UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE TEOLOGIE, ISTORIE ŞI ŞTIINŢE

ALE EDUCAŢIEI

MASTER ANUL I
ISTORIA IDEEI DE EUROPA

REFERAT

DIMITRIE CANTEMIR
(26 octombrie 1673 - 21 august 1723)

MASTERAND,

CRAIOVA
2012

1
 DIMITRIE CANTEMIR

,,În veacul al XVII-lea, spiritual românesc îşi găseşte

forme de manifestare noi, alese şi puternice.’’ (C.C. Giurescu)

Dimitrie Cantemir, s-a născut la 26 octombrie 16731, într-o familie de răzeşti de la Silişteni
în ţinutul Fălciului în prezent judeţul Vaslui. Cantemir a fost botezat de Dumitraşcu Vodă
Cantacuzino. Mama lui Dimitrie se numea Ana Bantăş fiind nepoata Nastasiei soţia lui Ducăi
Vodă, de la aceasta va moştenii aptituniile şi predilecţiile literare, deşi la chip semăna perfect cu
tatăl său. Tatăl său se numea Constantin Cantemir, nu era un om învăţat, nu ştia să se iscălească
deşi cunoştea câteva limbi străine. Constantin Cantemir a luptat ca mercenar în războaiele cu
Polonia iar în timpul lui Grigorie Ghica va primi slujba de ceauş spătăresc. Mai târziu datorită
conjucturilor politice va ajunge în fruntea Moldovei între anii 1685-1693. Intuind înclinaţiile
fiului Constantin îl va aduce pe călugărul Ieremia Cacavela, om de mare cultură, căreia îi va
încredinţa educaţia lui Dimitrie. 2
Astfel Dimitrie Cantemir va desprinde nu numai meşteşugul armelor ci şi pe al condeiului.
Va începe pregătirea literară, filozofică, de limbă latină şi greacă, de retorică şi logică încă din
copilărie. Dimitrie va beneficia de pregătire sub îndrumarea lui Ieremia Cacavela şi mai apoi sub
îndrumarea dascălilor Academiei Patriarhiei din Constantinopol. Acesta de abia împlinise 15 ani
cănd a fost trimis ostatic la Poartă spre a-i oferi sultanului certitudinea că, în acele vremuri tulburi
dintre turci şi domnul Moldovei nu va exista nici o trădare 3.
La Constantinopol va studia şi cultura musulmană, va învăţa limba turcă alături de alte
limbi orientale, devenind un bun cunoscător al culturii arabe. De asemenea se va împrietenii cu
oameni de ştiinţă în special cu Nefi Ogli şi cu Saadieffendi renumit prin ştiinţa lui în ale
matematicii. Studiază nu numai literatura şi istoria turcă ci şi muzica, dobândind faima de
neîntrecut cântăreţ din tambură. Dimitrie Cantemir prin operele sale dedicate popoarelor
orientale, s-a afirmat ca primul nostru orientalist de valoare europeană. În aceaşi perioadă se va
împrieteni cu domnii de la Chateauneuf, trimisul lui Lodovic al XIV-lea şi cu Colyer,
reprezentantul Olandei. 4 Cantemir era la curent şi cu cultura apuseană, fără însă a stabili relaţii
dipolomatice şi fără apurta corespondenţa 5.
În 1691 se va întoarce în ţara, în locul său trecând ostatic fratele său Antioh, iar la moartea
tatălui său în 1693, va fi ales domn al Moldovei 6. Cu toate legăturile pe care le stabilise la
Constantinopol, alegerea sa nu a fost recunoscută de către Poartă. În timpul domniei sale fratele
lui Cantemir va fi reprezentantul Moldovei la Constantinopol 7.
În ceea cel priveşte pe domnitor următoarea perioadă va fi destul de dificilă. Pe de o parte
împotiva lui unelteau pretendenţii la scanul Moldovei, care vedeau în Dimitrie un adevărat rival
şi pe de altă parte, Brâncoveanu nu-l privea favorabil, mai ales după ce acesta s-a căsătorit cu
Cassandra fiica lui Şerban Cantacuzino. Prin această căsătorie, Dimitrie putea aspira la tronul
1
Stela, Toma, Dimitrie Cantemir, Hronicul vechimei a româno-moldo-vlahilor, Editura Albatros, Bucureşti, 1981,
p. 14-20.
2
Ibidem, p. 19.
3
Ibidem.
4
Constantin, Măciucă, Dimitrie Cantemir, Editura Tineretului, Bucureşti, 1962, p. 32-34.
5
Ibidem, p. 33.
6
Domn al Moldovei din 18 noiembrie1710-11 iulie 1711.
7
Ibidem.

2
Ţării Româneşti. Dimitrie dorea eliberarea Ţărilor Române de sub dominaţia turcească. Acesta
considera că o alianţă cu Rusia era condiţia indispensabilă pentru realizarea independenţei
patriei. Încă din perioada şederii la Constantinopol, a privit cu simpatie politica internă şi externă
a Ţarului Petu I.
Războiul dintre ruşi şi turci reîncepuse. Victoria lui Petru împotiva regelui Suedinei Carol
al XII-lea era socotită de către turci drept o ameninţare pentru propile interese. Necunoscând
adevaratele intenţii politice ale lui Dimitrie Poarta îl considera unul dintre oamenii săi
credincioşi. Pe plan extern la 13 aprile 1710, la Luck, se va încheia un tratat de alianţă între
Moldova şi Rusia. Potrivit tratatului, armata moldoveană urma să acorde ajutor militar oştilor
ruseşti iar Ţarul avea să garanteze eliberarea Moldovei de sub dominaţia turcă. Tratatul
reprezenta pentru Cantemir un imens câştig politic, o recunoaştere a independenţei Moldovei şi
totodată eliberarea de Poartă. Talentul militar al lui Cantemir şi vitejia oastei sale s-au făcut
remarcate la Bîrseni dar şi în timpul bătăliei de la Stănileşti. În Rusia Dimitrie Cantemir va
devenii un apropiat al Ţarului, sprijinindu-l în acţiunile sale politice. Cei doi vor colabora foarte
bine având aceeaşi perspectivă asupra conducerii statului. Petru I, va iniţia o serie de reforme
pentru dezvoltarea statului, a ştiinţei şi a literaturii.
Cantemir se va integra foarte bine în viaţa Rusiei, o serie de lucrări de ale sale precum
SistemGa religiei mahomedane, Hronicul vechimei a româno-moldo-vlahilor erau lucrări care
răspundeau cerinţelor statului rus.Cantemir spera ca va reuşi să-l determine pe Ţar să reia lupta
împotriva turcilor. Acesta va deveni consilierul secret şi membru al Senatului rus. În 1722
Cantemir la însoţit pe Ţar în campania împotriva dusă împotriva Persiei. 8 Cele menţionate mai
sus fiind simple amănunte vizând relaţia politică pe care domitorul a purtat-o de-a lungul timpului
cu statele vecine9.
Dimitrie Cantemir s-a facut cunoscut în întreaga lume ca fiind una dintre cele mai
originale şi puternice apariţii ale culturii române iar în istoria diplomaţiei unul dintre cei mai
lucizi oameni politici10. Dimitrie Cantemir a deschis la noi seria savanţilor de formaţie
enciclopedică şi marchează trecerea de la vechea literatură cronicarescă la cea modernă. 11
Dimitrie Cantemir a fost ales la 11 iulie 1714 membru al Academiei din Berlin 12, o înaltă
societate ştiinţifică înfinţată la Leibniz şi a fost patonată de regele Prusiei. În diploma acordată
cu acest prilej s-a subliniat rarul exemplu ca un principe prin definiţie ostaş şi om politic să-şi
consacre talentul şi efortueile cercetării ştiinţifice. A fost prima dată când un român a devenit
membru al unui important for ştiinţific din străinătate, fapt care s-a consemnat şi în cultura
românească şi pe plan european.
În primele sale lucrării s-a resimţit influenţa pe care a avut-o asupra sa Ieremia Cacavela
sau a ambianţei Academiei Patriarhiei Ortodoxe de la Constantinopol, în special infuenţele
filozofice.Printre primele lucrări se numără Divanul, Gâlceava înţeleptului cu lumea sau
Giudeţul sufletului au fost scrise în limba română şi greacă. Divanul a fost prefaţat de Ieremia şi
a fost tratus în limba turcă fiind o carte de etică filozofică.
Lucrarea a fost tipărită în august 1698 şi fără să aparţină strict literaturii religioase va fi
tradusă în limba arabă în 1705. Divanul a fost reprezentat şi prin desenuri simbolice şi a fost
împărţit în trei cărţi. Aceasta carte a fost concepută sub forma unui dialog în care personofică
morala creştină, în timp ce lumea reprezenta efemerul imperfecţiunea păcatul dar nu prin
renunţarea la viaţă. Cantemir era un idealist, adept al doctrinei teologice. Cantemir pentru a

8
Ion, Minea, Despre Dimitrie Cantemir, Editura Viaţa Românească, Bucureşti, 1926.
9
Ibidem.
10
P. P. Panaitescu, I, Verdeş, Dimitrie Cantemir- Istoria Ieroglifică, Editura Pentru Literatură, Bucureşti, 1965, p.
57-60.
11
Ibidem, p. 60.
12
Constantin C. Giurescu, Istoria Românilor din cele mai vechi timpuri până la moartea regelui Ferdinand,
Editura Humanitas, Bucureşti, 2000, p. 213.

3
demonstra unele teze religioase, va recurge şi la opera teologului lituanian Andrei Wissowatius.
Cantemir schiţează în lucrarea Divanul13 poziţia antiboierescă găseşte cuvinte potrivite pentru a-
i condamna pe marii boieri dovedind chiar înţelegere pentru iobagi sau pentru ţăranii liberi.
O altă lucrare importantă a fost Istoria Ieroglifică fiind o adevărată capodoperă literară şi
reprezintă o nouă etapă în evoluţia gândirii filozofice a lui Dimitrie. Este cea de-a doua lucrare
publicată în limba română iar Cantemir apare ca fiind primul nostru scriitor de nuanţă
progresistă., atât prin ura faţă de ţărani şi răscoalele acestora cât şi prin atitudinea sa faţă de
turci.14
Istoria Ierogifică a fost împărţită în douăsprezece părţi, fiind scrisă între anii 1704-1705.
Sunt relatate luptele purtate de cei din familia Cantemir cu cea a Brâncovenilor pentru ocuparea
tronului Moldovei. De numele lui Cantemir, se leagă şi apariţia primei povestiri epice culte de
amploare care împrumută adesea factura unui roman şi anume Istoria Ieroglifică. Autorul nu îşi
va ascunde intenţia de a face prin această lucrare memoralistică operă literară, abordând substanţa
istorică cu o anumită libertate, caractere recurgând la anumite elemente satirice spre a evidenţia
factura ei moralistică15.
Dimitrie Cantemir acordă o mare importanţă cunoaşterii senzoriale şi în ceea ce priveşte
rolul raţiunii în prelucrarea senzaţiilor. Ideile filozofice ale lui Dimitrie marchează progresul
scrierii în raport cu operele române lipsite de contribuţii originale. Mai mult în această lucrare
Dimitrie Cantemir utilizează un limbaj alegoric, paginile constituind în ansamblul lor un violent
pamflet politic. Dimitrie considera că Imperiul turcilor reprezenta un templu al lăcomiei.
Principali preoţi erau mari dregători care jefuiau ţara iar sultanul era principalul vinovat acesta
jefuind la rândul său ţările pe care le domina. O atitudine fermă împotriva otomanilor întâlnim
şi în lucrarea Viaţă lui Constantin Cantemir16. În această carte au fost semnalate două episoade
în care turci făceau abuz de putere şi momentul în care Ieremia în timpul expediţiei sale împotriva
cetăţii Cameniţa, a incercat să-l convertească pe comandant la ortodoxie. Viaţa lui Constantin
Cantemir a fost o încercare de a acredita ideea că domina ereditară era un bun sistem pentru
Moldova17. Lucrarea a fost scrisă prin anii 1716, 1718, şi va apărea la noi în ţară în lmba latină
pe la anul 1883. Lucrarea a fost prima biografie istorică românească şi prima monografie
modernă, a unei domnii. După cum am menţionat în această lucrare Dimitrie pledează pentru
dreptul de moştenitor al tronului al tatălui său, iar în ceea ce priveşte datele biografice s-a putut
observa o oarecare tendinţă de idealizare a lui Constantin Vodă.
O altă lucrare importantă a fost şi Evenimentele Cantacuzinilor şi Brâncovenilor.18 A fost
publicată pentru prima dată în limba rusă la noi fiind regăsită în Arhiva românească. Cantemir
se va impune ca un scriitor social-politic, ca un filozof al istoriei şi ca un istoric de prestigiu 19.
Sub forma analelor redactate în limba slavonă, la sfârşitul secolului al XVI-lea şi începutul
secolului al XVII-lea în cele două ţări române apar figuri marcante ale unor cronocari ca Grigore
Ureche, Miron Costin, Constantin Cantacuzino, cu ale caror licrari istoriografia română
depăşeşte stadiul narativ. În raport cu aceştea Dimitrie Cantemir aduce un plus i storiografiei
datorită concepţiei şi metodelor ştiinţifice de folosire a izvoarelor. Acesta considera că o lucrare
istorică trebuie să redea obiectiv faptele istorice prin cercetarea cât mai completă a izvoarelor şi
a materialelor.20

13
Ibidem, p. 214.
14
P. P. Panaitescu, op.cit. , p. 71-72.
15
Ibidem.
16
Constantin C. Giurescu, op.cit. , p. 213.
17
Ibidem.
18
Constantin, Măciucă, op. cit. , p. 99.
19
Ibidem, p. 100.
20
P. P. Panaitescu, Dimitrie Cantemir- Viaţa şi opera, Bucureşti, 1960, p. 43-45.

4
 Se pare că domnitorul a încercat să relateze într-un mod obiectiv evenimentele în ceea ce
priveşte lucrarea Descrierea Moldovei21 dar şi în lucrarea Creşterea şi descreşterea Curţii
Otomane. Descrierea Moldovei s-a impus în atenţia contemporanilor prin vasta informaţie, prin
acurateţea metodei folosite şi prin concepţia modernă utilizată de Cantemir. Nu a fost prima
lucrare scrisă în aces stil în literatura românească. Cantemir a prezentat spaţiul geografic, istoric,
social, cultural şi etnografic. Prin concepţia ei ştiinţifică, geografia era studiată în conexiune cu
istoria şi economia. Lucrarea Descrierea Moldovei fiind una dintre lucrările valoroase în care au
fost înfăţişate aspectele sociale contemporane, moravurile vremii erau capitole închinate alegerii
şi descăunării domnilor, ierarhiei boiereşti, legislaţiei etc. Scriitorul acordă o deosebită
importanţă producţiilor populare, dansuri, obiceiuri, legende spre a definii specificul vieţii
populare dovedind o înţelegere superioara a caracterului şi funcţiei sociale pe care o reprezenta
folclorul. Scrierea era însoţită şi de o hartă a Moldovei care de asemenea reprezenta o imensă
valoare documentară. Cantemir fiind şi un geograf serios, iniţiat în studiile cartografice acesta
realizând şi o harta a Constantinopolului. În această lucrare este evident patriotismul de care dă
dovadă autorul, acesta va scrie cu mândrie despre patria sa dorind să impună străinilor imaginea
unui popor viteaz şi a unei ţări bogate. Mai mult în capitolul Despre năravurile moldovenilor,
Cantemir adoptă o poziţie critică evidenţiind în egală măsură calităţiile şi defectele moldovenilor.
Acesta sesizează însă şi viciile marii boierimi pe care le supune unei critici aspre. 22 Aduce în
prim plan abuzurile pe care le întâmpinau ţăranii din partea stăpânilor.
Descrierea Moldovei după aproape două secole şi jumătate îşi păstrează întreaga ei valoare
prin noutăţile aduse asupra aşezărilor şi moravurilor vremii, sunt surse importante pentru a studia
începutul secoluli al XVIII-lea. Lucrarea a fost scrisă prin 1716 şi va apărea la noi pentru prima
dată în limba latină în 1872 23. În lucrarea Creşetrea şi descreşterea Curţii otomane a fost
obiectiv citându-l de multe ori pe Alieffendi. Autorul a citat o serie de istorici şi scriitori pentru
a demonstra că anumite teze au falsificat adevărul. Această lucrare avea să devină principalul
izvor în ţările române pentru a cunoaşte anumite aspecte legate de istoria turcilor dar redă şi
atitudinea critică adusă dominaţiei turce. Forţa politică şi militară prin care Cantemir întrevedea
prăbuşirea ştăpânirii turceşti o întruchipa Rusia, fiind în plină ascensiune în timpul lui Petru I. 24
Creşterea şi descreşterea Curţii Otomane a fost scrisă prin anul 1716 cam în aceeaşi
perioadă cu lucrarea Desrierea Moldovei. 25 Această lucrare va fi publicată in limba engleză,
franceză şi germană iar în limba română avea să apară peste un secol şi jumătate de la dat când
a fost concepută. În anul 1717 va realiza lucrarea Historia moldo-vlahica, având 96 de pagini, a
fost scrisă în limba latină, unde autorul avea să demonstreze romanitatea poporului român,
unitatea de origine şi de limbă, continuitatea pe teritoriul Daciei26.
Hronicul vechimei a româno-moldo-vlahilor27, a fost o lucrare de un înalt nivel ştiinţific
pentru aceea vreme, unde au fost aduse numeroase argumente şi a fost însoţită de un bun aparat
critic bine pus la punct de cronicari, în special de Miron Costin, în De neamul moldovenilor, cu
privire la originea poprului român. Lucrarea a fost scrisă între anii 1717, 1723, fiind o lucrare
despre neamul său. Va îngloba istoria poporului român în circuitul istoriei universale, find
susţinută ideea pur romană, afirmând contrar adevărului, că dacii au fost în totalitate exterminaţi.
A recurs la mărturiile istoricilor şi va deminstra continuitatea românilor în Dacia. 28

21
Ibidem, p. 46.
22
Ibidem, p. 55-57.
23
Ibidem, p. 58.
24
Ion, Minea, op. cit. , p. 79.
25
Ibidem, p. 80.
26
Ibidem.
27
Constantin C. Giurescu, op.cit. , p. 213.
28
Ibidem, p. 214.

5
 Spre deosebire de istoricii străini care pretindeau că populaţia acestor locuri s-ar fi retras la
sudul Dunării, Dimitrie Cantemir afirma că românii n-au părăsit niciodată aceste locuri.
Împotriva celor care susţineau că în perioadă marilor migraţii poporul nostru s-a retras în munţii
până în vremea descălecatelor, Cantemir accepta doar ipoteza unei retrageri temporare.
Interesant a fost şi modul cum a pus problema nepomenirii poporului nostru în izvoare
într-o anumită perioadă ceea ce ar fi echivalat cu absenţa de pe teritoriu. Cantemir demonstrează
că neatestarea unui fapt istoric nu înseamnă cu certitudiune că acesta nu ar exista.Ideea
romanităţii era extrem de importantă de demonstrat pentru a justifica drepturile nostre politice şi
totodată pentru a îndemna poporul la lupa împotriva Imperiului Otoman. Imaginea Imperiului
era transpusă în lucrare ca fiind una subiectivă din partea autorului, acesta trăind o perioadă la
Constantinopol, fiind familiarizat cu moravurile turceşte pe care nu prea le îndrăgea. 29 Cu această
lucrare Dimitrie Cantemir a pus temeliile istoriei critice a românilor, a reluat ideea cronicarilor
moldoveni depre unitatea de origine a poporului român, idee căreia îi dă însă un fundament critic
bazat pe o vastă erudiţie30.
Chiar dacă majoritatea lucrărilor au fost concepute în limba latină, greacă, turcă sau rusă,
unele dintre ele s-au bucurat de un adevărat succes în rândul oamenilor de cultură ai vremii şi
fiind traduse în limba arabă, franceză, germană sau engleză au fost cunoscute în întreaga
Europă31.
Dimitrie Cantemir a fost un om politic de uimitoare perspicacitate, ostean iscusit, savant
istoric muzician, geograf, filozof şi fizician. Acesta s-a dovedit a fi una dintre cele mai originale
şi puternice apariţii ale culturii româneşti. Este înmormântat la Moscova 32 pe 1 octombrie 1723,
iar osemintele sale33 au fost aduse la biserica Trei Ierarhi din Iaşi34.

29
Stela, Toma, op.cit. , p. 86-88.
30
Ibidem, p. 88.
31
Ibidem.
32
A murit la data de 21 august 1723 la Dimitrovca ( Rusia şi a fost îngropat la ,,biserica de jos’’ a m-rii greceşti
din Moscova).
33
Osemintele sale au fost renhumate la Iaşi în 1935, la biserica ,,Trei Ierarhi’’.
34
Ibidem, p. 89.

6
 BIBLIOGRAFIE

1. Constantiniu, Florin, O istorie sinceră a poporului român, Editura Univers Enciclopedic,

Bucureşti, 1999.
2. Georgescu, Vlad, Istoria românilor de la origini până în zilele noastre, Editura
Humanitas, Bucureşti, 1992.
3. Măciucă, Constantin, Dimitrie Cantemir, Editura Tineretului, Bucureşti, 1962.
4. Minea, Ion, Despre Dimitrie Cantemir, Editura Viaţa Românească, Iaşi, 1926.
5. Neculce, Ion, Letopiseţul Ţării Moldovei, Ediţia a II-a, Bucureşti, 1959.
6. Panaitescu, P. P, Dimitrie Cantemir- Viaţa şi opera, Editura Bucureşti, 1960.
7. Idem, Cuvânt înainte la Dimitrie Cantemir- Viaţa lui Constantin Cantemir, Bucureşti,
1960.
8. Idem, Verdeş, I, Introducere la Dimitrie Cantemir- Istoria Ieroglifică, Editura Pentru
Literatură, Bucureşti, 1965.
9. Toma, Stela, Dimitrie Cantemir- Hronicul vechimei a româno-moldo-vlahilor, Editura
Albatros, Bucureşti, 1981.
10. Xenopol, A D, Istoria Românilor din Dacia Traiană, vol VIII, Bucureşti, 1929.
11.Giurescu, C. Constantin,Istoria Românilor din cele mai vechi timpuri până la moartea
regelui Ferdinand, Editura Humanitas, Bucureşti, 2000.