idarea hidrogenului, adică îndepărtarea electronului său, decurge teoretic cu formarea H +, ion ce

nu conține niciun electron în învelișul electronic și un proton în nucleu. De aceea, H + este adesea
numit „proton” și are un rol important în teoria protonică a acizilor. Conform teoriei Bronsted-
Lowry, acizii sunt acele substanțe care cedează protoni, iar bazele sunt acceptori de protoni.
[71]
 Protonul H+ nu poate exista liber, ci doar în soluții sau în cristale ionice, datorită afinității foarte
mari pentru electronii altor elemente. Uneori, termenul de „proton” este utilizat impropriu pentru a
se referi la hidrogenul cu sarcină pozitivă sau cationul de hidrogen legat de alte specii
moleculare.[72] Pentru a se evita implicarea existența unică a „protonului solvatat” în soluții, se
consideră că soluțiile apoase cu caracter acid conțin ionul hidroniu (H 3O+).[73] Totuși, unii cationi
solvatați ai hidrogenului sunt mai degrabă organizați în molecule de tipul celei de H 9O4+.[73] Alți ioni
oxoniu se formează când apa formează soluții cu alți solvenți. [74] Deși nu se întâlnește pe
Pământ, ionul H3+ (cunoscut sub numele de hidrogen molecular protonat sau cationul triatomic de
hidrogen) este una dintre cele mai răspândite specii chimice în restul universului. [75]

Obținere