Salcie (gen)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Salcia (dezambiguizare).
Pagina „Răchită” trimite aici. Pentru alte sensuri vedeți Răchita (dezambiguizare).

Denumire[modificare | modificare sursă]
Plantele din genul salix sunt cunoscute în România sub numele generic de salcie. Numele popular
de "salcie" provine în limba română din latinescul salix.

Răspândire[modificare | modificare sursă]
Genul Salix este răspândit în întreaga emisferă nordică, fiind întâlnit în principal pe soluri umede, pe
malurile râurilor, iazurilor și lacurilor în zonele mai răcoroase.

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

 Tulpina, poate fi noduroasă, scoarța cu crăpături, înălțimea neatingând mai mult de 3-4
metri, dar unele specii pot atinge până la 10-15 metri si aeriana.
 Frunzele sunt întregi (rar lobate), stipelate, cu pețioli scurți, dispuse altern pe ramurile
elastice, netede.
 Florile unisexuate, dispuse în amenți drepți (care apar înaintea frunzelor sau odată cu
acestea), cu 2-10 stamine, ovarul bicarpelar și stilul cu 2-4 stigmate bifurcate. Mugurii pufoși
semi-deschiși ai salciei, înainte ca aceștia să înflorească, sunt numiți și mâțișori.
 Fructul este o capsulă cu 2-4 valve.
 Semințele sunt mici, în număr mare și acoperite cu perișori argintii.

Înmulțire[modificare | modificare sursă]
Se înmulțește pe cale asexuată și sexuată.

Speciile genului Salix după mai multe surse[modificare | modificare sursă]

Genul Salix cuprinde circa 350 specii. Din genul Salix fac parte:

Utilizare[modificare | modificare sursă]
Salcia conține salicina, o substanță asemănătoare acidului acetil salicilic care se găsește în aspirină.
Lemnul de salcie este de calitate inferioară el neputând fi utilizat nici măcar ca lemn de foc din cauza
faptului ca nu arde ci doar fumegă. Spre deosebire de genul înrudit populus (plopul), lemnul de
salcie nu poate fi folosit la confecționarea bețelor de chibrituri. Una din cele mai cunoscute specii de
salcie este Salix babylonica, așa numita "salcie plângătoare" ale cărei ramuri atârnă de trunchi,
folosită în parcuri și grădini ca plantă ornamentală. Din nuielele de răchită (mai ales din răchita roșie
(Salix purpurea) se împletesc coșuri și papornițe. Pe malul drept al Prahovei, la km 128.5, se află o
răchită (Salix fragilis L.) de aproximativ 200 de ani.

Folclor[modificare | modificare sursă]
Salcia crește în abundență pe teritoriul României dar nu este un copac prețuit din cauza lipsei de
întrebuințări. Există numeroase proverbe populare în care salcia e descrisă cu o notă de sarcasm,
așa cum ar fi: când va face plopul pere și răchita micșunele. Altele din păcate au o coloratură
rasistă: așa cum salcia nu e pom, nici țiganul nu e om.