Unitatea de învățare nr.

13
Consiliul Europei

CUPRINS

13.1 Aspecte generale despre CoE

13.2. Scopuri și obiective

13.3. Instituții

13.4. Relevanţa organizaţiei pentru România

13.5. Lucrare de verificare Unitatea 13

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 13

După studiul acestei unităţi de învăţare veţi reuşi să:

înțelegeți funcțiile principale ale Consiliului Europei;

- să observați structura organizației și principalele activități;
- să observați ultimele dezvoltări în legătură cu activitatea organizației.

13.1 Aspecte generale

Consiliul Europei a fost fondat în 1949 (iniţial având 10 state membre), fiind cea mai veche
organizaţie internaţională de cooperare politică pe plan european. În prezent, CoE numără 47 de state
membre din Europa, cu excepţia Belarusului.

România a aderat la CoE la 7 octombrie 1993.

13.2 Scopuri şi obiective

Scopurile Consiliului Europei, stabilite prin Statutul Consiliului Europei, sunt:

- crearea unităţii între membrii săi prin acţiune comună, instrumente de drept internaţional
şi dezbateri;
- apărarea drepturilor omului, a democraţie si a statului de drept;
- adoptarea de convenţii internaţionale în vederea introducerii graduale de standarde în
domeniul social şi în domeniul juridic, în statele membre;
- promovarea identităţii europene şi a valorilor comune, chiar în condiţiile în care acestea
rezultă din culturi diferite.

Modifcările intervenite la nivelul sistemului relaţiilor internaţionale după 1989 au generat o deschidere
a Consiliui Europei către statele din Europa Centrală şi de Est, ceea ce a generat concretizarea de noi
obiective ale organizaţiei:
- să acţioneze ca o „ancoră” politică şi ca un gardian la respectării drepturilor omului
pentru democraţiile postcomuniste;
- acordarea de asistenţă acestor state în consolidarea reformelor politice, legislative ş
constituţionale, în paralel cu reforma economică;
- furnizarea de expertiză în domeniul drepturilor omului, democraţiei, culturii, mediului.

Temă de reflecție nr. 13.1.

Identificați prevederile Statutului Consiliului Europei relevante pentru scopurile, obiectivele și valorile
organizației.
13.3. Instituţii

 Potrivit Statutului, principalele organe sunt Comitetul Miniştrilor şi Adunarea Parlamentară.

 Comitetul Miniştrilor este forul reprezentativ al guvernelor statelor membre ale Organizaţiei şi
principalul organul decizional al Consiliului Europei. Preşedinţia CM al CoE este asigurată
acum, pentru 6 luni de către Cehia până în noiembrie 2017, fiind urmată de Danemarca.
 Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (fişă separată) este un organism deliberativ
compus dintr-un număr de 324 membri plini şi 324 supleanţi, ce fac parte din parlamentele
naţionale ale statelor membre.
 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost creată prin Convenţia de la Roma privind
protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale Omului, care a fost adoptată la 4 noiembrie
1950. CEDO şi-a început activitatea în 1959 şi se pronunţă asupra respectării de către state a
prevederilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi ale protocoalelor sale adiţionale
 De-a lungul timpului, au fost însă create şi alte instituţii, pentru a răspunde necesităţilor de a
reflecta o corespondenţă cu structurile - cheie într-un stat democratic. Din această perspectivă, au
fost înfiinţate:
 Conferinţa Organizaţiilor neguvernamentale internaţionale (1952) – această structură
asociază societatea civilă, prin acordarea statutului participativ, la activităţile desfăşurate
de Organizaţie.
 Congresul Puterilor Locale şi Regionale (1957) – în esenţă urmăreşte promovarea unor
structuri eficiente ale puterilor locale si regionale în toate statele membre ale Consiliului
Europei şi, în special, în noile democraţii şi examinarea situaţia democraţiei locale şi
regionale în statele membre şi în ţările candidate la aderare la CoE.
 Comisarul pentru Drepturile Omului (1999) - mandatul acestuia cuprinde întărirea
respectului pentru drepturile omului; asistarea statelor membre în atingerea standardelor
în domeniu ale Consiliului Europei; identificarea lacunelor în legislaţiile şi practicile
statelor; facilitarea activităţii avocaţilor poporului din statele membre.
 Pentru asigurarea unei bune funcţionări a tuturor organelor CoE, există un Secretariat General,
condus de un Secretar General (pentru un mandat de 5 ani) şi un Secretar General adjunct
(pentru un mandat de 3 ani).
 În prezent mandatul de Secretar General este exercitat de norvegianul Thorbjorn Jagland (reales în
iunie 2014, pt un nou mandat de 5 ani), iar cel de Secretar General adjunct de Gabriella Battaini-
Dragoni (Italia), realeasă în iunie 2015 pentru un nou mandat de 3 ani.

13.3.1. Comitetul Miniştrilor

► Comitetul Miniştrilor reprezintă organul principal de decizie al Consiliului Europei, fiind compus din
miniştrii afacerilor externe ai statelor membre sau din reprezentanţii acestora la nivel de ambasador.
Comitetul Miniştrilor dezbate:
- probleme propuse de statele membre – abordări particulare ale acestora;
- probleme de anvergură continentală.

► Împreună cu Adunarea Parlamentară, Comitetul Miniştrilor garantează respectarea valorilor

fundamentale ale organizaţiei şi monitorizează îndeplinirea obligaţiilor asumate de statele membre.

► Comitetul miniştrilor se reuneşte anual la nivel de ministru şi săptămânal la nivel de reprezentant

permanent (ambasador). Preşedinţia este asigurată prin rotaţie (la câte 6 luni). Preşedinţia CM al CoE este
asigurată acum de către Cipru, până în mai 2017.

► Principalele activităţi ale Comitetului Miniştrilor:

a. Dialogul politic
 b. Relaţia cu Adunarea Parlamentară, sub forma:
- raportului Comitetului Miniştrilor în faţa Adunării Parlamentare (în conformitate cu
statutul Consiliului Europei);
- solicitarea de avize ale Adunării;
- asigurarea aplicării recomandărilor Adunării Parlamentare;
- funcţionarea în cadrul Comitetului comun.

c. Relaţia cu Congresul Puterilor Locale şi Regionale

d. Competenţe în materia admiterii de noi membri. Procedura: Comitetul Miniştrilor

primeşte cererea statului candidat, după care solicită avizul Adunării Parlamentare. Ulterior,
Comitetul adoptă o rezoluţie prin care invită statul să adere (rezoluţia prevede şi numărul de locuri
în Adunarea Parlamentară, precum şi aspectele bugetare). În numeroase cazuri, rezoluţiile impun
unele condiţii noilor state în ceea ce priveşte respectarea standardelor democratice, a drepturilor
omului etc.
Noul stat membru depune instrumentul de aderare la Secretariatul General.

e. Monitorizarea îndeplinirii obligaţiilor asumate de statele membre

f. Incheierea de convenţii şi acorduri internaţionale

In conformitate cu articolul 15 a din Statut, Comitetul Miniştrilor va acţiona în vederea atingerii
scopurilor organizaţiei inclusiv prin încheierea de convenţii şi acorduri internaţionale.
Până în prezent, au fost încheiate peste 220 tratate. Cel mai important instrument – Convenţia
Europeană a Drepturilor Omului. Alte documente importante: Carta Socială Europeană,
Convenţia europeană privind extrădarea, Convenţia europeană privind cetăţenia, Convenţia cadru
pentru protecţia minorităţilor naţionale, Carta europeană a autonomiei locale etc.

g. Adoptarea de recomandări către statele membre

In conformitate cu articolul 15 b din Statut, Comitetul Miniştrilor poate face recomandări statelor
membre în problemele pentru care Comitetul a convenit asupra unei „politici comune”.
Deşi în conformitate cu articolul 20 din Statutul Consiliului Europei, adoptarea unei recomandări
presupunea unanimitatea votului membrilor prezenţi, în 1994, printr-un gentlemen’s agreement,
Comitetul a convenit să nu aplice regula unanimităţii în cazul recomandărilor.
Statelor membre li se poate solicita să prezinte informări cu privire la măsurile luate pentru
punerea în aplicare a recomandărilor.

h. Adoptarea bugetului

i. Adoptarea şi monitorizarea Programului de activităţi

j. Punerea în aplicare a programelor de asistenţă

k. Supravegherea executării hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului

In conformitate cu artcolul 46 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, amendată prin
Protocolul 11, Comitetul Miniştrilor supraveghează executarea hotărârilor CEDO. În practică, au
loc şase reuniuni anuale ale Comitetului „Drepturile Omului”. Fiecare caz este finalizat prin
adoptarea unei rezoluţii – în unele situaţii, se pot adopta şi rezoluţii interimare.

► Raportorii, Grupurile de raportori şi grupurile de lucru.

Sistemul grupurilor de raportori a fost introdus în 1985. Grupurile au rolul de a pregăti întâlnirile
Comitetului la nivel de reprezentanţi permanenţi (ambasadori). Grupurile au fost reorganizate în 1999 –
astfel încât să reflecte noua organizare tehnică a Consiliului Europei. Totodată, sunt numiţi raportori pentru
fiecare activitate specifică.
Grupurile de lucru sunt stabilite ad-hoc, având rolul de a examina probleme determinate, pentru o perioadă
limitată.

13.3.2. Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei

► Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) este compusă din membri ai parlamentelor
naţionale ale statelor membre (spre deosebire, de exemplu, de Parlamentul European din cadrul U.E.).
Numărul de parlamentari (şi, în consecinţă, de voturi), este determinat de populaţia statului (între 18 şi 2).
Adunarea are 324 membri permanenţi şi 324 membri supleanţi. Preşedintele este ales anual, mandatul său
putând fi reînnoit numai de două ori. Adunarea se întruneşte în patru sesiuni parţiale de aproximativ o
săptămână în ianuarie, aprilie, iunie şi septembrie.

► Modalitatea de numire a membrilor APCE este lăsată de Statutul Consiliului Europei la latitudinea
statelor membre. Singura obligaţie impusă este aceea de a reflecta echilibrul forţelor politice existente în
parlamentul naţional.

► Incepând din 1964 s-au constituit grupuri politice la nivel european, care sunt reglementate în prezent
de Regulile de Procedură ale APCE şi au anumite drepturi şi obligaţii. În prezent, sunt cinci grupuri
politice: grupul socialist, grupul popular european, grupul european-conservator, grupul liberal-democrat şi
uniunea stângii europene.

► Comitetul comun – reprezintă un organ cu atribuţii în coordonarea relaţiilor între Comitetul Miniştrilor
şi APCE – compus din câte un reprezentant al fiecărui stat membru şi un număr egali de reprezentaţi ai
APCE.

► În cadrul APCE sunt înfiinţate Comisii – în prezent, există 9 comisii permanente şi, totodată, există
comisii ad-hoc. Totodată, comisiile pot înfiinţa sub-comisii (permanente sau ad-hoc). Sub-comisiile au
rolul de a propune un proiect de raport, care ulterior este adoptat în cadrul comisiei. (Exemplu – discutarea
problemei tezaurului României în Comisia pentru Cultură, Ştiinţă, Educaţie și Media). Raportul este
ulterior transmis Adunării Parlamentare, spre a fi adoptat sub forma unei rezoluţii sau recomandări.

► Documentele adoptate de Adunarea Parlamentară sunt: recomandările, rezoluţiile şi avizele.

 Recomandările conţin propuneri adresate Comitetului Miniştrilor, punerea acestora în aplicare
fiind de competenţa statelor membre.
 Rezoluţiile conţin decizii ale Adunării în legătură cu probleme cu care a fost sesizată sau cu
privire la care are competenţă în mod individual.
 Avizele sunt emise la solicitarea Comitetului Miniştrilor, în probleme în care competenţa între
cele două organe este partajată (exemple: admiterea de noi membri, proiecte de convenţii, bugetul).

► Procedura de adoptare a unei recomandări sau rezoluţii presupune iniţierea unei moţiuni, de către cel
puţin 20 membri ai APCE, aparţinând a cel puţin cinci delegaţii naţionale. Moţiunea este transmisă unei
comisii spre adoptarea unui raport şi, dacă este cazul, altor comisii pentru aviz. După adoptarea raportului
în comisie, acesta se supune dezbaterii APCE.

► Declaraţiile sunt documente prin care membrii APCE pot formula un punct de vedere oficial în
legătură cu probleme de interes. Declaraţiile pot fi propuse de cel puţin douăzeci de reprezentanţi, din patru
delegaţii naţionale diferite.

► Adunarea Generală are competenţa de a alege:

- Secretarul General al Consiliului Europei şi Secretarul General adjunct, pentru o perioadă
de 5 ani;
- Membrii Curţii Europene a Drepturilor Omului;
- Comisarul pentru Drepturile Omului.

13.3.3. Congresul Puterilor Locale şi Regionale

► Congresul Puterilor Locale şi Regionale a fost constituit în 1994, ca organ cu rol consultativ, urmând a
înlocui fosta Conferinţă Permanentă a Puterilor Locale şi Regionale.

► Principalele atribuţii ale Congresului:

 - prezintă la nivel european punctul de vedere al autorităţilor locale şi regionale;
- acţionează ca forum de dezbatere pentru reprezentanţii aleşi ai autorităţilor locale;
- emite avize cu caracter consultativ pentru Comitetul Miniştrilor şi APCE, în probleme de
politică locală şi regională;
- cooperează cu statele şi organizaţiile internaţionale în soluţionarea problemelor
autorităţilor locale şi regionale;
- organizează conferinţe şi dezbateri în vederea implicării publicului în activităţile
specifice;
- adoptă rapoarte pentru fiecare stat, cu privire la punerea în aplicare a prevederii Carteri
Europene a autonomiei locale

► Aderarea de noi state la Consiliul Europei a determinat o re-orientare a funcţiilor Congresului, în

special în sensul:
- încurajării cooperării regionale şi transfrontaliere;
- dezvoltarea iniţiativelor cetăţenilor în raport cu autorităţile locale;
- încurajarea constituirii Euro-regiunilor;
- observarea alegerilor locale din statele membre.

► Congresul este constituit din două camere: Camera Autorităţilor Locale şi Camera Regiunilor.
Congresul are, în total, 324 membri titulari şi 324 membri supleanţi. Preşedintele este ales dintre membrii
celor două camere – în mod alternativ.

► De asemenea, în cadrul Congresului funcţionează următoarele comisii:

- Comisia Instituţională – pregăteşte rapoarte privind progresul democraţiei la nivel local şi
regional;
- Comisia de Cultură şi Educaţie;
- Comisia pentru Dezvoltare Durabilă – responsabilă, printre altele, de mediu şi dezvoltare urbană;
- Comisia pentru Coeziune Socială – competentă pentru probleme de şomaj, cetăţenie, migraţie
etc.
Totodată – în cadrul Camerei Regiunilor funcţionează un grup de lucru special pentru regiunile
care deţin competenţă legislativă.

13.4. Relevanţa organizaţiei pentru România

 Din perspectiva României, Consiliul Europei continuă să reprezinte un for de stabilire a standardelor la
nivel pan-european, care se constituie într-un veritabil acquis pe cele trei paliere de activitate ale
Organizaţiei (statul de drept, democraţie şi drepturile omului) pentru toate cele 47 de state membre ale
Organizaţiei.
 Într-o primă etapă, apartenenţa la CoE a contribuit la conectarea ţării noastre la procesele politice
europene, după căderea Cortinei de Fier. Ulterior, asumarea şi aplicarea standardelor CoE în diverse
domenii a sprijinit consistent eforturile în direcţia aderării la UE şi NATO.
 La momentul actual, relaţia directă a organismelor CoE cu instituţiile administraţiei centrale de la
Bucureşti contribuie la modernizarea acestora şi la eficientizarea activităţii lor.
 Pe de altă parte, România foloseşte instrumentele relevante ale Organizaţiei pentru atingerea unor
obiective de politică externă, subsumate scopului general al democratizării statelor din vecinătate
(Balcanii de Vest, Caucazul de Sud, Rusia, Ucraina, R. Moldova) sau al promovării unor teme de
interes specific pe agenda europeană.
 Utilizarea mecanismelor de monitorizare specifice CoE în domeniul minorităţilor naţionale (Convenţia
cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, Carte europeană a limbilor minoritare sau regionale)
reprezintă instrumente utile pentru asigurarea standardelor în domeniu pentru comunităţile româneşti
din statele vecine.
Temă de reflecție 13.2.
Identificați ultimul raport pentru România al Comitetului de Monitorizare a Convenției cadru pentru
protecţia minorităţilor naţionale
Lucrare de verificare Unitatea 13
Răspundeţi la următoarele întrebări-grilă:

1. Între convențiile importante încheiate în cadrul Consiliului Europei figurează:

a) Convenția cadru privind schimbările climatice;
b) Convenția europeană privind cetățenia;
c) Carta socială europeană.

2. Unul dintre organele Consiliului Europei este:

a) Adunarea Generală;
b) Comitetul Executiv;
c) Congresul Puterilor Locale și Regionale.

Răspunsuri pentru lucrarea de verificare Unitatea 13:

1 b), c), 2 c).