1.

Cetățenia europeană:
a. nu afectează cetățenia națională;
b. înlocuiește cetățenia națională;
c. completează cetățenia națională.

2. România a adoptat Convenția privind statutul apatrizilor în anul:

a. 1955;
b. 1985;
c. 2005.

3. Potrivit principiului jus soli:

a. copilul primește cetățenia solicitată de părinți;
b. copilul dobândește cetățenia părinților, indiferent de locul în care se naște;
c. copilul dobândește cetățenia statului pe teritoriul căruia se naște, indiferent de
cetățenia părinților.

4. Orice cetăţean al Uniunii Europene are dreptul:

a. de liberă circulaţie şi de şedere pe teritoriul statelor membre;
b. de liberă circulaţie şi de şedere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor
şi condiţiilor prevăzute de tratate şi de dispoziţiile adoptate în vederea aplicării
acestora;
c. de liberă circulație pe teritoriul statelor membre.

5. Convenţia privind reducerea cazurilor de apatridie a fost adoptată de Adunarea

Generală a O.N.U. în anul:
a. 1961;
b. 1971;
c. 1981.

6. Conflictul pozitiv de cetățenie dă naștere:

a. apatridiei;
b. bipatridiei;
c. pluricetățeniei.

7. Persoanele cu două cetăţenii pot renunţa la una din ele cu permisiunea statului
la a cărui cetăţenie se renunţă, potrivit reglementărilor:
a. Convenției privind statutul apatrizilor;
b. Convenției privind reducerea cazurilor de pluricetăţenie şi privind obligaţiile
militare în cazul pluricetăţeniei;
c. Convenției privind cetățenia.

8. Dreptul cetățenilor europeni de a se adresa instituțiilor europene a fost

reglementat pentru prima dată prin:
a. Tratatul de la Nisa;
b. Tratatul de la Amsterdam;
c. Tratatul de la Lisabona.

9. Cetățenia:
a. desemnează legătura juridică dintre o persoană și un stat;
b. indică originea etnică a unei persoane;
c. desemnează legătura juridică dintre un copil și părinții săi.

10. Persoanele cu dublă cetățenie îndeplinesc stagiul militar:

a. în oricare dintre state, la alegere;
b. în statul în care au reşedinţa în mod obişnuit;
c. în ambele state.

11. Copilul născut din părinţi fără cetăţenie:

a. este apatrid;
b. are cetățenia statului pe al cărui tritoriu a fost declarat;
c. are cetățenia statului pe teritoriul căruia s-a născut.

12. Convenția privind cetățenia femeii căsătorite a fost adotată de Adunarea

Generală a O.N.U. în anul:
a. 1956;
b. 1957;
c. 1958.

13. Retragerea cetățeniei:

a. are un efect strict personal;
b. are caracter de sancțiune;
c. are efect și asupra copiilor solicitantului.

14. O metodă a obținerii cetățeniei prin naturalizare o reprezintă:

a. căsătoria cu un străin;
b. căsătoria cu un apatrid;
c. căsătoria cu un refugiat.

15. Pierderea cetățeniei poate să aibă loc:

a. ca efect al retragerii acesteia;
b. ca efect al renunțării;
c. ca efect al căsătoriei cu o persoană de altă cetățenie.

16. Schimbarea cetățeniei soțului în timpul căsătoriei:

a. produce efecte și asupra cetățeniei soției;
b. nu produce efecte și asupra cetățeniei soției;
c. produce efecte și asupra cetățeniei soției, doar cu acordul acesteia.

18. Cetățenia europeană a fost instituită de:

a. Tratatul de la Lisabona;
b. Tratatul del a Maastricht;
c. Tratatul de la Nisa.

19. Convenția privind statutul apatrizilor a fost adoptată în anul:

a. 1954;
b. 1955;
c. 1956.

20. Prima încercare internațională de a asigura o naționalitate tuturor persoanelor

a aparținut:
a. Organizației Națiunilor Unite;
b. Ligii Națiunilor;
c. Consiliului Europei.

21. Un copil născut din părinţi necunoscuţi:

a. este apatrid;
b. are cetățenia statului pe teritoriul căruia s-a născut;
c. are cetățenia statului pe al cărui tritoriu a fost declarat, dacă nu se cunoaște locul
nașterii.

22. Potrivit principiului jus sangvinis:

a. copilul primește cetățenia solicitată de părinți;
b. copilul dobândește cetățenia părinților, indiferent de locul în care se naște;
c. copilul dobândește cetățenia statului pe teritoriul căruia se naște, indiferent de
cetățenia părinților.

23. România a aderat la Convenția privind cetățenia femeii căsătorite în anul:

a. 1958;
b. 1960;
c. 1962.

24. Cetățenia română este reglementată prin:

a. Constituție;
b. lege;
c. ordonanță de urgență a Guvernului.

25. Conflictul negativ de cetățenie dă naștere:

a. apatridiei;
b. bipatridiei;
c. pluricetățeniei.

26. O metodă a obținerii cetățeniei prin naturalizare o reprezintă:

a. adopția unui copil de cetățenie străină;
b. adopția unui apatrid;
c. adopția internațională.

28. Retragerea cetățeniei române se face:

a. printr-o hotărâre judecătorească;
b. printr-o hotărăre a prefectului;
c. printr-un act al Guvernului.

29. Retragerea cetățeniei se poate face:

a. pentru orice persoană, indiferent de modul de dobândire a cetățeniei;
b. pentru persoanele care au dobândit acea cetățenie prin naturalizare;
c. pentru persoanele care au dobândit acea cetățenie potrivit principiului jus solis.