi limfa la om, animale
domestic şi sălbatice. Provoacă in­
flamarea pielii, iar nimfele şi ani­
malele adulte se hrănesc cu produse
ce se descompun.
G e n u l d e c ă p u ş e d in s p e c iile
o r d in u lu i D o m e d e x . Sunt căpuşele
foarte mici, cu corpul alungit se lo­
calizează la rădăcina parului şi glan­
dele sebacee la câine, provocând
boli foarte grele. Aceşti paraziţi pa­
razitează şi la alte specii de animale,
inclusiv la om.
C ă p u ş e le p a r a z itifo r m e ( Pa-
r a s i t i f o r m e s ) . Sunt căpuşe de talie
mare (până la 2,5 cm), de regu­
lă, dispun de aparat circulator şi
în mod obligatoriu, de trahei. Din
această grupă pagube mai mari
aduc căpuşele ixodide sau c ă p u şe le -
d e - p ă ş u n a t (specii din genul Ix o d e s ,
B o o p h ilu s, D e r m a c e n to r şi alt.). Ele
trăiesc pe iarbă, arbuşti şi alt. Ele
Z oologia
m
atacă animalele domestice în peri­
oada aflării lor la păşunat şi fixân-
du-se pe ele le sug sângele. Pe lângă
mamifere ele atacă pasările şi repti­
lele. Ouăle le depun în pământ.
C ă p u ş e le ix o d e (lipicioase) ( I x o -
i d e a ) sunt ectoparaziţi ai animale­
lor agricole şi ai omului. La o vacă
concomitent pot parazita până la
1000 de căpuşe, care pot suge până
la 3-5 litri de sânge. Senzaţiile ne­
gative suportate de vacile lactate le
scad productivitatea cu 40-75 %. Se
disting trei grupe biologice de aces­
te căpuşe:cn trei gazde, când larvele
înainte de metamorfoză părăsesc
gazdele lor, nimfa suge sângele al­
tor gazde, iar căpuşele adulte trec la
o a treia gazdă;cw două gazde, când
larva şi nimfa trăiesc pe o gazdă; iar
cele adulte pe altele; cu o singură
gazdă - larvele, nimfa şi imago tră­
iesc pe una şi aceeaşi gazdă.
Aceste căpuşe atacă serios ani­
malele şi transmit asemenea boli
periculoase ca: piroplasmozele, tu­
laremia, ciuma şi altele
Din căpuşele cu 3 gazde fac
parte căpuşa-câinelui (Ixodesri-
cinus). Larvele ei, asigurându-se
cu sânge, cad jos unde năpârlesc,
transformându-se în nimfă. Ulti­
ma se hrăneşte pe altă gazdă. Ea tot
părăseşte gazda şi după următoarea
năpârlire se maturizează şi trece în
stadiul imago. Căpuşa adultă trebu­
ie să găsească gazdă (mamiferul) şi
Z oologia
să-i sugă sângele. Ultima porţie de
sânge îi asigură maturizarea pro­
duselor sexuale. După împerechere
urmează depunerea ouălor. Gazde
ale căpuşelor ixodide, în afară de
animalele domestice, pot fi aricii,
şoarecii de câmp, iepurii de câmp
şi alte mamifere, iar din reptile -
şopârlele. La unele specii de căpuşe
ixode larvele şi nimfa pot suporta
foamea până la 1,5-2 ani. Maturii
până la un an. Toate acestea fac ca
lupta împotriva lor să fie dificilă.
Căpuşele ixode sunt vectori ai
multor agenţi patogeni de boli pe­
riculoase ai animalelor agricole:
piroplasmozei mamiferelor, spiro-
chetozei de găini, gâşte şi rate. Ele
transmit pe cale aeriană excetori ale
multor boli periculoase pentru om
precum: encefalita, tifosul, tulare­
mia şi alt.
Căpuşele gamaside, căpuşa gă­
inii parazitează la rozătoare şi alt.
Gamasidele sunt transmiţătoare de
diverse boli. La mijlocul secolului
trecut, din Asia de Sud-Est în Eu­
ropa a pătruns căpuşa gamasida
varroa (Varroa Jacobson) un parazit
foarte periculos al albinelor meli-
fere. în general numărul de căpuşe
periculoase pentru om, animalele
domestice (inclusiv pentru plante­
le de cultură) este foarte mare, fapt
ce face ca ele să fie studiate într-un
curs aparte de parazitologie.
 9.5 Subîncrengătura
Traheate ( T racheata)
9 .5 .1 C a r a c te r is tic a g e n e r a lă
Subîncrengătura include artro-
pode care respiră prin trahei (de aici
denumirea). La toate traheatele ca­
pul este strict delimitat de trunchi.
Corpul poartă o pereche de antene.
Majoritatea speciilor sunt animale
terestre, cu excepţie - acvatice.
9 .5 .2 S is t e m a t ic a T r a h e a te lo r
Subîncrengătura se împarte în 2
clase:
1. Miriapode (M y r ia p o d a ) şi
2. Insecte (In s e c ta ).
9 .2 .3 .2 .1 C la s a M ir ia p o d e
(M yria p o d a )
la miriapodele din ordinul J u liu s,
în rezultatul contopirii a două seg­
mente, se află câte 2 perechi. Orga­
nele de respiraţie sunt traheele. Cele
de excreţie - tuburile lui Malpighi.
Sistemul nervos - lanţul ventral
nervos. Organele de simţ sunt slab
dezvoltate. Inima este lungă, trece
prin mijlocul tuturor segmentelor,
fiind împărţită în camere. De pereţii
acestor camere sunt fixate muşchii,
asemănători morfologic cu ai insec­
telor. Din contul contracţiilor lor,
inima se dilată şi sângele pătrunde
în aceste camere.
Miriapodele dispun de glande

9 .5 .2 .1 .1 C a r a c t e r is t ic a g e n e r a lă

Miriapodele sunt artropode-

terestre, care duc un mod de viaţă
ascuns. Trăiesc sub frunziş, pietre,
în sol, deci în biotopurile umede.
Corpul este alungit, format din
cap şi segmentele corpului. Toa­
te segmentele sunt egale, toracele
şi abdomenul nu sunt evidenţiate.
La grupade miriapode (J u liu s) seg­
mentele corpului sunt unite în pe­
reche. Pe corpul miriapodelor se
află o pereche de antene şi 2-3 de
maxilare. La majoritatea din ele fi­
ecare segment al corpului poartă o
pereche de membre segmentate, iar Fig. 9.17. Mireida

Z oologia
EH
 salivare, însă sunt lipsite de “ficat”.
Fecundarea este externă şi internă.
Dezvoltarea este directă sau cu une­
le modificări neesenţiale (larva are
puţine membre de locomoţie).
Actualmente se cunosc circa
12000 de specii, răpitoare sau fito-
fage.
S c o l o p e tt d r e le ( S c o lo p e ttd r e lla
im m a c u la ta ) su n t miriapode mari,
cu lungimea corpului de până la
15 cm. (fig.9.17). Sunt animale ră­
pitoare, la noi în ţară se întâlnesc
pretutindeni. Prima pereche de
membre este modificată în maxi-
lipede, care servesc pentru apuca­
rea şi omorârea prăzii. Pe ultimele
segmente posterioare dispune de o
glandă veninoasă. Se hrăneşte cu
insecte, viermi şi alte nevertebrate
mici. Veninul scolopendrei este to­
xic inclusiv pentru om.
M i r i a p o d e . Se deosebeşte prin-
tr-un corp natural înzestrat cu un
mare număr de membre subţiri (fig.
9.17). Sunt animale fitofage, răspân­
dite în toată Europa, inclusiv la noi.
Deseori aduc pagube multor culturi
leguminoase, îndeosebi celor care
sunt crescute în pepiniere.
EE3 Z oologia
9.5.2.2 Clasa Insecte (I n s e c ta )
9.5.2.2.1 Caracteristica generală
Dacă încrengătura A r tr o p o d e -
le este cea mai numeroasă din tot
regnul animal, apoi clasa In se c te le
este cea mai numeroasă din toate
clasele. Actualmente sunt cunos­
cute circa 1,4 milioane de specii,
deci cu mult mai mult decât toa­
te celelalte specii de animale luate
împreună. Se remarcăm din start
că numărul de specii se indică cu
multă aproximaţie, dat fiind faptul
că practic zilnic în zona tropicală se
descriu noi şi noi specii. Deci cifra
este foarte şi foarte relativă.
Nu mai puţin interesant este fap­
tul că reprezentanţii grupei date sunt
răspândiţi în cele mai diverse zone.
Cu alte cuvinte mai uşor de spus
unde nu există reprezentanţi de ai
/P
f im
ei, decât unde se întâlnesc. Aşadar,
pe uscat insectele sunt întâlnite pes­
te tot: de la Artica până la Antarcti-
da, la înălţimi în munţi, în cele mai
variate biotopuri pe pământ, foarte
multe s-au acomodat la modul ac­
vatic în bazinele de apă dulce. Şi
numai în mări şi oceane insectele se
întâlnesc rar şi acolo numai pe lito­
ral. Numărul enorm şi răspândirea
largă a insectelor mărturiseşte des­
pre faptul că aceste artropode supe­
rioare deţin o organizare morfofizi-
ologică desăvârşită. De atenţionat,
că între insecte un număr mare sunt
paraziţi vremelnici sau permanenţi.
Luând în consideraţie arealul lor
larg de răspândire şi capacitatea de
înmulţire în masă, rolul insectelor
în circuitul substanţelor în natu­
ră este cât se poate de impunător.
Doar aducem numai un simplu
exemplu în acest context. 80 % din
speciile de plante se polenizează
cu ajutorul insectelor. Le revine un
rol mare în viaţa omului, dat fiind
faptul că printre ele sunt specii ab­
solut folositoare şi dimpotrivă, un
număr de specii care aduc pagube
omului, animalelor de casă şi celor
industriale, plantelor de cultură etc.
Să stăruim asupra acestei grupe de
animale cărora le este rezervat un
întreg compartiment aparte în zoo­
logie, denumit E n to m o lo g ia - ştiinţa
care se ocupă cu studiul insectelor
(vezi Bazele zoologiei, p. )
9.5.2.2.2 Particularităţile
m orfofiziologie
Aspectul exterior al insectelor
este foarte variat. Aceasta se referă
atât la dimensiunile corpului, colo­
ratură, cât şi la structura apendici-
lor corpului. Corpul este format din
trei părţi: cap, to ra c e şi a b d o m e n
(fig.9.18).
C o r p u l s-a format în rezultatul
contopirii a 6 segmente. Pe cap se
află o pereche de antene, ochi, orga­
nele de simt şi aparatul bucal.
A n t e n e le au dimensiune şi for­
mă diferită. Astfel ele pot fi lungi şi
scurte, de asemenea ele pot fi după
tip - p e r ifo r m e , filifo r m e , se rifo r-
m e , p e c tin a te r , p e n a t e şi g e n ic u la te
(fig.9.19).
A p a r a tu l b u c a l este format
din trei perechi de compartimen­
te: maxilarele de sus - m a n d ib u le :
Fig.9.l9.Tipurile de antene la insecte
l-periform, 2-fiIit'orm, 3-seritbrm;
4-pectinată; 5-penată; 6-geniculată.
Z oologia
IES
 Atât maxilarele superioare, cât
şi maxilarele inferioare servesc in­
sectei pentru ruperea şi fărâmiţarea
hranei. A 2-a pereche a maxilarelor
inferioare concrescând cu alte com­
ponente formează buza inferioară
pe perimetrul căreia sunt aşezate
papile bucale. Pe papilele bucale
sunt distribuiţi perişori senzitivi şi
gropiţele organelor de simţ şi gust.
A p a r a tu l ro z ă to r -s u g ă to r se
Fiu.9.20 T ip u rile de aparate bucale la insecte
A -tip rozător (gândac), B-rozător-sugător (albina), C-sugător
întâlneşte la insectele care se hră­
( flu tu ri, femela ţânţarului), D - înţepător-sugător (ploşniţele). nesc atât cu hrană lichidă (nectar),
maxilarele de jos - m a x ile le şi b u z a cât şi cu hrană dură. Asemenea apa­
in fe rio a ră . Toate ele s-au format rat bucal există la albine şi bondari.
pe parcursul evoluţiei în rezultatul Maxilarele superioare au forma de
modificării apendicilor de pe seg­ două lespezi zimţate pe partea in­
mentul capului. Structura aparatu­ terioară. Prima pereche a maxila­
lui bucal al insectelor din diverse relor de jos este alungită în formă
grupe sistematice variază în funcţie de plăci lanceolate cu papilare. A
de felul în care se produce procesul doua pereche a maxilarelor inferi­
de alimentaţie şi modul de trai. oare este concrescută în buza infe­
Astfel se cunosc patru tipuri de rioară, care este alungită cu o limbă
aparate bucale: ro ză to r, r o z ă to r -s u - subţire. Când maxilarele inferioare
gător, în ţe p ă to r -s u g ă to r şi s u g ă to r ale primei perechi se alipesc de lim­
(fig.9.20). bă, se formează un tubuşor numit
A p a r a tu l b u c a l r o z ă to r e ste ca­ trompă, cu ajutorul căruia insecta
racteristic insectelor care se hrănesc suge nectarul.
cu hrană dură, gândacii, ortoptere- A p a r a tu l în ţe p ă to r -s u g ă to r este
le. La aceste grupe de insecte maxi­ caracteristic ţâ n ţa r ilo r , p lo şn iţelo r,
larele superiore au forma unor plă­ a fid e lo r şi unor alte insecte. Orga­
ci chitinoase masive cu marginea nele bucale sunt exagerat alungite şi
inferioară dinţaţă. Prima pereche suprapunându-se, formează trom­
de maxilare inferioare este formată pa adaptată la sugerea sângelui sau
din câteva segmente şi poartă nişte a sucurilor plantelor. Astfel, buza de
tentacule care se termină cu palete jos a femelei ţânţarului are forma
pare. unui tub lung. Deasupra el este aco-

m Z oologia
perit de buza superioară alungită,
apoi se îngustează, formând un tub
mai subţire. înăuntrul acestui tub
se află maxilarele de sus şi de jos.
Aceste formaţiuni au forma unor
perişori subţiri, însă duri şi ascuţiţi
cu ajutorul lor ţânţarul străpunge
învelişul corpului animalelor.
A p a r a tu l bucal s u g ă to r se
întâlneşte la fluturi şi este în for­
mă tubulară, de trompă adaptată la
supt. Buzele de sus şi de jos, cât şi
maxilarele superioare sunt puternic
reduse. Maxilarele inferioare dim­
potrivă sunt foarte dezvoltate şi au
formă tubulară, fiind şi elastice. în
stare liniştită trompa este sucită sub
formă de spirală şi ascunsă sub cap,
în stare desfăşurată trompa se afun­
dă în coroana florii.
învelişul corpului. La insecte, de
altfel ca şi la majoritatea artropode-
lor, învelişul este format dintr-un
strat de epiteliu, hipoderm şi cuti-
culă, eliminată de el. în hipoderm,
la multe specii de insecte persistă
diverse glande, a căror secreţie asi­
gură comunicarea între indivizii de
aceeaşi specie (îndeosebi mascul şi
femelă), sau datorită mirosului res­
pingător servesc pentru speriatul
duşmanilor, sau pot îndeplini şi alte
funcţii.
învelişul corpului practic la toa­
te insectele are coloratură specifică
atât după prezenţa culorilor, cât şi
după desen, în funcţie de specie.
Coloraturadiversificată proprie
corpului insectelor joacă un rol
excepţional pentru existenţă. în pri­
mul rând ea prezintă o modalitate
de mascare, pentru a fi mai puţin
observabile pe fundalul mediului
înconjurător, al locului de trai ea
serveşte ca mecanism de preîntâm­
pinare (datorită culorilor aprinse,
duşmanii îşi dau seama dacă au de
furcă cu specii periculoase, sau nu).
Corpul insectelor dotat cu culori de
preîntâmpinare (mimetism), res­
pinge duşmani care îl confundă cu
culoarea speciilor necomestibile.
Unele specii prin diversificarea cu­
lorii corpului pot reduce pierderea
de căldură în caz de temperaturi
reci şi invers, s-o mărească la tem­
peraturi înalte.
Toracele. Acest compartiment
la insecte este format în rezultatul
contopirii a trei perechi de mem­
bre locomotoare, care în legătură cu
vodul de viaşp au suferit schimbări
esenţiale. Tot pe torace (segmentul
2 şi 3) se află două perechi de aripi
cu ajutorul cărora se realizează ca­
pacitate de zbor.
Abdomenul. La insecte el este
format din 6-12 segmente. La ani­
malele adulte abdomenul este lipsit
de membre. Femelele multor insec­
te în partea posterioară a abdome­
nului au un săculeţ de depunere a
ouălor, cu ajutorul căruia ele depun
ouă în sol sau în crăpături, iar la ih -
Z oologia Bifl
 n e u m o id e ( tr ih o g r a m a ) în locul gaz­
dei viitoarelor larve. Unele insecte
pe ultimul segment al abdomenului
au un ac prin care trece ducta unei
glande veninoase.
Aparatul locomotor. Sistemul
muscular la insecte este bine dez­
voltat. El constă din fibre musculare
striate cu o capacitate a frecvenţei
de contracţie foarte înaltă. De
exemplu la unele specii muşchii re­
alizează o frecvenţă a contracţiilor
de circa 1000/sec. De aceea multe-
specii de insecte se pot deplasa cu o
viteză foarte bună, desigur în raport
cu dimensiunile corpului, sau pot
ridica greutăţi de sute de ori mai
mari decât propria greutate.
N u m ă r u l d e m u ş c h i şi varie­
tatea lor la un individ. De exem­
plu, la unele omizi (stadiul larvar
de dezvoltare) numărul lor atinge
circa 2000. Aceste particularităţi
ale sistemului muscular asigu­
ră insectelor calitatea de efec­
tua mişcări complicate şi variate.
Picioarele (fig.9.21). Structura pi­
cioarelor la insecte este foarte va­
riată şi depinde de modul de viaţă
Fig.9.21 Diferite tipuri de membre ale insectelor.
A-de alergat; fî-c/e sărit; C-de săpat; D-de înot (din iBienco).
KH Z oologia
şi maniera de mişcare. Se cunosc
următoarele topuri de membre: de
alergat, de sărit, de săpat, de înot.
Cu toată această structură diversă,
picioarele la insecte, de regulă, sunt
formate din unele şi aceleaşi com­
ponente:
Aripile. La majoritatea insec­
telor segmentele 2 şi 3 ale torace­
lui poartă câte o pereche de aripi.
Muştele, ţânţarii şi formele apropia­
te lor şi-au păstrat numai o pereche
anterioară de aripi, pe când cea pos-
terioară s-a modificat în organe spe­
ciale de formare a sunetelor. Unele
insecte nu dispun de aripi, redu­
cerea lor este caracteristică pentru
speciile care duc un mod de viaţă
parazitar: păduchi, purici, ploşniţe
şi alt. Ele prezintă p la s tifo r m e , for­
mate din două straturi de chitină
acoperite cu hipoderm. Prin aripi
se întinde o plasă de fire tubulare.
Stratul mai gros de chitină le oferă
aripilor o duritate mai mare. Prin
fibrele tubulare ale aripilor, trec tra­
heile şi nervi. Caracterul distribuţie
firelor prin aripi serveşte printre
principalele principii de sistemati­
zare a insectelor. La gân­
daci, prima pereche de
aripi este foarte groasă şi
dură, numite elitre. Ele
servesc atât pentru zbor,
cât şi pentru protecţia
aripilor subţiri.
Aripile sunt puse în
mişcare de multipli muşchi porniţi duetele glandele salivare. Secretul
de la segmentele toracice. Ca­ lor înmoaie hrana şi îndeplineşte
racterul mişcărilor este divers în alte funcţii. De exemplu la albine
funcţie de specie. Insectele cu aripi eliminările acestor glande contri­
mari pot plana în aer, iar numărul buie la transformarea nectarului în
mişcărilor efectuate de ele este re­ miere (dizaharidele se transformă
lativ mic (câteva mişcări per sec.). în monozaharide, mai asimilabile).
Zborul insectelor este de asemenea La unii fluturi din salivă se formea­
variat. El poate fi: de fluturare, pla­ ză firele de mătase, din care este for­
nat, zbor cu intermitenţă. Variată mată pupa. F a rin g e le scurt trece în
este şi frecvenţa mişcărilor aripilor esofag, a cărui parte posterioară se
în timpul zborului. Astfel, la fluturi uneşte cu un compartiment numit
e de 7-8, la albine 450, iar la ţânţarii g u ş ă . Această formaţiune serveşte
de specia moschito de cca. 600 ca rezervor pentru depozitarea hra­
mişcări/sec. La insectele care se ca­ nei. După esofag la multe insecte
racterizează prin aşa-numitul zbor- urmează s to m a c u l m u s c u lo s în care
vibraţie, numărul de
mişcări ale aripilor poa­
te atinge peste 900/sec.
Acest zbor este specific
pentru albine, muşte şi
alt. Viteza zborului la
distante mici poate fi
impunătoare, de exem­
plu la fluturi - 15 m/
sec, aproximativ 15 km/
oră; la albine fără polen
strâns, aproximativ 65
km/oră, iar cu polen -
15-30 km/oră.
Aparatul diges­ Fig.9.22 Organizarea internă la gîndacul negru de bucătărie
tiv este format din trei (Blatta orientalis):
I-vazut dorsal; Il-văzut lateral:
părţi: a n te r io a r ă , m e ­ 1-faringele; 2-esofagul; 3-zobuI;4-stomacul muscular; 5-apendicii
d ie şi p o s te r io a r ă . în pilorici; 6-intestinul mediu; 7- intestinul posterior; S-tuburile
Malpighi; 9- vasul sanguin dorsal; 10-ganglionuI nervos
componenţa celei ante­ suprafaringean; 11-lanţul ventral nervos; 12-tesdculele;
rioare intră cavitatea bu­ 13,14-glandele anexe a aparatului genital; 15-traheele; 16-glandele
salivare; 17-rezervoarele ei; 18-sistemul trahean; 19-sistemul
cală, în care îşi deschis nervos simpatic.

Z oologia ma
 are loc prelucrarea mecanică a hra­
nei. Acest compartiment este bine
dezvoltat la speciile care folosesc în
nutriţie hrană dură.
Intestinul mediu este relativ mic,
însă în el se desfăşoară procese foar­
te importante cum sunt scindarea şi
absorbţia hranei. Ficatul la insec­
te lipseşte, de aceea toţi fermenţii
digestivi sunt eliminaţi de pereţii
intestinului, care contribuie la scin­
darea proteinelor, glucidelor şi lipi­
delor. în partea anterioară a intes­
tinului subţire îşi deschid duetele
câteva a p e n d ic e o a rb e , contribuind
la mărirea suprafeţei de absorbţie a
compuşilor nutritivi.
După intestinul subţire urmează
cel posterior, destul de voluminos şi
lung. în el se absoarbe apa şi une­
le substanţe organice. Aici are loc
formarea maselor fecale, care sunt
bogate în substanţe organice şi de
aceea pot fi folosite de către alte in­
secte. Se termină aparatul digestiv
în intestinul posterior, cu orificiul
anal, la ultimul segment al abdome­
nului. Lungimea totală a intestinu­
lui corelează cu consistenţa hranei
folosite. De regulă, el este mai lung
la insectele fitofage şi poate depăşi
de câteva ori lungimea corpului.
Aparatul excretor. Principalele
organe de excreţie la insecte sunt
tuburile lui Malpighi. Reprezin­
tă tuburi subţiri cu pereţii formaţi
dintr-un singur strat de epiteliu.
E3L Z oologia
Numărul tuburilor diferă în funcţie
de specie şi variază de la 2 până la
150, dar mai frecvent sunt în număr
de 20-30. De regulă, aceste tuburi
elimină produsele restante în urma
disimilării, care sunt absorbite din
sânge. La speciile cu modul de viaţă
acvatică ele elimină şi surplusul de
apă.
Un rol deosebit în procesele de
excreţie la insecte revine aşa-numi-
tului c o r p g a lb e n , care completea­
ză spaţiul dintre organele interne.
Aspectul exterior este asemănător
unor bucăţi de grăsime. Funcţia lui
este cât se poate de variată. în el se
acumulează produsele obţinute în
rezultatul disimilării, din care cauză
mai este numit şi r in ic h iu l a c u m u ­
la to r. Produsele acumulate în el nu
mai pot fi eliminate. în acest corp
sunt multe substanţe de rezervă
(proteine, glicogen, lipide şi alt.),
care sunt folosite în timpul pierde­
rii unor cantităţi mari de substanţe
(înmulţirea, năpârlirea), sau în pe­
rioada insuficienţei de hrană (ana-
bioză, la animalele mature lipsite de
aparat bucal). Acest corp mai joacă
rolul de amortizor între organele
interne. De luat în consideraţie că
o parte din resturile schimbului de
substanţe se elimină în perioada
năpârlirii, odată cu debarasarea de
învelişul chitinos vechi.
Sistemul respirator. E de con­
statat de la început că modul de
viaţă activ al insectelor determină insectelor al căror ciclu vital este
o necesitate sporită a schimbului legat de mediul acvatic, respiră cu
de substanţe. Deci este necesară o trahei branhiale (libelule, ţânţar).
cantitate mai mare de oxigen (0 2), Sistemul circulator. Modul activ
transportul căruia se realizează de viaţă al insectelor necesită şi un
printr-un sistem special, format transport mai activ al substanţelor
dintr-un număr mare de trahei ra­ nutritive către organe. Aceasta se
mificate prin tot corpul. Aerul pă­ realizează printr-un lucru activ al
trunde în trahei prin aşa-numitele inimii. Acest organ la insecte este
stig m e , situate pe părţile laterale ale situat în partea dorsală şi reprezin­
toracelui şi abdomenului. Numă­ tă un tub multicameral. La capătul
rul lor este relativ mic (la albine - posterior el este închis, iar în partea
10 perechi). De la stigme pornesc anterioară se prelungeşte cu un tub
trahee mari care se ramifică în mai mai subţire numit a o r tă , din care
mici. Pătrunderea şi ieşirea aeru­ sângele se varsă către organe.
lui are loc în rezultatul contrac­ S is te m u l c ir c u la to r d e tip d esch is.
tării muşchilor abdomenului. La La camerele inimii aderă muşchii.
inspiraţie abdomenul se dilată, iar Numărul de contracţii este sporit şi
la expiraţie se constrânge (urmăriţi depinde în mare măsură atât de sta­
o insectă care se aşază după zbor). rea fiziologică, cât şi de efortul fizic
Numărul mişcărilor respiratorii şi condiţiile mediului înconjurător.
poate fi de 20-30/minut. La multe La majoritatea insectelor în vremea
specii de insecte zburătoare tubu­ zborului numărul contracţiilor se
rile traheale principale diagonale dublează.
se lărgesc considerabil şi joacă rolul Oxigenul în organism, după
de saci aerieni, care le micşorează cum s-a menţionat, este transportat
esenţial masa corporală. cu ajutorul traheilor, dat fiind faptul
Respiraţia intensivă a insectelor că la insecte vasele sangvine lipsesc.
duce la formarea şi eliminarea unei Culoarea sângelui, de regulă, este
cantităţi mari de căldură. în timpul gălbuie. în sânge, în afară de fa g o -
zborului temperatura corpului se c ite persistă un număr mare, ne­
măreşte şi poate depăşi pe cea a me­ constant de celule gălbuie - a n o cite,
diului înconjurător. în ştiubei iarna, cu un conţinut bogat de substanţe
datorită mişcării albinelor tempera­ nutritive. în sânge se mai conţin
tura se menţine la nivelul de 20°C, hormoni, cărora le revine un rol de­
iar către începutul dezvoltării larve­ osebit în procesele de înmulţire şi
lor se măreşte şi mai mult. Larvele dezvoltare a insectelor.
Z oologia
m
/
Sistemul nervos. Deoarece ma­
joritatea insectelor duc un mod de
viaţă activ, de aceea a apărut evolu­
tiv necesitatea să posede un sistem
nervos mai desăvârşit. Sistemul
nervos central la insecte într-adevăr
este mai înalt organizat comparativ
cu alte artropode. El este format din
ganglionul par s u p r a fa r in g ia n bine
Fig.9.23 S istem u l n ervos ia
albina m eliferă (A p is
m e lli fera):
1-ganglion nervos
suprafaringian; 2-ganglion
n ervos al prim u lu i seg m en t
toracal; 3-ganglionul nervos
al segm en telo r II şi 111
toracale şi 1 şi 11
abdom inale; 4-ganglionul
nervos al se g m en tu lu i III
abdom inal.
B2I Z oologia
dezvoltat şi ganglionul s u b fa r in g i-
a n , mai slab dezvoltat, unit prin-
tr-un inel nervos. De la ganglionul
subfaringian pleacă de-a lungul
corpului pe partea ventrală lanţul
ganglionilor nervoşi (câte o pereche
pe fiecare segment) uniţi cu fibre­
le nervoase transversale. La unele
specii nodurile nervoase se unesc
în apropierea lor. De la ganglioni
pornesc terminaţiuni spre toate or­
ganele.
în genere, complexitatea
activităţii nervoase a insectelor
se manifestă prin diverse instinc­
te: dobândirea şi păstrarea hranei,
interrelaţiile dintre masculi şi fe­
mele, construcţia lăcaşelor, gri­
ja de urmaşi şi alt. Paradoxal, dar
este adevărat că multe insecte pot
demonstra capacităţi de formare
a reflexelor condiţionate. Albine­
le reacţionează pozitiv la prezenţa
mirosurilor substanţelor zaharoa­
se şi le caută. Aceste acţiuni sunt
înnăscute, dar în baza lor se pot
forma reflexe noi condiţionate. De
exemplu: dacă un vas mic cu miere
se plasează pe un pătrat de pe tabla
de şah, vopsit cu o altă culoare de­
cât a celorlalte pătrate, atunci după
repetarea multiplă, albinele se vor
aduna la culoarea pătratului unde a
fost pusă mierea. Prin urmare, la ele
s-a format un reflex nou, de alegere
a culorii pătratului dat.
Organele de simţ. La insecte
acestea sunt extrem de compuse,
variate şi nu mai puţin desăvârşite
funcţional, ele pot recepţiona
excitaţiile mediului înconjurător,
uneori de o intensitate paradoxal
de mică. De exemplu, unele insec­
te recepţionează prezenţa zahă­
rului în concentraţie de 0,002 %,
pe când omul la cea nu mai mică
de 0.4 %). Masculii unor specii de
fluturi găsesc, cu ajutorul organe­
lor olfactive, femela la distanţă de
câţiva kilometri. Organele olfacti­
ve sunt localizate la insecte în ma­
joritate pe musteţe. Fiind animale
foarte active insectele percep cele
mai mici schimbări ale poziţiei cor­
pului în spaţiu. Ele recepţionează
foarte bine schimbările de tempera­
tură. Multe insecte emit sunete cu
organe speciale şi le recepţionează.
Ochii sunt compuşi, la unele spe­
cii numărul de fosete ajunge până
la 20000 şi mai mult. Unele insecte
desluşesc culorile. La insectele pa­
razite care trăiesc în întuneric ochii
sunt reduşi sau chiar pot lipsi. In­
sectele nu au organe de auz.
Aparatul genital. Insectele, cu
mici excepţii, sunt animale unise-
xuate. Se înmulţesc pe cale sexuată.
Este răspândită partenogeneza. La
multe specii este prezent demor-
fismul sexual (la dimensiunile cor­
pului, masculii se deosebesc prin
coloritul mai aprins comparativ cu
al femelelor, structura antenelor,
prezenţa unor apendice şi alt.). Sis­
temul nervos dezvoltat, organele
olfactive desăvârşite şi mobilitatea
în mişcare asigură întâlnirea între
mascul şi femelă. Fecundarea la in­
sectele mai primitive (într-un nu­
măr mic) este extern-internă, iar la
majoritatea tipic internă.
A p a r a tu l s e x u a l la m a s c u l este
format din două testicule, două
spermiducte care se contopesc şi
formează canalul ejaculator. în plus,
persistă un set de glande adiacente.
La insectele cu fecundarea internă
masculii introduc sperma în vagin
cu organe de copulaţie speciale.
A p a r a tu l s e x u a l a l fe m e l e i constă
din două ovare, două oviducte care
se unesc şi formează vaginul impar.
La multe specii de insecte persistă
bursa de copulare şi sacul de depu­
nere a ouălor. Ovarele au forma de
mănunchi de tuburi ovariene al că­
ror număr depinde de specie (de la
1 până la o sută şi mai mult), iar la
albine sunt circa 180. în timpul co-
pulării sperma masculului este in­
trodusă în bursa seminală a femelei,
iar la unele insecte pătrunde prin-
tr-un canal special în vagin, unde
are loc fecundarea ouălor, la altele,
din bursa de copulare pătrunde în
receptaculul seminal, unde poate să
se păstreze timp îndelungat. De aici
sperma pătrunde în mici porţiuni
în vagin şi fecundează ouăle. La
aceste forme de insecte femela poa-
Z oologia
H
 te pe parcursul unui timp îndelun­
gat după copulare să depună ouă
fecundate. Astfel, matca de albine
după copularea cu trântorul, timp
de până la 5 ani depune ouă fecun­
date fără copulare repetată.
Ouăle, pe măsură ce se maturi­
zează, se fecundează şi se depun în
sol, pe diverse obiecte, pe plante.
La insectele parazite şi acvatice se
depun pe alte animale. Cât priveşte
secretul glandelor auxiliare, el se
foloseşte la încleierea ouălor, unirea
lor în grup, pentru lipirea de sub­
strat şi alt. Multe insecte cu modul
de viaţă subteran au depozite speci­
ale, care servesc pentru depunerea
ouălor în sol, pe ţesuturile plantelor,
corpul altor animale. La unele spe­
cii de insecte (la tăunul vărgat) se
întâlneşte viviparitatea.
Multe specii se înmulţesc o pe­
rioadă îndelungată prin parteno-
geneză (partenogeneza naturală).
Fig. 9.24 Libelulă:
I-insecta matură; II-larvă
EH Z oologia
De exemplu la afode pe parcursul
timpului cald al anului se întâlnesc
numai femele şi unele generaţii
ale acestor insecte se dezvoltă din
ouă nefecundate. Masculii apar
toamna şi ciclul vital se încheie cu
înmulţirea sexuată. Noua generaţie
apare în anul următor. Prin urma­
re, înmulţirea sexuată joacă un rol
important în pregătirea insecte­
lor către condiţiile nefavorabile de
viaţă (temperaturi joase). La albine,
masculii (trântorii) se dezvoltă din
ouă nefecundate şi partenogeneza
în cazul dat serveşte pentru deter­
minarea sexului.
Dezvoltarea. Insectele se dez­
voltă pe două căi fără stadia larva­
ră - direct sau cu diverse etape de
modificări prin metamorfoză. La
insecte există două tipuri de meta­
morfoză: incompletă şi completă.
La insectele cu metamorfoză
incompletă (fig.9.24) din ouă apar
larve asemănătoare cu caracterele
Fig. 9.25 Lăcusta migratoare:
l-insecta adultă; Il-larva( lăcusta terestră);
tll-camerele cu ouă.
I-femela; 2-masculul.
 societăţi (colonii) adesea are
loc poliformismul cu aju­
torul căruia indivizii uneia
şi aceleiaşi specii au struc­
tură diferită, corespunzător
rolului pe care îl au în viaţa
coloniei. Astfel, în coloniile
multor te r m ite (furnici albe),
matca - începătoarea colo­
Fig.9.26 Metamorfoza completă la lluturele-de-mătasc niei se deosebeşte printr-un
(Bombyx mori):
l-masculul; 11-femela; W-larva (omida); lV-gogoaşa; V-pupa abdomen exagerat, care nu-i
(nimfa) scoasă din gogoaşă. permite să se mişte şi pe ea
imago, însă se deosebesc de ani­ o hrănesc termitele lucrătoa­
malul adult prin dimensiuni mai re. Zilnic matca depune câteva mii
mici, aripi la început de dezvoltare de ouă. Masculii termitelor doar
şi imaturitatea organelor sexuale. fecundează regina şi trăiesc puţin.
Larvele acestea suportă câteva nă­ Majoritatea absolută a coloniei o
pârliri şi cu timpul se transformă formează termitele - lucrătoare, de-
în insecte mature, fără a trece prin osebindu-se prin dimensiuni mici
stadiul de pupă. şi un cap mic: ei construiesc galeria,
La insectele cu m e ta m o r fo z ă dobândesc hrana, hrănesc larve­
c o m p le tă (fig.9.26) din ouă apar lar­ le. în societatea termitelor sunt de
ve vermiforme, absolut neasemănă­ asemenea şi termite-soldaţi, ce pot
toare cu imago. Atingând o vârstă fi uşor deosebiţi prin capul exagerat
şi dimensiune anumită, după câte­ de mare cu maxilare puternic dez­
va năpârliri a învelişului, ele devin voltate. Ei, cu jertfire de sine, apără
imobile şi nu se nutresc, şi apoi se colonia de duşmani.
transformă în pupă. Pupa este imo­ Ecologia insectelor. Anterior a
bilă sau poate executa unele mişcări fost expusă parţial informaţia des­
foarte simple. înăuntrul corpului pre arealul de răspândire, modul de
ei au loc transformări profunde în viaţă şi de hrană al insectelor. Să fa­
organizarea (formarea) ţesuturilor cem o analiză mai profundă la acest
şi organelor tipice insectei adulte. capitol.
Atunci când acest proces complicat Aşadar, majoritatea insecte­
se încheie, învelişul pupei se desface lor sunt vieţuitoare de uscat. La
şi din ea apare imago. suprafaţa solului ele populează cele
La insectele care trăiesc în mai diverse locuri. Multe din ele
Z oologia
IES
 sunt cu adevărat animale subte­
rane. îndeosebi de multe larve ale
insectelor trăiesc în sol, hrănindu-
se cu părţile radiculare ale plante­
lor, cu substanţe aflate în stare de
putrefacţie sau cu animale de sol.
Un număr mare de specii trăiesc în
frunzişuri. însă deosebit de multe
specii vieţuiesc în covorul de iarbă,
unde îşi găsesc ascunzişul şi hrană
din belşug. Multe specii preferă ar­
borii şi arbuştii, mâncând frunze,
lăstari, seminţe şi muguri, sugând
sucurile sau chiar făcând galerii în
lemnul tulpinilor. în sfârşit unele
specii de insecte majoritatea timpu­
lui se află în zbor la diferite înălţimi,
uneori cu curenţii de aer ele se pot
afla sute şi chiar mii de metri dea­
supra pământului. Insectele de apă
prioritar trăiesc în apele stătătoa­
re, în râurile cu ape lente. în mări
şi oceane practic nu se întâlnesc.
După modul de viaţăcând sunt ac­
tive, insectele se împart în cele d e
zi, d e a m u r g şi n o c t u r n e .ln genere
condiţiile naturale determină re­
partizarea lor pe planetă.
Aţi putut observa că fauna in­
sectelor este cu mult mai bogată în
specii în zona ecuatorială a globului
pământesc, comparativ cu fauna lor
din zona continentală şi cu atât mai
mult, din zonele reci. De ce? Logica
este simplă, ele sunt în mare măsură
dependente de temperatura mediu­
lui înconjurător, ele având tempe­
m. Z oologia
ratura corpului instabilă. De aceea
insectele din zonele continentale şi
reci practic toate cad în hibernare.
Condiţiile climaterice influenţează
puternic asupra tuturor proceselor
lor vitale.
Condiţiile naturale sunt cauzele
principale ale variaţiei populaţiei de
insecte în ani diferiţi. Aceasta tre­
buie de luat în consideraţie în lupta
cu vătămătorii culturilor agricole
şi numai, dat fiind faptul că în anii
când vătămătorul se răspândeşte
(înmulţeşte) şi în anii când el nu se
înmulţeşte, în combaterea lor e ne­
cesar de a folosi metode diferite. Nu
mai puţin important pentru variaţia
numerică e condiţionarea acesteia
de factorul nutritiv, când este mai
multă sau mai puţină hrană, cât şi
de factorul migraţiei. în funcţie de
numărul insectelor arealul lor de
răspândire poate fi divizat în câteva
zone: 1) Zonă a populării în număr
mare a speciei date (pentru vătă­
mători - de asemenea de activita­
tea permanentă şi dăunătoare ). 2)
Zonă de populare permanentă, însă
cu populaţie mai bogată în anii fa­
vorabili pentru viaţă şi înmulţire. 3)
Zonă de prezenţă rară a insectelor
şi inofensivă plantelor, însă în unii
ani cu focare de înmulţire şi im­
pact dăunător. 4) Zonă, unde specia
dată, de regulă, nu se întâlneşte, cu
apariţii rare doar datorită migrării
din alte zone în anii înmulţirii în
masă.
După modul de viaţă, insectele
pot fi divizate în următoarele grupe:
1) L ib ere , care se hrănesc cu
plante, animale, substanţe în
putrefacţie, cadavre, fecalii şi alt.
2) P a r a z iţi a i p la n te i:
a) ectoparaziţi ai plantelor care
trăiesc la suprafaţa plantei şi sug su­
curile el (fid e le );
b) endoparaziţi ai plantelor, care
trăiesc în plante şi se hrănesc cu
ţesuturile lor (larvele gândacilor de
scoarţă, gândacul de scoarţă);
3. P a r a z iţi a i a n im a le lo r :
a) ectoparaziţi - p ă d u c h ii, p u r ic ii.
b) endoparaziţi - larvele tăunilor
(stomacali şi de piele)
După modul de nutriţie între
insecte se disting:
1. Insecte fito fa g e , care la rândul
lor se divizează în cele care se hră­
nesc cu sucurile plantelor, frunze,
lăstari, fructe, seminţe, rădăcini şi
alt.
2. Insecte zo o fa g e , care se hră­
nesc cu alte animale.
3. Insecte co p ro fa g e, care hrănesc
cu băligar şi excrementele animale­
lor.
4. Insecte n ec ro fa g e , care se hră­
nesc cu cadavre
5. Insecte sa p ro fa g e , care se
hrănesc cu plante ce sunt supuse
putrefacţiei.
6. Insecte p o lifa g e , omnivore.
Insectele se deosebesc şi după ni­
velul de dezvoltare şi activitatea sis­
temului nervos. în comportamentul
lor un rol deosebit îl au in s tin c te le -
totalitatea reflexelor necondiţionate
obţinute prin ereditate, înnăscute
şi nu obţinute pe parcursul vieţii.
Uneori aceste instincte se caracte­
rizează printr-o complexitate mare,
determinând o conduită destul de
logică a insectelor. De exemplu,
v ie sp e a d e n is ip - a m o fila îşi hrăneşte
larvele cu omizile fluturilor. Ata­
când omida, viespea o înţeapă cu
acul în locurile unde sunt situaţi
ganglionii nervoşi ai lanţului ven­
tral nervos. Atacarea ganglionului
nervos nu omoară amida, ci numai
îi paralizează mişcările. Apoi vies­
pea o târâie imobilizată în vizuină
şi depune în corpul ei oul său. Lar­
va apărută mult timp se hrăneşte pe
contul omizii vii paralizate.
Instinctele sunt şi mai compli­
cate la majoritatea in s e c te lo r s o c ia le
- f u r n i c i , a lb in e , te r m ite şi alt. în co­
loniile lor (generaţia de la o singură
matcă) se observă diferenţierea in­
divizilor în mai multe roluri: reg in e,
tr â n to r i, lu c ră to ri, s o ld a ţi şi alt. Fie­
care din aceste grupe îndeplinesc în
colonie o funcţie a lor bine determi­
nată, având şi obligaţiuni. Aici este
binevenit exemplul F u r n ic ii m a r i
d e A m a z o n i a care, atacând coloni­
ile multor furnici, le fură pupele, le
cresc, ulterior le pun la treabă. Ast­
fel furnicile apărute sunt prefăcute
Z oologia
în servitori ai Furnicii de Amazo-
nia, construindu-le muşuroaie, do­
bândind hrana, îngrijind de tânăra
generaţie a amazoanelor şi efectu­
ând alte lucrări.
însemnătatea practică.
Importanţa insectelor în viaţa omu­
lui şi în genere în natură este enor­
mă şi variată. Multe specii aduc
pagube mari agriculturii, nimicind
plantele de cultură sau micşorând
productivitatea lor. Insectele para­
zite la animalele agricole provoacă
boli sau pot fi şi transmiţătoare de
boli. Aşa insecte ca ţânţarii, pădu­
chii, puricii, ploşniţele transmit boli
periculoase pentru om, care pot să
se termine chiar şi cu moartea. Sunt
printre ele şi vectori intermediari la
unele specii de viermi plaţi paraziţi.
însă printre insecte există şi
multe specii folositoare omului.
Mai întâi de toate ele polenizează
cca. 80 % din plantele superioare.
Sunt specii de plante care se pole­
nizează numai de o singură specie
de insecte - bondarii polenizează
lucerna. Printre insecte sunt mul­
te specii răpitoare, care nimicesc
mulţi dăunători ai plantelor agrico­
le. T r ih o g r a m e le şi alte h e m in o p te -
re depun ouă în corpul insectelor
vătămătoare şi provoacă moartea
lor. Albinele se cultivă de către om
în scopul obţinerii mierii, pentru
a căpăta ceară, propolis şi pentru
polenizarea plantelor de cultură.
m Z oologia
Larvele v ie r m e lu i d e m ă ta s e fac fire
de mătase, care servesc ca materie
primă pentru obţinerea mătăsii na­
turale. Multe insecte se hrănesc cu
cadavrele animalelor, cu excremen­
tele lor, diverse deşeuri şi substanţe
organice în descompunere şi astfel
devin sanitari ai solului, câmpurilor
şi pădurilor. în unele ţări din zona
tropicală insectele se folosesc în
hrană. îngenere actualmente fiecare
al treilea om de pe Planetă foloseşte
în hrană insecte.
9.5.2.2.3 Sistematica insectelor
Clasa insectelor se împarte în
două subclase: 1) Insecte Apterigote
(.A p te r y g o ta ), adică lipsite de aripi şi
2) Insecte Pterigote (P te r y g o ta ), cu
aripi.
9.5.2.2.3.1 Subclasa
Apterigote (Apterygota)
9.5.2.2.3.1.1 Caracteristica
generală
Apterigotele sunt insecte primi­
tive la care aripile nu că ar fi dispă­
rut în timpul evoluţiei, cum ar fi, de
exemplu, la p ă d u c h i, p u r ic i şi u n ii
g â n d a c i, dar nu au existat nicioda­
tă. Organele de văz sunt prezentate
de ochi simpli, şi pot să şi dispară.
Dezvoltarea este fără metamorfoză.
Trăiesc în sol, locuri umede, sub
pietre, în muşchi şi beciuri. Majo­
ritatea speciilor sunt de talie mică
(până la 1 mm) trăiesc în sol şi le
revine un rol anumit în procesele de
formare a solului. Unele specii aduc
daună prin faptul că atacă mugurii
plantelor de cultură şi celor de casă.
9.5.2.2.3.2 Subclasa Pterigote
(Pterygota)
9.5.2.2.3.1.2 Caracteristica
generală
Majoritatea speciilor de in­
secte sunt reprezentante ai acestei
subclase. Pterigotele sunt mai înalt
organizate. Cu mici excepţii ele au
aripi. Insectele fără aripi din subcla­
sa dată, le-au pierdut pe parcursul
evoluţiei prin adaptarea la modul de
viaţă parazitar sau la alt mod, când
aripile sunt de prisos. La animalele
mature lipsesc membrele pe abdo­
men. Elementele componente ale
aparatului bucal sunt diverse. Ochii
sunt compuşi, organele de excreţie
sunt tuburile lui Malpighi. Dezvol­
tarea are loc cu metamorfoză com­
pletă şi incompletă. în componenţa
acestei clase intră mai mult de 30 de
Fig.9.27 Păduchele ciinelui (I)
Păduchcle-dc-corp (II)
ordine, din care în prezentul ma­
nual prezentăm numai 12, mai nu­
meroase şi cu însemnătate practică
mare.La clasificarea pterigotelor pe
lângă particularităţile morfofiziolo-
gice se acordă multă atenţie modu­
lui de dezvoltare post-embrionară,
structurii aripilor şi aparatelor bu­
cale.
9.5.2.2.3.1.2 Insectele
cu metamorfoză incompletă
9.5.2.2.3.1.2.1 Ordinul
Ortoptere (Orthopterd)
Din acest ordin fac parte: lă c u s ­
tele, g r e ie r ii d e c â m p , g re ie rii, co sa şii,
şi alt. La aceste insecte,
c o r o p iş n iţe le
prima pereche de aripi sunt drepte,
înguste, situate în lungul corpului.
Ele acoperă perechea o doua de
aripi, mai late. Aparatul bucal este
de tip rozător. Membrele posterioa­
re sunt de tip săritor. Se deosebesc
de primele două perechi printr-o
lungime mai mare. Datorită acestei
structuri reprezentanţii ordinului
dat pot efectua sărituri la distanţe
destul de mari, raportat la lungimea
corpului propriu. Majoritatea orto-
pterelor pot emite sunete caracte-
Z oologia
 cea mai periculoasă este lăcusta mi­
gratoare (L ă c u s tă m ig r a to r ia ), rare
apariţii ale ei s-au înregistrat şi în
ţinuturile noastre, mai ales în regiu­
nea de sud. în caz dacă se ezită şi nu
sunt întreprinse măsuri de urgenţă
la prima lor apariţie, pagubele sunt
inevitabile. Lăcustele se înmulţesc
în felul următor: Femelele depun
ouă în sol. Larva apărută este mult
asemănătoare insectelor mature,
numai că are aripi mai slab dezvol­
tate. Coloniile de aceste larve pot
parcurge distanţe mari, nimicind
semănaturile din cale. Lăcustele
mature sunt zburătoare şi stoluri­
risticeprin frecarea unor părţi ale
le lor, de regulă, zboară la distanţe
corpului una de alta. De exemplu,
considerabile. Comparativ cu lar­
lăcustele şi greierii îşi freacă aripile
vele, ele aduc daune şi mai mari.
una de alta, bazinul picioarelor pos­
împotriva acestor insecte se aplică
terioare de marginea aripii. Mulţi
măsuri serioase de combatere (se
reprezentanţi ai ordinului dat dău­
ţine la control îndeosebi momentul
nează mult plantelor agricole (vezi
apariţiei focarelor). Cea mai efec­
curiozităţi) printre ei: lă c u ste le , g r e ­
tivă metodă de nimicire a acestui
ierii, c o r o p işn iţe le şi nu numai.
vătămător extrem de periculos este
L ă c u ste le . Sunt insecte cu di­
utilizarea diferitor substanţe chimi­
mensiuni destul de mari (până la
ce otrăvitoare pentru ele, răspândite
10 cm lungime). în cadrul speciei
cu ajutorul aviaţiei.
Greierii de câmp. La aspect ex­
terior ele seamănă mult lăcustelor,
numai că au dimensiuni ale corpu­
lui mai mici şi aripile posterioare
de culoare mai aprinsă. Multe spe­
cii aduc pagube culturilor agricole,
păşunelor.
Greierii. Factorul morfolo­
gic mai distinctiv al greierilor este
Z oologia
prezenţa unei perechi de musteţe
subţiri şi foarte lungi (depăşesc lun­
reche de ochi mari compuşi. Abdo­
gimea corpului). Dauna din partea
menul este alungit şi subţire. Aripile
greierilor, comparativ cu ortoptere-
sunt pare, egal dezvoltate, străpunse
le precedente, ne e atât de semnifi­
de o reţea densă de nervuri. Apara­
cativă. Printre ei sunt şi insecte fo­
tul bucal este de tip rozător. Dezvol­
lositoare, care se hrănesc cu insecte
tarea prin metamorfoză incompletă
dăunătoare.
are loc în apă. Libelulele sunt ani­
C o r o p iş n iţe le . Li se mai spune
male răpitoare de zi, prada o prind
din zbor. Se hrănesc cu insecte dău­
nătoare (mai cu seamă ţânţari), prin
care fapt aduc folos. Se ţin prioritar
lângă bazinele acvatice. Larvele se
dezvoltă în apă şi prezintă hrană
pentru peşti. Concomitent libelu­
lele mai şi nimicesc multe animale
care, la rândul lor, constituie aceeaşi
raci de gunoi, năpârci.Trăiesc în
hrană a peştilor, iar insectele matu­
vizuini pe care le sapă cu ajutorul
re pot ataca chiar şi puietul de peşte.
picioarelor anterioare, scurte şi pu­
Libelulele pot fi vectori intermedi­
ternice. Aduc daune legumiculturii,
ari ai unor viermi paraziţi.
afectând recolta, rădăcinile plante­
lor. 9.5.2.2.3.1.2.3 Ordinul
9.5.2.2.3.1.2.2 Ordinul Efemerele (Ephemeroptera)
Libelule (O donata) Sunt insecte de talie mică cu
aripi fine albuie, a căror dezvoltare
Libelulele sunt insecte răpitoare,
are loc de asemenea în mediul ac­
zburătoare iscusite. Pe cap. au o pe­
vatic. Larvele trăiesc până la 2 ani,
Z oologia
 insectele mature doar câteva ore
sau zile. Sunt lipsite de aparat bucal.
Larvele mănâncă puietul peştilor.
9.5.2.2.3.1.2.4 Ordinul
Malofage (M ollophaga )
E vorba de insecte mici cu for­
ma corpului turtită, lipsite de aripi.
Parazitează în învelişul penal al
păsărilor (păduchi de pene) şi în
învelişul păros al mamiferelor. Sunt
asemănătoare cu păduchii, deose-
bindu-se prin prezenţa aparatului
bucal de tip rozător. Capul este mă­
rit, cu mult mai lat decât toracele,
ochii sunt reduşi sau nu există în
genere. Parazitează practic la toate
animalele domestice. Se hrănesc cu
păr, pene, puf. Provoacă căderea pă­
rului şi a penelor, mâncărime, po­
luează pielea. Animalele atacate de
aceste insecte sunt agitate, slăbesc
mai uşor, devin receptive la diverse
boli şi alt. Infestarea are loc în urma
contactului nemijlocit al animalului
sănătos cu insectele. în afara corpu­
lui gazdă aceşti paraziţi mor repede
(2-3 zile).
9.5.2.2.3.1.2.5 Ordinul
Păduchii (Anoplura )
Reprezentanţii acestui ordin
sunt animale mici, ectoparazite nu­
mai la mamifere. Au corpul turtit,
fără aripi. Capul este mic, anterior
alungit şi ascuţit. Aparatul bucal
este de tip înţepător-sugător. Ei se
EH Z oologia
Fia. 9.28Păduchele cîinelui:
l-la r v a ; ll-p u p a ; IIl-in s e c ta adultă; I V-gogoaşa.
hrănesc cu sânge.
La diverse specii de mamifere
parazitează diferite specii de pă­
duchi. Dintre animalele domestice
au de suferit cel mai mult porcii
şi caii. însă se întâlnesc şi la vitele
mari şi mici cornute, câini, iepuri
şi alt. La om parazitează trei specii
de păduchi. Păduchii istovesc gaz­
dele şi pot fi transmiţători ai unor
boli infecţioase (tifosul şi alt.).
Prezenţa acestor ectoparaziţi la oa­
meni şi animale indică încălcarea
condiţiilor de igienă, sau lipsa ei).
9.5.2.2.3.1.2 .6 Ordinul
Homeoptere (H om optem )
Sunt insecte fitofage mici. Dis­
pun de aparat bucal înţepător-
sugător. Ambele perechi de aripi au
aceeaşi structură, numai că prima
pereche este mai dezvoltată, com­
parativ cu a doua. Există şi specii
fără aripi. Este răspândită larg p a r -
te n o g e n e z a . Mulţi reprezentanţi ai
 Fig.( ) Insecte hemenoptere:
l-lurn icile; ll-viespea-fierestrău; III-Lchneum oid
(paralizînd o omidă): IV-trichogramma:
l-lucrător; 2-mascul cu aripi; 3-soldat; 4-femela
adultă; 5-larva.
acestui ordin sunt insecte dăună­
toare, care afectează plantaţiile de
livezi, grădinile, culturile de câmp
şi diverse alte plante folositoare.
Dintre cele mai periculoase sunt:
afid ele, cic a d e le şi alt.
A f i d e l e (diverse specii). Sunt
insecte mici cu un corp moale şi
umflat. Trec prin cicluri complicate
de înmulţire, în care generaţia fără
aripi se schimbă cu cea cu aripi prin
fecundare. Afidele sug sucul plante­
lor şi astfel pot provoca pieirea lor.
îndeosebi de periculoasă este a fid a
v iţe i d e v ie (filo x e ra ) ( V ite u s v itifo -
lii), care parazitează pe rădăcinile
viţei de vie, aducând la pieirea plan­
tei. La varză parazitează afida cure-
chiului (B r e v i c o r y n e b ra ssic o e ), la
măr (A p h is p o m i) .
C ic a d e le . Sunt ectoparaziţi
localizaţi pe coaja copacilor, îndeo­
sebi la citrice. Femelele sunt lipsite
de aripi, acoperite cu un strat de
substanţă asemănătoare cu ceara.
Masculii sunt foarte mici, la unii
pot apare aripi subţiri. Femelele pe­
netrează cu trompele tulpina şi sug
sucul, istovind plantele.Cicadele
sunt cu mult mai mari (comparativ
cu afidele), cu dimensiuni de până
la 5 cm. De regulă, aripile persistă la
ambele sexe. Multe specii de cicade
sunt dăunători ai plantelor agrico­
le. Ba mai mult, ele pot transmite şi
unele boli virale plantelor. Larvele
trăiesc în sol, atacând rădăcina ar­
borilor şi arbuştilor. Masculi cica-
delor emit nişte sunete speciale.
9.5.2.2.3.1.2 .7 Ordinul
Heteroptere sau Ploşniţe
(H e m ip te r a )
Este o grupă numeroasă de in-
Z oologia
secte, inclusiv parazite atât la ani­
malele homeoterme (cu sânge cald),
cât şi la plante folositoare. Aparatul
bucal este de tip înţepător-sugător.
Partea anterioară a aripilor este mai
dură, cea posterioară mai moale.
Aripile posterioare sunt mai dun­
gate. Dispun de multiple substanţe
odorante a căror secreţie miroase
neplăcut. Locuiesc în diverse locuri,
bunăoară în bazine de apă dulce, iar
unii reprezentanţi se întâlnesc chiar
şi în oceane.
Printre ploşniţe sunt mulţi
reprezentanţi paraziţi ai plantelor
agricole (gramineelor, culturilor
furajere). Unele ploşniţe sunt ră­
pitoare, trăiesc în bazinele de apă
dulce şi atacă puietul unor peşti
mici. în componenţa acestui ordin
există o familie care se hrăneşte cu
sânge, inclusiv de om. Trăiesc în ca­
sele oamenilor, dar şi în natură: în
vizuinile şobolanilor, cuiburile de
pasări şi alt. Dintre cele mai răspân­
dite sunt ploţniţele de pat ( C im e x
le c tu la r iu s ). Asemănătoare lor sunt
Z oologia
ploşniţele care atacă păsările, liliecii
şi alte mamifere. în caz de dezvol­
tare în masă, ele afectează găini­
le. Se presupune că ploşniţele sunt
transmiţătoare de boli infecţioase.
9.5.2.2.3.1.3 Insectele
cu metamorfoză completă
9.5.2.2.3.1.3.1 Ordinul
Coleoptere (Coleoptera )
Este cel mai numeros ordin din
toată clasa insectelor. Prima pe­
reche de aripi s-a transformat în
formaţiuni din chitină - e litre dure,
aspre şi concave la formă. în stare
liniştită ele acoperă şi protejează
aripile posterioare propriu-zise,
cu ajutorul cărora zboară insecta.
Aparatul bucal este de tip rozător.
Larvele sunt libere şi vermifor-
me, au trei perechi de membre de
locomoţie. Duc un mod de viaţă
liber. Este variat şi modul de viaţă
al coleopterelor. Multe specii se nu­
tresc cu băligar, cadavre, utilizând
în felul acesta substanţele organice
în descompunere. Astfel insectele
joacă un rol important în circui­
tul substanţelor în natură. Multiple
specii aduc daune semnificative:
gândacii care atacă diverse plante
de cultură şi de pădure; gândaci
care nimeresc în produsele alimen­
tare (boabe, faină, produsele de
carne şi alt.);gândacii răpitori, care
atacă peştii în bazinele de apă şi alt.
Dintre coleopterele mai periculoa­
se pădurilor, livezilor şi grădinilor
sunt: g â n d a c u l d e sc o a r ţă , c ă r ă b u ş u l
d e m a i şi gândacul de Colorado.
Majoritatea sunt vătămători ai le­
gumelor şi plantelor de câmp. Cei
mai periculoşi sunt c ă r ă b u ş u l- d e -
m a i, g ă r g ă r iţa sfe clei şi g â n d a c u l-
d e - p â in e .
G â n d a c u l d e sc o a r ţă (F a m . îp i- Astăzi acest vătămător periculos al
d a c).Sunt gândaci de talie mică cartofului a trecut şi peste Ural, în
(lungimea mai mică de 1 cm.). Fe­ Siberia. Ei (imago şi larvele) atacă
mela pătrunde în coaja copacilor şi frunzele plantaţiilor de cartofi.
G ă r g ă r iţa sfe c le i (B o th y n o d e r e s
face galerii lungi pornite de la cea
centrală, depunând ouăle pe pereţii p u n c t iv e n tr is ) . Lungimea corpu­
acestora. Sunt specii care se întâl­
nesc şi la noi în ţară, atacând specii
preţioase de copaci şi aducând pa­
gube gospodăriilor silvice şi pomi-
cultorilor.
C ă r ă b u ş u l d e m a i (M e lo lo n th a ).
Insectele mature se hrănesc cu
frunzele arborilor şi arbuştilor, iar
larvele lor, care trăiesc în sol 3-4
ani, dăunează rădăcinilor. Sunt vă­ lui este de circa 15mm. Partea an­
tămători ai legumelor şi plantelor terioară a capului este alungită în
de câmp. formă de trompă la capătul căreia
G â n d a c u l- d e -C o lo r a d o ( L e p ti- sunt situate gura şi musteţele. Are
Forma cor­
n o ta r s a d e c e m lin e a ta ). culoarea cenuşie cu o dungă cafenie
pului este rotunjită, lungimea de perpendicular pe elitre. Gărgăriţele
până la 10 mm. Se distinge uşor atacă lăstarii sfeclei, iar larva lipsită
prin culoarea galbenă-aprinsă, cu de picioare, care trăieşte în sol - ră­
cinci linii longitudinale de culoare dăcinile plantei.
neagră pe fiecare elitră. Patria lui G â n d a c ii d in f a m i l i a E la te r in -

este America de Nord (statul Colo­ ae. Au corpul îngroşat, alungit, cu

rado) de unde a şi fost adus în Eu­ lungimea de până la 17 mm. Dacă
ropa, pe care a cucerit-o cu succes. aşezăm un astfel de gândac pe par-

Z oologia
 tea dorsală, el exercită un salt şi se
întoarce pe membre. Larvele aces­
tor gândaci au un înveliş chitinos
de culoare galben-cafenie, sunt
numite viermi de fir, (sârmari). Ei
trăiesc în sol sau sub coaja tulpi­
nilor copacilor tăiaţi, aflaţi în stare
de putrefacţie. Larvele unor specii
aduc pagube serioase gramineelor,
atacându-le rădăcinile.
G â n d a c u l d e p â in e (fa m . A n is o -
p lia ).Reprezentanţii acestei familii
au culoarea verde-negrie străluci­
toare în partea anterioară şi culoa­
rea cafenie închisă punctată pe eli­
tre. Toţi sunt vătămători periculoşi
ai gramineelor. Insectele mature
mănâncă boabele moi ale grânelor,
iar larvele - rădăcinile. Printre gân­
dacii familiei sunt şi multe specii
folositoare. Astfel, gândacul răpitor
din familia C a r a b id o e nimiceşte un
mare număr de insecte vătămătoa­
re ( b u b u r u z a şi larvele ei nimicesc
afidele). Multe coleoptere precum
gândacul-de-băligar şi alţii purifică
câmpurile şi pădurile de cadavre şi
băligar.
9.5.2.2.3.1.3.2 Ordinul Puricii
(Aphaniptera)
Sunt insecte de talie mică, au
corpul aplatizat lateral, lipsite de
aripi, cu picioarele posterioare
alungite de tip săritor. Sunt anima­
le ectoparazite. Au corpul turtit din
părţile laterale, ceea ce, probabil, le
EH Z oologia
ajută să se mişte prin păr şi pene. Au
capul mic cu ochii simpli (la unele
specii pot absenta). Aparatul bucal
este de tip înţepător-sugător. Mem­
brele posterioare sunt de tip săritor.
Larvele sunt lipsite de picioare, duc
un mod de viaţă liber şi se hrănesc
cu substanţe în descompunere. Ele
pot trăi în crăpăturile podelelor,
lăzile de gunoi, cuiburile rozătoa­
relor. Pupa este liberă, inclusă într-
un cocon neted de culoare albă.
Durata vieţii este diferită, la unele
specii poate atinge până la trei ani şi
mai mult. Unii purici sunt mereu în
mişcare (la om, câini, pisici), alţii se
fixează de un loc anumit pe corpul
gazdei un timp mai îndelungat (la
cai, vite mari cornute, cămile). Pe
o singură gazdă pot parazita câte­
va specii de purici. De exemplu, la
şobolani au fost depistate până la 15
specii de purici. Animalele mature
se hrănesc cu sângele gazdelor.
Pagubele aduse de purici sunt
considerabile. Ei istovesc gazde­
le, iar puii de porumbel pot şi să
moară în caz de o infestare masi­
vă. Puricii sunt transmiţători ai
ciumei (de la diverse specii de ro­
zătoare - şobolani, ţânţari) şi posi­
bil, ai altor boli infecţioase. Puricii
sunt gazde intermediare la unele
specii de cestode.
9.5.2.2.3.1.3.3 Ordinul
Himenoptere (H ym enoptera)
 Componenţa speciilor ce
aparţin ordinului dat este foarte
variată (cca.70000 mii). E vorba de
a lb in e , b o n d a r i, vie sp i, f u r n i c i , tri-
ho g ra m eşi alt. Cu excepţia specii­
lor lipsite de aripi, himeopterele au
două perechi de aripi, dintre care
cele posterioare sunt cu mult mai
mici comparativ cu cele inferioa­
re. Pe aripi sunt un număr nu prea
mare de nervuri. La majoritatea din
ele, aripile au o nuanţă a culorii de
curcubeu. Adeseori abdomenul se
contopeşte cu toracele printr-un
trunchi subţire. La femele pe ulti­
mul segment al abdomenului este
situat un ac sau ovipozitor, cu aju­
torul căruia se depun ouăle. Apa­
ratul bucal este de tip rozător sau
rozător-sugător. Larvele, de regu­
lă, sunt fără picioare, vermiforme,
cu capul nu prea evidenţiat. Pupa
este liberă. La multe specii de hi-
menoptere sistemul nervos este
bine dezvoltat, ceea ce le permite să
manifeste activitate nervoasă supe­
rioară, bunăoară prin construcţia
cuiburilor, asigurarea progenituri­
lor cu hrană şi alt., deci este vorba
de un sistem nervos foarte compli­
cat. Multe specii ale acestui ordin
trăiesc în societăţi mari (albinele,
furnicile şi alt.). Componenţa aces­
tor societăţieste variată: masculi,
femele care depun ouă, femele cu
organe genitale nematurizate, indi-
viziresponsabili de obţinerea hra­
nei, pază şi hrănirea progeniturilor
şi alt. Larvele multor specii duc un
mod de viaţă parazitar în corpul
altor insecte, ţesuturile plantelor şi
alt.
Valoarea practică a himenopte-
relor este enormă. Multe dintre
specii sunt folositoare: albinele (câ­
teva specii) ne furnizează produse
precum mierea, ceara, propolisul,
ele ajută la polenizarea plantele
agricole; trihograma depune ouă
pe corpul, sau, mai frecvent, în
corpul mai multor insecte vătămă­
toare; furnicilor le revine un rol de­
osebit în protecţia pădurilor, ele ni­
micesc un număr enorm de insecte
vătămătoare şi participă la afânarea
solului.
A lb in a ( A p is m e llife ra ). Printre
himenopterele folositoare desigur
că albina deţine primul loc. Albine­
le sălbatice se întâlnescliber în na­
tură, ele trăiesc în scorburile copa­
cilor, crăpăturile stâncilor. Albinele
Z oologia
m
 de casă se întreţin în ştiubeie de di­
ferită construcţie. Albinele trăiesc
în familii. în fiecare familie există o
matcă (regina) - femelă, câteva sute
de trântori-masculi şi câteva zeci de
mii de albine lucrătoare - femele, cu
organe genitale nematurizate. Măt-
cile şi trântorii îndeplinesc numai o
singură funcţie - de înmulţire. Albi­
nele lucrătoare pe parcurs îndepli­
nesc în ştiubeie succesiv mai multe
funcţii în ştiubeie: curată fagurii
din care au ieşit, hrănesc larvele,
primesc de la albinele care aduc
polenul hrana şi împreună cu nec­
tarul îl prelucrează în miere, curăţă
şi construiesc fagurii, cu ajutorul
mişcării aripilor ventilează ştiubeiul
şi reglează temperatură şi umidita­
tea în el, păzesc ştiubeiele şi în cele
din urmă efectuează zboruri după
nectar şi polen. Succesiunea lucră­
rilor enumerate poate să se schimbe
independent de condiţii, care pot să
difere.
Regina, trântorii şi albinele lu­
crătoare au structură diferită, de­
oarece îndeplinesc funcţii diferite.
Albinele lucrătoare dispun de un
aparat bucal adaptat pentru recol­
tarea nectarului, iar maxilarele şi
picioarele - pentru a aduna şi trans­
porta polenul. Pe abdomen ele au
glande ce elimină ceară. Glandele
salivare ale albinelor lucrătoare eli­
mină “lăptişorul” necesar pentru
hrănirea larvelor în primele zile de
n Z oologia
viaţă. în guşa lor are loc prelucra­
rea nectarului în miere. Comparativ
cu albinele lucrătoare reginele sunt
cu mult mai mari. La ele este foar­
te dezvoltat abdomenul, pe când
aripile sunt mai scurte. La albinele
lucrătoare şi regină ultimul segment
de pe abdomen are ac. Trântorii
ca şi regina, comparativ cu albi­
nele lucrătoare ating dimensiuni
mari. La ei sunt puternic dezvoltate
musteţele pe care sunt localizate or­
ganele olfactive şi ochii, ceea ce faci­
litează găsirea reginei. Acul veninos
le lipseşte.
Regina se fecundează numai o
singură dată în viaţă. După zborul
de căsătorie regina se întoarce în
ştiubei, iar trântorii mor. Noii trân­
tori se dezvoltă numai din ouăle
nefecundate. Regina depune zilnic
până la 1000 de ouă, iar în decursul
unui sezon circa 150000 - 200000
de ouă. Fagurile în care se dezvoltă
reginele, albinele lucrătoare şi trân­
torii, sunt construite la fel. Larvele
sunt lipsite de picioare, sunt vermi-
forme, iar pupa este liberă. Durata
dezvoltării: matca - 15 zile, trânto­
rii - 24 şi albinele lucrătoare - 21 de
zile. Pe durata iernii trântorii sunt
excluşi din familii, iar numărul de
albine lucrătoare se micşorează de
câteva ori.
Ramura care se ocupă cu
creşterea şi exploatarea albinelor
se numeşte a p ic u ltu r a , cunoaşte
astăzi o dezvoltare extraordina­
ră. în caz de organizare ştiinţifică
a lucrului.de la o singură familie
de albine se pot obţine pană la 300
kg de miere şi multe alte produse.
Nemaivorbind de rolul albinelor
în polenizarea plantelor. De aceea
pentru un studiu mai minuţios des­
pre albine şi apicultură este rezervat
un curs aparte, special.
B o n d a r ii (fa m . se
B o m b id a e )
disting de albine prin dimensiunile
mai mari, având un corp mai gros,
acoperit cu perişori. Iarna o supor­
tă numai mătcile, care primăvara
fac cuiburi în sol, sub muşchi sau
în alte locuri potrivite, fac nişte fa­
guri şi scot primirii indivizi lucră­
tori. Mai departe tot lucrul în cuib:
construcţia fagurilor, alimentarea
puietului şi altele îl execută numai
bondarii lucrători, iar matca este
preocupată de depunerea ouălor.
Către toamnă în cuib apar trântorii
şi femelele tinere. După împereche­
re trântorii mor, iar mătcile odată
cu sosirea frigurilor se ascund în
cuibul pe iarnă. Bondarii fac parte
din insectele absolut folositoare, dat
fiind faptul că sunt harnice la pole­
nizarea plantelor şi mai cu seamă ei
sunt unicii polenizatori ai trifoiului.
I h n e u m o n id e le (fa m . I c h in e u m o n i-
d a e ).Sunt nişte insecte cu un corp
atlet. Femelele dispun de un ovi-
pozitor lung cu ajutorul căruia in­
troduc ouăle în corpul prăzii (mai
ales omizile de fluturi). Larvele
parazitează în corpul insectelor,
provocând moartea lor. întrucâtih-
neumonidele depun ouăle în multe
specii de dăunători ai plantelor, ele-
aduc un mare folos agriculturii.
F u r n ic e le (fa m . F o r m ic id a e ). Tră­
iesc în construcţii speciale foarte
compuse din punct de vedere ar­
hitectural, construite de ele însele
- muşuroaie. în funcţie de specie
fie că îşi fac labirintele numai în sol,
fie că şi cu partea deasupra solului,
mişuroiul având formă conică, con­
struit din diverse materiale. în aces­
te cuiburi trăiesc şi muncesc de zor
multe mii de furnici. în unele came­
re (labirinturi) se află ouăle, larvele
şi pupele în gogoaşe. Majoritatea
membrilor familiei o alcătuiesc fe­
melele lipsite de aripi, nedezvoltate,
inapte de înmulţire, numite f u r n i c i
Z oologia
 Anume lor le revine ro­
lu c ră to a re .
lul de constructori ai cuibului, tot
ele dobândesc hrană pentru sine,
regină şi larve, fiind şi apărătoare
ale cuibului de duşmani. La mijlo­
cul verii în familie apar indivizi cu
aripi: masculi sprinteni şi femele
mai masive. După zborul de împe­
rechere, femelele aruncă aripile şi
încep a construii un nou cuib, iar
mai apoi încep şi depunerea ouălor
din care se dezvoltă numai furnici
lucrătoare. Apare un alt muşuroi
(cuib). Furnicile mari cafenii de pă­
dure, care construiesc muşuroiul pe
suprafaţa solului în formă conică,
sunt insecte foarte folositoare, de­
oarece nimicesc mulţi dăunători ai
pădurii.
9.5.2.2.3.1.3.4 Ordinul
Lepidoptere sau Fluturii
(L e p i d o p t e r a )
Lepidopterele prezintă o grupă
numeroasă de insecte fitofage. Ari­
pile cu mici excepţii sunt acoperite
cu solzi chitinoşi subţiri de diverse
forme şi culori, care în ansamblu
determină desenul fiecărei specii.
Au două perechi de aripi neunifor­
me. Au aparatul bucal de tip sugă­
tor. Larvele (omizile) sunt înzes­
trate cu aparat bucal de tip rozător.
Omizile au picioare atât pe torace,
cât şi pe abdomen. Pupa, de regulă,
este acoperită şi la unele specii se
află în gogoaşe.
Z oologia
Din lepidopterele folositoare face
parte flu t u r e l e - d e - m ă t a s e , domesti­
cit de către chinezi încă cu 2600 ani
î.e.n. Actualmente în stare liberă nu
se întâlneşte. Larvele se hrănesc cu
frunze de dud (agud), fluturii ma­
turi nu zboară, nu mănâncă nimic,
au aparatul bucal nedezvoltat. Pupa
este inclusă în gogoaşa formată din
fire de mătase. Cu toate realizările
atinse de domeniul chimiei în pro­
cesul de obţinere a mătăsii artificia­
le, totuşi mătasea naturală rămâne
a fi un material de mare valoare, iar
în unele cazuri chiar de neînlocuit.
Multe specii de fluturi sunt folo­
sitoare în calitate de polenizatori ai
plantelor de cultură, pe când multe
alte specii sunt dăunători ai plante­
lor agricole prin faptul că omizile se
hrănesc cu frunzele lor. Printre ei
sunt dăunători ai pădurilor, pomi­
lor fructiferi, plantelor de cultură,
legumelor şi alt.. Larvele unor le­
pidoptere se hrănesc cu seminţele
puse la păstrare în depozite. Se cu-
nosc şi pagubele aduse de larvele
moliilor care se hrănesc cu lână şi
afectează confecţiile naturale.
9.5.2.2.3.1.3.5 Ordinul Diptere
(D ip te r a )
Denumirea provine din greacă:
d i-două, şi p te r o n - aripă, adică sunt
insecte biaripate. Este un ordin bo­
gat în specii dintre cele mai răspân­
dite şi cu valoare practică în temei
negativă: m u ş te le , tă u n ii, ţâ n ţa r ii şi
alt. La aceste insecte s-a păstrat nu­
mai prima pereche de aripi. înăun­
trul acestor formaţiuni sunt situate
organele de echilibru foarte impor­
tante în timpul zborului. Capul este
foarte mobil. Aparatul bucal este
variat în funcţie de specie (de lins,
sugător, înţepător-sugător). Dezvol­
tarea are loc cu metamorfoză foarte
pronunţată. Larvele sunt lipsite de
membre.
însemnătatea practică a dipte-
relor este extrem de mare. Folos
aduc numai speciile, ale căror larve
parazitează în corpul insectelor vă­
tămătoare sau le folosesc pe acestea
în hrană: speciile larvele cărora se
hrănesc cu cadavre, substanţe orga­
nice ce se descompun şi fecalii, deci,
cele care sunt implicate în circuitul
substanţelor în natură, contribuie
la curăţirea mediului înconjurător.
Larvele unor ţânţari (c h ir o n o m id e )
trăiesc în apă şi servesc ca hrană
pentru peştii de apă dulce.
Multe specii de diptere aduc
daune mari. Larvele lor sunt vătă­
mători ai plantelor de cultură: gra-
minee, leguminoase, ai copacilor
fructiferi şi alt. O mare parte din
dipterele mature (ţânţarii, tăunii,
moschito şi alt.) şi cele nesugătoa­
re de sânge (muştele de casă şi alte
specii de muşte) sunt transmiţători
ai unor boli infecţioase periculoase
pentru om şi animalele domestice
( tr ip a n o z o m a , le is m a n io z a , m a l a ­
ria , a n tr a x , tifo s e x a n te m a tic , tu b e r ­
c u lo z a , d iv e r s e in fe c ţii in te s tin a le ,
tu la r e m ia , e n c e fa lita şi alt.). Sugă­
torii maturi trăiesc permanent pe
pielea animalelor domestice. Destul
de periculoşi sunt tăunii. Larvele
lor parazitează în corpul animalelor
domestice şi sălbatice.
Ţânţarii ( f a m . C u lic id a e ) pe cap
4 . A
au musteţe lungi şi aparatul bucal
de tip înţepător-sugător. Masculii
ţânţarilor se hrănesc cu nectar sau
sucurile plantelor, iar femelele - cu
sângele omului şi animalelor. Lar­
vele şi pupele trăiesc în apele dul­
ci stătătoare. Ţânţarii de malarie
Z oologia
UD
 (A n o p h e le s ) răspândesc malaria.
S p e c ia d e ţâ n ţa r i m o s c h ito (P h le -
sunt nişte insecte de talie
b o th o m e s )
mică, cu lungimea corpului ce ne
depăşeşte 3 mm. Corpul este păros.
Masculii sug sucuri de la plante, pe
când femelele se hrănesc cu sânge
de la om şi animalele homeoterme.
Sunt extrem de răspândiţi în ţările
tropicale. înţepătura lor este foar­
te dureroasă şi provoacă mâncări-
mea pielii. Răspândesc unele boli
infecţioase la oameni: le is m a n io z a
şi g r ip a d e va ră .
M u ş te le d in f a m . S im u llid a e . Sunt
mai răspândite în zona de nord, fapt
pe care îl poate confirma populaţia
suferindă de pe urma acestor in­
secte dinregiunile respective, nu-
mindu-le м о ш к и sau м о ш к а р а , ba
şi concetăţenii de ai noştri care au
avut ocazia să vizitezepădurile Tai­
galei. Ar aminti cu animită groa­
ză de acele îngrămădiri nespus de
mari de musculiţe agresive (lungi­
mea corpului nu depăşeşte 5 mm),
care atacă nemilos animalele şi oa­
menii pentru a le suge sângele. Au
m Z oologia
corpul scurt, musteţele sunt mai
mici comparativ cu ale ţânţarilor,
însă mai lungi ca la muşte. Se hră­
nesc cu sânge numai femelele. Ele
sunt transmiţătoare ale unor boli
infecţioase atât la om, cât şi la ani­
malele agricole.
M u ş te le d in f a m . M u s c id a e au
corpul îngrăşat, ochii în formă de
semicerc cu musteţe scurte. Musca
de casă obişnuită prezintă pericol
pentru om prin faptul că poate să
transmită cu ajutorul picioarelor şi
trompei ouăle viermilor paraziţi şi
agenţilor diferitor boli (în ansamblu
circa 62). în aceeaşi măsură sunt
periculoase şi muştele mari: verzi şi
albastre, care se hrănesc cu cadavre.
T ă u n ii d in f a m i l i a T a b a n id a e .
Prezintă insecte de talie mare sau
mijlocie, cu ochi mari vărgaţi, se
hrănesc cu sânge. Muşcăturile
acestor insecte (specia T. b o v in u s )
agită foarte mult bovinele. Sunt
transmiţătoare a rabiei.
A r e c h iile T ă u n ii f a m i l i e i O e s tr i-
dae sunt unii din principalii paraziţi
ai animalelor agricole. Se deosebesc
unirea capului cu corpul mai scurt
şi acoperit cu perişori. Indivizii ma­
turi au aparatul bucal nedezvoltat
deplin, pe parcursul vieţii scurte nu
se hrănesc. Majoritatea suntem de
părere că tăunii muşcă dureros, că
sunt muşte su g ă to a r e d e s â n g e , ceea
ce este incorect. Adevăratul pericol-
vine de la larve. Deosebim trei gru­
pe de tăuni: stomacali, cavitari şi de
piele.
T ă u n ii s to m a c a li (G a s te r o p h i-
lus), pop. şi M u ş te d e cai. Femele­
le depun ouăle în blana membre­
lor posterioare (dar şi în alte părţi
ale corpului) cabalinelor - la cai
şi măgari. Din ouă ies larve mici
care, târându-se, provoacă mâncă-
rime. Animalele ling aceste locuri
şi înghit larvele şi ouăle. Larvele,
nimerind în stomac, se fixează de
pereţii lui. Aflate în stomac timp
mai îndelungat (până la 9 luni), lar­
vele năpârlesc de câteva ori şi cresc
de la 1 mm până la 20 mm. La fi­
nele dezvoltării ele se desprind de
pereţii stomacului, trec de-a lun­
gul întregului intestin, nimeresc cu
băligarul în mediul înconjurător.
Formarea pupei are loc în băligar
sau în sol. Aproximativ peste o lună
(durata depinde de factorii mediu­
lui) din pupă apare tăunul matur,
care trăieşte mai puţin de o lună.
Perioada de zbor a lor este iunie-
octombrie. Larvele unei specii de
tăun (G. h a e m o r r h o id a lis ) în afară
de stomac, mai parazitează şi în du­
oden, iar înainte de ieşire din orga­
nism, se reţin pe un timp oarecare
în intestinul drept. Bolile parazitare
provocate de larvele tîunilorpoartă
denumirea de gastrofiloze.
T ă u n ii c a v ita r i. Unul din
reprezentanţi ( O e s tr u s o v is) parazi­
tează la oi, altul (R h in o e tr u s p u r p u -
re u s) la cai, al treilea (C e p h e n e m y ia
tr o m p e ) - la cerbii din zona nordică.
Femelele acestor tăuni sunt vivipare
şi aruncă larvele din zbor în nările
gazdelor. Larveleo. o v is imediat se
fixează de mucoasa cavităţii nazale,
iar mai apoi pătrund în cavităţile
supra-maxilare şi frontale, unde
parazitează circa 9 luni. In zonele
calde tăunii cavitari ai oilor şi ca­
ilor dau câte două generaţii pe an:
prima primăvara, cu larve care se
dezvoltă 2,5-3 luni şi părăsesc gaz­
dele; a doua toamnă, cu larve care
se dezvoltă 6-7 luni şi părăsesc gaz­
dele în primăvara anului viitor. Lar­
vele, atingând după câteva năpârliri
dimensiuni mari, cad prin cavitatea
nazală a gazdelor pe pământ, unde
se acoperă. Durata dezvoltării unei
insecte imago în pupă durează o
lună, însă uneori chiar şi 50 zile. La
ovine larvele acestor tăuni, în ca­
zuri de excepţie, pot să pătrundă şi
în encefal. La cai şi cerbi, larvele pa­
razitează în cavitatea nazală şi chiar
în faringe. Bolile provocate de aceşti
tăuni se numesc: la ovine - e s tr o z ă
Z oologia
(streche), la cai - rin e stro z ă , la cerbi
- C e p h c n e m y io s is .
T ă u n ii d e p ie le (g en . H y p o d e r -
m a ). Larvele acestor tăuni parazi­
tează la vitele mari cornute. Femele­
le depun ouăle în partea superioară
a picioarelor, precum şi pe părţile
posterioare ale corpului în locurile
cu piele fină. Din ouă apar larvele
care se înfig în piele, iar mai apoi
pătrund mai profund în corpul gaz­
delor. Ei migrează de-a lungul ner­
vilor şi vaselor coloanei vertebrale,
nimeresc în pereţii esofagului. Lar­
vele mature ies în straturile superi­
oare ale pielii, o străpung şi ies cu
partea posterioară a corpului în
afară şi respiră. în corpul gazdelor
larvele trăiesc 9-11 luni, apoi cad
pe pământ formând pupa. Bolile
provocate de aceşti tăuni se numesc
hipodermoze.
Cu tăunii se cere dusă o luptă
permanentă, cu metode ca şi în ca­
zul altor animale dăunătoare bazate
pe cunoaşterea ciclului de dezvol­
tare şi a ecologiei fiecărui din ele.
Astfel, la combaterea răspândirii
tăunilor de piele se practică: nimi­
cirea larvelor cu diverse substanţe
chimice; a larvelor aflate deja sub
piele - prin scoaterea larvelor de ul­
timă stadie prin orificiile din piele;
tratarea învelişului pielii mamife­
relor cu diferite emulsii otrăvitoare
vara, în perioada de zbor a tăunilor
şi a depunerii de către ei a ouălor;
Z oologia
este inadmisibilă aflarea animalelor
bolnave la păşunat în perioadele de
cădere a larvelor de tăuni.
Contra tăunilor stomacali se
utilizează câteva metode: nimicirea
larvelor în tractul digestiv al gaz­
delor prin administrarea diferitor
preparate medicamentoase: se face
prelucrarea termică a băligarului în
care se afla larvele înainte de forma­
rea pupelor.
Pentru nimicirea tăunilor cavi-
tari şi limitarea răspândirii lor se
folosesc: diverse substanţe chimi­
ce contra larvelor din prima stadie
(aflate încă în cavitatea nazală); pre­
lucrarea nărilor şi a cavităţii nazale
a gazdelor cu substanţe respingă­
toare în perioada de zbor a tăunilor;
montarea gardurilor pe care tăunii
preferă să se aşeze pentru odihnă cu
strângerea şi nimicirea lor mecani­
că. După cum vedem metodele de
luptă sunt diferite. însă împotriva
acestor insecte se folosesc şi mijloa­
ce tradiţionale comune: schimbarea
locului de păşunat pentru evitarea
păşunelor în care sunt răspândiţi tă­
unii, păşunatul animalelor noaptea,
întreţinerea lor de zi în încăperi.
 X. ÎNCRENGĂTURĂ ECHINODERME
(E ch in oderm ata )
10.1 Caracteristica generala cunosc circa 6000 de specii care
Denumirea de echinoderme
provine din greacă exivoc; echinos
- arici; Seppa derma - piele. Echi-
nodermele sunt animale spinoase
cu simetrie radială, dar forma lar­
vară înregistrează simetria bilatera­
lă. Majoritatea speciilor au organe­
le interne situate în 5 raze. Pentru
echinoderme este caracteristic
s is te m u l a m b u la c r a r (ambulacru -
organ în formă de tub subţire, ter­
minat de obicei cu o ventuză), care
este multifuncţional şi îndeplineşte
funcţii de locomoţie, respiraţie,
excreţie şi pipăit. Sunt animale ma­
rine şi oceanice, prioritar cu modul
de viaţă bentonic, cu mişcare lentă.
Unele specii duc o viaţă sedentara,
fixându-se de diverse substraturi de
la fundul marilor. Lungimea corpu­
lui unor echinoderme poate fi de la
câţiva cm până la 70 cm şi mai mult.
în pofida simetriei radiale a ani­
malelor mature, structura şi dezvol­
tarea lor evidenţiază multe trăsă­
turi morfofiziologice asemănătoare
cordatelor. Ambele grupe au cavita­
tea secundară a corpului. Atât echi-
nodermele, cât şi cordatele înregis­
trează două straturi şi elemente ale
scheletului de natură mezodermală.
Actualmente în fauna mondială se
se împart în 5 clase: 1) Stelele de
Mare (A s te r o id e a ); 2) Ofiuride sau
şerpi-de-mare (O p h iu r o id e a ); 3)
Crinii de Mare ( C r in o id e a ); 4) Ari­
cii de Mare (E c h in o id e a ); 5) Holo-
turiile (H o lo th u r o id e a ) (Fig. 10.1).
10.2 Particularităţile >
morfofiziologice
învelişul corpului. La exterior
echinodermele sunt acoperite cu
doua straturi: e x te r n (asemănător
unui strat de epiteliu) şi lă u n tr ic ,
format din fibre ale ţesutului con­
junctiv. în stratul interior se dezvol­
ta diferite elemente ale scheletului
calcificat al pielii. Stelele de mare
au aceste formaţiuni cu aspectul
unor placi de Ca2+, distribuite de-a
lungul razelor în rânduri şi formea­
ză deasupra pielii ţepi (spini). Ari­
cii de mare au corpul anturat de o
carapace calcaroasă cu ace lungi.
La holoturii (castravete-de-mare)
corpusculele calcaroase mici sunt
împrăştiate în piele.
Sistemul muscular. Nivelul de
dezvoltare al musculaturii în mare
măsură este în funcţie de mobilita­
te şi caracterul scheletului pielos. El
este format din muşchi separaţi şi
panglici (fâşii) musculare.
Z oologia
 Sistemul ambulacrar sau loco­ special, la majoritatea echinoder-
motor. Este alcătuit dintr-un vas melor acesta se deschide în partea
inelar, care înconjoară esofagul, dorsală a corpului. La contracţia
de aici îşi iau începutul 5 cana­ picioruşelor surplusul de apă iese
le radiale, care duc o mulţime de prin acest orificiu, la relaxare apa
excrescenţe musculare - p ic io ru şe le . revine pe aceeaşi cale în sistemul
Aceste formaţiuni străbat pie­ dat. Cu canalul circular sunt legate
lea şi ies în afară. Fiecare picioruş şi multiple bule, care ajută la re­
este unit cu un săculeţ - a m p u lă , glarea cantităţii de apă în acest sis­
în cavitatea căreia pătrunde apa tem - numit a m b u la c r a r . Cu forţele
din canalul radial. Ca rezultat al comune ale contracţiei şi relaxării
contracţiei peretelui ampulei, apa acestor picioruşe corpul echinoder-
din ele este împinsă în picioruş, mului se poate târî, mişcându-se
acesta se întinde şi se fixează de un lent pe fundul apei. Datorită acestor
obiect orişicare de pe fundul apei. ventuze ale picioruşelor echinoder-
Când picioruşele se contractă, ani­ mele se pot mişca chiar şi pe pereţii
malul execută o mişcare lentă, iar substraturilor aşezate vertical.
apa din picioruşe revine în ampu­ Sistemul digestiv este bine dez­
lă. Vasul inelar contactează cu me­ voltat. La stelele de mare (fig. 10.2)
diul înconjurător printr-un canal el este format din orificiul bucal,
situat pe suprafaţa de
jos a corpului. Aricii de
mare au gura este antu-
rată de un aparat speci­
al, format din plăci de
calcar şi serveşte pentru
prelucrarea mecanică a
hranei, pornesc anexele
perechi. Ele servesc ca
glande digestive. Intes­
Fig. () Schema dc structură a stelei de mare: tinul subţire trece în cel
l-gura; 2-stomacul; 3-oriftciul anal; 4-fîcatul; 5-placa
madriporică; 6-organ axial; 7-canal pietros; S-vas radiar posterior, care se des­
amulocral; 9-canal radial al vasului; 10-picioruşe chide în afară cu orifi­
ambulacrale; I l-vezicule amburacrale (ampule); 12-vas
ciul pe partea superioa­
sanguin circular; 13-vas sanguin radiar; 14-inel nervos
circular faringian; lS-cordonul radiar; 16-glanda sexuală. ră. Multe echinoderme

Z oologia
EB
 sunt răpitoare, folosind în hrană
polipi coralieri, moluşte, peşti şi alte
animale. Partea posterioară a in­
testinului, pentru apucarea hranei
(prăzii), poate să se răsucească în
afară. O mare parte din echinoder-
me se hrănesc cu organismele mici,
care nimeresc în intestin împreună
cu apa şi solul, prundişul.
Sistemul excretor. Echino-
dermele nu au organe speciale de
excreţie. Majoritatea produselor
obţinute în rezultatul digestiei sunt
înglobate de celulele ameboide care
migrează înăuntrul corpului şi apoi,
prin porţiunile mai subţiri al pielii,
sunt eliminate la exterior. Produse­
lor obţinute în rezultatul digestiei
se înlătură şi cu ajutorul sistemu­
lui ambulacrar, ele penetrând prin
pereţii lui şi fiind scoase la exterior
cu torentul de apă.
Sistemul respirator. Pentru
schimbul de gaze la majoritatea
echinodermelor servesc branhiile
aflate în straturile de suprafaţă ale
pielii (partea de sus a corpului). Se
presupune că în procesul respirato­
riu un anume rol revine şi sistemu­
lui ambulacrar. Există şi specii care
respiră difuz, prin toată suprafaţa
corpului.
Sistemul circulator este de tip
deschis şi format din două vase ine­
lare, de la care pornesc radial vase
BEI Z oologia
ce se ramifică şi alimentează orga­
nele interne. Ambele vase inelare
sunt unite printr-un organ axial cu
multe cavităţi în care se formează
celulele ameboide.
Sistemul nervos la echinoder-
me are o structura radială. Partea
principală a sistemului nervos o
constituie inelul nervos, care antu-
rează partea posterioară a tubului
digestiv şi 5 cordoane radiale. Deci,
aceste animale au un sistem nervos
destul de simplu.
Organele genitale. Echinoder-
mele sunt animale unisexuate, însă
se întâlnesc şi hermafrodite. Apara­
tul sexual, ca şi multe alte sisteme,
topografic este aşezat radial. Glan­
dele genitale îşi deschid orificiile
din piele, fiind situate în învelişul
pielos la suprafaţa corpului.
Dezvoltarea. Fecundarea are
loc în afara organismului. Larvele
pe parcursul vieţii (până la câteva
săptămâni) se hrănesc cu organis­
me mici. Precum s-a menţionat, ele
dispun de simetrie bilaterală. Fiind
parte componentă a planctonului,
la un moment dat ele se lasă la fund
şi după câteva transformări morfo­
logice complicate, apare organismul
matur a cărui simetrie devine radi­
ală.
Ecologia. După cum s-a
menţionat, toate echinodermele
sunt animale de ape cu salinitate
marină normală (36 %) şi duc un
mod de viaţă bentonic. Se întâlnesc
prioritar în mările subarctice, majo­
ritatea speciilor în mările Extremu­
lui Orient. în Marea Neagră, a cărei
salinitate este mai scăzută decât cea
oceanică, trăiesc numai câteva spe­
cii, în Marea Baltica doar o singură
specie.
deplasează cu ajutorul razelor şi a
însemnătatea practică. Unele
picioruşelor sistemului ambulacrar.
specii de echinoderme sunt folosite
Orificiul bucal este aşezat în mijlo­
în hrană (aricii de mare, castravete-
cul suprafeţei de jos, iar cel anal pe
de-mare) şi chiar este practicat pes­
suprafaţa de sus a corpului. După
cuitul lor industrial.
orificiu urmează esofagul scurt ce
Eminentul savant rus (având şi
duce în stomacul voluminos, care
origini moldovene) Ilia Mecinikov
poate fi întors pe dos, ieşind în afara
a demonstrat pentru prima dată le­
organismului. Găsind o pradă mare,
găturile filogenetice ce există între
steaua o acoperă cu corpul, răsfrân­
animalele nevertebrate şi cele verte­
ge stomacul şi o înghite. Intestinul
brate pe baza studiului echinoder-
scurt se termină cu orificiul anal.
melor.
Stelele de mare vieţuiesc pe fundul
10.3 Sistematica mărilor, uneori la adâncimi destul
echinodermelor de mari. Se hrănesc cu animale de
pe fundul mării, cadavre, rămăşiţe
10.3.1 Clasa Stele-de-Mare ce se descompun. în aspect practic
(Asteroidea) ele aduc pagube doar întreprinderi­
Corpul are forma unei stele lor care se ocupă cu creşterea midi­
turtite cu cinci raze, se întâlnesc şi ilor.
specii cu un număr de mai mul­ 10.3.2 Clasa Aricii-de-Mare
te raze (fig. 10.3). Pe partea de jos {Echinoidea)
a corpului, de-a lungul razelor se
Au forma corpului sferică sau
întind brazde longitudinale în care
puţin turtită (în formă de disc)
sunt dislocate multiplele picioruşe
(fig. 10.4). Corpul ariciului de mare
ambulacrare. Stelele de mare se
Z oologia

este protejat de o carapace densă
(tare), formată din plăci calcaroase
care poartă spicule (ace), la unele
specii foarte ascuţite, la altele mai
puţin. Pe partea de jos se află apa­
ratul bucal înzestrat cu 5 dinţi care
ies în afara cavităţii. Intestinul nu se
ramifică şi se termină cu orificiul
anal localizat deasupra corpului.
De la cavitatea bucală spre polul de
sus se întind 5 rânduri de plăci ale
carapacei cu orificii prin care apar
picioruşele sistemului ambulacrar,
folosite pentru deplasare pe fundul
mării şi chiar pe stânci.
Aricii de mare sunt animale
bentonice ca şi toate celelalte echi-
noderme, puţin mobile, trăiesc la
diferite adâncimi. Folosesc atât
hrană animală, cât şi vegetală. Icre­
le lor sunt folosite de oameni în
alimentaţie, ceea ce-i face obiect al
pescuitului naval.
10.3.3 Clasa Holoturii
(H o l o t h u r o i d e a )
H o lo tu r iilesau C a s tr a v e ţii d e
M are se deosebesc prin aspectul
exterior, având forma corpului ase­
mănătoare unui sac sau vermifor-
mă, cu o rozetă de tentacule în jurul
gurii (fig. 10.5). Pe lungimea corpu­
lui se întind 5 benzi de picioruşe
ambulacrare. în piele sunt localizate
corpusculele calcaroase mici. Tră­
iesc la fundul marilor, se întâlnesc
şi specii care înoată. Se hrănesc cu
animale mici, alge, resturi de hrană
aflate în descompunere. în multe
ţări castravetele de mare este obiect
de pescuit, fiind considerat a fi o
mâncare delicioasă.