Sunteți pe pagina 1din 3

Rolul politicii de dividend si factorii de influiență în activitatea entității

Dividendul reprezintă remuneraţia cuvenită unei acţiuni în decurs de un an şi este singura formă
de participare a acţionarilor la împărţirea profiturilor societăţii pe acţiuni; este suma ce
remunerează capitalul investit într-o firmă. Pentru firmă el reprezintă plăţi efective de numerar
către cei îndreptăţiţi să le încaseze (acţionari şi asociaţi), este partea reziduală din profitul firmei
după ce el a fost repartizat în concordanţă cu legislaţia şi cu voinţa proprietarilor.
Politica de dividend reprezintă ansamblul deciziilor şi tehnicilor folosite pentru determinarea
nivelului dividendelor ce pot fi distribuite acţionarilor
Prin aceasta înțelegem că politica dividendelor nu trebuie privită doar din punctul de vedere al
dimensiunii ei băneşti, ci trebuie privită şi din punctul de vedere al impactului psihologic produs pe
piaţa financiară.

O remunerare substanţială va conduce la creşterea interesului nu numai de a cumpăra acţiuni la acea


firmă, ci chiar de a participa la achiziţionarea de noi titluri în cazul unei noi emisiuni de acţiuni.
O politică de distribuire este considerată scăzută, dacă rata de distribuire nu depăşeşte 20% din
profitul net, iar de la 60% în sus, politica de distribuire este considerată ca fiind puternică.
Astfel, politica de dividende are două efecte contradictorii. O politică optimă de dividende
este cea care găseşte echilibrul între dividendele curente de plătit şi rata creşterii viitoare, astfel
încât preţul acţiunilor firmei să fie maxim.
Din punct de vedere al acţionarilor, politica de dividend pune în evidenţă două aspecte:
a) stabilitatea dividendelor; b) credibilitatea politicii de dividend, în general.

Stabilitatea dividendelor
• Investitorii care doresc să cunoască politica de dividend a unei societăţi comerciale, încep
prin a studia evoluţia anterioară. Astfel, o întreprindere care în cursul unor perioade dificile
nu a încetat să distribuie cu regularitate dividende, va fi favorizată în raport cu o firmă care
suspendă distribuirea dividendelor în anumite perioade.
• Distribuirea constantă de dividende conduce la creşterea încrederii publicului faţă de firmă şi
sporirea valorii de piaţă a acesteia
Credibilitatea politicii de dividend, în general
• O politică de dividend trebuie să fie credibilă şi coerentă faţă de profiturile obţinute de
întrepridere. Nici o politică de dividend, chiar dacă are un caracter regulat, nu poate avea
efecte favorabile pe termen lung, decît dacă este compatibilă cu politica de repartizare a
profitului.
• Reinvestirea unei părţi semnificative din profitul net conduce la creşterea autonomiei
financiare, la diminuarea riscului fnanciar. Reţinerea unei fracţiuni din profit poate fi
considerată ca o măsură de prudenţă, nu numai pentru stabilizarea dividendului, ci şi pentru a
asigura „soliditatea” financiară a întreprinderii.
Politicele de dividend
Politica de participare directă
• Această politică prevede ca firma să plătească ca dividende un procent constant din profitul
net. Stabilirea unei proporţii constante a dividendelor crează o anumită siguranţă acţionarilor
privind remuneraţia, indiferent de politica de autofinanţare dusă de societatea pe acţiuni.
Politica dividendului stabil
• Presupune o rată de creştere anuală a dividendului, indiferent de variaţia mărimii profitului
obţinut. În acest caz, dividendul din anul curent se modifică în funcţie de mărimea sa
înregistrată în anul precedent, rata de creştere rămânând constantă.
Politica reziduală
• Mărimea dividendului depinde de deciziile de investiții și de finanțare a întreprinderii .dacă
există oportunități de investiție rentabilă și dezvoltare a activității , se preferă distribuirea
profitului cu prioritate pentru autofinanțare , acordându-se dividende mai mici.
Politica dividendului obişnuit scăzut plus un extradividend.
• O politică de plată a unui dividend obişnuit scăzut plus, la finele anului dacă acesta este un
an bun, a unui extradividend este un compromis între un dividend stabil şi o rată constantă de
plată. O astfel de politică dă flexibilitate firmei şi investitorii pot conta pe primirea cel puţin
a unui dividend minim.

Indicatori
Urmărirea în dinamică a acestor indicatori ne permite să formulăm concluzii asupra poziţiei
întreprinderii pe piaţa de valori mobiliare, iar nivelul lor influenţează decizia acţionarilor de
menţinere sau de retragere a acţiunilor pentru a le investi în alte afaceri mai rentabile (depuneri la
bancă sau cumpărare de obligaţiuni), precum şi deciziile potenţialilor investitori care caută plasarea
capitalului disponibil.

Factorii de influenţă a politicii de dividend


Politica dividendelor este influenţată cel mai mult de trei categorii de factori:

1. Situaţia financiară a întreprinderii, adică de nivelul lichidităţii, de nivelul profitului net, de


rata îndatorării. Atunci când o firmă se împrumută la bancă cu sume mari pe termen mediu sau
lung ori emite obligaţiuni pe piaţă, ea se confruntă cu o restricţie constând în faptul că
dividendele vor fi plătite numai după satisfacerea obligaţiilor faţă de debitori.

2. Preferinţele acţionarilor. Într-o firmă cu relativ puţini acţionari, conducerea firmei poate fi
capabilă să stabilească dividendele în conformitate cu preferinţele acţionarilor săi.

3. Influenţele pieţei: rata dobânzii, cererea la produsele oferite de întreprindere, preţul factorilor
de producţie.
Forme de plată a dividendelor
Dividendele sunt plăţi periodice de numerar făcute de întreprindere
acţionarilor ca o răsplată a contribuţiei lor la formarea capitalului propriu. Dividendele distribuite
pot îmbrăca trei forme:
 În bani, în cazul când întreprinderea dispune de lichidităţi suficiente atât pentru achitarea
obligaţiunilor de plată faţă de creditori, cât şi pentru plata dividendelor.

 În acţiuni. Aceasta este o practică a societăţilor pe acţiuni care doresc să-şi păstreze
lichidităţile sau nu dispun realmente de astfel de lichidităţi pentru a face plata în bani.
 În natură. Este o formă de plată mai rar întâlnită, care se aplică doar cu acordul acţionarilor,
dacă mărfurile propuse prezintă interes pentru acţionari.

Concluzii
În concluzie, putem afirma că o întreprindere care tinde să-şi desfăşoare activitatea în condiţii
favorabile, trebuie să ţina cont şi de stabilirea unei politici de dividend optimă. Aceasta
presupune alegerea unei corelaţii între profitul reinvestit şi dividende plătite, astfel încât să
satisfacă atât acţionarii, cât şi necesităţile de dezvoltare ale întreprinderii.