Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea de Stat "Bogdan Petriceicu Hasdeu" din Cahul

Facultatea de Drept și Administrație Publică

Catedra de Drept

Referat
Tema:Rolul psihologiei victimei în criminologie

Coordonator: Prof. univ. dr. Constantin COJAN

Student: Hamhadera Iacov

Cahul 2020
Cuprins

Introducere.............................................................................................................................3
Noțiuni și definiții 1...............................................................................................................4
Istoricul victimologiei 1.1..................................................................................................4
Noţiuni şi concepte ale victimei infracţiunii 1.2................................................................4
Importanța cercetării victimei 1.3......................................................................................4
Concepte abordate în psihologia victimei 1.4....................................................................5
Obiectul de studiu 1.5........................................................................................................6
Rolul psihologiei victimei în criminologie 1.6..................................................................6
Victima şi actul infracţional 2................................................................................................8
Rolul victimei în mecanismul actului infracţional 2.1.......................................................8
Relația victimă-infractor 2.2..............................................................................................9
Condițiile comiterii infracțiunii 2.3....................................................................................9
Caracteristici specifice ale diferitor categorii de victime 3..................................................10
Categorii de victime 3.1...................................................................................................10
Profilaxia victimologică 4....................................................................................................11
Conceptul de profilaxie victimologică 4.1.......................................................................11
Importanța prevenirii infracțiunii 4.2...............................................................................11
Măsuri de profilaxie victimologică 4.3............................................................................12
Concluzii..............................................................................................................................13
Bibliografie:.........................................................................................................................14
Introducere
În etapa actuală de dezvoltare a societăţii noastre, logica abordării complexe a sistemului de
asigurare a securităţii criminologice a persoanei dictează cu insistenţă aprofundarea cercetărilor ce
ţin atât de trăsăturile personale şi de comportamentul infractorului, cât şi de particularităţile
eminamente criminologice ale situaţiilor concrete de viaţă şi, în mod special, de calităţile personale
şi de comportamentul victimei reale sau potenţiale a infracţiunii.
Cu regret însă, dreptul penal şi criminologia, la diferite etape, influenţate de anumite idei erau
centrate fie asupra faptei (infracţiunii), fie asupra făptuitorului (persoanei infractorului), lăsând în
umbră victima şi interesele acesteia. Cu atât mai mult, cu cât grija de a proteja drepturile
fundamentale, exclusiv, sau preponderent, ale infractorului a adus la un dezechilibru procesual,
victima cu nevoile ei fiind, practic, uitată. Este dat uitării faptul că misiunea organelor de drept nu
este lupta contra criminalităţii şi lupta contra infractorului, ci constă, în primul rând, în asigurarea
securităţii persoanei de atentate infracţionale, a intereselor celora care suferă pagube de pe urma
infracţiunilor.
Psihologia victimei constituie un compartiment special al psihologiei juridice. El include studiul
personalităţii acesteia, al factorilor determinanţi ai victimizării, elaborarea recomandărilor cu
referinţă la realizarea anchetei, la stabilirea unor programe de protecţie şi autoprotecţie.
Rolul psihologiei victimei în criinologie constă în faptul că studiază victima și condițiile care au
contribuit la transformarea persoanei în victimă, propune soluții pentru înlăturarea acestor
consecințe, numărul de victime existente la un moment dat pe un anumit teritoriu și propune măsuri
de protecție social, precum și autoprotecție împotriva victimizării.
Noțiuni și definiții 1.
Istoricul victimologiei 1.1
Victimologia s-a format cu un caracter ştiinţific mai pronunţat abia la mijlocul sex. XX şi este
marcată de activitatea germanului Hans von Hentig, care a publicat, în anul 1941 articolul cu
denumirea „Remarcă privind interacţiunea infractorului cu victima”.
Peste 7 ani, în 1948, el pune temelia acestei ştiinţe prin celebra lucrare „Criminalul şi victima sa”, în
care atrage atenţia multor autori faţă de victimă, ca factor care influenţează apariţia infacţiunii. În
opinia lui Hentig, materialul acumulat despre victimă oferă posibilitatea evidenţierii unor tipuri
determinate de relaţii dintre infractor şi victimă, relaţii care sunt strîns legate de infracţiune.
Datorită acestei constatări, este posibil analiza nu numai a infracţiunilor comise, dar şi prognozarea
persoanelor care pot deveni în viitor infractori, precum şi starea criminalităţii latente.
Pentru prima dată, noţiunea de victimologie a fost utilizată de către Mendelson, la Conferinţa
Psihiatrilor, care a avut loc la 1947 la Bucureşti, dar totuşi lucrarea lui Heting a fost acea care a
deschis drumul către tratatarea din mai multe unghiuri de vedere a aceluiaşi subiect, cum este
victimologia.

Noţiuni şi concepte ale victimei infracţiunii 1.2

Psihologia victimei constituie un compartiment special al psihologiei juridice. El include studiul
personalităţii acesteia, al factorilor determinanţi ai victimizării, elaborarea recomandărilor cu
referinţă la realizarea anchetei, la stabilirea unor programe de protecţie şi autoprotecţie.
Victimologia provine de la latinescul „victima”, ceea ce înseamnă pătimaş, şi grecesul „logos”, ceea
ce înseamnă ştiinţă. În acest sens, victimologia reprezintă ştiinţa care studiază victima, adică
persoana care a suferit consecinţe morale, fizice sau materiale ale unei infracţiuni.
Victimologia studiază comportamentul criminal din unghiul de vedere al condiţionării datorită
calităţilor victimei, atît individuale, inclusiv corelaţiile infractorului şi caracterul comportamentului
său.
Victimologia nu numai că are propriul său obiect de studiu, dar propune şi unele soluţii pentru
lichidarea acelor factori care duc la victimizarea unor categorii de persoane concrete.
Multe probleme legate de victima infracţiunii au fost cercetate şi în trecut de către criminologie,
drept penal şi drept procesual penal, psihologie judiciară. Însă victimologia le cercetează în
complex prin prisma a II nivele care corelează între ele ca infacţiune în special şi criminalitate în
general.
Mai întîi de toate, victima este studiată de victimologie la nivel individual, ca factor care poate, prin
comportamentul său, să influenţeze apariţia şi evoluţia intenţiei criminale, precum şi mecanismul
realizării ei.
Al II-lea nivel reprezintă investigarea totalităţii de victime cărora li s-a cauzat prin infracţiune unele
prejudicii. Relevarea acestui aspect este important pentru determinarea consecinţelor reale ale
criminalităţii. Unul din scopurile principale, constă totuşi, în reabilitarea victimelor, deoarece
acestea suportă daune psihice profunde, pierderea încrederii în forţele proprii şi în oamenii din jur.
Importanța cercetării victimei 1.3
Studiul victimei ca elemnt de cercetare al crimei, ne oferă materiale pentru aprecierea
cauzei infracţiunii, condiţiilor subiective şi obiective care au generat-o, calificarea infracţiunii şi a
infractorului, colectarea de argumente şi chiar depistarea infractorului. Pe de altă parte, cercetarea
victimelor oferă posibilitatea de stabilire a unor indicii ai vulnerabilităţii şi de elaborare a măsurilor
de protecţie şi autoprotecţie.
Cercetarea criminologică are caracter mai mult sociologic, stabilind circumstanţele în care
s-a produs infracţiunea şi calităţile victimei, care într-o anumită măsură au oferit condiţii pentru
declanşarea unor acţiuni criminale şi aducînd «multiple informaţii în sprijinul evaluării şi explicaţiei
motivelor săvîrşirii anumitor categorii de infracţiuni care se produc cu anumită frecvenţă» 1.
Investigaţia psihologică îsi pune scopuri oarecum tangenţiale cu cele ale criminologiei, determinate
de interesul pentru personalitatea victimei, calităţile ei.
Recurgînd atît la definiţiile oferite de legislaţia din ţara noastră, cît şi la cele propuse de
către victimologie, putem trata noţiunea de «victimă» în sensul de orice persoană umană care suferă
direct sau indirect consecinţele fizice, morale sau materiale ale unei acţiuni sau inacţiuni criminale.
Victima, astfel, este persoana lezată fără vreo asumare conştientă a calităţii sale şi a riscului. Totuşi,
în ultimii ani se afirmă dierse concepţii, referitor la comportamentul victimei şi rolul ei în structura
infracţiunii. Unul din aspectele importante ale studiului victimei se referă la faptul dacă victimele
pot sau nu să împarta, într-o anumită măsură, responsabilitatea cu infractorii ce comit acte de natură
antisocială împotriva lor2. Unii autori chiar au şi introdus noţiunea de «victimă activantă», prin care
s-a ajuns la concluzia că, direct sau indirect, victima poartă o parte de vină în desfăşurarea acţiunilor
infracţionale (Hans von Hentig - 1948, B.Mendelsohn - 1956). Studiul victimologic al violului a
stabilit că în majoritatea cazurilor victima şi infractorul se află în relaţii prealabile, prima crezînd
«bunelor intenţii», primind cu uşurinţă invitaţii, asumîndu-şi involuntar rolul pe care îl doreşte
agresorul. Din aceste considerente relaţia infractor-victimă poate fi reprezentată în următorul mod:
Totalitatea calităţilor victimei, care oferă anumite condiţii pentru comiterea infracţiunii,
contribuie la victimizare doar în cazul unui raport al acesteia cu infractorul - cauza delictului,
precum şi în cadrul acţiunii unor factori subiectivi şi obiectivi. Cu cît comportamentul victimei este
mai «provocator», cu atît mai mare e «vina» ei de infracţiune şi cu atît acţiunile infractorului sînt
mai fortuite. Această corelaţie se manifestă mai evident în infracţiunile care periclitează integritatea
fizică şi psihică a personalităţii: în structura lor se întrevede rolul puternic al afectivităţii
infractorului, al stărilor lui, uneori atingînd un nivel de o tensionare supremă şi luînd forma de afect
fiziologic.
Concepte abordate în psihologia victimei 1.4
Printre conceptele victimologice, găsim următoarele:
a) Victimitatea;
b) Victimizarea.
Victimitatea reprezintă ansamblul trăsăturilor, însuşirilor, capacităţilor, care predispun persoana de
a deveni victimă. Victimitatea mai înseamnă şi:
a) Capacitatea înaltă a unui individ de a deveni ţinta atentatelor criminale;
b) Investigarea cauzelor şi condiţiilor care favorizează pe unele persoane să devină victime ale
unor infracţiuni;
c) Caracteristica individuală a persoanei, care constă în predispoziţia ei de a deveni victimă;
d) Caracteristica comportamentului persoanei care, în anumite împrejurări, prin acţiunile sale,
riscă să devină victimă a infracţiunii;
Gradul de predispoziţie a persoanei de a deveni victimă se numeşte vulnerabilitatea victimală, care
poate fi influenţată de factorii personali, cum ar fi vîrsta, sexul persoanei, experienţa şcolară sau de

1
Dicţionar de sociologie, p. 669.
2
 Mitrofan, N., Zdrenghea, V., Butoi, T., op. cit.,  p. 70.
viaţă redusă, şi factorii situaţională, care, în anumite situaţii, îi fac pe indivizi de deveni victime.
Exemplu: turiştii într-o ţară străină, persoanele care vizitează cluburile de noapte.
Victimizarea este procesul de transformare a persoanei în victimă. Studierea multilaterală a
criminalităţii implică stabilirea gradului de afectare a societăţii de victimizare. În acest scop se
utilizează nivelul de victimizare (rata victimizării), ceea ce înseamnă totalitatea victimelor existente
la un moment dat, pe un anumit teritoriu, raportat la numărul general al populaţiei şi calculat la un
număr concret de persoane.
Actualmente, criminologia operează cu termenul de victimă în sens restrîns, ca fiind orice persoană
fizică. Conform codului de procedură penală, art. 58, se consideră victimă persoana fizică sau
juridică, căreia, prin infracţiune, i-au fost cauzate daune morale, fizice sau materiale.
Obiectul de studiu 1.5
Observația și măsurarea comportamentului concret al victimei, întrepătrunderea raporturilor cu
infractorul și cu mediul social reprezintă adevăratul obiect de cercetare al victimologiei.3
Obiectul de investigare al victimologiei criminologice îl constituie victima infracţiunii, şi anume:
a) Personalitatea;
b) Legătura şi relaţiile reciproce cu individul care devine mai apoi infractor;
c) Comportamentul victimei ca legătură cauzală cu crima şi importanţa acesteia în geneza actului
infracţional.
Psihologia victimei include teoriile și cercetările care ajută la explicarea tuturor aspectelor ale
victimizării:
 comportamentul victimei înainte, în timpul și după victimizare;
 analiza legilor, a intervențiilor psihologice și ale programelor folosite pentru a ajuta
victimele să coopereze cu sistemele guvernelor pentru recuperarea lor fizică, psihică, social,
economică și legală;
 caracteristicile victimei;
  Personalitatea;
 Legătura şi relaţiile reciproce cu individul care devine mai apoi infractor;
 Comportamentul victimei ca legătură cauzală cu crima şi importanţa acesteia în geneza
actului; infracţional.
Tocmai statutul, condiția și necazul victimei este esența a ceea ce studiază victimologia4.

Rolul psihologiei victimei în criminologie 1.6

Cercetarea criminologică stabilește circumstanţele în care s-a produs infracţiunea şi calităţile
victimei, care într-o anumită măsură au oferit condiţii pentru declanşarea unor acţiuni criminale şi
aducînd «multiple informaţii în sprijinul evaluării şi explicaţiei motivelor săvîrşirii anumitor
categorii de infracţiuni care se produc cu anumită frecvenţă». Investigaţia psihologică îsi pune
scopuri oarecum tangenţiale cu cele ale criminologiei, determinate de interesul pentru personalitatea
victimei, calităţile ei.
Unul din aspectele importante ale studiului victimei se referă la faptul dacă victimele pot sau nu să
împarta, într-o anumită măsură, responsabilitatea cu infractorii ce comit acte de natură antisocială
împotriva lor. Unii autori chiar au şi introdus noţiunea de «victimă activantă», prin care s-a ajuns la
concluzia că, direct sau indirect, victima poartă o parte de vină în desfăşurarea acţiunilor
infracţionale.
3
*** Victimologia - o provocare exigentă în algoritmul înfăptuirii actului de justiție, Partea I;
4
Benjamin Mendelsohn, Victimologia sau psihologia victimală,Articol:
08.05.2014(https://psihojudiciara.wordpress.com/)
Printre sarcinile victimologiei, se înscriu următoarele:
1. Studierea procesului de victimizare şi a rolului victimei în mecanismul actului infracţional;
2. Sarcina informativ – practică de informare a persoanelor care sunt potenţiale victime, despre
metodele de comitere a infracţiunilor;
3. Recuperarea pagubei şi înlăturarea consecinţelor infracţiunii.
Aceste principii sunt garantate prin faptul că Consiliul Europei, în anul 1983, a adoptat Convenţia
Europeană despre restituirea pagubei victimelor infracţiunilor de violenţă.
4. Victimo-terapia – include elaborări metodologice de comportare cu victima, de audiere a
acesteia, precum şi crearea unui sistem de reabilitare a victimei.
Importanţa victimologiei constă în faptul că ea studiază victima şi condiţiile care au determinat
transformarea persoanei în victimă, propune soluţii pentru înlăturarea acestor consecinţe, studiază
procesul de transformare a persoanei în victimă, numărul de victime existente la un moment dat, pe
un anumit teritoriu, studiază personalitatea victimei şi propune măsuri de protecţie socială, precum
şi auto-protecţie împotiva victimizării.5

5
***”Victima infracțiunii”( https://dreptmd.wordpress.com/)
Victima şi actul infracţional 2.
Abaterea de la normele moraledin societate, specifică oricărei infracţiuni, caracterizează şi
multiplele forme de comportament al persoanelor din situaţia preinfracţională, care devin în
consecinţă, victime. Amoralitatea în coportamentul victimelor sporeşte probabilitatea comiterii
infracţiunii în privinţa lor. În cercetările criminologice, comportamentul infracţional, individual,
victima prezintă interes în acea măsură în care comportamentul ei se inserează în evenimentul
infracţiunii şi poartă în sine o încărcătură criminogenă.
Însă, chiar cînd are loc cea mai activă provocare a infracţiunii din partea victimei, săvîrşirea ei este
posibilă doar atunci cînd personalităţii infractorului îi sunt caracteristice anumite orientări anti-
sociale.
Cu cît mai semnificativ este rolul comportamentului victimei în geneza infracţiunii, cu atît mai
redusă este intensitatea orientării anti-sociale a personalităţii infractorului. Asemenea dependenţă,
interacţiune, poate fi relevată mai clar în infracţiunile contra persoanei, fiindcă în mecanismul
psihologic al comiterii lor, devin importante emoţiile infractorului, care pot duce, în consecinţă,
pînă la faza afectului.
Fără analiza comportamentului şi personalităţii victimei, a reacţiei ei asupra acţiunilor infractorului,
este imposibil uneori de a determina din ce cauze atentatele infracţionale similare, comise de unele
şi acelaşi persoane, provoacă rareori acelaşi rezultat infracţional.
Elementele negative ale comportamentului victimei, pot servi ca factori ce favorizează săvîrşirea
infracţiunilor, sau chiar provoacă comiterea lor. În psihologie se afirmă că în calitate de factori care
au importanţă pentru apariţia şi decurgerea conflictului, pot fi ideile, poziţia în anumite relaţii,
precum şi calităţile individuale specifice ale personalităţii.
Legislaţia penală a Republicii Moldova conţine un şir de indicaţii precum că comportamentul
negativ al victimei poate servi ca circumstanţă care atenuează pedeapsa penală sau ca bază de
calificare a infracţiunii cu un grad de pericol mai redus.
Ca şi infractorul, potenţiala victimă, apreciază situaţia din viaţă concretă ce s-a creat, şi deseori
procedează, în dependenţă de rezultatele evaluării precum şi în baza viziunilor, deprinderilor,
calităţilor sale psihologice, etc. Deci, victima, interacţionează nu numai cu viitorul infractor, dar şi
cu alte elemente ale situaţiei.
Acţionînd ca un element activ al situaţiei, victima poate aduce infractorul, prin comportamentului
său, într-o stare de afect puternic, generînd frică, ură, reacţii uneori chiar nedorite pentru infractor.
Deseori, prin aceasta şi se explică faptul că hoţul devine ucigaş, cu toate că pînă la comiterea
infracţiunii nu avea intenţia să omoare victima.
În alte situaţii, potenţiala victimă, prin înjosirea permanentă, îi crează viitorului infractor, o stare de
afect, provocîndu-l pe infractor prin aceasta, la acţiuni violente.
Rolul victimei în mecanismul actului infracţional 2.1
Totalitatea calităţilor victimei, care oferă anumite condiţii pentru comiterea infracţiunii,
contribuie la victimizare doar în cazul unui raport al acesteia cu infractorul - cauza delictului,
precum şi în cadrul acţiunii unor factori subiectivi şi obiectivi. Cu cît comportamentul victimei este
mai «provocator», cu atît mai mare e «vina» ei de infracţiune şi cu atît acţiunile infractorului sînt
mai fortuite. Această corelaţie se manifestă mai evident în infracţiunile care periclitează integritatea
fizică şi psihică a personalităţii: în structura lor se întrevede rolul puternic al afectivităţii
infractorului, al stărilor lui, uneori atingînd un nivel de o tensionare supremă şi luînd forma de afect
fiziologic.
 Rolul victimei în mecanismul actului infracţional, poate fi extrem de divers şi din acest
punct de vedere, comportamentul victimei, poate fi următorul:
a) Pozitiv, adică victima opune rezistenţă activă agresorului;
b) Neutru, adică nu contribuie nici la comiterea infracţiunii şi nici la contracararea ei;
c) Negativ, unde victima însăşi încalcă într-un oarecare mod, normele morale sau
juridice.
În scopul prevenirii infracţiunilor, o mare însemnătate o are clasificarea victimelor ce au
suferit în urma comiterii lor. Elaborarea unei clasificări are ca scop principal sporirea eficienţei
profilaxiei criminalităţii şi protejarea cetăţenilor ca victime potenţiale.
În comparaţie cu infractorul, care este o persoană responsabilă, care a atins o anumită
vîrstă, victima infracţiunii poate fi oricare individ, din momentul naşterii şi pînă la moartea sa.
Clasificarea victimelor trebuie să reflecte legătura genetică dintre personalitate şi
comportamentul victimei de pînă la declanşarea actului infracţional pe de o parte, şi după comiterea
infracţiunii, pe de altă parte.
Corelaţia dată poate fi investigată sub diferite aspecte, şi anume:
a) Social;
b) Biologic;
c) Socio-psihologic, etc.
Relația victimă-infractor 2.2
Problema relaţiei infractor-victimă nu este chiar atît de simplă, după cum se prezintă. Cum
pot fi tratate acţiunile infractorului îndreptate asupra integrităţii fizice şi psihice a victimei, cînd
valoarea spre care aspiră nu posedă o întruchipare materială? Această întrebare şi-a adresat-o
cercetătorul bucureştean C. Păunescu. El a expus opinia că infractorul în asemenea caz proiectează
o anumită valoare negativă sau pozitivă asupra victimei, acest mecanism fiins constituit din cîteva
sectoare de cunoaştere de către agresor:
 stabilirea valorii afective pozitive sau negative pe care o prezintă persoana spre care se
direcţionează intenţia agresorului;
 cunoaşterea caracteristicilor de personalitate ale victimei;
 stabilirea motivelor actului agresiv;
 anticiparea consecinţelor agresiunii;
 proiectarea unui sistem de contraapărare.
 Există chiar un şir de indicatori ai potenţialelor victime:
 exteriori: aspect fizic, vîrstă, forţă, comportament, limbaj, vestimentaţie etc;
 psihologici: nivel al dezvoltării intelectuale, afectivitate, voinţă, sugestibilitate, influenţare
etc;
 psihosociali: orientări morale, relaţii sociale, statut şi rol social.
În aşa fel, studiul victimei ne oferă materiale pentru aprecierea cauzei infracţiunii,
condiţiilor subiective şi obiective care au generat-o, calificarea infracţiunii şi a infractorului,
colectarea de argumente şi chiar depistarea infractorului. Pe de altă parte, cercetarea victimelor
oferă posibilitatea de stabilire a unor indicii ai vulnerabilităţii şi de elaborare a măsurilor de
protecţie şi autoprotecţie.6
Condițiile comiterii infracțiunii 2.3
Condiţiile infracţiunii se prezintă ca împrejurari obiective prielnice comiterii unei
infracţiuni: anumite stări individuale psihice sau condiţii psihologice şi sociale, factori naturali sau

6
 Păunescu, C. Agresivitatea şi condiţia umană. Bucureşti:  Ed. Tehnică, 1994.
fizici. În calitate de factori subiectivi se manifestă calităţile personalităţii victimei: manifestările
emotiv-volitive, caracteriale, temperamentale sau alte caracteristici care au determinat
comportamentul în momentul săvîrşirii infracţiunii, sau chiar pînă la aceasta. Prin investigaţia lor
poate fi stabilită configuraţia împrejurarilor psihice care au dus la infracţiune. Comportamentul
victimei poate fi determinat de temperament (sangvinicul şi flegmaticul vor căuta soluţii, colericul -
se va apăra, melancolicul - va capitula), de starea fizică (cele mai vulnerabile categorii sînt femeile,
bătrînii, copii), calităţile afective (persoanele neechilibrate cu diverse patologii afective sînt mai
frecvent victimizate), trăsăturile caracteriale (indivizii cu o experienţă socială redusă şi apreciere
neadecvată pot fi uşor amăgiţi), intelectuale (persoanele cu o valoare scăzută QI devin leger
victime) etc. Comportamentul social neadecvat majorează riscul victimizării, poate deveni cauza
principală a infracţiunii (cazul persoanelor în stare de ebrietate sau femeilor cu un comportament
incitant).
Caracteristici specifice ale diferitor categorii de victime 3.
Categorii de victime 3.1
Victimizarea femeii
Femeile fac parte din categoria de victime cu cel mai înalt grad de vulnerabilitate victimală, acest
lucru fiind dovedit atât de trasăturile fizice cât și morale cu care este înzestrată o femeie. Victimele
de sex feminin de obicei sunt stăpînite de sentientul fricii, atunci când apare un pericol, dat fiind
faptul că în general femeilor le sunt caracteristice trasături precum sensibilitatea, finețea,
emotivitatea, etc. Violul și tipurile de relație violator-victimă. Violul ocupă un rol foarte important
în cadrul victimologiei dat fiind faptul că numărul de victime ce au avut de suferit în urma acestei
infracțiuni este cât se poate de considerabil iar infracțiunea de viol are un grad de pericol social
sporit, în unele situații fiind chiar un subiect tabu. Unii sunt de părerea că în cadrul actului
infracțional al violului o mare parte de vină o poartă femeia, care prin comportamentul său provoacă
infractorul la săvârșirea infracțiunii, dar nu ar trebui să neglijăm faptul că indiferent de gradul de
implicare a victimei, dacă se stabilește cu certitudine existența delictului, infractorul este vinovat și
trebuie să fie sancționat. Maltratarea și uciderea soției de către soț este o altă formă de victimizare a
femeii cauzele căreia sunt multiple cum ar fi infidelitatea, gelozia, alcoolism, etc. În situația data la
fel se admite si argumentul că în unele circumstanțe femeia direct sau indirect prin răspunsurile sau
atitudinile sale provoacă comportamentul violent al soțului. Astfel atitudinea pasivă a victimei de
cele mai multe ori este argumentată de faptul că copii au nevoie de ambii părinți, dificultățile
financiare, opinia societății cât și lipsa sprijinului real din partea rudelor, a autorităților și a legii.
Victimizarea copilului
Copiii fac parte din categoria de victime cu un grad înalt de vulnerabilitate, acest lucru se datorează
lipsei posibilităților fizice și psihice de apărare, capacității reduse de percepție și înțelegere a
consecințelor unor acțiuni proprii sau a altora, lipsa experienței, lipsa percepției intențiilor bune și
rele ale altora cît și nivelul înalt de credibilitate, sinceritate și puritate a gândurilor și intențiilor.
Bătaia și incestul ca forme de victimizare a copilului. Bătaia este considerată o măsură aplicată de
către părinți în scopul sancționării și reeducării copilului. De cele mai dese ori bătaia este aplicată
de către tați, mamele fiind mai sensibile datorită legăturii ce o au cu copii lor. Comportamentul
neechilibrat al părinților de cele mai multe ori este cauzat de un mariaj instabil, nașterea nedorită a
copilului, copilăria violentă a părinților, tulburări psihice, etc. Incestul este o infracțiune de cele mai
dese ori comisă de către tată care întreține relații sexuale cu fiica sa sau de frate care abuzează
sexual de soră, cât și celelalte cazuri. Incestul este o formă a violului dat fiind faptul că copilul nu
are discernământul necesar pentru a-și da consițământul.
Victimizarea persoanelor în vârstă
Persoanele în vârstă sunt mai vulnerabile și de cele mai dese ori devin victime ale unor infracțiuni
din cauza nivelului redus de atenție, scăderii potențialului energetic, reducerea mobilității, scăderea
capacității de concentrare, creșterea sentimentului de insecuritate, etc. Victimizarea în urma
infracțiunilor de furt și tâlhărie. De cele mai dese ori infracțiunile comise împotriva persoanelor
vârstnice sunt motivate de factorul material. În unele situații infractorii cunosc direct sau indirect
despre bunurile pe care le posedă victima iar alte ori merg la infracțiune bazându-se pe intuție. În
mediul rural infractorii acționează pe baza presupunerilor că victimele vârstnice au unele economii
pentru cheltuielile funerare. Maltratarea bătrânilor. De obicei infracțiunile din această categorie sunt
comise de însăși rudele persoanelor vârstnice care își iau ca angajament grija pentru aceștia.
Maltratarea persoanelor vârstnice poate fi înfăptuită în mai multe forme: agresiunea fizică și
psihică, deposedarea de bunuri prin minciună și înșelăciune, privarea de hrană, izolarea socială, etc.
În unele cazuri bătrânii sunt maltratați de către persoanele care sunt angajate și plătite pentru a avea
grijă de aceștia. În cazurile când copii își maltratează părinții în vârstă, de cele mai dese ori acest
comportament este un raspuns la agresivitatea manifestată cândva de către părinți în raport cu copii
lor.
Victimile infracțiunilor de terorism și luare de ostatici
Terorul apare ca o formă de violență ce contribuie la procesul de victimizare anume prin
înspăimântarea oamenilor prin violență. În zilele noastre actele teroriste sunt foarte fregvente, iar de
cele mai multe ori la baza acestor izbucniri stau anumite conflicte politice. Groaza și frica la care
sunt supuși membrii societății este determinate de actele teroriste care astăzi sunt mai periculoase
datorită evoluției tehnice astfel: exploziile, asasinarea și luarea de ostatici formează un lanț care
devine un fenomen complex. Pentru teroroști victima reprezintă doar un obiect prin care acesta își
atinge scopurile propuse, persoana victimei fiindui indiferentă teroristului. De cele mai dese ori
victime ale actelor teroriste pot deveni oamenii influenți, politicieni, diplomați, lideri economici,
conducători ai statelor, fiindcă după cum am menționat actul terrorist în sine reprezintă o formă de
constrângere aplicată de subiecții unei lupte politice7.
Profilaxia victimologică 4.
Conceptul de profilaxie victimologică 4.1
Profilaxia victimologică este una din direcţiile prevenirii infracţiunilor, care reprezintă o
activitate specifică a instituţiilor sociale, orientată asupra relevării, înlăturării sau neutralizării
factorilor, împrejurărilor, situaţiilor, care formează comportamentul victimogen, şi aduce la
comiterea infracţiunilor, relevării grupului de risc şi a persoanelor concrete cu un grad sporit de
victimitate şi influenţării asupra lor în scopul activizării calităţilor de protecţie, elaborării măsurilor
speciale de protejare a cetăţenilor faţă de atentatele infracţionale, în scopul stopării procesului de
victimizare ulterioară a acestor.
Profilaxia victimologică are o structură complexă. Se realizează de diferiţi subiecţi, la
diferite nivele şi în forme multiple a comportamentului victimal.
Subiecţii profilaxiei victimologice sunt organele statale, organizaţiile obşteşti, persoanele
cu funcţii de răspundere, cetăţenii, care realizează profilaxia fenomenului criminal.
Importanța prevenirii infracțiunii 4.2
O importanţă deosebită pentru elaborarea şi realizarea măsurilor de prevenire şi combatere
a criminalităţii au legităţile şi particularităţile mecanismului infracţiunii relevate prin prisma
7
Elena SÎTARI, CARACTERISTICA CRIMINOLOGICĂ A VICTIMEI INRACȚIUNII, Conferinţa
tehnico-ştiinţifică a studenţilor, masteranzilor şi doctoranzilor, 1-3 aprilie 2020, Chișinău, Republica Moldova.
aspectului victimologie al acestuia: personalitatea şi comportamentul victimei, raportul dintre
infractor şi victimă, împotrivirea victimei şi situaţiile victimogene. Menţionăm în special, valoarea
practică a tipologiilor de situaţii victimogene elaborate de autor atât ca obiect al prevenirii de către
organele afacerilor interne, cât şi drept sursă de informaţie şi mijloc al educaţiei victimologice a
populaţiei.8
Eficienţa realizării profilaxiei criminologice depinde de mulţi factori şi în primul rînd de cei cu
caracter tactic şi organizaţional.
Pentru organizarea profilaxiei criminologice, important este nu doar relevarea victimei potenţiale,
dar şi stabilirea interacţiunii posibilului infractor cu victima, în diferite situaţii.
Pentru obţinerea unei imagini mai clare, care caracterizează situaţia victimologică, este necesar de
realizat unele cercetări cu utilizarea metodicii sociologice de investigare, cum ar fi:
a) Studierea documentelor;
b) Studierea dosarelor penale;
c) Studierea materialelor de refuz în pornirea urmăririi penale;
d) Studierea audierii cetăţenilor, precum şi a persoanelor cu funcţii de răspundere.
Măsuri de profilaxie victimologică 4.3
Măsurile profilaxiei victimologice sunt diferite şi pot divizate în 2 grupe principale. Către
prima grupă se referă măsurile generale îndreptate spre înlăturarea situaţiilor datorită cărora pot
surveni anumite prejudicii. Din ele fac parte următoarele:
 Informarea cetăţenilor prin intermediul mass-mediei, despre comiterea anterioară, pe
un anumit teritoriu, a unor fapte infracţionale, despre acţiunile tipice ale infractorilor, şi cum de
procedat în cazul aflării cetăţenilor într-o sitaţie criminogenă respectivă.
 Verificarea şi luarea măsurilor pentru iluminarea străzilor, scărilor caselor de locuit,
instalarea posturilor de poliţie lîngă locurile favorabile de comitere a infracţiunilor.
 Iniţierea unor convorbiri cu părinţii.
 Pregătirea şi răspîndirea notiţelor speciale de avertizare despre necesitatea şi
posibilitatea evitării infractorilor, pentru a nu deveni victima lor.
Către a II-a grupă, se referă măsurile speciale, care permit asigurarea securităţii personale a
probabilei victime. Aceste măsuri se referă de obicei la persoanele a căror activitate profesională
sau stare socială predetermină victimitatea lor. Însăşi măsurile se realizează prin informarea şi
instructarea unor asemenea persoane, stabilirea pazei de corp, punerea la dispoziţie a mijloacelor de
auto-protecţie.

8
Valeriu Bujor. Aviz asupra tezei „Victimologie criminologică: probleme teoretice, metodologice şi
aplicative” prezentată de dl Gheorghe Gladchi în vederea obţinerii titlului ştiinţific de doctor habilitat în drept. În
Revista de criminologie, drept penal şi criminalistică. nr. 2, Chişinău, 2006.
Concluzii
Criminologia ca știință independentă studiază actul infracțional, subiecții cărora sunt
infractorii și victimele acestora. Astfel, victimologia este o știință interdisciplinară care derivă din
criminologie și are drept scop principal cercetarea particularităților demografice, sociale culturale,
psihologice ș. a. ale victimei infracțiunii cât și rolul și comportamentul acesteia. În acest sens Legea
cu privire la reabilitarea victimelor infracțiunii este o sursă legală importantă ce „are ca scop
crearea cadrului legal pentru asigurarea unor condiţii minime de reabilitare a victimelor
infracţiunilor, precum şi pentru protecţia şi asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime
ale acestora”.
Cercetarea psihologică a victimei este o preocupare relativ nouă, care s-a afirmat odată cu
victimologia - ramura criminologiei care studiază caracteristicile «persoanei sau grupului care a
suferit un prejudiciu sau i s-a adus o vătămare a intereselor ori a integrităţii corporale»
Victimizarea este un proces ce a luat naștere din fenomenul bine cunoscut criminalitate. e.
Cruzimea timpurilor în care am ajuns ne arată că criminalitate ca fenomen și proces este în continua
creștere ceea ce sporește și creșterea numărului de victeme, astfel apărând necessitate studierii
psihologiei victimei și victimologiei ca știință.
Victimizarea este un proces ce a luat naștere din fenomenul bine cunoscut criminalitate.
Putem spune că cu toții suntem victimizați de criminalitatea epocii noastre. Cruzimea timpurilor în
care am ajuns ne arată că criminalitate ca fenomen și proces este în continua creștere ceea ce
sporește și creșterea numărului de victeme, astfel apărând necessitate studierii victimologiei ca
știință. În cadrul acestui articol am efectuat o analiză asupra caracteristicilor diferitor tipuri de
categorii de victime care la etapa actuală putem spune că sunt cele mai fregvent întâlnite, astfel
concludem că victimă poate deveni orice persoană. Astfel, putem concluziona cu faptul că
importanța victimologiei constă în faptul că studiază victim și condițiile care au contribuit la
transformarea persoanei în victimă, propune soluții pentru înlăturarea acestor consecințe, numărul
de victime existente la un moment dat pe un anumit teritoriu și propune măsuri de protecție social,
precum și autoprotecție împotriva victimizării.
Bibliografie:

• Elena SÎTARI, CARACTERISTICA CRIMINOLOGICĂ A VICTIMEI INRACȚIUNII,

Conferinţa tehnico-ştiinţifică a studenţilor, masteranzilor şi doctoranzilor, 1-3 aprilie 2020,
Chișinău, Republica Moldova.
• Păunescu, C. Agresivitatea şi condiţia umană. Bucureşti: Ed. Tehnică, 1994.
• Dicţionar de sociologie. Bucureşti: Ed. Babel, 1993
• *** Victimologia - o provocare exigentă în algoritmul înfăptuirii actului de justiție, Partea I;
• Benjamin Mendelsohn, Victimologia sau psihologia victimală,Articol:
08.05.2014(https://psihojudiciara.wordpress.com/)
• Valeriu Bujor. Aviz asupra tezei „Victimologie criminologică: probleme teoretice,
metodologice şi aplicative” prezentată de dl Gheorghe Gladchi în vederea obţinerii titlului
ştiinţific de doctor habilitat în drept. În Revista de criminologie, drept penal şi
criminalistică. nr. 2, Chişinău, 2006.
• https://dreptmd.wordpress.com