Änul 1 tio. 1 2 - 1 3 .
ŐRÁDEÁ 25 August -
^ _ f l o r i de crâng
revista literară
Făţărnicia
de G E O R G E BOTA
Hipocrizia este un dar binecuvântat
lăsat omului c a să aibă o armă mai mult
în lupta pentru existentă. Sunt şi alte ani
male dotate cu hipocrizie, c a de pildă
cameleonul care îşi schimbă culoarea după
împrejurări. Dar mai cameleon ca omul
nu găseşti alt animal în s c a r a zoologică.
Omul ştie să facă pe prietenul bun,
pe soţul ideal, pe funcţionarul cinstit, pe
fata corectă, pe savantul, pe credinciosul,
pe sfântul şi pe dracul, cum îi pretind
împrejurările. Omul ştie să „ f a c ă faţă" la
toate fiindcă are o infinitate de măşti.
Omul natural, omul adevărat, omul de ca­
racter e stăpânul împrejurărilor; omul ca­
meleon este sclavul împrejurărilor, „ o m u l
împrejurărilor".
Virtutea e o forţă sufletească, o floare
rară şi de mare preţ. Numai c ă nu o gă­
seşti pe toate drumurile şi de a c e e a omul
împrejurărilor o falsifică, cu mult succes,
mai ales c ă societatea primeşte cu multă
bunăvoinţă orice contrafacere. Societatea
omenească este mediul cel mai potrivit
pentru cultul hipocriziei; hipocrizia a de­
venit chiar o condiţie de vieaţă a societăţii.
Căutaţi de rupeţi măştile de pe feţele
oamenilor şi veţi vedea scandalul ce se
deslănţue, iar societatea va fi ameninţată
cu prăbuşirea. Dela împărat până la por­
car, oamenii sunt legaţi între ei printr'o
groasă şi complicată ţesătură de minciună
şi hipocrizie. Acei care au încercat să pună
adevărul la baza societăţii au fost spân-
zuraţi, decapitaţi sau socotiţi c a nebuni.
Alţii, oameni de talent şi-au bătut j o c de
hipocrizie, fără să treacă la fapte. Aceştia
sunt marii creatori de opere: Schakespeare,
Moliére, Delavrancea, Cafagiale, Eminescu
etc. Hipocriţii îi citesc, îi savurează cu
mullă plăcere, deşi în operile acelora îşi
10 Septemvrie 1$SS
=
— artistică — sociafă
In lupta sor|ii
S o a r e l e c u fir d e a u r ziua o fesea mal d e a s ă
Iar sdrobită de durere toată'n sdrenje, fără c a s ă ,
Luna'n pajiştea'nflorită, obosiiă şi p l ă p â n d ă
Aduna 'n buchet ou grijă .flori" c u mâna-i tremurândă.
A|ipise'n glas d e vuef, printre stânci pleşuve vântul
Şi o cueuvea'n cetate întrerupse jalnic cântul
C â n d în ritmul de lopată, fredonând o b a r c a r o l ă ,
S'avânta în larg de m a r e un p e s c a r într'o g o n d o l ă .
C u lopejile cârpite în scântei s p ă r g e a cristalul
V a l u l u i . c e v r e a de v e a c u r i s ă dărâme'n lături malul;
Că-1 purta cu'n gând s p e r a n ţ a unor zile fericite
C e 'nchegase'n mintea-i c l a r ă , mii de vise felurite:
Toi cântând, în vis, sărmanul, dus d e steaua'nchipuită,
C ă t r e plasa ce'ntinsese s e a r a ' n a p a liniştită,
E l găsise într'o c e g ă , din argint, o g r e a lădiţa
C u o perlă v a l o r o a s ă , cine ştie-a cui domniţă!..
S e vedea bogat c a alţii, c ă renaşte-a lui fiînfS,
C ă palat cu servi în uşă şi el a r e locuinţă,
Iar sotia-i mai frumoasă, c a o doamnă înnăscută,
P e s t e trei judete'n tară, era'n lume c u n o s c u t ă . . .
D a r d e o d a t ă - o pocnitură îl trezi dela v i s a r e
C â n d căzu departe'n lături din lopeji frânturi în mare;
Norii ceru'ntunecase punând soarelui oblonul;
Vântul î n c e p u s e jocul răsvrătijilor dând tonul;
Val c u val, pornind la luptă, în sudori d e r e a m â n i e
S e avântau în ritm de ploaie în cumplita vijelie,
Iar pescarul, prins de spaimă, uitând visul, s ă r ă c i a ,
A intrat în lupta sorfii talisman având sofia.
C ă t r e s e a r ă , p e când luna în finută d e s e r a t ă
Dănfuia pe luciul apei de iubire 'mpresurată,
Un mic val, rănit de m o a r t e , şi-a dat ultima suflare
P e un pal făcut din ţăndări . . . pe nisipul s c o s din mare.
OELU GEORGESCU
văd propria lor mască, propria lor Josni­
cie. Ei îşi dau bine seama de marea va­
loare a virtuţii şi tocmai de a c e e a o imită,
o contrafac. „Hipocrizia este un omagiu
pe care viciul îl aduce virtuţii" a spus un
cugetător francez. Omul împrejurărilor ne­
putând să fie aşa de tare spre a fi vir­
tuos, se mulţumeşte să aducă omagiu vir­
tuţii, imitând-o!
„Măşti râzânde puse bine pe un ca­
racter inimic" a spus Eminescu. Viziune
de geniu, care a sfredelit sufletul omenesc
şi a lăsat să se vadă toată josnicia c e se
ascunde în dosul măştilor omeneşti.
m
 Să ne oprim numai la o mască, c e a
mai frecventă din vremurile noastre: m a s c a
f r ă ţ i e i . Tofi s u n t e m f r a ţ i ; c e m a i f a c i
frate Ghiţă? cu frăţească dragostei
F r a ţ i î n t r ' u n H r i s t o s I alâiea şi aiâtea
expresii de frăţie şi tot atâtea măşti.
Eri am ciocnit un pahar de vin cu
f r a t e l e cutare şi doar c ă nu ne-am pu­
pat de dragul frăţie'. Ei bine, a doua zi
fratele şi-a uitat datoria de frate şi m'a
făcut cum i-a venit la gură pe la spate.
Aceasta nu l a împiedicat ca înlâlnindu mă
iară să nu mă salute cu surâzânda m a s c ă
de frate şi cu un: c e mai faci f r a t e Ghiţă ?
Şi astfel sub masca frăţiei ne mâncăm
între noi c a orice animale împuse instinc­
tului de conservare. Suntem prea slabi c a
s ă putem fi fraţi adevăraţi. Interesele
noastre meschine, împrejurările de vieaţă,
sectarismul regional, confesional şi politic
lucrează în toată voia lor sub comoda
m a s c ă a frăţiei. Frate în stânga, frate în
dreapta, frate peste tot şi veşnicul surâs
de frate, iar în dósul măştei mocneşte c e a
m a t înverşunată duşmănie frăţească.
Frăţia adevărată este o virtute, fiind­
c ă a fi frate înseamnă a ierta, a iubi, a
face bine- a da dela tine la nevoe, a-ţi
rupe dintr'al tău. A fi frate înseamnă a
sacrifica ceva dintr'al tău; dar aceasta
î n s e a m n ă să-ţi învingi animalul din tine,
să 'e înalţi Ia omul adevărat, omul ideal,
a ş a cum l a visat Hristos. Numai atunci
te vei putea lipsi de m a s c a frăţiei, fiind­
c ă vei fi în stare să fii frate adevărat.
Dar cum ne-am obişnuit cu laşitatea,
cu josnicia, cu mediocritatea, cu răutatea
şi cu minciuna, îşi poate oricine da seama
c e greu ne este să ne ridicăm până Ia
omul nemascat. Hipocrizia şi minciuna au
devenit a doua natură; sunt n'şte rele ne­
cesare. Ne Revoltăm împotriva lor, strigăm
Ia răspântii c ă e prea multă minciună şi
făţărnicie şi continuăm să trăim în ele c a
în elementul nostru cel mai prielnic. „Aşa
e lumea"! şi c a ea suntem toţi, căci altfel
lumea ne închide la casa de nebuni sau
ne ostracizează. „Este o mare nebunie
a voi s ă fii numai iu înţelept" spune La
Rochefoucault. Noi am putea a d ă o g a : Esie
o m a r e îndrăzneală- de nebun să nu umbli
mascat într'o lume de mascaţi.
de D. NICOLESCU OLT
S o s i s e m a b i a de d o u ă Juni în s a t u l
unde e r a m n u m i t î n v ă ţ ă t o r — î m i p o v e s ­
teşte prietenul m e u G h e o r g h e S t o i c a — Şi
drept să-ţi spun, n u - m i părea rău c ă pără­
s i s e m l o c u r i l e dragi ale copilăriei n o a s t r e ,
unde d o r i s e m s ă fiu n u m i t învăţător. M ă
s u p u s e s e m ordinului celor de s u s cari b i -
nevoiseră să mă arunce tocmai într'un
sat djn m a r g i n e a m u n ţ i l o r apuseni, în ţ i ­
nutul B i h o r u l u i .
Ş c o a l a clădită de c u r â n d pe c h e l t u i a l a
locuitorilor, se r i d i c ă m â n d r ă pe un tăpşan
din m i j l o c u l s a t u l u i , alături de p r i m ă r i e .
A v u s e s e m n o r o c s ă fiu întâiul î n v ă ţ ă ­
tor pe acele m e l e a g u r i , unde foştii stă-
pânitori abia î n g ă d u i s e r ă o d i n i o a r ă c l ă d i ­
rea u n e i b i s e r i c u ţ e c a r e se z ă r e a în dosul
unui m u n t e răzleţ, s e m ă n â n d m a i d e g r a b ă
a s c h i t , decât a b i s e r i c ă . C a s ă a j u n g i la
e a , t r e b u i a să urci pe partea dinspre m i a z ă ­
n o a p t e a m u n t e l u i , pe o cărare c e t r e c e a
pe d e a s u p r a unei prăpăstii a d â n c i , în fun­
dul c ă r e i a c u r g e a v i j e l i o s un ş u v o i u de
apă c a r e aproape nici n u se z ă r i a din pri­
cina adâncimei. Trebuia să mergi cu ma­
re b ă g a r e de s e a m ă pe c ă r a r e , din p r i c i n a
î n g u s t i m e i ; iar în t i m p u l nopţii, aproape
n i m e n i n ' a v e a c u r a j u l s ă t r e a c ă pe a c o l o .
C â n d ra'ara dus în c e a dintâi D u m i ­
n i c ă la b i s e r i c ă , î n t o v ă r ă ş i t de părintele
G r i g o r i e , preotul s a t u l u i , ş i - a m a j u n s dea­
s u p r a prăpastiei, m i - a v e n i t o a m e ţ e a l ă de
c r e d e a m c ă m ' a m şi prăvălit în e a . P ă r i n ­
tele G r i g o r i e m ă î n c u n o ş t i i n ţ a s e despre a-
cest l u c r u , dar eu, c a r e m ă c r e d e a m s t ă ­
pân pe m i n e , n ' a m a s c u l t a t de sfatul s ă u
şi puţin a lipsit s ă n u fac c u n o ş t i n ţ ă
c u colţii de s t â n c ă ce sfâşiau în a d â n c i m e
d u n g a s c l i p i t o a r e a ş u v o i u l u i de apă.
M ' a m i r a t foarte m u l t s i g u r a n ţ a a c e s ­
tui m o ş n e a g de peste ş a p t e z e c i de ani, c a ­
re m e r g e a u n e o r i la c â t e v a degete de m a r ­
g i n e a prăpastiei; pe când eu, c u toată s t ă ­
pânirea fricei, de c a r e m ă c r e d e a m în s t a ­
re, n u m a i î n d r ă z n e a m , în u r m a celor î n ­
tâmplate, să p ă r ă s e s c peretele munte­
lui, pipătndu-1 î n t r ' u n a . Mi s'a părut un
veac până &'ajungem la biserică, unde a
trebuit să rfiă odihnesc mai bine de un
ceas, până să-mi treacă durerea căpătată
pe drum.
Cu timpul, m'am obişnuit să privesc
în prăpastie,, dar de apropiat, de marginea
ei, cum făcea părintele Grigorie, n'am în­
drăznit să încerc niciodatăi,
De câte ori mă duceam cu elevii la
biserică şi se întâmpla să meargă odată
cu noi şi părintele, când ajungeam în drep­
tul prăpastiei, se oprea în loc câteva clipe
după ce mai întâi arunca o privire în ju­
rul său, apoi ridica ochii către cer şi se
închina cu evlavie, ca în semn de rugă­
ciune*
Mirat de acest lucru, l-ara întrebat
odată.
— Părinte Grigorie, mă iartă dacă te
întreb . . . De ce te închini întotdeauna
când trecem prin dreptul prăpastiei?
Părintele m'a privit o clipă nedume­
rit, apoi mi-a răspuns cu sfială, nepu'ân-
du-şi opri un oftat eşit din adâncul piep­
tului.
— Mă închin de sufletul nenorociţilor
cari şi-au găsit mormântul acolo . . . Sânt
mulţi şi tot oameni tineri . . .
N'am voit s ă i mai descos, deoarece
mi s'a părut că întrebarea mea îl durea
prea mult pe bătrânul slujitor al altarului
care lăsa să se întrevadă în vorbele rosti­
te o durere adâncă. Dar nici el n'a voit
să continue şi a intrat în biserică unde
l-am urmat tăcut şi gânditor.
* de două lumânări, aşezate una de-a dreap­
Venise primăvara; o primăvară cum
numai prin părţile acelea am apucat să
văd în vieaţa mea. Se luaseră parcă la în­
trecere munţii cu văile să-i îmbrace haina
de sărbătoare întregei firi, semănând
pajiştile cu flori, care de care mai fru­
moase şi mai deosebite de celelalte.
într'una din zile, când stam ca vrăjit
pe un scaun din grădina şcolii, privind
împrejurimile, mă trezesc în faţă cu arga­
tul părintelui şi fără să-mi dea răgaz să-1
întreb ce vânt îl aduce aşa de repede pe la
mine, îmi spune doar atât:
— Domnişorule, mă rog să mergi re­
pede acasă că moare părintele . . . A sosit
aproape pierdut de sine, dela biserică un­
Gaßarei
Taverna; scundă şi murdară,
De greul desfrtnării, geme;
far larma ei trezeşte-afară
Oraşul adormit de vreme.
tn aerul de foc din sală;
Alcolul lunecă şi'mbată,
Dorinţa trece desbrăcată
Şi asotrlită'n pielea goală:
Femei, cu măşti de fard fie tală,
Rizlnd tn hohote 'ntrerupte,
Se strtmbă'n gesturi de paiaţă
Să-şi vîndă stnurile supte.
Pe ctnd, cu capetele grele,
Uittnd amaru-atttor clipe,
Livizi şi tlmpt privind la ele,
Befivii scuipă fum din pipe . . .
DEM. BASSARABEANU
de a fost pentru un botez. Sfinţia S a cere
să te vadă îndată. Spune că nu mai apu­
că miezul nopţii . . . E u mă duc să în­
ştiinţez pe părintele Moga din Câmpeni.
Vestea aceasta m'a lăsat uluit. De di­
mineaţă părintele era mai voios ca nicio­
dată; şi acum ? Şi-apoi ce-avea cu mine ?...
Fără să mai stau mult timp pe gân­
duri, am alergat într'un suflet până la el,
unde am găsit pe preoteasă îngenunchiată
lângă patul părintelui . . . Acesta dormia
liniştit cu mâinile cruce pe piept, străjuit
ta şi alta de-a stânga patului, în sfeşnice
de aramă poleite.
Câteva femei din sat se sfătuiau între
ele, pe şoptite, în bucătărie, iar Iulia, sin­
gura odraslă a părintelui îşi ştergea într'u­
na ochii umeziţi de lacrimi. Venise pen­
tru câteva zile dela Oradea, unde urma
liceul, şi acum era în primejdie să rămâ­
nă — poate — pentru totdeauna, aci.
N'apucasem să întreb pe preoteasă
despre cele întâmplate, că părintele Grigo­
rie se şi deşteptase, făcându-mi semn să
m'apropiu de el. M'am supus şi i-am în­
tins mâna, silindu-mă să par cât mai li­
niştit.
 — I a l o c , fiul m e u . . . — m ă r u g ă
părintele. — A m ţ i n u t c a , î n a i n t e de a
m u r i , să-ţi fac o m ă r t u r i s i r e pe c a r e ţ i - a m
tăinuit-o c â n d m ' a i întrebat de c e m ă în­
chin în dreptul prăpastiei de l â n g ă c ă r a r e a
be d u c e la biserică. T e - a m m i n ţ i t şi nu
Vreau să m a i d u c c u m i n e şi p ă c a t u l a c e ­
sta, a c o l o u n d e s u n t c h e m a t .
— V a i de m i n e , părinte, c e v o r b e
s ü n t astea? — l-am întrerupt e u , speriat.
C u m se poate s ă crezi u n a c a a s t a ? S l a ­
vă D o m n u l u i , c ă n u m o r o a m e n i i după
voia lor şi nici nu cred c ă Sfinţia T a s ă -
ţi doreşti m o a r t e a !
— A s c u l t ă c e ţi spun eu, — m ă d c -
j e n i b l â n d părintele. — Nu-mi răpi t i m ­
pul c u t â n g u i r i . I a a m i n t e la c e l e ce-ţi
v o i u s p u n e şi lasă la o parte s l ă b i c i u n i l e
o m e n e ş t i . E ş t i b ă r b a t şi cred c ă ai d e s t u l ă
stăpânire de tine.
în u r m a dojanei n ' a m m a i stăruit la
împotriviri,. şi i - a m a s c u l t a t in t ă c e r e s p o ­
vedania..,
—* C â n d a m fost n u m i t preot întâia
o a r ă aici, n ' a v e a m nici biserică unde să
fac s l u j b ă . C u m a r e g r e u t a t e a m căpătat
locul u n d e se află astăzi şi n u m a i după
multă cheltuială am putut s'o ridic din
t e m e l i e . P e l â n g ă l o c , a m c ă p ă t a t şi raun-
Sonet
Mi-e capul sistematic stup în care
Stau creeri-mi ca fagurii de ceeră;
Iar gândul meu i-albină care sboară,
Pe-al veciniciei câmp, din floare'n floare.
' Sub cerul unde i vecinie primăvara,
Strângând polenul razelor de soare,
Nectarul fiecărei clipe trecătoare;
Se reânfoarce . . . pleacă . . . vine iară . . .
Şi tot aşa mereu . . . până 'nserează,
Până răsar şi stelele şi luna
Iar după aceia, când mă culc s'aşeeză
Ce a strâns, urrplându-şi una câte una
Celulele şi'n vreme c e lucrează,
Aş vrea s'adorm . . . şi să visez intr'una.
V. BUCUR
tele care se află între sat şi biserică, sprd^
folosinţa ei.
După câţiva ani, mă pomenesc cu un
antreprenor ungur care-mi pune în vedere
că e pe cale să cumpere pădurea de pe
muntele bisericii şi să fac bine să-i dau
planul pământului.
M'am împotrivit cu toată tăria, acestei
fără-de-legi, dar în zadar. Ungurul era
sprijini de cei tari dela stăpânire şi éu nu
mă puteam lupta cu a-tot-puterniciá lui.
Numai vre-o minune m'ar fi scăpat de im­
pas şi nici n'a întârziat ^ă vină, dar
am rămas eu, pentru tot restul zilelor cu
povara unui păcat de neiertat.
Minunea n'a întârziat să vină,
cum spun* — urmă părintele Grigorie -—
şi ungurul a primit o pedeapsă grozavă.
Veniam dela biserică) după ieşirea dela
slujba de Duminicăi Rămăsesem mai în
urmă şi mă gândeam cum să înlătur ne­
legiuirea pe care voia s'o facă veneticul,
Eram singur pe cărare şi mă răzvrăteam
până acolo, încât îmi făceam planul, că
dacă l-aş întâlni cumva singur în cale,
l-aş arunca fără multă vorbă în prăpastie
— eu slujitor al altarului.
Mai aveam puţin şi ajungeam în
dreptul prăpastiei. De odată mă opresc lo­
cului, uimit, apoi ura îmi pătrunde în toa­
te cutele gândului; veneticul mergea îna­
intea mea, privind în jos la apa din fun­
dul prăpastiei, care în ziua aGeea părea că
se sbuciuma şi mai amarnic printre colţii
stâncilor. După câteva clipe, m'am frecat
la ochi să văd dacă nu cumva visez . . .
Duşmanul pierise.
Crezând că e vre-o părere, m'am a-
propiat de locul unde-1 văzusem, şi când
am privit în prăpastie, m'am oprit locului
înspăimântat de cele ce vedeam . . . Neno­
rocitul agăţat de o rădăcină ieşită prin pe­
retele prăpastiei, se sbătea desnădăjduit în­
tre vieaţă şi moarte. îi lipseau numai câte­
va palme de loc până la trunchiul stejaru­
lui de a cărui rădăcină sta agăţat.
Cum a dat cu ochii de mine, mi-a
făcut semn să-i întind mâna.
L a început, am voit să-i dau ajuto­
rul cerut, dar ura, care face pe om une­
ori ne-om, par'că-mi înţepenise braţele. Am
simţit o clipă cum mă stăpânia bucuria
 'Dorinţă Determinism, sau
Jlscultă, 3Tlarga\ '31 seara
Vrei tu să mergi în parcutpustiu,
asta'ndofiatä
răpus de toacă,
indeterminism?
de Pr. Dr. T. POTCAŞ
S'auzi cum oue apa, cum pfînge firea toata,
Gum pomii fes povestea, su6 straiu de Iată problema prodigioasă, la c a r e s e
Ipromoroacă ? anexează numeroase consecvente teoretice şi prac­
tice. Desbrăcată de pelerina sa ştiinţifică, între­
űle oom plimba pe aleea cu arcadele boltite, barea sună cam a ş a : Avem oare voinjă liberă,
Gu freamăte şi lungi suspine de Gassandre; sau pururea voim conform cutărei for|e, necesi­
tăţi, oportunităji? Această problemă filozofii au
3m6räfisafi privi-oom boschetele ncropite
scormonit-o, iar la discuţiile lor, c a auditor
Şi-amurgul dispârînd în dans de Salamandre. atent, s e îmbulzeşte şi publicul. Cum nu ? . . .
Doar de problema asta atârnă nu numai direcţia
Sltunci, cînd ritmul nopfii 6ate în surdină dreptului penal, c e poate să ţie cont de intere­
Şi stelele cu luna privesc roua, povară, sul juriştilor, magistraţilor, şi legistlatorilor, dar
de asta depinde etica noastră şi tot c e s e înte­
'Orei tu să mergi, s'asculfi, din inima'n ruină
meiază pe ea: impufabilitatatea faptelor omului
Poveşti fără cuointe, ce'n suf/et se coboară? singuratic, căsătoria, politica socială, toată filo­
IONEL MARINESCU zofia vieţii noastre. Tot de asta mai atârnă
şi soarta religiei, căci de nu este voinţă liberă,
atunci nu este răsplată şi pedeapsă în cealaltă
lume, iar atunci se răstoarnă şi ortodoxismul, care
de a scăpa de el şi din puţin a lipsit să cu existenţa voinţei libere s'a identificat în mai
mare proporţie decât celelalte religii creştine. Aşa
nu-i strig:
dar valori considerabile se riscă atunci, când filo­
— Vrei ajutor, ai? Satură-te de pă­ zofii discută asupra libertăţii voinţei. Precum
duri, blestematule ! . . . asemenea mari interese, mari pasiuni înduplecă
în acest timp, rădăcina se desprindea pe oameni la aceea, c a să adereze la unul sau
tot mai mult şi ameninţa să se rupă. Nu alt grup al partidelor discutante, c a un c o r îndem-
nător sau însufleţitor. Corul mai alarmat la
mai era timp de pierdut, şi-am alungat
tot cazul este la aceia, care neagă liber»
gândul rău, plecându-mă spre el şi întin- voinţei, deoarece înafară de elementele s r
zându-i mâna, chiar în primejdia de a mă aici mai sunt încă şi aceia, cari bentelf
prăvăli cu él în adâncime. Era prea târziu tradiţionale vor să le scuture de pe í
însă . . . Rădăcina s'a desprins şi un vaet ceva pretext acceptabil şi violările lor .
înfricoşător 1-a urmat, pierzându-se în zum­ să le scuze cu acel motiv afirmativ şliin>
n'am voinţă liberă, n'am ce-i face, nu su
zetul apei din fundul prăpastiei . . .
ponsabil. Inamicii religiei asemenea s t
Ca într'un vis rău, am zărit nenoro­ hămesiţi după atare teză, cu care se c c
citul cu ţeasta capului despicată de colţii doctrina remuneraţiei şi pedepsei din c
de piatră şi spălată apoi de creierii rămaşi lume şi mai ales spaima iadului se dei
ca şi ceaţa.
neîmprăştiaţi, semănând aidoma cu o cu­
Deşi conexarea tuturor acestor înt-
pă deşarlă, în urma unui ospăţ păgân. grandioase la problema voinţei libere, fa.
Şovăirea mea, pierduse un creştin şi mare interes acest subiect, dar îngreuiaz (

era de neiertat. M'am ridicat de jos, plân­ odată rezolvarea lui. Diletantismul zgoro
gând, eu care nu plânsesem niciodată, şi c e apare pe scenele disputei filozofice, s i
de atunci, de câte ori am trecut pe acolo,, trâmbiţează argumentele serioase, iar pasi
întunecă lumina minţii.
m'am rugat pentru odihna sufletului său.
Toate aceste sunt piedecile exami
Acum, când sânt pe^ sfârşite, în faţa calme în problema voinţei libere. Dar vom l
prăpastiei morţii, iertaţi-mă . . . Am fost spre aceea, c a această examinare calmă, c t
un nelegiuit ! . . . vom începe şi noi momentan, fenomenele al.
Zicând aceste vorbe, părintele Grigo­ mante^ însoţitoare s ă n'o conturbe.
întrebarea e aceasta: oare voinţa urnai
rie şi-a ascuns faţa în palme, ca să nu-i
ţine sub stăpânirea sa determinarea în sen?
vedem şiroiul de lacrimi care-i scăldase de a vrea, sau a nu vrea; şi a voi aceas
faţa întunecată de păreri de rău . . . sau a c e e a ? Această autonomie a voinţei e inc
pendente de influentele externe ? e independentă
de partea senzuală a vieţii sufleteşti? indepen­
dentă de motive? Posibilă e voinţă fără motiv?
Iar de nu i posibilă, oare voinţa necesar se supune
motivului mai eficace? Nelimitată e libertatea
voinţei din punctul de vedere al obiectelor, sau
invers: anumite obiecte le voim n e c e s a r ?
în aceste întrebări consistă problema
voinţei libere. Din contra voinţa liberă nu în­
semnează necesar şi a c e e a c a răul moral s ă i
poată voi liber.
Schopenhauer zice c ă problema voinţei
libere consistă în a c e e a c ă „pot să fac
oare a c e e a , c e vreau?" Obiecţiunea la asta
ni-e c ă : nici un filozof mărturisitor al voinţei
libere n'a afirmat serios şi în senz verbal c ă
libertatea voinţei constă în a c e e a c ă : „pot să
fac aceea, c e vreau." Dimpotrivă, chestiunea
pururea a fost limpede în a c e a privinţă c ă —
alta e voinţa, alia e acţiunea — adică execu­
tarea determinării voinţei. Se întâmplă că vreau
ceva şi totuşi „nu pot s'o fac", adică nu-mi pot
realiza determinarea. Şi c ă „nu pot s'o fac",
cauza acesteia poate fi externă — cauză obve-
nită din afară de persoana mea —; dar poate fi
internă, adică cauză fizică (debilitate), sau
cauză psihică (distracţie). Voinţa liberă sub­
stanţial se referă numai la voinţa însaş; deter­
minarea însemnează libertatea ei, dar nu nece­
sar şi libertatea executării, facerii.
Iar c ă problema voinţei libere ar consta
în a c e e a : „pot să fac oare altă, decât c e e a c e
vreau?" — la asta iarăş încape discuţie. C ă c i
de vom înţelege asta aşa: tot atunci, când în
mine se concepe ceva determinare concretă,
poate fi de fapt şi o altă determinare ? — atunci
Ia asta avem să răspundem cu un nu categoric;
c ă c prima lege fundamentală a logicei este
aceea că, a c e l a ş lucru nu poate fi existent şi
neexistent subt acelaş punct de vedere. Deci
simultan nu pot să vreau două chestii contra­
dictorii. Dar problema voinţei libere nici în
aceasta nu constă, ci din a c e e a : oare în locul
determinării mele realizate faptic între aceleaşi
împrejurări — şi pur în urma prudenţei deci-
zive a voinţei însăşi — s'ar fi putut produce
şi o determinare cu alt conţinut?
NEDUMERIRE
„Tempo", „Dimineaţa" să le bată vina;
Spun mereu de Hitler că e şarlatan
şi ar spune multe, dar vedeţi pricina
nu ştiu dacă este, ovreu sau jidan I
FANEL.
Scriitorii şi
revistele literare
de ŞT. STÄNESCUBUZĂU
Nici un progres nu se poate înfăptui,
dacă nu are de scop o ţintă superioară-
visul sublim, al unui măreţ ideal.
Idealismul e drumul cel mai lung şi
cine îl străbate cu răbdare şi cumpătare,
la sfârşitul acestui drum va găsi roadele
din care se poate înfrupta pe bună dreptate.
Condus de aceste percepte, am ascul­
tat de glasul directorului revistei noastre
El. G. G e o r g e s c u , care pricepând
trecutul şi meditând asupra destinelor ac­
tuale şi viitoare ale culturii româneşti mai
ales pe acest răzor de graniţă vestică, mi-a
propus să punem bazele unelreviste literare.
Şi astfel în primele zile de primăvară,
într'un colţ înverzit al naturii, a luat fiinţă
revista „flori de crâng" împrăştiindu-şi mi­
reasma pe plaiurile Ardealului-, pe plaiurile
ţării întregi.
Primul număr al revistei a fost piatra
aruncată în fântână. De atunci continuăm
a arunca mereu câte o piatră, convinşi că
odată — chiar cât de târziu — ecoul
acestei căderi, va desţeleni conştiinţa scrii­
torilor noştri, scriitorii consacraţi, cari de pe
soclul încrustat cu pietre scumpe nici nu
se obosesc cel puţin a privi în arena vieţii
literare care pe mulţi cu drept cuvânt i-a
ridicat la înălţimile la care se găsesc.
Se face astăzi o politică a literaturii
şi telul cum înţeleg scritorii a pune lacăt
portiţei de întrare în vieaţa literară şi celor
mici, nu va da alte rezultate decât înnăbu-
şirea literaturii care se va sufoca în curând
de aroganţa scriitorilor care se cred înjo­
siţi dacă şi-ar aşterne cerneala condeiului
lor, în paginele -vreunei reviste „mai mici".
Scriitorii consacraţi, oamenii mari nu-i
vei vedea luând iniţiativa înfiinţării • vre­
unei reviste cu caracter literar, fiindcă ştiu
că nu vor avea nici un beneficiu material,
ţinta supremă a lor, iar dacă iniţiativa
porneşte din partea celor mici, atunci
această iniţiativă este acoperită cu cel mai
desgustător voal al ironiei, persiflând şi
căutând a §e acoperi aceea măreaţă idee cu
simplele cuvinte de: „revistă m i c ă " .
Dacă îndrăsneala acestor reviste mici, BLESTEMUL
merge până la a cerşi din partea domnilor dramă în 5 acte
mari, concursul moral, revistele sunt în­ de
tâmpinate cu cel mai categoric refuz, spu- EUGEN CEONTEA
nându-li-se că paginile pentru cari li se
DISTRIBUŢIA
solicită condeiul, nu sunt de mărinimoasa
dlor talie şi că ar deveni ridicoli intrând în ŞCARLAT IONESCU, preot văduv.
LEON D1M1TRIEVJCI, refugiat rus.
rândul „scritoraşilor". 1UL1U VIDRAŞCU, func^onar. tatăl Liei.
IONEL ARBORE, tânăr avocat.
Cam aşa înţeleg cei mari a încuraja LIA, fiica lui Vidraşcu
pe cei mici şi atunci întreb pe onoraţii ALICE, amanta lui Dimitrievici.
O servantă, LINA
scriitori: Care-i portiţa la care să bată
revistele lipsite de „condeie mari" ca să
ACTUL I.
poată să-şi desăvârşească scopul lor?
O cameră bine aranjată cu3inlrări La dreapta o canapea cu
Credem că domniile lor, ar fi mai ni­ pernije, în mijloc o masă. La stânga în fund dulap cu
merit să procedeze altfel şi din tumultul cărji şi pian. Cameră bogată. Lia stă tolăn'tă pe canapea
revistelor care se îngrămădesc sub zidurile şi c'teşle. Maria, mama Liei, strigă de afară.
cetăţii literare, să se netezească drumul
SCENA I.
acelora care deţin o cât de mică atenţie în
Maria:
vârtejul acestei vieţi.
Faţă de revistele care pornesc la drum (de afară) Liaî Lia!
pentru un ideal, am dori ca scriitorii să-şi Lia:
arate o mai largă bunăvoinţă, desbră- (nu răspunde)
cându-se de haina grea a indiferenţii. Maria:
Ám dori să vedem pe scriitorii noştri Lia! N'auzi Lia?
bucurându-se când află de vreun fenomen Da:
literar, care chiar dacă nu atinge doza de (nu răspunde)
Maria:
adevărată literatură, să nu fie privit cu
(inlră prin stânge) Credeam c't plecat
zâmbete ironice şi nici prin unghiul strimt De ce nu răspunzi?
al literaturii, ci să caute să-i îndrumeze Lia:
paşii pe calea desăvârşirii. (nu se mişcă) Ceteam, ceva foarte in­
Să se constate mai întâi dacă li­ teresant, f
cărirea a pornit dintr'o năzuinţă de- Maria:
sinteresată şi în caz afirmativ, acestei raze Desigur iar ceva din afurisitele tale de
romane.
să i se dea putinţa de a pătrunde alimen­
Lia:
tată de focarul minţilor voastre, domnilor Da mamă. Un roman. Dar să ştii că i o
scriitori. carte admirabilă.
Am vroi să ne vedem scriitorii ple­ Maria:
caţi fratern asupra revistelor ieşite din co­ Ia mai Iasă romanele, dragă Lia. Mai
mun şi aşternându-şi fără teamă de con­ bine învaţă bucătăria, căci vine timpul să te
deiul criticei, tainele condeiului lor şi în mări|i şi n'ai să ştii nimic.
mlădiţele tinere, căci suntem siguri că Lia:
nici critica nu-i va arunca în gura dis- Am să mă mărit cu un astfel de om, care
graţiei, pentru că nu se ştie dacă aceste n'are nevoie să fac pe bucătăreasa
mlădiţe tinere nu vor da naştere unor Maria:
falnici stejari ai culturii. Şi cine va fi acela?
Când toate acestea se vor înfăptui Lia:
atunci, vom avea toată admiraţia faţă de încă nu ştiu.
scriitorii noştri, iar literatura va păşi pe Maria:
Cum nu şlii? Dar Dl. a r b o r e nu ţi-ar con­
drumul cel mai măreţ, şi revistele mici veni ?
vor fi ferite de sărutarea morţii, dornică Lia;
de mireasma fragedelor petale. (enervată) Ah!
 Maria:
Nici un ah, draga mea. Dl Arbore e iânăr,
are o carieră foarte frumoasă şi e bogat.
fMăinile
Nu ínfeleg c e te-ar face să-1 refuzi? Priviţi! aceste mâini de muncă istovite
Lia: Nu au albeafa, forma ce o vreţi,
Un om c a Arbore, un filfison, care nu Se mai cunoaşte urma, trecutei frumuseţi.
are în el nimic din omul visurilor mele, nu
e pentru mine. Voi vă uitaţi la ele cu dispreţ
Maria: Când le vedefi diforme, scofâlcite,
. . . Aceste mâini de muncă istovite.
Toate astea, romanele Ji-le-au băgat în cap.
Lia: Ele-au muncit, la munca din ogoare,
Nici un roman! Nu-1 simpatizez, pur şi Ele-au săpat, in mine de cărbuni,
simplu. C e mai vrei? Necunos:ând odihna cu zilele, cu luni.
Maria:
Le dispreţuiţi?... Voi to/i sunteţi nebuni/
Ia lasă prostiile. Du-te şi te îmbracă. Acum Sunt mâini scăldate tn sudoare
trebue să s o s e a s c ă Dl. Arbore. Căci pentru ele n'a fost o sărbătoare.
Lia:
Nu-1 vreau î A voastre mici, albe, tnmânuşate,
Maria: Asemeni mâinilor de zână,
Cum nu-1 vrei? Am să te învăţ c u
cum Parc' au muncit la tors de lână . . .
să-1 vrei. Tot la nimicuri îti stă mintea. C e , vrei
să rămâi fată bătrână? Chiar azi are să-ţi ceară Dar toate nu s decât ţărână . . .
mâna şi tu ai să i o acorzi. Ai înţeles? Acum Şi cele istovite şi cele parfumate,
pleacă din ochii mei. în cinci minute să fii gata! Născute tn bordee sau palate 1
ALEXANDRU NICORESCU
Lia:
Voi mai urca azi încă odată muntele Gol-
gotei (iese)
SCENA H-a Arbore:
Maria, apoi Arbore. (zâmbind) La urma urmei pentru odrasla
lui. Tot sângele lui este. (râd) Dar Lia unde e?
Maria: Maria:
(In faţa oglinzii îşi aranjează părul. După Se face frumoasă. Vrea să-ţi placă. Ştii!
o pauză bate cineva în uşe) Intră! (enigmatică) fetele Ia 19 ani.
Arbore:
Arbore:
A! Sărut mâna coniţă. (e un om subţirel,
(zâmbind) Zău, coană Maria, Lia îmi place
pudrat şi închipuit, dar manierat.) Bine v'am
la nebunie. Inima mi-e plină de iubire pentru
găsit, (aduce şi flori). ea. Azi am de gând s ă i cer mâna oficial. Sper
Maria: c ă n'o să fiu refuzat?
Bine ai venit D-le Arbore. C e punctuos eşti. Maria:
Arbore: Dar cum îţi închipui eşa ceva? Se poate?
Punctualitatea la mine e religie, (se des- un om c a D ta? are să se cam c o d e a s c ă ea,
aşa's fetele la vârsta ei Aşteaptă s'o fure vre­
bracă)
un făt-frumos cu calul năzdrăvan. Dar pe urmă
Maria:
tot le pare bine, dacă reuşesc să se mărite şi
Foarte frumos din partea Dtale. In ziua cu un om pământean. C e săi faci? Tinereţea
de azi punctualitatea nu prea e respectată. bat o focul.
Arbore: Ar6ore
(se uită în toate părţile) Dar numai sin­ Zău coană Maria, mi-e frică să nu mă
gură? Unde-i conu Vidraşcu? (zeflemisând) P r e a refuza şi cu sila n'aşi vrea. Vezi, Ş t i i . . .
vă lasă singură.
Maria:
Maria: Lasă D i e Arbore nu-(i face sânge rău. Ai
C e să-i faci? Aşa e slujba. Biroul, colegii să vezi c ă totul va ieşi bine. Fii şi D-ta mai
un aperitiv. Omul trebuie s ă mai iasă. Dar o- îndrăzneţ mai curajios. 0 cetate se ia cu asalt.
cupă loc Die Arbore. Va veni şi dânsul în cu­ Nui aşa?
rând . . . Eh, dar florile doar nu Je-ai adus pen­ Arbore:
tru d-1 Vidraşcu? Aşa e. Dar . . ,
 Maria: SCENA IV-a
Taci! (afară se aud paşi. Prin dreapta apa­ (Vidraşcu întră prin fund)
re Lia) Arbore se ridică şi se înclină. Vidraşcu:
Lia: A! C e romantic, iinerej (Arbore se ridică
Bine ai venit D i e Arbore. încurcat.)
Arbore: Vidraşcu;
Bine v'am găsit Dşoară. Daji-mi voie să vă Nu-i nimic. Tinereje. E-hei, când eram eu
ofer câteva flori. c a D-ta.
Lia: Arbore;
(înaintează şi ia florile, r e c e ) Mulţumesc. Scuză.,.
Maria: Vidraşcu:
Zău, e foarte drăguţ din partea D-tale. Nici o scuză. C e ? Doar eşti tânăr. Dai
(Lia aranjează florile) Lio, uite c e bine e azi asalt. Aşa le stă bine tinerilor, (merge şi-i strân­
D l Arbore. ge mâna) Aşa, aşa. Dar c e mai faci de altfel?
Lia: Arbore:
(se uită şi zâmbeşte ironic şi-şi continuă tmi mân şi eu zilele cum pot. (Lia
lucrul)
merge la pian şi cântă).
Maria:
Vă las. Mai am ceva de lucru. Din mo­ Vidraşcu
ment în moment trebue să pice şi Vidraşcu. Ia lasă pianul. Dl Arbore ere s ă se plic­
Deci, mă scuzafi. tisească la noi. Doamne păzeşte! La mine vreau
ca toată lumea s ă se simtă bine.
Arbore:
Nui nimic. Dşoara are să cânte ceva, Arbore:
între timp mai pălăvrăgim. Timpul va trece re­ Las-o să cânte, coane. Când cântă mi se
pede (către Lia) Nu-i aşa, Lia? pare şi mai frumoasă.
Lia: Vidraşcu:
(oftează) Da, are să treacă. (Maria iese) Incorigibil r o m a n t i c . . . Viu imediat, numai
să dau raportul Măriei (iese)
SCENA lll-a
Arbore:
Arbore. Lia (se apropie. Stă la spatele Liei. Lia cântă
Arbore înainte. Arbore se apleacă şi o sărută pe umăr).
(merge la ea şi-i ia mâna) Lia! De c e Lia:
eşti atât de rece?
(Sare repede dela pian.) Eşti c a m obraznic
Lia:
Die Arbore!
Nu te supăra dragă Ionel, dar irebue s ă
mă ínjelegi. Nu pot fi sofia unuia pe care nu-1 Arbore:
iubesc. D e c e să-Ji fac vieaja nesuferită? Dragostea, Lia. Dragostea.
,4r6ore: Lia
Dar te iubesc Lia. Te iubesc de când Ţi-am spus odată. Nu vreau!
eram copii.
Vidraşcu:
Lia:
(intră) A ş a a a . . . Ia stai jos Die Arbore.
ÎJi închipui. E impresia din copilărie. Ai Mai punem tara la cale (Lia vrea să iasă) As­
să mă uiţi repede. cultă Lia. Spune-i mamii să aducă c e v a de-ale
Arbore gurii şi veniţi şi voi la masă. (Lia i e s e ) Aşaaa!
Niciodată, scumpă Lia. (vrea s'o îmbrăţi­ Ei acum spune-mi cum mai stai?
şeze. Ea se îndepărtează). Cum mă chinueşfi.
Arbore:
Lia. Prost! (posomorât) Prost de tot!
Astâmpărate. Ai să-mi muljumeşti mai târ­
ziu De c e eşti încăpăjânat? Vidraşcu:
Lasă-mă frate. Un om tânăr să stea prost.
Arbore: Ehe! Păcat că nu mai sunt aşa, c a Dta, E h e i . . .
Te iubesc Lio! Vieaja-mi fără tine e un in­
fern Te iubesc şi vreau să fii a mea (cade în Arbore:
genunchi). Uite ce e, coane Vidraşcu. Azi vreau s ă
Lia: vă c e r pe Lia,
Nu! Nu! . (Va urma)
Critica
noastră literară
de POMPILIU lONESCU
Acum câteva luni d. Cezar Petrescu, cel
mai fecund literator român, a dat vitrinei încă o
carte, anume „Oraş Patriarhal" — un roman în
două volume. Sihăstrii în ţinuturile Braşovului,
d-1 Cezar Petrescu a muncit cu multă asiduitate
pentru a pune — şi a pus — încă un bloc ma­
siv la^ soclul romanului românesc.
In „Oraş Patriarhal", d-1 Cezar Petrescu
este iarăşi romancier. (încetase de a fi cu
„Kremlin", cu „Miss România" — zisă apoi
„Nepoata hatmanului Torna" — şi cu „Greta
Garbo").
In mai multe articole asupra romanului ro­
mânesc, şi — în special — în articolul publi­
cat în primul număr al revistei „flori de crâng"
s'a arătat şi documentat, c ă d-1 Cezar Petrescu
nu va avea nimic de câştigat — ci dimpotrivă
depe urma unui pretins roman c a „Miss Româ­
nia", „Kremlin", „Greta Garbo" şi acum în ur­
mă „Floarea de Agave".
S'a crezut chiar — de către unii — c ă
semnatarul rândurilor acestora suferă de mania
romanofobiei, deşi n'am contestat niciodată d-lui
Cezar Petrescu talentul cu care a scris „întu­
necare", „Aranca" şi celelalte opere etern via­
bile şi demn viabile.
Pentru motive „lesne de înţeles" — roma­
nul acesta „Oraş Patriarhal" a fost neluat în
seamă de critica bucureşteană.
„Adevărul Literar", „România Literară",
„Gândirea", „Adevărul", Cuvântul", „Dimineaţa"
şi alte gazete interesate în afaceri editoriale
au o tactică desonorantă în a lansa sau a sa­
bota pe scriitori.
Cu bunăvoinţa pungii şi a prietenilor, ur­
măresc mai toate revistele şi gazetele dela
„centru", şi întotdeauna caut să citesc ceva
adevărat, ceva sincer, de pildă o laudă bine
meritată, sau o bruftuluială tot binemeritată.
Aşa ceva, însă nu prea am văzut. în
schimb am văzut altceva mai interesant şi mai
simptomatic.
P e foi de album
Stingher, c a lebăda pe valuri,
Mâhnit, c a floarea între spini.
Rănit, c a somnul în spitaluri
Aşa^simtitu-m'am în clipa
Neţărmuritei frământări,
Când chinul şi-a întins aripa,
De mi te-a zmuls în depărtări.
/. DOBRESCU — Bughe a
„Noapte de Mai"
în Mai a zămislit iubirea
O floare albă,
Floare grea.
Sub c e r senin zâmbeau în soare
Petalele-şi — amejitoare.
Un dor vrăjit mi se părea
Mangoliaî
Şi'n Mai întins am către floare
Visare albă,
Mâna mea.
Dar m'a orbit cu vraja nouă
Caliciul scânteind de rouă —
Oglindă — şi am fugit de ea —
Mangolia.
Şi m'am, trezit din somn în noapte,
Fu noapte albă,
Noapte grea
— Tăcute lacrimi. — Amintirea.
Fu floarea visului. Iubirea,
Iluzia în viaţa mea
Mangolia . . .
MIRELLA
La gazetele şi revistele de mai sus, plus
„Via|a Românească", trebue să fii „de-al nostru"
şi te şi laudă.
După domniilelor, „Patul lui Procust", „In
preajma revoluţiei", „Cartea nunţii", „3 şi cu
Rezeda 4", „Femei", „Răscoala", „Europolis",
„Camere mobilate", şi în fine, orice carte ori
c e compoziţie lăbărţată pe două sute de pagini
este roman, şi încă c e roman, cel mai bun 1!
Cu ocazia apariţiei lui „Oraş Patriarhal"
— mult mai bun decât şapte Rezedé minules-
ciene — aşteptam aceleaşi ditirambe. Dar am
aşteptat zadarnic.
Doar moş Petronius dela „Viitorul" a
scris un foileton despre „Oraş Patriarhal", con­
firmând credinţa multora, c ă d s a e un om in­
tegru şi c ă nu se sfieşte să laude pe cei cari
merită, chiar dacă aceştia i-au luat înainte în
ziaristică şi în literatură.
Ceilalţi critici, criticaştrii şi minus-criticii
au publicat sau recenzii timide, sau notiţe ase­
mănătoare „sincerilor condoleanje", scontând
pe semne o ruditare a ratării cu „Miss Româ­
nia".
Sibilele însă s'au înşelat şi-acum smorcăie
în surdină
Aceasta-i critica literară românească. In
loc de cenaclu literar, avem clică de mahala,
în loc de critică literară, avem bârfeală sau
laudă nemeritată, aşa cum se obişnuieşte în
mahalalele dela centru si dela periferie.
flori de crâng^^^^^^ssss
Discuţii literare
Noua generaţie şi literatura
de OCT A VIAN BOGDAN
Cu veacul acesla, de ritm accelerat, cu
muzica-i cacofonică de jazz, cu baruri automate,
cu filme sonorizate, cu crahuri financiare şi
răsturnări de situaţii politice şi sociale omeni­
rea parcă şi-a pierdut drumul bătătorit de se­
cole; drumul tradiţiilor şi a continuităţii. Astăzi
omenirea merge pe dibuite. Mersul ei e în zig­
zag. Urmăreşte o himeră, şi ajunge să rămână
dezamăgită. întrezăreşte alta şi pleacă iar în
goană s'o ajungă. Nimic nu mai poartă pecetea
siguranţei. Popoare calme şi liniştite altădată,
acum trec prin cele mai înspăimântătoare fră­
mântări.
Războiul mondial a răpit punctul de rea-
zăm al omenirei, şi a aruncat-o în braţele hao­
sului social, politic, economic şi cultural. în
urma raţionalizării şi standardizării producţiei,
c a r e a dat rezultate atât de nefaste s'a încercat
emanciparea omenirei pe toate tărâmurile, aşa
după cum o doreau ultramoderniştii. Nici litera­
tura n'á scăpat de această reformă. în diferite
şcoli literare moderne, s'a căutat să s e abando­
neze din literatură, tot c e e vechiu şi de nuanţă
clasică. Poeziile şi proza c e a mult frumoasă
şi mult gustată, a clasicilor şi a scriitorilor din
secolul XlX-lea a fost pur şi simplu pusă la
index, pentru noua generaţie. Această „nouă
generaţie" a început s ă cultive scrisul vulgar
şi neestetîc, scrisul pornografic şi senzual â la
David Herbert Lawrence în c e priveşte proza.
2)o/ cătâreţi
Spre satul meu treceau tn fapt de seară
Doi călăreţi din largurile tării,
Şi, poposind la crâşma desfătării,
Ei cer şt oin şi cântec de vioară.
Şi-apoi, ori oinul mi-i dădu uitării,
Ori crâşmârifa cu-ochii ei de pară.
Că şapte zile-acolo înnoptară,
Cerând să bea de dorul depărtării.
... De-atunci mereu, din calea lor, drumarii
S'abat cu toţi tn satul meu la crâşmă,
Să soarbă oin, s'audă lăutarii.
Şi azi câfi trec pe-acolo la'niâmolare
Cu toţii oin ca să plătească dijmă
La crâşma pusă'n drum, isoititoare.
SOIU B. RAREŞ
11
31îatcFi-u( suffetufufui
în noaptea cu sclipiri diamantine
răsună plânsu 'nchiselor fereşti,
ecoul sparge liniştea din mine
şi cade-o stea din sferele cereşti.
Mi-e gândul obosit de aşteptare
în suflet s e învolbură furtuna;
mi-e inima supusă la 'ncercare
de-acum înving, sau mor, îmi e tot una.
Loveşte inima în piept să-1 spargă,
mugeşte viforul a biruinţă,
învins se 'nhamă sufletul la targa
purtându-mi spre mormânt a m e a fiinţă.
O o r ă a trecut şi pe terenul
disputei a rămas un g o l . . . pustiu
un cântec trist îşi fredona refrenul
şi 'n noapte văd, cât este de târziu.
ŞT. STĂNESCUBUZJ U
în poezie, nouii „poeţi" au pornit dela poezia
pornografică a lui Arghezi, să continue cu psej
zia simbolistă „tip Minulescu" c a înfine să ajungă
la poezia standardizată astăzi, în cenaclurile li­
terare de nuanţă pur modernistă, sosite oi'ată
cu secolul.
Adevărata poezie estetică, a cărei baze
au fost puse de marii precursori Eminesc i şi
Alexandri, odată cu dispariţia Semănătorii >r a
încetat de a mai exista c a regulă, contini ând
să mai existe c a o biată excepţie. Poezia este­
tică, poezia adevărată, c a r e a făcut gloria cla­
sicismului universal, poezia cea plină de fru­
museţi şi plasticitate a dispărut din revistele
de literatură, pe care le lansează cu un mare
lux de publicitate, nouile curente modeniste.
După poezia simbolistă a lui Alex. Macedc nski,
care ori cum, mai putea fi înghiţită, astău am
ajuns la spanacurile moderne, cari n'au mai
păstrat decât nobilul titlu de poezie; iar in c e
priveşte construcţia, poeziile acestea sunt i ipsite
complectamente de ritm, rimă şi înţeles. Când
citeşti aceste poezii, ele îţi par elucubra iunile
unor clienţi a instituţiilor de alienaţi.
Sub pretextul c ă nouii reformatori caută
să emancipeze literatura, de sub influenţii pate­
tismului şi a sentimentalismului romanţios, au
reuşit să-i răpească prozei şi poeziei, acel far­
mec specific, pe c a r e îl găseai în cetirea unei
cărţi scrise de scriitori cari încă nu făceau
parte din „noua generaţie". S'a spus: Poezia
lui Coşbuc, Vlahuţă, Goga e t c , este poezia
brazdei, deci rurală şi simpoasă şi prin urmare
această poezie nu-şi mai are rostul in noul
stat modern, cu orientare spre stânga interna-

Jiganca
în cântec de cobze şi naiuri
Săltându-şi cu farmec făptura
în ritmul sglobiu şi sălbatic,
Surâsul i-acoperă gura
E brună, frumoasa ţigancă
Cu pletele lungi de cerneală
Cu ochii mai negri c a noaptea
Lucind c a doi fulgi de negreală.
Pe pajiştea ninsă de lună
Dansează cu patimă'n graţii
Cu sânii svâcnind sub cămaşă
Primind furtunoase ovaţii
Ţiganii aplaud frenetic
Bacanta regină 'ntre corturi
Când muzica moare, sfârşită
Cu 'n ultim suspin şi acorduri
PANAIT NICOLA
ţională şi comunistă, trebuind să fie Înlocuită
printr'o poezie cât mai mult gândită şi cât
mai puţin patetică. Imaginile simple şi plastice
din poezia clasică, au fost înlocuite în ur­
mă cu expresiuni simbolice, cari n'au nici
o legătură cu tema tratată în poezie. Astfel am
ajuns c a astăzi să considerăm mai mult găndită
şi savantă o poezie de Maria Dănuş, sau de
Zaharia Stancu.
Citez mai jos câteva pasagii din poezia
„Singură" de Maria Bănuş, publicată în revista
„Azi" No. 2 1 9 3 3 .
Din miezul s e r i , îmi curg sâmburi lucioşi pe
[bărbie
Uite c ă rău m'am mânjii (într'adevăr n. a.) şi
[râd într'una, urechile-mi ard,
D a c ă mă 'nalţ pe vârfuri înfaşc de ceafă luna,
De acolo de unde puful tâmpeşte între cosişte.
Iar dl Zaharia Stancu, c a r e declară c ă cea
mai mare bucurie a avut-o când a cetit versu­
rile Măriei Bănuş. pe pagina vecină din aceeaşi
revistă, se produce cu o filozofică poezie
„Căntec de iarnă" din care citez:
Mai are cineva privirea
v e r d e ? (nimeni eşti
[singur, n-a)
Inima e melc sau vioară (e melc crede-mă n a)
Grâul cântă sdrobit Ia moară,
Grâul, care a fost odată verde etc.
Păi, bine domnule Zaharia Stancu, asta
se cheamă poezie? Atunci Eminescu ce-a scris?
Ce-a scris Alecsandri, Coşbuc, Goga etc.? De
s'ar scula din mormânt, poeţii cari au creat
limba română literară şi care şi-au transmis
gândirea, transpusă într'o formă atât de frumoasă
şi românească, v'ar blestema c a în vieafă, în
ceasurile de linişte şi recreacţie, să auziţi ce-
tindu-vi-se doar propriile voastre opere, creiate
din gânduri filosofice şi din imagini cu „melci"
şi „privire v e r d e \
Şi noi suntem tineri şi iubim tot c e e
artă; dar dela poezia voastră până la artă, e
tot aceeaşi distanţă c a şf dela omul maimuţă,
la omul — Marconi. Pentru aceasta, ne ridicăm
cu toată puterea contra tendinţelor de distru­
gere şi compromitere a poeziei; şi ne luăm
sarcina să vă hărţuim zi de zi şi vă exami­
năm frumoasele poezii, prezentându-vă opiniei
publice, c a pe nişte Vasilachi caraghioşi, cari
se dau tumba, spre a merge Ia pas c a secolul
nebuniei co'ective. Concomitent cu aceasta ne
vom sili să adunăm sub steagul nostru, pe toţi
cari mai stmt palpitând în inimi dregostea de
frumos şi de adevărată artă, poezia ritmului
şi a rimei, va fi doina pe c a r e o cântă româ­
nul din gură şi fluier va fi suspinul de dra­
goste a inimilor înflăcărate, va fi strigătul de
durere şi de revoltă, a sufletelor scârbite de
imoralitatea vremurilor şi a nedreptăţilor; va fi
tn fine poezia dulce a câmpurilor, a codrilor
şi a apelor cristaline din această ţară.
Crout roman
Cum stă privind, cu ochii lung tn soare.
El pare-un bronz, ce-a răsărit din glie
S'aducă muritorilor solie
Din vremuri vechi etern nemuritoare,
. . . A fost războiu, s'au ridicat popoare,
Pământul sdruncinat din temelie
A răsunat de strigăt şi urgie
Ca un titan rănii, püs tn zăvoare
Dar el, purtându-şi fruntea de lumină
Ca o nădejde din dreptate ruptă,
Nerăbdător s'a avântat în luptă.
Acum când rana-i s'a închis, suspină,
Priveşte soarele ca niciodată
Şi ară brazda lui descătuşată.
NICOLA E TEODORESCU
Călugărul Ilarion Shceput
de: ALEXANDRU NICORESCU

Din jurul mănăslirei şi până departe, din Gfxiar azi descfiisu-mi-am fiamőaruf
colo de drumul care duce în Vişnija, toţi îl SRm început să scriu diverse note,
cunoşteau.
îmbrăcat într'un anteriu ros şi peticit, în­ Scriu versuri, umoristice mai muffe,
cins cu o curea lată de-o palmă şi încăljat cu S/Yuvefe scriu, şi scriu şi anecdote.
nişte bocanci vechi şi găuri|i în cari clipocea
apa, în vremuri de ploaie, îl vedeai în fiecare
zi ieşind pe poarta boltită a mănăstirei, cu aco S7ar între timp trântesc şi epigrame
perişul de şindilă putrezită, îndreptându se în
cet, în sus pe uliţa satului. Purta o traistă în ^Pentru amicii cari mă discută
care călugării îi puneau cărţi cu vieţile sfinţilor
pe c a r e et le vindea prin satele învecinate.
<ß/ fără nici-o mare supărare . . .
Oamenii spuneau c ă ar fi puţin cam smin­ SPenifa mea fa timp îi executa.
tit, şi sfinţii părinţi ai rrănăstiriei îl găsiră bun
VASILE MANU
pentru acest serviciu; s ă r ă t ă c e a s c ă pe drumu­
ri cu traista plină de cărţi.
Era într'un amurg de sfârşit de Iunie,
Stăteam gânditor pe laviţa dela poartă.
Clopotele mănăstirei chemau blând în însera­ faţa plină de colb a călugărului Ilarion. Şi în
rea care se lăsa pe vale şi un stol de porum­ înserarea aceea de sfârşit de Iunie, nu ştiu cum
bei întârziaţi, se îndreptau grăbiţi spre cuib. faţa lui mi s'a părut faţa unui mucenic. Nu mai
era călugărul Ilarion, acela pe care toate sate­
înnotând prin colbul de pe drum, reze-
le din jurul mănăstirei îl ţineau de smintit. O
roându-se greoi în toiagul noduros, cu barba
linişte adâncă părea că-i luminează faţa slăbită
mare şi încâlcită, venea călugărul Ilarion. Ajuns
de suferinţă şi cuvintele lui îmi păreau cuvinte­
în dreptul meu se opri, dându-mi bună seara,
le unui visător, căruia înserarea aceea fermeca
îşi s c o a s e traista şi rezămând-o de spătarul la­
toare îi redeştepta în suflet o amintire de de­
viţei se aşeză lângă mine.
mult.
— Frumoasă s e a r ă l . domnule învăţător,
vorbi el cu glasul rar şi plin de bunătate . . . — Frumoasă părinte, am răspuns privindu i
roâinele cari frământau un şirag de metanii.
Am privit mirat spre ei.
Câteva clipe a tăcut.
Amurgul îşi trimitea razele roşiatice prin­
tre ramurile plopilor din poartă alunecând pe De după dealul mănăstirei luna se arăta
plină, c a un glob roşiatic.
Şi călugărul Ilarion începu să vorbească
mai mult c a pentru sine.
— Am trecut azi dimineaţă iar pe la mor*
Sonet mântui ei. Păsările ciripeau voioase şi erau
atâtea flori pe mormânt I Aici era o garoafă,
dincolo un trandafir alb, mai încolo o lalea
în umbra crengilor cu frunze lucii
singuratică, — şi călugărul Ilarion arăta cu vâr»
E-alâta gură şi atâta larmă
ful toiagului pe pământul dela picioarele noastre.
Cât codrul par'că 'n hău se darmă
Aşâ au prins să deie alarma cucii. „Nimeni nu se vedea prin aleele strimte
ale cimitirului şi am îngenunchiat înaintea mor­
mântului ei, — dar — urmă călugărul Ilarion,
In deal „la urşi" s'a descărcat o ermă...
— dece spun eu toate a c e s t e a ? P e cine pri­
Şi-'şi tremură de teamă frunza,,nucii,
veşte mormântul e i ?
Iar apa colo 'n iaz sărind ulucii
Sub roata morii luciul şi 1 sfarmă. L'am lăsat să-şi termine vorbele fără de
nici un înţeles pentru mine.
Cu gura gaiţele-acum sar toate într'un târziu se ridică şi luându-şi traista
Ca'n liniştita vântului bătaie se pierdu pe drumul care suie la mănăstire.
Să tacă-apoi, aşâ, pe neaşteptate Câteva zile au trecut dela cele povestite
mai sus.
Şi să rămâie doer o ghionoaie într'o seară stăteam c a de obiceiu pe laviţa
S ă bată toaca'n crengile uscate dela poartă, când veni la mine vecinul meu
Pierdută'n calda soarelui văpaie. Torna Casandrei.
— Nu ştiţi o veste domnule învăţător? mă
FLURIE LOAZĂ întrebă el.
 — Care ti-e v e s t e a ?
— A murit călugărul Ilarion! Doina vântului
— Cum, a murit? nu sunt decât două zile
decând l'am văzut. Doina be o cânţi în noapte,
L'au găsit în nesimţire pe un mormânt din Vântule mi-e dragă,
cimitirul comunei Vişnita, cu brejele larg des­ Par'că-mi spui tu nişte şoapte
chise c a şi cum ar fi vroit să îmbrăltşeze în­ Din vieaţa'ntreagă.
treg mormântul.
Ce-1 aducea pe el mereu în preajma aces­ Doina ta m i e mângâierea
tui mormânt? . . . p e o ascult mereu,
— Cum, făcu Torna Casandrei mirat, — Numai tu cunoşti durerea
dumneavoastră nu ştiţi încă povestea călugăru­ Sufletului meu.
lui Ilarion? . . .
N'o ştiu, nu'mi-a spus'o nimeni până acum. Doina ta de primăvară
— Atunci sa v'o spun euj tot avem timp C e o cânţi prin rarhuri
Şi Torna Casandrei îşi s c o a s e pipa din chimarj O iubesc şi 'n orice seară
o pipă în cere inlra pe ne'ndesate un pachet O ascult la geamuri.
de tutun, o aprinse şi luă loc pe lavijâ. A. CEÜNEÁNÜ
— Sunt trei ani de atunci, — începu el> —
de când a venit călugărul Ilarion la mănăstire.
Un tânăr înalt cu ochii adânci şi negri, aşa l'am
cunoscut. Fetele de aici din sat şi din satele
fJubire!
învecinate i-au dat uumele de „floarea mânăsti- Ai tncolfif tn suflet odaia cu durerea,
rei." Pe vremea aceea era învăjător în Vişniţa în toamna-ceea tristă cu ploaie şi cu vânt;
Oheorghe Neculcea şi locuia cu dânsul şi o înfrânt plecat-am capul, mă'npresura tăcerea
soră a sa, o copilă de 18 ani, o frumuseţe de Şi tn extaz râmas-am, sub farmecul prea sfânt.
c a r e se mândrea întreg satul şi fratele ei. Dar
zilele acestei copile erau numărate. De doi ani Azi simt cum tot avântulmi-e'nlănfuitdeţine
suferea de o boală grozavă de piept. Şi simt cum torci alene, ca şi'n nemărginire,
Călugărul Ilarion fusese prieten bun cu Vieafa-mi o tortură, ca şi pentru oricine,
Neculcea din copilărie, şi venind des prin Viş­ Durerea 'n plâns de cântec, supremă amăgire...
nita, între sora învăţătorului şi „floarea mă-
năstirei" se legă o strânsă prietenie c a r e se Sugrumă-mă odată, mă'năbuşă mai tare
preschimbă în c e a mai sfântă şi mai curată Puterea ta-i ne'nvinsă şi sufletul mi-i frânt,
iubire. Ilarion petrecea zile întregi în preajma Otrava ta-i sublimă,o sorb cu'n gând mai mare...
copilei suferinde, zile în care suftetul ei nevi­ Ca să visez la noapte de farmecul tău sfânt...
novat se umplea de o dragoste adâncă.
AUREL HOLIRCA
Dar moartea care nu iartă nimic pândea.
Şi într'o seară, înainte de săptămâna Pa­
timilor, se stinse încet, în braţele fratelui drag Aforisme
şi a călugărului Ilarion.
Satul înireg plângea, pâraiele murmurau Nu întotdeauna femeia este castă, prin
printre maluri durerea Iui Gheorghe Neculcea. castitate.

Au înmormântat-o în cimitirul din Vişniţa. Lacrimile sunt mărgăritarele suferin|ii.

Apoi trei săptămâni încheiate, călugărul
Ilarion zăcu într'o chilie uitată a mânăstiriei şi
de pe urma acestei boale rămase puţin cu
mintea zdruncinată.
De atunci, în fiecare zi când trecea prin
Vişniţa, se abătea pe Ia cimitir, asemeni unui
om care-şi aduce aminte c ă a pierdut ceva.
Şi Torna Casandrei tăcu.
ÎI auzeam cum trăgea rar, din pipa c a r e
se stinsese de mult.
Şi în umbra c a r e se lăsa tot mai adâncă
peste sat, parcă vedeam pe călugărul Ilarion cu
traista plină de cărţi, înnotând prin colbul de
pe drum . . .
Adeseori diavolul e mai indulgent decât
femeia.
Cum e credinfa, aşa e sufletul şi cum e
iubirea, aşa e inima.
Gelozia este un rău necesar amarului.
Iubirea nu-i întotdeauna autentică, pentru
c ă nici viata omului nu-i perfectă.
Femeia nu cunoaşte imposibilul, de a c e e a
bărbaţii sunt adesea victimile capriciilor lor.
IONEL MARINESCU

RECENZII
MIHAIL SADOVEANU:
Locul unde nu s'a
întâmplat nimic
Se şlie c ă Dl Mihail Sadoveanu, romanü-
cul admirator al naturii din poetica Moldovă,
marele şi neobositul evocator al trecutului nos­
tru glorios, prin nenumăratele sale romane,
schije şi nuvele, a reuşit, încă demult, să se
plaseze prin're cei mai fecunzi scriitori români.
Dar el s'a dovedit nu numai a fi un creator li­
terar din punct de vedere cantitativ, ci şi ca­
litativ. Nimeni n'a reuşit până azi, să aprofun­
deze alâî de mult şi să descrie atât de plastic
şi amanunfit, vieaja patriarhală a boerilor mol­
doveni, nici psihologia taranuluî, legat cu lan­
ţuri indestructibile, de glia fecundă a pământu­
lui strămoşesc. Puterea sa evocatoare a furtu­
noasei noastre istorii, este inepuzabilă. Este
poate unicul scriitor, pe care suflul nebunafec
al modernismului, nu l a influenţat încă şi nu
i-a alterat sufletul său de bun povestitor şi de
vechiu boier. D a c ă privim figura a c e e a de om
liniştit, tacticos, de vechiu moşier, care-şi iu­
beşte pătimaş pământul Jării, unde s'a născut
şi a trăit o vieaja întreagă, ne explicăm extrem
de uşor, marea sa predilecjie, pentru descrierea
vieţii dela Jară. Numai Liviu Rebreanu, în „Ion",
a reuşit, aci în Ardeal, să se ridice la acea
culme, la care M. Sadoveanu ajunsese demult,
în injelegerea adâncă a viejii intime a ţăranu­
lui român. Pentru a documenta această afirma­
ţie, n'avem decât să recomandăm operele lui
nemuritoare, spre amănunţită cercetare, c a :
„Venea o moară pe Şiret", „Şoimii", „Zodia
Cancerului", Floare ofilită", „Neamul Şoimă-
reştilor", „Baltagul", „Uoar", „Măria sa Puiul
pădurii" şi i, Locul unde nu s'a întâmplat nimic".
Acţiunea ultimului roman citat aci, se pe­
trece în mijlocul aceluiaş decor romantic şi
plăcut. Atmosfera este aceiaşi, din toate rd-
manele sale, a c e e a a vieţii româneşti de pro­
vincie, liniştită şi plăcută, pe care Dl M. Sa­
doveanu ştie s'o descrie atât de bine şi unde-i
place să trăiască el însuşi etât de mult. Acest
decor îl cunoaştem cu foţii demult şi anume
v
tot din operele sale din trecut.
Felul patetic de expunere a Dsale, este
caracteristic, \ine atenţia cetitorului încontinuu
încordată. Scrisul Dsale nu plictiseşte ci pro­
duce interes mult, atât pentru descrierea psiho­
logică a eroilor, cât şi pentru acţiune.
Iubirea faţă de plaiurile moldoveneşti,
atât de adâncă în romanele anterioare ale lui
M Sadoveanu, dacă pătrundem bine pe Lai
Cantacuzin, eroul principal din romanul „Locul
unde nu s'a întâmplat nimic" observăm că nu
este tocmai sinceră, deşi autorul se strădu­
ieşte să ne-o dovedească pe deplin. Eroul plu­
teşte în alte sfere decât mediul moldovenesc.
Este aproape un strein în mijlocul decorului
românesc.
Figura care în întreg romanul iese mai
bine în relief, este Daria Mazu, un suflet plin
de nostalgie, urând aproape vieaţa şi mediul în
care frăeşfe. Intre Daria din acest roman şi
Tincuţa din „Floare ofilită" este o mare afini­
tate sufletească.
întreg romanul vibrează de vieaţa intensă,
dar mai ales în părţile unde ni se descrie, cu
un lux de amănunte, vieaţa dintre Emil şi Daria;
Sunt pagini, ce nu suferă comparaţie cu alte
opere asemănătoare. Sunt pagini într'adevăr evo­
catoare de multe sentimente. Crâşmări{a, de
obiceiu în alte romane o româncă, aci este un
tip pur evreesc, crăşmăriţa Ţipra.
în c e e a c e prineşte lexicul din acest ro­
man, el este consecvent cu acela din toate ro­
manele sale, cu o singură deosebire. în ope­
rele din trecut este mult mai liric, senlimental
chiar, pe când aci întrebuinţează un limbaj mai
dramatic, mai vibrant, mai sonor, Cu acest ro­
man Dl M. Sadoveanu, ne dovedeşte îndeajuns,
c ă spiritul Dsale încă n'a ejuns la epuizare şi
în viitorul apropiat, ne putem aştepta încă la
multe creaţii nemuritoare, c a r e vor fi mândria
literaturii noastre.
D a c ă suntem câtuşi de puţin sinceri şi
obiectivi, observăm că întreaga operă a Dlui
M. Sadoveanu, a atins culnvle perfecţiunii în li­
teratura română. Eroii săi, sunt strânşi legaţi,
prin rădăcini trainice de acest pământ, udat cu
lacrimi şi cu sânge de strămoşii săi.
 16^=—*^^^^^^^^^^ - — z= flori de crâng

Oameni, idei şi fapte — -

Gu numărul viitor din luna Septembrie, revista noastră, va apare lunar, în condifiuni teh­
nice superioare şi în 24 pagini, în loc de 16. Preţul aöonamentetor va fi acelaş, iar
costul unui exemplar lei 10.
Rugăm autorii şi editurile, a trimite redacţiei revistei noastre scrie­
rile noui apărute, spre recenzare.
. R Ă S Ă R I T D E S O A R E " revistă lite­ „înseninări" de Nicolae G r a u r , cu­ „ÎNFIORĂRI" de Alex. 1. Solu, sunt
r a r ă , artistică, ştiinţifică Anul I. No. 3. prinde exclusiv versuri de D s a . In par­ versuri pline de sentimentalism, pline
A p a r e la Mizil Str. Iuliu Maniu 5, sub t e a H-a. „înfiorări" găsim versurile de nostalgia iubirii şi naturii. S e ob*
c o n d u c e r e a Dior D. P a s c u şi N. Triste a. Dlui Alex. I. Soiu, al doilea autor al s e a r v ă bine influenta fericită a poeziei
O revistă a c c e p t a b i l ă c a format. Con- volumului. „înseninări" de N. G r a u r , şi cântecului poporan. C e mediu in­
4
(inului p r e a uşor pentru o revistă lite­ cuprinde exclusiv numai sonete. S e spiră p e aulor, ne-o spune chiar dâtfv
r a r ă , artistică, ştiinţifică. Literatura constată de aci predilecţia autorului sul în „Dorinja".
propriu zisă lipseşte a p r o a p e c u desă­ pentru a c e s t gen al poeziei. în gene­ „Aşi v r e a s ă fiu păstor Ia ol
vârşire. C r o n i c a slab susţinută. Versuri ral în toate versurile D s a ne prezintă Şi codru'n v e c i să-mi fie frate,
s e m n e a z ă D n i i : O . Valeriu „Revino", imagini bine prinse din natură. M o a r t e a S ă cânt la h o r ă din cimpoi p- j
Să-mi m e a r g ă vestea'n n o u i s a t e .
Coslel P. „Două mere", Ionel P ă u n însă şi imagina ei hidoasă, predomină
Aşi v r e a s ă fiu fecior la sat etc.
„Ultimul lango". P r o z a e susţinută de pretutindeni şi sub diferite f o r m e . Te
El c â n t ă natura p e toate c o a r d e l e
Dnii: N. Tristea „Eroul". O . Valerian urmăreşte dela primul v e r s , p â n ă Ia
sufletului s ă u . Versul uşor, p o a t e p r e a
„ V r a j a iubirii*. P a r t e a ştiinţifică de Dnii ultimul. O v e d e c a un sărut pe ochii uşor, plăcut, dulceag. . Nu răscoleşte
V. Dona, Sondi Eftimiu — K r i k o r a . unui c o p i l a ş în „Pruncul". cutele a d â n c i ale sufletului cetitorilor.
Notăm c u bine „ V r a j a iubirii" de O . „Şi-1 sărulă pe g e n e c u putere Este poetul optimist, c u foarte puţine
Valerian. „Dar pruncul scump a prins c a s ă laturi pesimiste. E. C.
*
[suspine*.
„ORIZONT" revistă de literatură — O foarte reuşită s e r b a r e s'a desfă­
Altădată sub mormane de oase.
critică — ştiinţă — informaţie. Anul II. şurat în c o m u n a Chiniz sub c o n d u c e ­
„Somn de piatră" vede z ă c â n d omeni­
No. 7—8. Apare lunar la Cernăuţi, r e a Diu! 1. S a b ă u şi Niculae C o l a n o ­
rea. tar. Părintele A. S a b ă u într'o cuvântare
Sir. O h . Lazăr 1'. Director: Jean Pa-
„ R ă m â n e un morman jilav d e o a s e înflăcărată, a r a l ă rostul asociaţiilor cul­
hon|u. Dl Jean Pahontu, într'un articol
„Sub c a r i ne plângem j a l n i c rătă- turale la granifa vestică a (arii. Cuvin­
bine documentat, a p ă r ă cu vehementa
[cirea". tele s a l e pline d e iubire de patrie, a u
stilului dsale, marile talente ale litera­
După c e t i r e a a c e s t o r s o n e t e , lectorul a t r a s nenumăratele aplauze din p a r t e a
turii n o a s t r e c o n t e m p o r a n e , c a Cezar
r ă m â n e dus p e gânduri, căutând să-şi numerosului public. C o r u l şi o r c h e s t r a
P e t r e s c u , Romulus Dianu, Damian Stă-
precizeze, c a r e o fi a d e v ă r a t a m o a r t e , au executat c â n t e c e româneşti, c a r e au
noiu, C a m i l Petrescu etc. împolriva
c ă c i din versurile Dlui G r a u r , nu şi-a înduioşat şi au impresionat plăcut. Dl
a ş a zişilor pseudo literati, cari a u apă­
putut-o imagina. însuşi autorul s e p a r e G o i a N. notar, încheie programul, adu­
rut puzderie în capitala (arii şi care
c ă nu e în c l a r c u s t ă p â n a lumii de c â n d tuturor mulţumiri pentru c o n c u r ­
străini d e sudelul acestui popor, străini
dincolo de mormânt. Versul, c â n d uşor, sul dat. S e j o a c ă apoi c o m e d i a „ D o c ­
de geniul Iu', b â r f e s c fot c e e talent
săltăreţ, vioiu, plăcut, c â n d greoiu, torul fără voie" de M o l i é r e , unde s e
r o m â n e s c , s p r e a şi c r e i a un mediu
chiar plictisitor. Unele versuri n'au disting D ş o a r e l e : S. F a u r ă u , M a g d a M.
favorabil lor .intruşilor. Felicităm autorul,
nici un înfeles. E x . : şi Dnii: I. S a b ă u , C r e c a n , Pleşiu, Ma­
pentru această atitudine energică.
„PURIFICARE". rias, F e c h e t e , Cuibus, C o m ş a , V a ş t a g .
Poezii s e m n e a z ă : Dnii: Jean Pahontu,
„Arşi|a durerii, aprinsă de-un gând", S'e d a n s e a z ă apoi şi s e p e t r e c e într'o
Aurel Putneanu, E . Zaharia, M i r c e a
. S e c a i - a isvoru mi de viată din piept". atmosferă plăcută şi veselă, p â n ă di­
Streinul, Aspazia Munte, Victor M ă g u r ă ,
Sau „CRONICARUL" mineaţa.
Teofil Lianu, P r o c o p i e Milişte. Toate
„Din Jelui lor strategic, scrii o lege, •
poezii'e sunt la înălţime şi dovedesc
O lege 'n c a r e faple 'nmormântale,, Primim c u entuziasm ştirea c ă la 1 5
îndeajuns c e l e afirmate de Dl Pahonfiu Septembrie a. c . va a p a r e la Constanta
V o r îndemna p e cele-apropiate
în articolul de fond „Obiectivism şi sub direcţiunea Domnului Sorel Avra-
C a 'n lanful lor temeinic s ă s e lege." mescu, revista literară . V r a j a Mării".
purificare". C r o n i c a a c e s t e ! reviste, e
admirabil susţinută d e : D G . Constan­ Altele sunt c l a r e , p r e c i s e şi cetitorul D e pe a c u m îi urăm deplin s u c c e s p e
spinoasa c a l e a publicităţii.
tinescu, Ovid V â l c o v e a n u , Tid., G e o r g e pătrunde c u uşurinjă înţelesul lor. Sunt •
E. Crep. de p ă r e r e c ă unele din poezii a r fi Aducem la cunoştinţa «ctitorilor fi abonaţi­
putut lipsi din volum, c ă c i a c e l e a întu­ lor revistei din Constanta că reprezentantul
„ R A Z E D E LUMIMĂ" versuri de Ni- necă oarecum frumuseţea celorla'te. nostru In acel ora; este Domnul SOREL
AVRAMESCU din Str. Mircea No. 23, clruia i se
colae G r a u r şi Alex. I. Soiu E d . „Lu­ E x . : îndemn, Purificare, Scrisori îna­
pat încredinţa abonamentele, manuscrisele,
ceafărul" Bucureşti. Preful 5 0 Lei. poiate şi î n c ă vre-o c â t e v a , cari s c a d orice eventua i corespandenti In legătură cu
Volumul a r e două părfi. P a r t e a întâi v a l o a r e a întregului volum, revista noastră.