Ministerul Educaţiei a Republicii moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Drept

Lucru individual la
economics

Tema:

Student : Grosu Sergiu

Gr 117, ANUL I

Profesor : Bradu Margareta

CHIȘINĂU, 2013

1
 Cuprins:
Introducere………………………………………………………………..3

Capitolul I. Abordari teoretice despre impozit ......................................5

Capitolul II: Analiza TVA in Republica Moldova. Rolul organelor
cu atributie de administrare fiscala……………………..9
CAPITOLUL III: Probleme si directiile de perfectionare a administrarii TVA
TVA în contextul respectării planului de acţiuni RM în Uniunea Europeană

Concluzii………………………………………………………………...25

Bibliografii………………………………………………………………26

INTRODUCERE

2
 Actualitatea temei

Pentru a-si desfășura activităţile, statul are nevoie de venituri pe care şi le asigura din
impozite prelevate atat de la persoanele fizice cît şi juridice.
Sistemul fiscal trebuie să favorizeze dezvoltarea concurenţei şi asigurarea plasării populaţiei
în câmpul muncii, să înlăture factorii care împiedică efectuarea activităţii de antreprenoriat atât a
întreprinderilor cu investiţii străine, cât şi a producătorilor autohtoni, fapt care permite asigurarea
creşterii economice. Cel mai simplu şi mai eficient mod de atingere a acestui scop este lărgirea
bazei impozabile şi micşorarea cotei de impozitare. Orientările de bază a ameliorării sistemului
impozitar în Republica Moldova sunt: asigurarea creşterii economice, simplitatea, echitatea,
nivelul veniturilor şi stabilitatea lor, administrarea eficientă.

Scopul cercetarii
“Rolul şi importanţa impozitelor indirecte” are ca scop analiza TVA in RM şi definirea
atribuţiilor organelor cu atribuţie de administrare fiscală şi perfectionarea sistemului national in
contextul UE.

Structura lucrării

Lucrarea de faţă este structurată in trei capitole . Primul capitol prezinta abordari teoretice
despre impozit. Al doilea capitol tine de analiza TVA in RM şi rolul organelor cu atribuţie de
administrare fiscală. Al treilea capitol prezinta problemele si directiile de perfectionare a
administrarii TVA in contextul respectarii planului de acţiuni RM in UE.

Metode de cercetare

In lucrarea mea am ultilizat cateva metode de cercetare. Una din ele este cea istorică. Cu ea
am adus si am dedus abordari teoretice despre impozit. Cu ajutorul metodei de analiza am apelat
la Codul Fiscal al RM şi am facut corelaţie cu cateva aspecte ce ţine de impozite. Cu metoda
logică am formulat cateva directii de perfectionare a sistemului nostru fiscal. Si prin metoda
sintezei am formulat concluzia si am facut referire la niste momente cheie sau probleme pe care
trebuie de le rezolvat.

Rolul practic

3
 TVA isi are importanta sa deosebita in sistemul nostru fiscal dar in general pentru sitemul
nostru de drept. TVA contribuie la formarea bugetului de stat. Este o componenta vitala a
societatii civilizate, pentru ca 80% din veniturile bugetului sunt pe bază de TVA.

Monografii utilizate
 Brezeanu Petre. Finanţe publice şi fiscalitatea intre teorie şi practică / Petre Brezeanu . –
Bucureşti: Moldova de Maine, 1998. – 220 p.
 Caraganciu A. Problemele metodologice ale analizei mecanismului financiar în economia
de tranziţie / A. Caraganciu, Gh. Iliadi. – Chişinău: Editura ASEM, 1996. – 252 p.
 Bucătaru Dumitru. Finanţe: note de curs / D. Bucătaru. – Iaşi: Editura Fundaţiei „Chemarea
”, 1994. – 157 p.
 Caraganciu A. Problemele metodologice ale analizei mecanismului financiar în economia
de tranziţie / A. Caraganciu, Gh. Iliadi. – Chişinău: Editura ASEM, 1996. – 252 p.
 Onofrei M. Impactul politicilor financiare asupra societăţii / M. Onofrei. – Bucureşti:
Editura Economică, 2000. – 288 p.
 Studii şi analize financiar-bugetare. - Chişinău, 2000. – 308 p.
 Weimer D. Analiza politicilor publice / D. Weiner , R. Aidan. – Chişinău:. ARC
 Programul SIGMA, Bugetarea şi elaborarea politicilor / – Bucureşti: Ed. FDSC, 2000, 290
 Stratulat O. Consemnări la prelegerea „Mecanismul financiar» / O. Stratulat. - Chişinău,
Ed. ASEM, 1996. – 79 p.

Capitolul I : “Abordari teoretice privind impozitul”

Teoriile privind impozitul încearcă să caute justificarea legitimităţiiimpozitului pentru a

obţine sau justifica consimţământul contribuabililor laplata şi la creşterea impozitelor.

1. Teoria impozitului-schimb

4
 Această concepţie a impozitului-schimb, cunoscută şi ca impozit-asigurare, impozit-
contrapartidă sau teoria beneficiului, a predominat în adoua jumătate a secolului al XVIII-lea şi
în cursul secolului al XIX-lea şieste fundamentul doctrinei liberale. Ea se bazează pe
presupunerea căimpozitul impozitul este preţul pătit de fiecare contribuabil pentru securitateşi
serviciile (adică beneficiile) primite din partea statului.
Teoria aceasta trebuie să fie privită în corelaţie cu curentelecontractualiste (cele ale
contractului social) conform cărora între individ şistat a fost încheiat un pact tacit prin care
primul acceptă să renunţe la o partedin libertatea sa şi din veniturile sale în schimbul unei
garanţii de securitate.Se poate deduce existenţa unui fel de “contract fiscal” care se prezintă fie
ca
un contract de asigurare, fie ca un contract de închiriere a rezultatului
muncii.
În secolul XX, această teorie a fost numită teoria beneficiului.Conform acestei teorii, dacă
o persoană este de două ori mai avută decât alta,atunci contribuţia ei la stat pentru protecţie
trebuie să fie de două ori maimare. Impozitele sunt private deci, ca plată pentru valoarea primită
şi careflectare a cererii pentru serviciile publice.
Criticii acestei teorii au argumantat că, în primul rând, trebuie măsuratceea ce nu se poate
măsura (spre exemplu, serviciul pe care cheltuielilemilitatre îl aduc contribuabilului) şi, în al
doilea rând, că ea esteincompatibilă cu justiţia socială, deoarece cea mai mare nevoie de
avantaje(beneficii) o au cei care au capacitate foarte redusă de contribuţie prinintermediul plăţii
de impozite (vârstnicii, şomerii etc).
În ultimii ani, teoria avantajului (beneficiului) a recâştigat un anumitsprijin. Se poate
argumenta că, pe termen lung, majoritatea cetăţenilor dintr-o societate democratică nu vor tolera
un sistem fiscal de pe urma căruia nuvor avea nici un beneficiu.

2.Teoria surplusului economic

Această teorie a fost aplicată în cazul fiscalităţii de către J.A.Hobson(1857-1940).

Conform acestei teorii, trebuie taxat ceea ce depăşeşte “ce estefizic şi moral necesar pentru a
garanta utilizarea factorului de producţieproducător de venit pentru proprietarul acestuia”.
De exemplu, dacăproprietarul pământului se aşteaptă să dea în arendă loturile cu 500 mii lei pe
an, iar el primeşte efectiv 600 mii lei, atunci surplusul de 100 mii lei trebuie
impozitat.

3. Teoria impozitului-solidaritate

Ca o reacţie la teoria impozitului-schimb, principiul solidarităţii are labază ideea că o

societate formează un tot, ale cărui elemente suntinterdependente. Dacă unul din aceste elemente
cunoaşte anumite slăbiciuni,atunci acestea se regăsesc şi la nivelul societăţii.
Impozitele sunt văzute drept sacrificiul pe care trebuie să-l acceptecontribuabilii pentru ca
societatea să fie în armonie şi statul să-şi poatăîndeplini rolurile. Cei cu posibilităţi contributive
mai mari trebuie să facă unsacrificiu mai mare, plătind impozite mai mari, pentru menţinerea
păcii sociale.

1.2 Clasificarea impozitelor indirecte.

Daca sa vorbim despre impozitele indirecte care este un element, sau mai bine zis a doua
categorie de impozite atunci aș spune că : impozitele indirecte pe langa acele direcete provin sau
reies din urmatoarea schema :

5
 Impozite directe
Venituri
fiscale Impozite indirecte
Venituri
curente Venituri vărsăminte de la
nefiscale instituţiile publice

vărsăminte din
profitul net al regiilor
autonome

Resursele financiare
Venituri venituri din privatizare
din capital
venituri din valorificarea unor
bunuri aparţinând statului

În ţările dezvoltate, de regulă, aportul impozitelor indirecte la formarea veniturilor fiscale

ale statului este mai mic decât cel al impozitelor directe, în timp ce în ţările în dezvoltate situaţia
este inversă.
Preferinţa pentru impozitele indirecte se poate explica prin aceea că:
1. necesită o perioadă scurtă de timp din momentul luării deciziei de instituire a
impozitelor (de majorare a cotei) printr-un act normativ şi până devin operaţionale;
2. reclamă cheltuieli modice de aşezare, percepere şi urmărire;
3. sunt mai voalate – fiind cuprinse în preţul de vânzare al produselor iar nemulţumirea
cumpărătorilor se îndreaptă, de obicei, împotriva agenţilor economici care practică
preţuri majorate şi nu împotriva statului care a ordonat sporirea impozitelor;
Impozitele indirecte sunt instituite de stat asupra vânzărilor de mărfuri şi prestărilor de
servicii. Cotele utilizate pentru stabilirea acestor impozite nu sunt diferenţiate în funcţie de
venitul, averea sau situaţia personală a celor care cumpără mărfurile sau apelează la serviciile ce
fac obiectul impozitelor indirecte.

Drept urmare, impozitele indirecte lasă impresia că ar afecta în aceeaşi măsură veniturile
tuturor categoriilor sociale, că ar asigura o repartiţie echitabilă a sarcinii fiscale.
În realitate, cu cât o persoană realizează venituri mai mici, cu atât suportă pe calea
impozitului pe consum o sarcină fiscală mai mare. Impozitele indirecte au un caracter regresiv,
în cadrul acestor impozite nu se respectă principiul echităţii fiscale deoarece nu există un venit
minim neimpozabil şi nu se ţine cont de venitul contribuabililor.
De fapt, toate impozitele (directe şi indirecte) contribuie la scăderea nivelului de trai al
populaţiei, dar în mod diferit. Astfel, în timp ce impozitele directe duc la scăderea veniturilor
nominale ale diferitelor categorii sociale, impozitele indirecte nu afectează veniturile nominale,
ci numai pe cele reale, ceea ce înseamnă că micşorează puterea de cumpărare.
Impozitele indirecte cuprind:
 taxa pe valoarea adăugată
 accize
 taxe vamale
 venituri din monopoluri fiscale
6
  taxe de timbru şi de înregistrare
1.Taxele de consumaţie

Taxele de consumaţie – sunt impozite indirecte care se includ în preţul de vânzare al

mărfurilor fabricate şi realizate în interiorul ţării care percepe impozitul.
Taxele de consumaţie cuprind:
a) taxele generale pe vânzări (impozitul pe cifra de afaceri)
b) taxele speciale de consumaţie (accizele)

Impozitul pe cifra de afaceri a fost introdus după primul război mondial fiind aşezat
asupra cifrei de afaceri a întreprinderilor industriale, comerciale şi a celor care prestează servicii.

Impozitul pe cifra de afaceri netă mai este cunoscut şi sub denumirea de TVA.

Taxa pe valoarea adăugată (TVA)

TVA – este un impozit indirect care se varsă la buget de către fiecare entitate (care apare
în calitate de vânzător) şi se suportă de consumatorii mărfurilor sau serviciilor respective o dată
cu cumpărarea lor.
Este denumit impropriu taxa deoarece impozitul este o prelevare obligatorie şi fără
contraprestaţie pe când taxa presupune o contraprestaţie de servicii de către stat sau instituţii
ale statului.
Principalele caracteristici ale TVA sunt :
 Este un impozit general, deoarece în principiu se aplică
la toate tranzacţiile privind bunurile şi serviciile;
 Are un caracter universal - deoarece se aplică asupra
tuturor bunurilor şi serviciilor din economie;
 Este un impozit neutru, deoarece cota de impunere se
aplică asupra tuturor activităţilor economice;
 TVA permite fiecărui agent economic să scadă din taxa
pe valoarea adăugată colectată pe cea deductibilă aferentă operaţiunilor din
stadiile anterioare necesare realizării produselor sau serviciilor;

2. Monopolurile fiscale

Statul instituie monopoluri fiscale asupra producţiei şi/sau vânzării unor mărfuri (tutun,
sare, alcool, cărţi de joc, etc).
Monopolurile fiscale pot fi :
 depline
 nedepline
Monopolurile fiscale depline se impun atât în sfera producţiei materiale, cât şi în cea a
comerţului cu ridicata sau cu amănuntul.
Monopolurile fiscale nedepline (parţiale) privesc numai producţia sau numai comerţul

3. Taxele vamale

Taxele vamale pot fi percepute de către stat asupra importului, exportului şi tranzitului de
mărfuri. În practica fiscală internaţională, taxele vamale care se utilizează cel mai frecvent sunt
cele asupra importului de mărfuri.

7
 Taxele vamale de export – se întâlnesc sporadic, deoarece statele sunt interesate în
încurajarea exportului de mărfuri, care constituie, în majoritatea cazurilor, mijlocul cel mai
important de realizare a resurselor valutare. Atunci când totuşi se percep astfel de taxe, ele au un
scop pur fiscal, fie unul economic.
În unele ţări statul instituie taxe vamale de export asupra unor materii prime sau asupra
unor semifabricate pentru a determina prelucrarea lor în ţară.
Taxele vamale de tranzit - se instituie asupra mărfurilor care fac obiectul comerţului
exterior, cu ocazia trecerii acestora pe teritoriul unei terţe ţări.
Taxele vamale de import – se instituie asupra importului de mărfuri şi se calculează
asupra valorii acestora, în momentul în care ele trec frontiera ţării importatoare.
După forma lor de exprimare, taxele vamale pot fi :
 taxele vamale ad-valorem se exprimă ca procent din valoarea mărfurilor
importate;
 Taxele vamale specifice sunt stabilite ca sumă fixă pe unitatea fizică de marfă
importată;
 Taxele vamale compuse apar ca o combinaţie a primelor două;

4. Taxele de timbru şi de înregistrare

Taxele de timbru (poartă acestă denumire pentru că încasarea lor se face prin aplicarea de
timbre fiscale)– se percep la efectuarea de către instituţiile publice a unor operaţii, cum sunt :
autentificarea de acte, eliberarea unor documente (de exemplu : cărţi de identitate, paşapoarte,
permise de conducere auto, etc), legalizări de acte, etc.
Taxele de înregistrare – se percep la vânzări de imobile, la constituirea, fuzionarea sau
dizolvarea societăţilor de capital; de asemenea, ele se percep asupra fiecărei operaţii de vânzare
şi respectiv, cumpărare la bursă, etc.

Capitolul II : Analiza TVA in Republica Moldova. Rolul organelor

cu atributie de administrare fiscală

Taxa pe valoarea adăugată reprezintă o impunere pe consum cu caracter general, care se aplică o
singură dată produselor, indiferent dacă acestea reprezintă bunuri de consum sau mijloace de

8
producţie, precum şi asupra serviciilor. De regulă, sub incidenţa acestui impozit întră: livrările de
bunuri, atît către terţi, cît şi consumul propriu; achiziţiile de bunuri, prestaţiile de servicii;
bunurile importate.
De asemenea, sînt impozabile şi unele operaţiuni asimiliabile din punct de vedere fiscal
vînzării sau cumpărării. Este cazul schimbului (fiecare produs schimbat este taxat la rîndul său),
a creditului pentru consum, cel a cesiunii de mărfuri şi, în general, al oricărei tranzacţii
referitoare la transfer de proprietate a unui bun material).
În principiu, nu sînt impozabile: exporturile, profesiunile libere, prestaţiile cu caracter cultural
şi social efectuate de şcoli, teatre, muzee, spitale, organisme de binefacere, spectacole de artă şi
manifestaţii sportive, emisiunile radio, editarea unor ziare sau periodice , transporturile publice
de pasageri ş.a.
Datorează taxă asupra valorii adăugate toţi cei care îndeplinesc o activitate economică,
indiferent de locul, scopul sau rezultatele economice.
Prin activitate economică înţelegînd desfășurarea acţiunilor din domeniile industriei,
agriculturii, prestărilor de servicii, comerţului, care comportă exploatarea unui bun corporal sau
necorporal, în vederea obţinerii de venituri cu caracter de permanenţă.
Această taxă se aplică numai asupra valorii adăugate de către fiecare participant în procesul
de producţie şi circulaţie, respectiv asupra diferenţei între preţul de vînzare şi cel de cumpărare,
ceea ce reprezintă valoarea propriei prelucrări. Aşadar, taxa asupra valorii adăugate este o
obţigaţie solidară a tuturor producătorilor şi comercianţilor care concură la producerea şi
realizarea aceluiaşi produs, proporţională cu contribuţia fiecăruia la valoarea produsului,
serviciului (salarii, amortizare, dobîndă, rentă funciară).
În mod normal, plătitorul legal de Taxă pe valoarea adăugată este vînzătorul; el încorporează
Taxa pe valoarea adăugată în preţul obiectului vîndut, dar suportarea reală a acesteia apasă
asupra cumpărătorului, potrivit mecanizmului general al impozitelor indirecte.
Deoarece Taxa pe valoarea adăugată poate lua mai multe forme, o ţară care intenţionează să
adopte un tip sau altul trebuie să opteze pentru unul din ele principalele decizii se referă la
următoarele:
1. Taxa pe valoarea adăugată are trei tipuri largi de manifestare, care sînt: Taxa pe
valoarea adăugată pe consum, Taxa pe valoarea adăugată pe venit şi Taxa pe valoarea
adăugată pe producţia globală; selectarea unei forme dintre cele prezentate.
2. Regimul comerţului internaţional: principiul originii (exporturi impozabile,
importuri scutite), în contrast cu principiul destinaţiei (exporturi scutite, importuri
impozabile).
3. Una din cele trei metode prin care se poate estima obligaţia de achitare a
impozitului: scădere, credit sau “factură” (adunare).

9
 4. Produsele sau sectoarele ce vor fi scutite de Taxa pe valoarea adăugată.
5. Tehnici de exonerare de la plata Taxei pe valoarea adăugată sau aplicarea cotei
zero, care dă dreptul consumatorului final la deducerea sau rambursarea taxelor plătite.
6. Sectoarele care, deşi supuse impozitării, pot beneficia de un regim special.
7. Taxa pe valoarea adăugată cu o singură cotă în comparaţie cu o impozitare ce
prevede două sau mai multe cote (adăugate ratei zero, dacă există). În general, se uilizează
cote diferenţiate (2-3), în principiu, ţinînd seama de natura bunului sau serviciului
impozabil, astfel:
 cota redusă – pentru bunuri de primă necesitate şi servicii de natură socială (cele
din urmă în multe ţări sînt exonerate);
 cotă intermediară – pentru bunuri de uz curent sau servicii care, din punct de
vedere economic, social sau cultural reprezintă un interes deosebit;
 cota normală – pentru bunuri şi servicii de interes general;
 cota majoră – la bunuri de lux şi cele care fac obiectul monopolului de stat.
Cea mai importantă decizie care trebuie luată la întroducerea Taxei pe valoarea adăugată se
referă la forma ce va fi utilizată: dacă Taxa pe valoarea adăugată ce se va limita numai la
producţie şi circulaţia bunurilor de consum şi a altor bunuri, atunci aceasta este Taxa pe valoarea
adăugată pe consum; dacă bază (sfera) taxei vizează veniturile, atunci este Taxa pe valoarea
adăugată pe venit. O Taxa pe valoarea adăugată şi mai cuprinzătoare include şi cheltuielile
necesare înlocuirii mijloacelor de producţie uzate, aceasta fiind Taxa pe valoarea adăugată pe
producţia globală (brută).
În titlul III al Codului Fiscal sunt stabilite patru cote:
a) cota standard, care se aplică asupra tuturor livrărilor impozabile de mărfuri şi
servicii (Cota standard constituie 20% şi se modifică conform deciziei Parlamentului);
b) 8% – la pîinea si produsele de panificatie (190120000, 190540, 190590300,
190590600, 190590900)*, la laptele si produsele lactate (0401 0402, 0403, 0405,
040610200)*, livrate pe teritoriul Republicii Moldova cu exceptia produselor alimentare
pentru copii care sînt scutite de T.V.A. în conformitate cu art.103 alin.(1) pct.2);
c) 8% – la medicamentele de la pozitiile tarifare 3001–3004, atît indicate în
Nomenclatorul de stat de medicamente, cît si autorizate de Ministerul Sanatatii, importate
si/sau livrate pe teritoriul Republicii Moldova, precum si medicamentele preparate în farmacii
conform prescriptiilor magistrale, cu continut de ingrediente (substante medicamentoase)
autorizate;
d) 8% – la marfurile, importate si/sau livrate pe teritoriul Republicii Moldova, de la
pozitiile tarifare 3005, 300610, 300620000, 300630000, 300640000, 300660,

10
 300670000, 370790, 380894, 382100000, 382200000, 4014, 4015, 481890, 900110900,
900130000, 900140, 900150, 901831, 901832, 901839000;

a) 8% – la zaharul din sfecla de zahar importat si/sau livrat pe teritoriul tarii;

b) 8% – la productia din fitotehnie si horticultura în forma naturala si productia din
zootehnie în forma naturala, masa vie si sacrificata, produsa si livrata pe teritoriul tarii;
c) 6% – la gazele naturale si gazele lichefiate, atît la cele importate, cît si la cele
livrate pe teritoriul Republicii Moldova;
d) cota zero, care se aplică asupra tuturor mărfurilor şi serviciilor exportate, asupra
altor mărfuri şi servicii conform articolului 104 al Codului Fiscal.
Persoanele juridice şi fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător şi care sânt înregistrate
ca contribuabili ai TVA conform prevederilor articolului 112 al Codului Fiscal, sunt obligate să
achite TVA la buget pentru fiecare perioadă fiscală, potrivit datelor din declaraţia privind TVA,
pe care aceşti subiecţi impozabili sunt obligaţi să o prezinte Inspectoratului fiscal de stat
teritorial.
Persoanele juridice şi fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător, sânt obligate să
înştiinţeze Inspectoratele fiscale de stat teritoriale despre necesitatea de a se înregistra ca
contribuabil al TVA, dar nu îndeplinesc această obligaţiune, de asemenea urmează să fie supuse
impozitării. Dacă asemenea persoane efectuează livrări de mărfuri şi servicii nescutite de la plata
impozitului, a căror valoare depăşeşte plafonul stabilit în articolul 112 al Codului Fiscal, livrările
acestea devin impozabile şi Inspectoratul fiscal de stat teritorial trebuie să ceară achitarea
impozitului datorat.
Persoanele juridice şi fizice care importă servicii trebuie să considere aceste livrări ca livrări
efectuate de ei însăşi. În cazul în care valoarea acestor livrări (servicii) sau valoarea lor adăugată
la valoarea livrărilor de mărfuri şi servicii impozabile, efectuate pe teritoriul Republicii Moldova
pe parcursul unei perioade stabilite, depăşeşte plafonul stabilit în articolul 112 al Codului Fiscal,
agentul economic respectiv va fi obligat să se înregistreze ca contribuabil al TVA.
Fiecare persoană juridică sau fizică, înregistrată ca contribuabil al TVA este obligată să
determine în mod independent suma obligaţiunii sale fiscale sau, în cazurile când aceasta este
permis în titlul III al Codului Fiscal, să ceară restituirea impozitului.
Subiecţii impozabili, persoanele juridice şi fizice înregistrate sau care urmează să se
înregistreze ca contribuabili ai TVA conform prevederilor articolului 112 al Codului Fiscal, sânt
obligaţi să completeze declaraţiile privind TVA pentru fiecare perioadă fiscală, prezentând
informaţii depline şi corecte despre obligaţiunile sale fiscale. Declaraţiile se prezintă în termenii
stabiliţi conform prevederilor articolului 115 al Codului Fiscal.

11
 Pentru determinarea impozitului este necesar de ţinut evidenţa corespunzătoare a tuturor
operaţiunilor aferente impozitării conform articolului 118 al Codului Fiscal. Inspectoratul fiscal
de stat teritorial nu este obligat să efectueze calculul obligaţiunii fiscale în locul subiecţilor
impozabili, însă, este autorizat să controleze corectitudinea determinării sumei impozitului ce
urmează a fi achitată şi prezentarea declaraţiei privind TVA în termenul stabilit.
În cazul în care subiectul impozabil nu ţine evidenţa corespunzătoare a operaţiunilor efectuate
de el şi aceasta aduce la includerea informaţiei incorecte şi incomplete în declaraţia privind
TVA, atunci faţă de acest subiect pot fi aplicate sancţiuni. Persoanele juridice şi fizice
înregistrate ca contribuabili ai TVA sunt obligate să ţină o aşa evidenţă, care le va permite
ulterior să determine corect suma impozitului pe mărfurile, valorile materiale şi serviciile
procurate, care urmează a fi trecută în cont, precum şi suma impozitului care urmează a fi
achitată pe livrările de mărfuri şi servicii efectuate de ele.
Persoanele juridice şi fizice care importă mărfuri în Republica Moldova sunt subiecţi
impozabili şi achită impozitul la momentul efectuării importului, cu excepţia persoanelor fizice,
care importă mărfuri de uz sau consum personal, a căror valoare nu depăşeşte limita stabilită în
legea bugetului pe anul respectiv.

Rolul organelor cu atribuţie de administrarare fiscală

în admininstrarea TVA

Conform Codului Fiscal organele cu atribuţie de administrare a TVA în Republica

Moldova sunt:
1. Serviciile fiscale;
2. Serviciile vamale;
3. Centrul National AntiCoruptie
4. Serviciile de colectae a impozitelor şi a taxelor locale.
Autorul propune descrierea succintă a rolului organelor cu atribuţii în administrare a
TVA în Republica Moldova de către fiecare instituţie în parte:
Imputernicirile Serviciului Fiscal de Stat privind determinarea şi perceperea taxei pe
valoare adăugată este în conformitate cu titlul  III  al  Codului fiscal,  este  autorizat  sa  perceapa
TVA,  penalităţile şi amenzile aferente lui,  sa solicite informaţii,  sa determine tipul şi suma
TVA, a penalităţilor şi amenzilor aferente lui, care nu au fost platite în termen şi în modul
cuvenit.
În ceea ce priveşte administrare TVA de către Serviciile fiscal de Stat există un de
departament aparte- Directia impozite indirecte, care se ocupă implicit de administrarea şi

12
colectarea TVA. În componenţa în componenţa Direcţiei impozite indirecte activează două
secţii de bază1:
 Secţia metodologia administrării impozitelor indirecte
 Secţia organizarea administrării impozitelor indirecte
În cadrul Direcţiei impozite indirecte se coordonează activitatea metodologica a
organelor fiscale teritoriale privind aplicarea corecta a legislaţiei fiscale în vederea calcularii şi
incasarii platilor patronate. Această Direcţie elaborează sau participa la elaborarea proiectelor de
acte normative în vederea aplicarii şi administrarii prevederilor Codului fiscal, altor acte juridice
din domeniul impozitarii, inclusiv acordarii de inlesniri fiscale. Obligaţia Direcţiei este de a duce
lucrul operativ de explicare în vederea aplicarii corecte a legislaţiei fiscale şi tine corespondenta
pe problemele de competenta cu legislativul, organele executive, fiscale teritoriale şi
contribuabilii, respectind ordinea organizatorica stabilita prin actele normative corespunzatoare.
Elaborează şi perfectează formularele tipizate de dari de seamă fiscale ale
contribuabililor şi determina tirajul lor.
La indicaţia conducerii Inspectoratului Fiscal Principal de Stat Direcţia impozite
indirecte participa la examinarea contestarilor fiscale şi litigiilor intre contribuabili şi organele
fiscale ce tin de mecanismul impozitarii.
Direcţiei impozite indirecte examinează şi prezinta Comisiei republicane privind
restituirea TVA din buget avize pe marginea materialelor inaintate de inspectoratele fiscale de
stat şi directia administrarea contribuabililor mari în vederea corectitudinii aprecierii spre
restituire a TVA. Examinează şi pregateste materialele privind restituirea sumelor TVA
serviciilor diplomatice din Republica Moldova pe problemele de competenta şi intreprinde
actiuni ce rezulta din Conventia de la Viena.
Direcţiei impozite indirecte îndeplineste funcţiile de coordonare şi control curent şi
ulterior asupra activităţii organelor fiscale teritoriale şi departamentului Vamal referitor la
respectarea prevederilor legilor bugetare privind calcularea corecta şi varsarea integrala la buget
a impozitelor indirecte.
Direcţiei impozite indirecte acorda organelor fiscale teritoriale ajutor practic în vederea
administrarii impozitelor indirecte şi eliberarea facturilor TVA, deplasindu-se în teritoriu
reiesind din necesităţi. La fel Direcţia participa la inspectarea activităţii organelor fiscale de stat
teritoriale, efectuează de sine statator sau organizează controale tematice la subiectii economici
şi organele fiscale, generalizează rezultatele dezvaluite şi inaintează propuneri corespunzatoare.
Persoanele cu  funcţii  de  răspundere  din  organele  Serviciului Fiscal de Stat au
dreptul sa verifice orice documente de evidenţă (registre contabile,  contracte,  acorduri, 

1
www.fisc.md/

13
insemnari  etc.)   si   alte   documente referitoare la determinarea obligaţiilor fiscale sau la
executarea lor,  cu scopul de a stabili corectitudinea intocmirii  declaraţiei  fiscale,  de  a asigura  
prezentarea   ei,   de   a  concretiza  obligaţiile  fiscale  ale contribuabilului  sau  de  a  incasa 
suma  calculata  a   impozitului,   a penalităţilor sau amenzilor aferente lui.

Capitolul III : Probleme si directiile de perfectionare a administrarii

TVA în contextul respectării planului de acţiuni RM în UE

14
 Republica Moldova a reusit sa-si intemeieze o politica fiscal-bugetara independenta chiar
imediat după obtinerea independenţei in 1991. Insa consolidarea sistemului bugetar şi fiscal şi a
politicii fiscal-bugetare au avut loc după introducerea valutei naţionale în noiembrie 1993. în anii
1991-1995 se desfasoara prima etapa de formare a politicii fiscale. În aceasta perioada are loc
procesul de evaluare a mostenirilor şi adaptarea la noile cerinte prin modificarea actelor
normative şi legislative. Începand cu anul 1992 au fost introduse un sir de impozite noi, utilizate
în economiile de piata cum ar fi TVA, accizele, taxele rutiere, tarifele vamale etc. Au fost
modificate principiile şi metodologia de calcul a impozitele deja existente. în anii 1996-1999 este
definitivata constituirea sistemului bugetar - adoptarea Legii cu privire la sistemul bugetar şi
procesul bugetar, a Conceptiei reformei fiscale şi a unor articole din Codul fiscal2.
In cativa ani de independenta politica şi de tranzitie la economia de piata, agenţii
economici au inventat o multime de siretlicuri pentru a nu achita impozitele. Potrivit rapoartelor
organelor cu atribuţii de administrare fiscală, unul din cele mai raspandite siretlicuri este
contabilitatea dubla. Unii agenti economici dispun de doua registre contabile, unul real în care
sunt indicate veniturile şi cheltuilelile reale ale intreprinderii, iar altul, care este prezentat
organelor de control. în cel de-al doilea registru practic lipsesc veniturile, iar la capitolul pierderi
sau cheltuieli cifrele sunt impresionante.
O modalitate excelenta pentru eschivarea de la impozite pentru importatori sau
exportatori este Transnistria, cu care Chisinaul are un acord referitor la neachitarea taxelor
vamale pentru agenţii economici din ambele parti la frontiera de pe Nistru. în acest sens
Transnistria a fost supranumita de către reprezentantii organelor de drept de la Chisinau «gaura
neagra a economiei Republicii Moldova».
Cercetarile fenomenului economiei tenebre si, în special, al evaziunilor fiscale arata ca în
rM sunt conditii destul de favorabile pentru eschivarea de la achitarea fata de Buget. La
cercetarea fenomenului respectiv s-au luat în considerare proportiile evaziunilor fiscale, cadrul
juridic de sanctionare a persoanelor culpabile, probabilitatea de a fi depistat, cota-parte a
infractorilor în numarul total al agentilor economici supusi controlului de către organele fiscale.
în consecinta s-a ajuns la concluzia ca unica ce s-a facut în combaterea fenomenului evaziunilor
fiscale a fost doar inasprirea răspunderii juridice pentru evaziunile fiscale.
Expertii sustin ca în republica Moldova nu s-au luat în considerare doua motive
principale, care contribuie nemijlocit la prosperarea fenomenului evaziunii fiscale. în primul rand
dezastrul din economie. Un specialist de rang inalt din cadrul Inspectoratului fiscal declarase
anterior în presa ca reducerea nivelului de achitare a impozitelor este cauzata de scaderea
substantiala a activităţii economice din Republica Moldova. RM a pierdut piata de desfacere a
2
Gogîrnoiu, Gh. Relaxarea fiscală versus echilibru bugetar / Gh. Gogîrnoiu, R. Hîncu // Drept, Economie şi
Informatică.- 2005.- Nr.2(8).- P. 59-66.

15
bauturilor spirtoase din Rusia şi belarusi, ceea ce a redus cu 50-70 la suta volumul defalcarilor la
buget a raioanelor ce practica cresterea vitei de vie şi productia vinului.
O alta cauza care se rasfange nemijlocit asupra fenomenului neachitarilor către buget este
povara fiscala neadecvata pentru conditiile şi economia Republicii Moldova. Prezenta unui
sector subteran masiv contribuie la crearea unei poveri fiscale excesive. Sursa veniturilor
bugetului de stat este activitatea în economia oficiala. Dar de o mare parte a cheltuililor din buget
se bucura şi persoanele care nu platesc impozite (beneficează de inlesniri la plata pentru resurse
energetice, servici publice). De aceea daca povara fiscala medie pe economie este de circa 30%,
atunci povara fiscala efectiva a unor agenti economici care activează în cadrul economiei oficiale
este evident mai mare (40-60%) 3.
O cauza mai subiectiva care favorizează fenomenul evaziunii fiscale este neincrederea şi
nerespectul fata de Stat. După ce agentul economic a fost nevoit sa mituiasca persoane influente
pentru a-si începe şi a-si proteja afacerea, de cele mai multe ori el va recurge la toate siretlicurile
posibile pentru a se eschiva de achitarea impozitelor.
La incheierea acestui capitol voi prezenta succint conculzia cercetatorilor de la Centrul de
Investigaţii Strategice şi reforme.
Trei factori determina politica fiscala a Republicii Moldova. Primul este recesiunea
generala, care reduce baza impozabila. Al doilea factor este incapacitatea administraţiei fiscale sa
colecteze impozitele ca rezultat al evaziunilor fiscale, larg raspandite, şi a coruptiei. Al treilea
factor este lipsa ajustarii adecvate a cheltuielilor. Aceasta inertie a angajamentului de cheltuieli
apare în urma absenţei unui grup politic, care ar obtine suportul public necesar pentru limitarea
explicita a cheltuielilor sociale. Dezechilibrul fiscal nedurabil este deci un rezultat al miopiei
factorilor de conducere din Moldova, unde prognozarea realista este deseori inlocuita prin iluzii.
Atat timp cat practica majorarii nejustificate a veniturilor în procesul elaborarii Bugetului de Stat
va continua iar pronosticul real va fi neglijat, sansele unei politici fiscale eficiente şi durabile
sunt minimale.
Cresterea evaziunilor fiscale şi diminuarea platilor la buget determina esecul politicii de
sustinere a antreprenoriatului şi micului bussines, politicii sociale, remunerariii muncii etc.
Aceasta la randul sau cauzează pauperizarea populaţiei şi cresterea neincrederii în reformele
promovate. Conform rapoartelor Curtii de Conturi, ca rezultat al lipsei unui sistem efectiv de
control din partea fiscului şi a vamei, evaziunea fiscala a devenit o norma pentru majoritatea
agentilor economici. Iar daca în realitate ar fi fost comise doar evaziunile fiscale depistate, atunci
veniturile reale în buget ar fi fost de doua ori mai mari.

3
Hîncu, R. Impactul impozitelor indirecte asupra proceselor social-economice / R. Hîncu, N. Chicu //Analele
ASEM. – Chişinău: CEP ASEM, 2004.- P.273- 280

16
 Prezentăm în continuare o serie de practici ale agenţilor economici cu scopul de a nu
declara total sau parţial veniturile realizate. Astfel, la controalele effectuate privind taxa pe
valoarea adăugată s-au constatat, în principal, următoarele deficienţe:
 exercitarea dreptului de deducere fără documente legale;
 necalcularea TVA pentru prestări de servicii efectuate de societăţi cu sediul în
străinătate;
 necalcularea TVA pentru avansuri încasate sau vânzări de mijloace fixe;
 necolectarea TVA pentru mărfuri depreciate calităţiv;
 nejustificarea activităţii de export realizat prin comision cu documente legale;
 neînregistrarea TVA pentru utilaje agricole vândute;
 neconcordanţe între datele înscrise în deconturi şi cele înregistrate în evidenţa
contabilă precum şi necalcularea TVA pentru plăţi efectuate în natură;
 depunerea cu întârziere la organul fiscal a deconturilor de TVA şi nerespectarea
cotelor legale;
 calcularea TVA de către agenţi economici neplătitori de TVA şi nevirarea acesteia;
 exercitarea dreptului de deducere a TVA înainte de înregistrarea ca plătitori de
TVA;
 diminuarea TVA colectat prin stornări fără documente legale;
 necalcularea TVA pentru echipamentul de lucru acordat salariaţilor, plătit de
aceştia;
 necalcularea şi neachitarea TVA aferent ratelor de leasing;
 deduceri repetate în baza aceluiaşi document;
 neînregistrarea în evidenţa contabilă a TVA colectată;
 necalcularea TVA pentru livrările de gaz către centrale termice sau către agenţi
economici, motivându-se că destinaţia finală este consumul populaţiei, fară a se justifica aceasta
prin documente legale;
 compensarea sumelor datorate bugetului de stat cu cele care trebuiau rambursate în
condiţiile în care nu a fost depusă cererea de rambursare.
Acestea fiind spuse puetm să constatăm că evaziunea fiscală este un fenomen complex,
care necesită o analiză atentă a fenomenului, o analiză echilibrată.
Trebuie să recunoaştem că în ciuda fiscalităţii mari, numeroşi plătitori de T.V.A. îşi
asumă riscul fraudei, motiv pentru care impactul economic şi cel social al acestui impozit nu pot
fi apreciate fără luarea în considerare a evaziunii fiscale. Întrucât frauda compromite
competitivitatea şi falsifică premisele concurenţei între agenţii economici, se ajunge la încălcarea
principiului de neutralitate a taxei pe valoarea adăugată.

17
     O altă problemă care merită atenţie este legată de neonorarea de către o bună parte de
contribuabili a obligaţiunii de prezentare organului fiscal a dărilor de seamă fiscale prevăzute de
legislaţie, urmare căreia nu se respectă prevederile art.8 alin.(2) lit.c) şi art.187 din Codul fiscal.
Astfel, în anul 2006, din numărul total al contribuabililor deserviţi, n-au prezentat dările de
seamă fiscale la OF Ciocana şi OF Centru ale IFS pe mun. Chişinău 57,8% şi, respectiv, 58 %, la
IFS pe raionele Leova, Floreşti, Căuşeni – respectiv, 38%, 37,7% şi 34,1%, iar la IFS pe
raioanele Rezina şi Sîngerei – cîte 22%. La rîndul lor, organele fiscale întreprind măsuri de
remediere, reieşind din obligaţiile stabilite prin art.136 lit.n) şi art.260 din Codul fiscal, şi anume:
expediază scrisori şi transmit citaţii contribuabililor respectivi, organizează seminare şi acordă
consultaţii, publică materiale instructive în ziarele locale, suspendă conturile bancare, efectuează
controale cu ieşire la faţa locului conform adresei juridice etc. Totuşi, eficienţa acestor măsuri
rămîne nesemnificativă. Exemplificăm, în acest sens, IFS pe raionul Sîngerei, care a transmis
citaţii la 236 de contribuabili ce n-au depus dări de seamă, din care s-au prezentat la oficiul
inspectoratului numai 24, cărora, potrivit art.260 din Codul fiscal şi art.1622, art.1623 din Codul
cu privire la contravenţiile administrative 10 (cu modificările ulterioare), li s-au întocmit procese-
verbale administrative. Situaţii similare sînt înregistrate, practic, la toate IFS teritoriale. Cauzele
principale se rezumă în faptul că majoritatea contribuabililor ce nu prezintă dări de seamă sînt
întreprinderi individuale, care nu activează, iar fondatorii sînt plecaţi din ţară, sau au decedat.
Deşi SFS utilizează pîrghiile de constrîngere legală, prevăzute în art.34 alin.(2) lit.b), subpct.5
11
din Legea nr.845-XII din 03.01.1992 „Cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi” (cu
modificările ulterioare), iniţiind lichidarea agenţilor economici în cauză, este necesar de
menţionat că procedura ca atare este costisitoare şi neeficientă pentru buget, iar numărul acestora
este impunător. (Pentru lichidarea unui agent economic SFS cheltuie, în medie, 5,0 mii lei).
Cât priveşte problemele sistemului vamal, spre regret, organele vamale ale Republicii
Moldova si activitatea vamala în întregime nu a fost în stare sa evite unele dificultati
caracteristice perioadei de tranzitie. Studiul a sesizat ca în sectorul vamal exista probleme
serioase ce tin de implementarea complexa a principiilor activităţii vamale, armonizarea si
simplificarea procedurilor vamale, organizarea eficienţa a activitatilor, asigurarea financiara si
tehnico-materiala, nivelul profesional si etic al functionarilor vamali, asigurarea activităţii de
combatere a contrabandei si altor încalcari ale legislaţiei, propagarea stipularilor legale,
colaborarea internationala. O problema deosebita este raspândirea larga a coruptiei printre
functionarii vamali, traficul de influenta exercitat de functionarii de rang înalt în cadrul
activităţii vamale, precum si problema securizarii segmentului de frontiera cu Ucraina,
asigurarea legalităţii în raioanele din stânga Nistrului. Aceste probleme au aspecte legislative,
organizatorice si economice, în totalitatea lor pun în pericol real eficienţa activităţii vamale,

18
asigurarea securităţii statului, mai cu seamă a celei economice, apărarea drepturilor si intereselor
legitime ale persoanei în cadrul activităţii vamale, dezvoltarea relaţiilor economice cu alte state.

Perfecţionarea administrării TVA în contextul respectării planului de acţiuni RM

în Uniunea Europeană

Procesul de aderare impune anumite standarde de conformitate care, chiar luând în calcul
posibilele deragări tranzitorii, trebuie privite ca fiind inevitabile pe tremen lung. Realitatea dura
este că un proces de colectare eficient este un ingredient esenţial pentru aderare.
Republica Moldova face eforturi pentru a fi în conformitate cu cerinţele aderării. Totuşi,
este de asemenea clar că mai sunt multe de făcut, mai ales pentru dezvoltarea unei administraţii
eficiente în colectarea impozitelor, aceasta fiind principala cerinţă ce trebuie îndeplinită, fie că
Republica Moldova doreşte integrarea, fie că nu.
În ceea ce priveşte armonizarea legislaţiilor privind taxele pe cifra de afaceri, statele din
Uniunea Europeană (UE) au adoptat un sistem al taxei pe valoarea adăugată în conformitate cu
Directivele I şi II ale Comisiei Europene, emise la 11 aprilie 1967.
În continuare vom încerca să prezentăm măsurile luate de Republica Moldova pentru a
adera la structurile europene, precum şi normele Uniunii Europene privind TVA-ul.
În vederea determinării posibilităţilor de perfecţionare a sistemului fiscal şi maximizării
contribuţiei acestuia la completarea veniturilor bugetare, prezintă interes cercetarea aspectelor
legate de:
1) structura veniturilor fiscale,
2) incidenţa sarcinii fiscale asupra consumului şi factorilor de producţie muncă şi
capital. În această ordine de idei, menţionăm repetat că, în Republica Moldova sursa principală
de completare a veniturilor fiscale o constituie impozitele indirecte, fenomen caracteristic
economiilor în tranziţie şi celor în curs de dezvoltare.
Ca urmare a înlăturării restricţiilor privind libera circulaţie a persoanelor, bunurilor,
serviciilor şi a capitalului şi a integrării economiilor naţionale, statele membre ale UE trebuie să
se asigure că propriile sisteme de TVA nu fac discriminări în ceea ce priveşte originea bunurilor
şi serviciilor. În cele din urmă, această piaţă va deveni o piaţa internă. Din această perspectivă,
sistemul TVA este definit prin câteva caracteristici:

19
  nediscriminatoriu;
 definirea clară a conceptelor;
 stabilitate.
În concepţia UE obiectivul sistemului fiscal este colectarea impozitelor şi taxelor. Prin
urmare, misiunea administrării TVA este concentrată pe colectarea acestei taxe. Procedurile
formale transparente sunt esenţiale pentru funcţionarea eficientă a sistemului TVA. Totodată, ele
sunt imperios necesare pentru o administrare echitabilă, asigurând o cale de restricţionare a
corupţiei. Clarificarea şi simplificarea procedurilor referitoare la costurile supunerii la impozitare
a contribuabililor şi la costurile de administrare sunt caracteristicile evoluţiilor recente în
administrarea TVA
Este binecunoscut faptul că procedurile de impunere pot stimula aranjamente informale,
care se stabilesc, fără o baza legală, între contribuabili şi inspectorii fiscali. Pentru evitarea unor
asemenea practici, ţările UE au dezvoltat sisteme de audit intern puternice. Multe ţări au adoptat
un Cod de Conduită pentru a stabili comportamentele şi standardele cerute angajaţilor.
Pe lângă definirea procedurilor de administrare a TVA, ţările UE acordă o atenţie
specială doleanţelor contribuabililor şi procedurilor de contestare, care clarifică drepturile
contribuabililor în procesele legate de TVA. Totodată, sistemul informaţional este considerat un
element important în administrarea sistemului TVA. În prezent, există diferenţe între ţările din
UE în ceea ce priveşte ratele aplicate. În ciuda acestei diversificări, există un numitor comun
pentru toate sistemele de TVA din ţările UE. Acest numitor comun este Directiva a VI-a a
Comisiei Europene, care stabileşte cadrul de armonizare a legislaţiilor sistemelor TVA pentru
statele membre.
Regulile privind deducerile sunt armonizate pentru statele membre în UE în măsura în
care acestea afectează sumele anuale colectate, iar proporţia deductibilităţii ar trebui calculată
într-un mod similar. Prin urmare, legislaţiile naţionale trebuie să specifice care persoane sunt în
masură să plătească TVA, în particular în ceea ce priveşte serviciile oferite de o persoană
stabilită în altă ţară.
Obligaţiile contribuabililor trebuie armonizate cât de mult posibil astfel încât să se
asigure o colectare uniformă în toate statele membre în UE. Atunci când este necesar pentru
stabilirea şi monitorizarea bazei de evaluare a propriilor resurse, contribuabilii ar trebui să
întocmească periodic evidenţe ale veniturilor agregate din tranzacţiile legate atât de inputuri, cât
şi de rezultate.
Statele membre în UE pot continua să aplice scheme speciale pentru activităţile mici. De asemenea, ţările
sunt libere să aplice pentru agricultorii care nu sunt acoperiţi de procedurile normale, o schemă legată de reducerile
uniforme la TVA pentru inputuri. În scopul colectării resurselor proprii, principiul de bază al acestei scheme ar

20
trebui să fie acelaşi în toate statele membre şi valoarea adăugată în cazul agricultorilor ar trebui calculată după o
metoda comună.
La situaţia din 01.01.2007, contribuabilii ale căror obligaţii fiscale sînt luate la evidenţă
de organele SFS au înregistrat restanţe la plăţile de bază în bugetul public naţional în sumă totală
de 2192,6 mil.lei, constatîndu-se o micşorare cu 89,2 mil.lei, sau cu 3,9 % faţă de cele existente
la 01.01.2006. Cele mai mari restanţe faţă de BPN (în sumă de 795,8 mil.lei) sînt ale
contribuabililor din mun. Chişinău, revenindu-le ponderea totală de 36,3%.
Conform datelor IFS teritoriale supuse controlului, restanţe considerabile au fost
înregistrate de contribuabilii din raioanele Orhei, Edineţ, Căuşeni, Floreşti, Ialoveni, Taraclia,
Cahul, Sîngerei. Cu toate că în majoritatea raioanelor supuse controlului restanţele au avut
tendinţa de micşorare, în 3 raioane (Taraclia, Cahul, Floreşti) restanţele contribuabililor faţă de
BPN s-au majorat cu 10342,3 mii lei.
  Analiza restanţelor la plăţile de bază în BPN la situaţia din 01.01.2007, structurate de
IFPS după criteriul posibilităţii perceperii şi vărsării lor în buget, denotă un grad înalt al
imposibilităţii încasării lor.
Pe parcursul anilor 2005-2006, organele SFS au aplicat gaj legal asupra bunurilor în
valoare de 16,1 mil.lei, pentru asigurarea achitării restanţei la momentul aplicării în sumă de 36,3
mil.lei. În perioada menţionată, contribuabilii – posesorii de bunuri gajate au achitat restanţe în
sumă de 12,3 mil. lei.
Controlul a constatat cazuri de neaplicare din partea unor organe fiscale a drepturilor
legale prevăzute de Codul fiscal în vederea asigurării executării obligaţiilor fiscale. Astfel, IFS
pe raioanele Orhei, Leova şi Ungheni n-au folosit drepturile prevăzute în art.167 alin.(2) din
Codul fiscal, permiţînd la 16 agenţi economici-restanţieri demararea operaţiunilor la conturile
bancare, ulterior luate la evidenţa fiscală. Luînd în consideraţie faptul că prevederile art.167 alin.
(2) din Codul fiscal stipulează dreptul, şi nu obligaţia organului fiscal, astfel de acţiuni ale
organelor fiscale nu pot fi tratate ca încălcare a Codului fiscal, deşi se remarcă prezenţa unor
riscuri la acest capitol, legate de neaplicarea măsurilor sus-menţionate faţă de agenţii economici
viabili, care dispun permanent de mijloace băneşti în conturile curente. În această ordine de idei,
Curtea de Conturi menţionează necesitatea ţinerii în vizorul controlului intern şi auditului intern
al SFS a tuturor cazurilor respective, pentru asigurarea transparenţei, corectitudinii şi eficienţei
măsurilor întreprinse de organele fiscale în fiecare caz aparte.
În perioada anilor 2005-2006, obligaţiile fiscale faţă de bugetul de stat şi bugetele UAT,
stinse prin anulare în temeiul actelor legislative, au constituit suma de 201,1 mil.lei, din care
datorii istorice la plăţile de bază – 20,5 mil.lei, penalităţi şi amenzi – 180,6 mil.lei. În cadrul
verificărilor selective ale respectării de către organele SFS a prevederilor legale de anulare a

21
obligaţiilor fiscale s-a constatat includerea dublă a unui agent economic în lista pentru anularea
majorărilor de întîrziere şi amenzilor, ca rezultat formîndu-se supraplăţi nejustificate, care s-au
menţinut în fişa contribuabilului pînă la sfîrşitul anului de gestiune.
În perioada supusă controlului au fost stinse recipise trezoreriale de creanţe ale
Ministerului Finanţelor în sumă totală de 29,1 mil.lei, formate în rezultatul aplicării anterioare a
prevederilor Legii restructurizării întreprinderilor agricole în procesul de privatizare nr.392-XIV
din 13.05.1999.
Potrivit informaţiei IFPS, în anul 2006, la codul „Stingerea restanţelor prin
prescripţie” au fost atribuite 32 de înscrieri în sumă totală de 1,8 mii lei. Urmare analizei
informaţiei respective, s-a constatat faptul reflectării incorecte a 19 înscrieri. O situaţie analogică
s-a stabilit şi la înscrierile înregistrate la codul „Stingerea plăţilor în plus prin prescripţie”, la
care, în anul 2006, au fost atribuite 446 de înscrieri în sumă totală de 520,6 mii lei. Astfel, la
momentul controlului, la codul nominalizat au fost reflectate incorect 236 de înscrieri în sumă de
228,2 mii lei, care pînă la finele controlului s-au corectat. Concomitent, se menţionează că unele
organe fiscale nu sting obligaţiile fiscale prin prescripţie. Astfel, la situaţia din 31.12.2006, unii
contribuabili administraţi de OF Centru al IFS pe mun. Chişinău, mai mult de 10 ani, înregistrau
restanţa în sumă totală de 1248,0 mii lei.
Potrivit datelor selectate din sistemul de evidenţă al SFS, în temeiul prevederilor Codului
fiscal, în anii 2005-2006, au fost stinse obligaţii fiscale prin scădere în sumă de 10,7 şi,
respectiv, 57,7 mil.lei.
În conformitate cu art.180 din Codul fiscal, organele SFS au încheiat cu contribuabilii-
restanţieri la bugetul de stat şi bugetele UAT contracte de amînare şi eşalonare a obligaţiilor
fiscale. Această procedură de modificare a termenului de stingere a obligaţiei fiscale,
concomitent, potrivit art.6 alin.(9) lit.g) din Codul fiscal, este determinată şi ca facilitate
(înlesnire) fiscală, însă, în conformitate cu art.8 alin.(1) lit.d) din Codul fiscal, în calitate de
facilităţi fiscale, contribuabilii pot beneficia de amînări şi eşalonări numai în lipsa restanţelor la
bugetul public naţional. Situaţia dată dovedeşte existenţa discrepanţei între aceste prevederi ale
Codului fiscal.
În anul 2005 au fost încheiate 354 de contracte la suma totală a obligaţiilor restante de
110,9 mil.lei, iar în anul 2006 – 365 de contracte la suma de 63,7 mil.lei. Se atestă un nivel
scăzut de respectare a condiţiilor contractelor de amînare şi eşalonare. Pentru perioada anului
2005, acestea au fost îndeplinite la nivelul de 38 %, cu încasarea mijloacelor în sumă de 42,2
mil.lei şi neîncasarea a 68,7 mil.lei. Unele IFS teritoriale n-au încasat la buget nici o sumă din
cele contractate (IFS pe raioanele Basarabeasca – 247,0 mii lei, Floreşti – 587,3 mii lei, Teleneşti
– 288,2 mii lei). Totodată, cel mai scăzut nivel de achitare a sumelor amînate şi eşalonate se

22
atestă la IFS pe raioanele Cantemir – 1,1%, {tefan Vodă – 4,1%, Leova – 5,0% şi Rîşcani –
6,7%.
În această ordine de idei, se menţionează prezenţa unor prevederi contradictorii în actele
normative aferente problemei în cauză. Drept dovadă poate servi faptul că, potrivit clauzelor
acordurilor de amînare şi eşalonare a obligaţiilor fiscale, în cazurile de reziliere a contractelor,
organele fiscale sînt obligate să calculeze majorări de întîrziere, precum şi să întreprindă acţiuni
de executare silită a obligaţiei fiscale conform art.194 din Codul fiscal. În acelaşi timp,
majorarea de întîrziere la neplăţile contribuţiilor de asigurări sociale, conform legii anuale a
BASS, se efectuează de către plătitor. Ca rezultat, majorările de întîrziere la datoriile faţă de
BASS nu sînt calculate de organele fiscale, iar contribuabilii datornici la BASS practic nu
utilizează norma respectivă.
Este necesară o evidenţă şi raportare separată a amînărilor sau eşalonărilor acordate
contribuabilului fără calcularea majorărilor de întîrziere şi a amînărilor sau eşalonărilor acordate
contribuabilului cu calcularea majorărilor de întîrziere, fapt care presupune necesitatea
reglementării unor aplicaţii de evidenţă şi raportare a acestor sume în concordanţă cu prevederile
legale, ceea ce va determina monitorizarea eficientă a restanţelor respective.
Nivelul executării condiţiilor contractelor de amînare şi eşalonare pe anul 2006 a
constituit 59,6%, fiind încasate mijloace în sumă de 38,0 mil.lei şi neîncasate – 25,7 mil.lei. Un
nivel scăzut de achitare s-a constatat la IFS pe mun. Chişinău – 18,6% şi IFS pe raioanele
Taraclia – 31,3 % şi Briceni – 36,5%.
Prolongarea şi îngheţarea termenelor de plată a obligaţiilor (inclusiv penalităţi şi
sancţiuni), aferente vărsării la bugetul de stat şi bugetele UAT, conform altor prevederi ale
legislaţiei în vigoare, la 01.01.2006 s-au realizat la suma de 410,9 mil.lei, iar la 01.01.2007 – de
472,6 mil.lei.
În temei legal, la situaţia din 01.01.2007, au fost prolongate şi îngheţate conform
acordurilor-memorandum încheiate cu Consiliul Creditorilor obligaţii în sumă de 331,1mil.lei,
iar conform hotărîrilor instanţelor judecătoreşti pentru întreprinderile insolvabile, altor legi,
decizii - de 141,5 mil. lei.
La acest capitol, controlul a identificat lipsa raportării generalizate pe bugetul public
naţional, ţinînd cont de atribuţiile ce-i revin SFS la administrarea veniturilor BASS şi
FAOAM.
Avînd temei legal pentru amînarea şi eşalonarea obligaţiei fiscale la BASS, potrivit
prevederilor art.30 din Legea nr.489-XIV din 08.07.1999 “Privind sistemul public de asigurări
sociale”13 (cu modificările ulterioare), în anul 2006, organele SFS nu au aplicat această
procedură, dat fiind că, prin art.22 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2006

23
nr.305-XVI din 01.12.200514 (cu modificările ulterioare), cu atribuţii similare a fost abilitată şi
CNAS. Aceste considerente determină necesitatea unei delimitări clare a competenţelor SFS şi
ale CNAS, pentru o mai bună şi eficientă monitorizare a achitărilor, precum şi pentru evitarea
dublării de funcţii la acordarea înlesnirilor respective şi urmărirea executării obligaţiilor.
Potrivit datelor IFPS (tabelul nr.3), la situaţia din 01.01.2006, de la 386 de agenţi
economici, în procesul de restructurare a datoriilor în conformitate cu Legea nr.632-XV, s-a
încasat la bugetul de stat şi bugetele UAT suma de 77,8 mil.lei, iar la BASS – 80,3 mil.lei. La
01.01.2007, de la 448 de agenţi a fost încasată la bugetul de stat şi bugetele UAT suma de 93,8
mil.lei, iar la BASS – de 106,7 mil.lei.

Concluzii :
În urma celor prezentate în lucrarea de faţă putem trage următoarele concluzii:

24
  Obiectivul prioritar al politicii fiscale din domeniul taxei pe valoarea adăugată îl
reprezintă armonizarea legislaţiei naţionale cu cea comunitară în domeniu.
 Aplicarea unei cote reduse, care a fost reintrodusă prin noul Cod fiscal, reprezintă o
modalitate de a simplifica şi, în acelaşi timp de a asigura o mai corectă colectare a veniturilor
publice, eliminând totodată posibilitatea săvârşirii unor acte de evaziune fiscală.
 Taxa pe valoarea adăugată este cel mai important impozit indirect, el deţinând
ponderea cea mai mare din totalul acestora. O atenţie deosebită se acordă taxei pe valoarea
adăugată, deoarece reprezintă o importantă sursă de venituri publicela bugetul de stat.
 Taxa pe valoarea adăugată afectează în mod deosebit pe cei cu venituri mici,
deoarece TVA-ul se percepe, de regulă, la vânzarea bunurilor de larg consum. Astfel, taxa pe
valoarea adăugată este suportată de consumătorii finali, aceasta fiind inclusă în preţul de vânzare
al mărfurilor.
 Din considerente sociale sau administrative, unele operaţiuni sunt scutite de taxa pe
valoarea adăugată. Prin aplicarea regimului de scutire de taxa pe valoarea adăugată cu drept de
deducere pentru exportul de bunuri, transporturi şi prestările de servicii legate direct de exportul
de bunuri, are loc detaxarea bunurilor exportate, ceea ce conduce la întărirea poziţiei
concurenţiale a întreprinderilor moldoveneşti pe pieţele externe.
 Taxa pe valoarea adăugată nu afectează veniturile nominale, ci numai pe cele reale,
ceea ce înseamnă că micşorează puterea de cumpărare.
 În ţările în curs de dezvoltare ponderea impozitelor indirecte o devansează pe cea a
impozitelor directe în totalul veniturilor fiscale. Impozitele indirecte au un ritm de creştere mai
accentuat comparativ cu ţările dezvoltate.
Republica Moldova nu îşi asigură deocamdată suficiente venituri bugetare, în ciuda faptului
că atât PIB-ul cât şi cadrul legislativ au cunoscut evoluţii pozitive. Pentru rezolvarea acestei
probleme propunem luarea următoarelor măsuri:
 Tratarea nediscriminatorie a ofertanţilor de materii prime şi bunuri de capital;
 Tratarea nediscriminatorie a importatorilor de bunuri;
 Neacordarea de amânări de la plata taxei pe valoarea adăugată;
 Impunerea de penalităţi severe pentru solicitările frauduloase;
 Asigurarea stabilităţii legislaţiei şi evitarea “legilor speciale” pentru a evita
confuziile ce pot aparea în rândul contribuabililor;
 Plata promtă a rambursărilor de taxă pe valoarea adăugată

BIBLIOGRAFIE

25
LEGI ŞI ACTE NORMATIVE
1. Codul fiscal al Republicii Moldova. Legea Republicii Moldova Nr. 1163 – XIII din
24.04.97 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 102 din: 23.08.2001.
2. Legea Nr.571/22.12.2003 privind Codul fiscal al României // Monitorul Oficial al
României nr. 927 / 23.12.2003.
3. Codul vamal. Legea Republicii Moldova Nr. 1149-XIV din 20.07.2000 // Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr. 160 din: 23.12.2000.
4. Legea Republicii Moldova cu privire la bazele sistemului fiscal al Republicii Moldova
Nr.1198–XII din 17.11.1992 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 011 din:
30.11.92.
5. Legea Republicii Moldova cu privire la serviciul fiscal al Republicii Moldova Nr. 876-
XII din 22.01.1992 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 001 din: 01.02.92.

MANUALE ŞI MONOGRAFII
 Brezeanu Petre. Finanţe publice şi fiscalitatea intre teorie şi practică / Petre Brezeanu . –
Bucureşti: Moldova de Maine, 1998. – 220 p.
 Caraganciu A. Problemele metodologice ale analizei mecanismului financiar în economia
de tranziţie / A. Caraganciu, Gh. Iliadi. – Chişinău: Editura ASEM, 1996. – 252 p.
 Bucătaru Dumitru. Finanţe: note de curs / D. Bucătaru. – Iaşi: Editura Fundaţiei „Chemarea
”, 1994. – 157 p.
 Caraganciu A. Problemele metodologice ale analizei mecanismului financiar în economia
de tranziţie / A. Caraganciu, Gh. Iliadi. – Chişinău: Editura ASEM, 1996. – 252 p.
 Onofrei M. Impactul politicilor financiare asupra societăţii / M. Onofrei. – Bucureşti:
Editura Economică, 2000. – 288 p.
 Studii şi analize financiar-bugetare. - Chişinău, 2000. – 308 p.
 Weimer D. Analiza politicilor publice / D. Weiner , R. Aidan. – Chişinău:. ARC
 Programul SIGMA, Bugetarea şi elaborarea politicilor / – Bucureşti: Ed. FDSC, 2000, 290
 Stratulat O. Consemnări la prelegerea „Mecanismul financiar» / O. Stratulat. - Chişinău,
Ed. ASEM, 1996. – 79 p.

26
27