Elaborarea metodică nr.

1
Elaborat: Scobioala Liliana, gr. S1906
Tema: Familiarizarea studenţilor cu componenţa catedrei.
Particularitățile chirurgiei oro-maxilo-faciale. Organizarea cabinetului
de chirurgie dento-alveolară și secţiei de chirurgie OMF.

Întrebări de control:
1. Chirurgia oro-maxilo-facială ca ştiinţă medicală. Obiectul şi
sarcinile. Definiţia specialităţii, interrelaţii cu celălalte specializări ale
stomatologiei. Teritoriul anatomic al chirurgiei OMF (limite, planuri,
structuri anatomice)

Chirurgia buco-maxilo-facială reuneşte ştiinţa şi arta de a preveni, diagnostica şi

vindeca bolile, a reconstitui formele şi restabili funcţiile din teritoriul buco-maxilo-
faciali folosind cel mai adesea o intervenţie operatorie. În cadrul acestei
specialităţi, se studiază sub toate aspectele anomaliile şi afecţiunile congenitale,
traumatice, infecţioase, tumorale şi de altă natură ale teritoriului buco-maxilo-
facial; se studiază metodele de prevenire şi combaterea durerii în vederea tuturor
manoperelor sau intervenţiilor stomatologice, corectarea plastică şi funcţională a
structurilor acestui teritoriu, înlocuirea pierderilor de substanţă.
Chirurgia buco-maxilo-facială cuprinde două părţi:
— chirurgia orală (dento-alveolară, buco-dentară) studiază indicaţiile şi
tehnica extracţiilor dentare, incidentele, accidentele şi complicaţiile acestora;
tratamentul chirurgical al tulburărilor de erupţie dentară; metodele chirurgicale
ajutătoare tratamentelor endodontice; tratamentul chirurgical al parodontopatiilor
marginale cronice; metodele chirurgicale proprotetice, ca şi alte tratamente
chirurgicale ale afecţiunilor dento-parodontale şi ale cavităţii bucale;
— chirurgia maxilo-facială cuprinde chirurgia tegumentului şi orificiilor feţei,
chirurgia părţilor moi cervico-faciale, a maxilarelor, articulaţiilor temporo-
mandibulare şi glandelor salivare, corectarea dismorfozelor faciale, refacerea
morfo-funcţională a teritoriului maxilo-facial.
Importanţa şi locul pe care-l ocupă chirurgia buco-maxilo-facială în rîndul
celorlalte specialităţi stomatologice rezultă din conţinutul său şi explică de ce
chirurgia buco-maxilo-facială constituie o specialitate de bază a stomatologiei,
 fiind totodată singura specialitate din domeniul stomatologiei recunoscută oficial
şi inclusă pe lista specialităţilor chirurgicale.
Importanţa chirurgiei buco-maxilo-faciale rezultă şi din frecvenţa ridicată po care
o deţin afecţiunile şi intervenţiile de care se preocupă. Această frecvenţi ridicată
se explică în primul rînd prin aceea că o mare parte din patologia chirurgicală a
teritoriului buco-maxilo-facial rezultă din dezvoltarea şi prezenţa dinţilor, din
evoluţia cariei dentare care ocupă primul loc în tabelul morbidităţii pe afecţiuni.

2. Istoricul chirurgiei OMF și al catedrei.

Începând cu anul 1961 a fost înființată de Catedra chirurgie oro-maxilo-facială

(OMF) condusă de cãtre Nicolai Fetisov, Savant Emerit, doctor habilitat în
medicină, profesor universitar. În această perioadă cu suportul conferenţiarilor V.
Titarev, A. Guţan, V. Ocuşco au fost puse bazele clinice ale catedrei, au fost
trasate direcţiile principale de dezvoltare a specialităţii, Din 1968 până în 1994
catedra a fost condusă de profesorul Arsenie Guţan. În această perioadă potenţialul
ştiinţifico-didactic al catedrei a crescut considerabil, a fost perfecţionat procesul de
studii, au fost modernizate bazele clinice, a fost organizat cursul de instruire
postuniversitară, ulterior acesta fiind transferat în componenţa facultăţii de
perfecţionare a medicilor. În perioada 1995 – 2012 catedra a fost condusă de către
Dumitru Şcerbatiuc, doctor habilitat în medicină, profesor universitar. Din 2010, la
iniţiativa colectivului, catedra poartă numele eminentului savant şi pedagog
Arsenie Guţan.
În anul 2013 în componenţa catedrei a fost transferat cursul de chirurgie OMF şi
implantologie orală a Facultăţii de Educaţie Continuă în Medicină şi Farmacie şi,
actualmente, ea se numeşte Catedra Chirurgie Oro-Maxilo-Facială şi
Implantologie Orală Arsenie Guţan. Şef de catedră a fost numit Valentin Topalo,
doctor habilitat în medicină, profesor universitar. Anul 2015 a însemnat uniunea
serviciilor de propedeutică în chirurgie dentoalveolară cu maxilo – facialã si
înfiintarea Catedrei de chirurgie oral-maxilo – facialã și implantologie orală
„Arsenie Guțan”, condusã începând cu acel an de cãtre dr. șt.med., conf.univ.
CheleNicolae.

3. Formele de asistenţă stomatologică chirurgicală (profilactică,

planică, de urgenţă) şi conţinutul lor. Principii generale ale tehnicilor
chirurgicale.

Asistența stomatologică chirurgicală de uregență se acordă în primul rînd

pacienților cu dureri acute,severe.Include asistența medicală în limita
competenței și a posibilităților tehnice medicale,spre exemplu :
 flegmon,abces,periostită purulentă ; manevre demică chirurgie,ca : rezecție
apicală,extracții dentare,prelucrarea primară a plăgilor.
Asistența planică include consultația medicului chirurg,manevrede mică
chirurgie,prescriere de tratament,recomandare la investigații paraclinice
pentru stabilirea diagnosticului,monitorizarea tratamentului bolnavilor
cronici.
Asistența profilactică prevede controlul profilactic anual
(consultație,recomandare pentru investigații),imunizare,educație
medicosanitară,depistarea precoce a cancerului,dispensarizarea
malformațiilor congenitale.

Principiile generale ale tehnicilor chirurgicale de extracții dentare. O dată stabilită

indicația de extracție,înfuncție de leziunea dentoparodontală,de factorii regionali și
generali,se vor analiza condițiile morfologice și patologice locale,pentru a alege o
tehnică operatorie cît mai puțin traumatizantă și a evita accidentele și complicațiile
ulterioare.
4. Principiile de bază ale organizării asistenţei stomatologice
chirurgicale în ambulator şi în staţionar:

În condiții de ambulator este amenajat cabinetul de chirurgie dentoalveolară,care

permite efectuarea extracțiilor dentare și a altor acțiuni chirurgicale mai puțin
complicate,pacienților care nu prezintă agravarea stării generale de sănătate.În
condiții de laborator este amenajat cabinetul și camera de sterilizare care asigură
instrumentarul necesar,steril.
În staționar sunt organizate secții de chirurgie maxilo-facială,aici se efectuează
acte chirurgicale complicate la nivelul regiunii oro-maxilo-faciale,pacienților care
necesită spitalizare si control postoperator minuțios.Aici sunt antrenate mai multe
echipe de medici,pentru a face față diferitor complicații clinice.

5. Cerinţele amenajării, de microclimă şi organizării cabinetului

(secţiei) chirurgical (pereţii, podeaua, tavanul, ventilarea, lavuar,
canalizare, geamuri etc.).

Cabinetul chirurgical – amplasat la ultimul etaj; trebuie sa corespunda normelor

igieno-sanitare si rigorilor de protectie a muncii, tehnicii de securitate, etc. In
cabinetul chirurgical trebuie sa fie obligatoriu asigurata alimentarea centralizata cu
apa rece si calda, canalizare, containere cu capac pentru colectarea deseurilor si
materialelor contaminate.
Trebuie sa fie obligatoriu asigurata alimentarea centralizata cu energie electrica si
o sursa autonoma de energie electrica.
 Podeaua – tapetata cu linoleun, pardosita cu gresie ; Tavanul si peretii – acoperiti
cu vopsea lavabila (pasta de silicat/ulei) ; Conditie obligatorie – dotarea cu nisa de
ventilatie
Iluminarea – dubla: naturala (fotoliu orientat spre geam, geamurile orientate spre
Nord, nu se permite orientarea spre strada sau alte surse de zgomot) + artificiala
Instalatia de apa – 2 chiuvete (apa rece si calda ) – pentru spalarea mainilor si
pentru instrumente; Inzestrarea cu lampa de cuart

6. Utilarea şi înzestrarea cabinetului chirurgical cu utilaj, mobilă şi

instrumentarul stomatologic.Cerinţele sanitaro-igienice faţă de utilaj şi
mobilă stomatologică.

Utilarea:
Unitul dentar
Scaunul pentru medic și asistenta medicală
Masa pentru plasarea instrumentelor de lucru
Masa cu instrumente sterile
Masa de birou a medicului
Dulap cu instrumente ambalate,sterile
Dulap pentru materiale
Dulap pentru medicamente
Trusa antișoc
2 lavoare
Lampa de cuarț
Aparat de aer condiționat
Urnă pentru deșeuri cu pericol biologic
Urnă pentru deșeuri nepericuloase

Cerinte sanitaro-igienice catre mobilier:

Sa fie din materiale usor lavabile, ce nu absorb lichidele (ca in cazul lemnului)
Rezistente la dezinfectante, decontaminari radioactive, la actiunea acizilor
Fara aspiritati care sa retina praful

7. Cerinţele de construcţie şi de amplasare ale cabinetului (secţiei) de

stomatologie chirurgicală în cadrul policlinicilor de larg profil,
stomatologice sau în cadrul spitalului. Regulile de igienă personală,
etică şi deontologie. Aspectul exterior al medicului chirurg în instituţie
medicală.
 Cabinetul chirurgical- amplasat la ultimul etaj, pentru ca persoanele sa aiba acces
restrins la aceasta sectie.
Salonul curativ trebuie sa corespunda cerintelor sanitare sa asigure regimuri
sanitaro-igienice si antiepidemice optime conditii pentru acordarea asistentei
medicale populatiei si conditii de munca pentru personalul medical.
In cabinet trebuie sa fie asigurata alimentarea cu apa rece si calda, canalizare,
containere cu capac pentru colectarea deseurilor si materialelor contaminate.
Trebuie sa fie asigurata alimentarea centralizata cu energie electrica si o sursa
autonoma de energie electrica.
Sectia Chirurgie OMF
Cabinet chirurgical
Saloanele
Postul asestentei medicale
Sala de pansamente(septica/aseptica)
Sala de proceduri
Cabinetul Medicilor, Asistente Medicale, Infirmierelor
Sufrgeria (pentru bolnavi)
Hol-0,3m2/persoana, min.-18m2
Registratura- Min 10m2 -5m2/functionar
Suprafata cabinetului-min14m2 (+10m2 pentru fiecare fotoliu adaugator)

Etica (cuvânt de origine greacă ethos – obicei, caracter, deprindere, conduită) - una
din străvechile disciplini, obiectul de studiu al căreia este morala, deci ea este
ştiinţa despre morală, legile dezvoltării ei, aprecierea şi particularităţile ei
specifice.
Deontologia medicală (cuv. grec. Deon., deont (Os) datorie + logos – ştiinţă) –
totalitate de norme etice necesare medicilor pentru îndeplinirea cuvenită a
funcţiilor sale profesionale. Deci DM este ştiinţa care studiază modalitatea
îndeplinirii de către medici a datoriilor sale profesionale atît faţă de bolnavi cît şi
de oamenii sănătoşi
Etica şi Deontologia medicală (EDM) prevede ca medicii să îndeplinească la nivel
cuvenit toate normele etico-deontologice în condiţiile activităţii lor profesionale.
Deci obiectul EDM este datoria profesională a medicilor de toate rangurile faţă de
bolnavi, față de cei sănătoşi, față de tot poporul, față de societate.
Medicul chirurg trebuie să aibă un aspect adecvat insitutiei in care se afla, deci
trebuie sa fie echipat corespunzator (costum chirurgical, boneta, masca,
incaltaminte de schimb), si sa respecte regulile asepsiei și antisepsiei.Pe linga
aspectul exterior, medicul trebuie sa-i insufle pacientului incredere si sa-i
alunge stare de frica si anxietate.
8. Documentaţia medicală stomatologică în cabinet (secţie) de chirurgie
OMF.(fișa stomatologică de ambulatoriu (F143), fișa de observație de
staționar)
Documentatia:
În cadrul fiecărei clinici, secţie, cabinet stomatologic indiferent de forma de
proprietate, obligatoriu se cere prezenţa:
1. Statut sau Regulament întocmit conform actelor normative în vigoare;
2. Organiograma, care indică clar structura ierarhică şi subdiviziunile,
persoanele responasabile de activitatea subdiviziunilor şi informaţia de
contact;
3. Plan de dezvoltare strategică pe cel puţin 5 ani;
4. Plan de management al riscurilor, care să fie bazat pe analiza sistematică
a riscurilor pentru pacient, personal, proprietatea sa şi mediul înconjurător;
5. Plan de control al calităţii serviciilor prestate. Personalul trebuie să
cunoască prevederile acestor planuri. Rezultatele studierii a 243 de
Rapoarte ne demonstrează faptul că de regulă în majoritatea instituţiilor
stomatologice aceste planuri poartă un caracter formal. Rezultatele
implementării planului de referinţă sunt evaluate şi documentate parţial sau
deloc. În privinţa asigurării şi supravegherii controlului infecţiilor
nosocomiale — în primul rînd necesită să le cunoaştem şi să fie în instituţie
acte normative prin care sunt reglamentate măsurile de prevenire şi control
în infecţiile nosocomiale şi anume:

• La 29.06.2007 Colegiul MS a aprobat Conceptul “Cu privire la

supravegherea şi controlul infecţiilor nosocomiale în cadrul instituţiilor
medico-sanitare din Republica Moldova;
• Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 51 din 16.02.2009 “Cu privire la
supravegherea şi controlul infecţiilor nosocomiale (Ghidul de supraveghere
şi control în infecţiile nosocomiale);
• Instrucţiunea metodică a Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova nr.
06-4/777 din 24.05.1991 “Despre organizarea regimului sanitaro–
antiepidemic şi dezinfectarea instrumentarului medical în policlinici şi
cabinete stomatologice”;
• Reguli sanitare nr. 2956a-83 “Cerinţe privind funcţionarea, dotarea şi
amenajarea instituţiilor medicale de profil stomatologic”;
• Ordinul Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova nr. 264 din
31.09.1998 “Despre intensificarea activităţilor de combatere a hepatitelor
virale B, C şi D în Republica Moldova”;
• Ordinul Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova nr.314 din
31.07.2007 “Cu privire la Regulile de examinare şi supraveghere medicală
pentru depistarea contaminării cu virusul imunodeficienţei umane (maladia
SIDA)”;
• Instrucţiunea nr. 15 “Cu privire la măsurile de prevenire a infectării cu
virusul imunodificienţei umane (HIV) în caz de expunere profesională
accidentală a lucrătorilor medicali”;
• Hotărîrea Ministerului Sănătății nr. 18 din 04.09.2006 “Despre aprobarea
şi implementarea Instrucţiunii cu privire la prevenirea infecţiei HIV/SIDA
intraspitalicească în practica medicală”;
• Standardul de ramură 42.21.2-85 “Metode, mijloace, regime de
dezinfecţie şi sterilizare a articolelor medicale”;
• Regulamentul privind gestionarea deşeurilor medicale nr. 06.8.3.45 din
10.12.2001.
În baza acestor acte normative şi în conformitate cu punctul 6. 5 din
Particularităţile de organizare a controlului infecţiilor în serviciul
stomatologic “Ghid de supraveghere şi control în infecţiile nosocomiale” în
fiecare instituţie medicală trebuie să existe un Program de măsuri de
combatere şi profilaxie a infecţiilor nosocomiale aprobate prin ordinul
intern al instituţiei, care prevede persoanele responsabile pentru realizarea
lui. Prin urmare, cele relatate permit de a conclude că majoritatea
instituţiilor medicale stomatologice din Republica Moldova corespund
standardelor CNEAS aprobate.
Bibliografia:
Cursul de Prevenție în chirurgia OMF și anesteziologie
ASRM, ,Medicina sromatologică”,nr.2,2012 pag.13
http://lex.justice.md/index.php?
action=view&view=doc&lang=1&id=335428
https://ru.scribd.com/document/395301257/1-Chirurgie-Final
https://chirurgieomfio.usmf.md/wp-
content/blogs.dir/109/files/sites/109/2017/09/C.-Burlibasa-Chirurgie-
OMF.pdf?
fbclid=IwAR2cRfo_2lhoQmmNqMEuAbStppGtT4gwb6U0Si5IZ-aStKxK-
t7zaQFhwHQ