Petcu C.D.

- Carte – Igiena și tehnologia cărnii, 2015

CURSUL 6

2.12. PROGRAME PRELIMINARE PRIVIND

MANAGEMENTUL DEŞEURILOR

Orice substanță sau obiect care trebuie aruncat de un agent economic reprezintă deșeu. În
ceea ce privește siguranța alimentelor, este necesară îndepărtarea cu regularitate din spaţiile de
producţie a deşeurilor de alimente sau introducerea acestora în containere special destinate acestui
scop.
Trebuie luate măsuri pentru separarea, depozitarea şi eliminarea deşeurilor. Nu va fi permisă
acumularea deşeurilor în zonele de procesare sau de manipulare a alimentelor. Frecvenţa de
eliminare trebuie să fie bine stabilită pentru a evita acumularea deșeurilor în zonele de producție.
Este necesară stabilirea unui program care va include frecvența de eliminare a deșeurilor. Acesta
trebuie să fie cel puțin zilnică, la sfârșitul programului de lucru și este corelată cu natura şi calitatea
deșeurilor.
Materialele etichetate, produsele sau ambalajele printate dar care sunt considerate deşeuri
vor fi distruse sau franjurate pentru a se asigura că mărcile comerciale nu pot fi refolosite.
Eliminarea sau distrugerea se va realiza prin intermediul firmelor acreditate pentru servicii de
eliminare a deşeurilor respective. Organizaţia va păstra înregistrările rezultate din procesul de
distrugere.
Depozitarea deşeurilor trebuie să se efectueze în containere cu capac, special destinate
acestui scop, prevăzute cu saci de unică folosinţă.
Containerele pentru deşeuri trebuie să aibă suprafeţe lavabile şi să fie uşor de igienizat. Este
necesar să fie puse la dispoziţie containere suficiente pentru a permite depozitarea cantităţii de
deşeuri care rezultă în mod obişnuit în cadrul procesului de producţie. Evacuarea deşeurile se va
face în mod igienic şi protejând mediul, respectând prevederile legale în vigoare, imediat ce
containerele s-au umplut sau la sfârşitul fiecărei zile de lucru, pentru a face posibilă igienizarea lor.
Programul de igienizare a ustensilelor din cadrul unităţii trebuie să includă şi containerele şi spaţiile
de depozitare a deşeurilor.
Deşeurile nu trebuie să constituie o sursă directă sau indirectă de contaminare a produselor
alimentare. Acestea trebuie să se regăsească doar în cantităţi inevitabile la punctul de origine, iar
depozitarea lor se va face în spaţii amenajate corespunzător tipului de deşeuri rezultate. Se pot
folosi containere sigure şi separate pentru depozitarea materialelor cu risc specific sau a
substanţelor necomestibile. Deşeuri precum cartonul sau ambalajele curate nu trebuie stocate în
containere închise dacă sunt separate de alte tipuri de deşeuri.
Containerele din spaţiile de producţie nu trebuie să fie închise atât timp cât sunt utilizate
pentru a evita contaminarea prin contact repetat cu capacul acestora. Recipientele utilizate pentru
depozitarea deşeurilor, trebuie ţinute închise etanş înainte de a fi îndepărtate din spaţiile de

- 23 -
 Petcu C.D. - Carte – Igiena și tehnologia cărnii, 2015

producţie. Containerele folosite pentru depozitarea unor tipuri specifice de deşeuri trebuie marcate
adecvat. Sunt recomandate codurile de culori pentru a asigura o folosire corectă, iar în afara cazului
în care acestea sunt de unică folosinţă, containerele trebuie confecţionate din materiale durabile (de
ex. plastic, metal) care pot fi curăţate sau dezinfectate uşor. Toate containerele trebuie menţinute în
condiţii corespunzătoare, nu trebuie să prezinte scurgeri şi nu trebuie să permită pătrunderea
dăunătorilor. În nici un caz nu se va permite scurgerea deşeurilor în reţeaua de canalizare sau în
apele de suprafață. În cazul în care sunt introduse deşeuri umede, interiorul containerelor poate fi
protejat cu saci de plastic .
Depozitarea și manipularea inadecvată a deșeurilor poate duce la apariția dăunătorilor care
sunt posibili vectori ai contaminării.
Manipularea, depozitarea și evacuarea deșeurilor de origine animală, inclusiv a materialelor
cu risc specific (SRM) trebuie realizată în concordanță cu legislația în vigoare.

Colectarea şi eliminarea deşeurilor

Deşeurile sunt colectate separat și sunt clasificate astfel:
 deşeuri tehnologice (Categoriile I, II, III);
 deşeuri menajere;
 deşeuri de hârtie-carton;
 deșeuri de plastic;
 deșeuri de sticlă.

Colectarea şi eliminarea deşeurilor tehnologice

Deşeurile tehnologice sau subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt
destinate consumului uman, conform Reg.CE 1069/2009, se împart în trei categorii şi anume:
Deşeuri de categoria I-a:
 cadavre întregi, părți ale corpului, inclusiv piei provenite de la animale suspecte de EST
(Encefalopatia Spongiformă Transmisibilă) sau în cazul cărora s-a confirmat oficial
prezența EST;
 animale ucise în cadrul măsurilor de eradicare a EST;
 alte animale decât animalele de fermă și animalele sălbatice, în special animalele de
companie, animalele din grădinile zoologice și animalele de circ;
 animalele folosite pentru experimente;
 animale sălbatice, în cazul în care sunt suspectate ca fiind infectate cu o boală
transmisibilă oamenilor sau animalelor;
 materiale, cadavre întregi sau părți din acestea care prezintă riscuri specificate în
momentul eliminării;
 subproduse de origine animală derivate din animale care au fost supuse unui tratament
ilegal;
 deșeuri de catering provenite din mijloace de transport folosite la nivel internațional etc.
Deşeuri de categoria a II-a:
 subproduse de origine animală care conțin reziduuri de substanțe sau contaminanți care
depășesc nivelurile admise;
 produse de origine animală care au fost declarate improprii alimentației umane din cauza
prezenței corpurilor străine;
 gunoi de grajd și conținut al tubului digestiv;

- 24 -
 Petcu C.D. - Carte – Igiena și tehnologia cărnii, 2015

 alte animale decât cele descrise la categoria anterioară, omorâte altfel decât prin
sacrificare sau ucidere în vederea consumului uman, inclusiv animale ucise în
programele de combatere a unor boli;
 fetuși;
 ovule, embrioni și material seminal nedestinate reproducerii;
 pui morți în ou.
Deşeuri de categoria a III-a:
 vânatul ucis, carcase sau părți de animale de rentă sacrificate, adecvate pentru consumul
uman în conformitate cu legislația comunitară, dar care nu sunt destinate consumului
uman din motive comerciale (oase, tendoane etc.);
 carcase sau părți de animale respinse ca fiind neadecvate pentru consumul uman, dar
care nu au prezentat niciun semn al unei boli transmisibile omului sau animalelor;
 capete de păsări;
 piei, copite și coarne, păr de porc și pene provenite de la animale/păsări sacrificate într-
un abator, care au fost supuse unei inspecții ante-mortem și erau adecvate în urma
acestei inspecții, pentru a fi sacrificate în conformitate cu legislația comunitară;
 sânge de la animale care nu au prezentat semne clinice ale unei boli transmisibile
oamenilor sau animalelor prin intermediul produsului în cauză;
 alimente vechi de origine animală sau alimente vechi care conțin produse de origine
animală, altele decât deșeurile de catering, care nu mai sunt destinate consumului uman
din motive comerciale sau din cauza unor probleme de fabricație, a unor defecte de
ambalare sau a altor defecte care nu prezintă nici un risc pentru oameni sau animale;
 subproduse de origine animală din animale acvatice provenite din instalațiile de fabricare
a produselor pentru consumul uman;
 subproduse de incubator, ouă și subproduse din ouă, inclusiv coji de ouă, pui de o zi
uciși din motive comerciale;
 deșeuri de catering, altele decât cele provenite din mijloace de transport folosite la nivel
internațional etc.

Colectarea acestor deşeuri se efectuează în recipiente bine închise, separate în funcţie de

categoria de deşeu, marcate și inscripţionate corespunzător. În cazul în care o categorie inferioară de
deşeu, este amestecat cu o categorie superioară de deşeu, toată cantitatea incriminată va fi
considerată de categoria superioară (ex. deşeu categoria a III-a, amestecat cu deşeu de categoria I-a,
toată cantitatea se consideră deşeu de categoria I-a).
Marcarea deşeurilor începe imediat după obţinerea acestora. Deşeurile sunt depozitate doar
temporar în incinta spațiilor de lucru, pe tipuri şi categorii, în spaţii distincte, special amenajate şi
destinate fiecărei categorii în parte, acestea urmând a fi preluate spre distrugere de către o unitate
specializată în acest scop.

2.13. CERINȚE PRIVIND ECHIPAMENTELE DE

MĂSURARE ȘI MONITORIZARE
În industria alimentară sunt efectuate măsurări și monitorizări cu echipamente specifice. Se
monitorizează temperatura, umiditatea, pH-ul, masa etc. Echipamentele utilizate necesită efectuarea
unor verificări și a unor calibrări. Pentru aceasta, se întocmește o listă cu toate echipamentele de
măsurare și monitorizare (EMM): cântare, balanțe, termometre, termohigrometre, pH-metre etc.
- 25 -
 Petcu C.D. - Carte – Igiena și tehnologia cărnii, 2015

Pentru fiecare categorie de echipament de măsurare și monitorizare trebuie planificată

frecvența de calibrare. Calibrarea se efectuează de către servicii specializate cum sunt Birourile de
metrologie. Acestea eliberează Buletine de verificare metrologică pentru EMM utilizate la
măsurarea maselor şi Certificate de etalonate pentru EMM utilizate la măsurarea temperaturii,
umidității etc.
În general, programul de calibrare se stabileşte în funcţie de:
- recomandările producătorului;
- de specificul unităţii;
- de solicitările la care este expus aparatul.
Calibrarea este obligatorie pentru aparatura folosită la monitorizarea punctelor critice de
control.

- 26 -