AMG II GRUPA 5

INTERPRETAREA ANALIZELOR MEDICALE

RECOLTAREA URINEI

Examenul de urina este investigatia esentiala si indispensabila in diagnosticarea afectiunilor renale fiind obligatoriu pentru
toti pacientii internati în spital. Cuprinde examenul sumar de urina si examenul in microscopie optica al sedimentului
urinar.

Recoltarea urinii se recomanda a se recolta prima emisie de urina dupa o prealabila toaleta, în recipiente de unica folosinta
sau in vase de sticla curate, clatite cu apa distilata, uscate.

Pentru examenul sumar de urină se utilizează urina de dimineață, urina care s-a acumulat in timpul nopții și care prezintă
concentrație maximă. In această urină se fac numai determinări calitative.

Se recomandă ca analizele să se efectueze imediat sau cel mult la maxim 4 ore de la recoltare, sa nu se contamineze
recipientele pentru ca pot da rezultate fals pozitive pentru sange, proteine si glucoza, sa nu se inghete urina pt ca se distrug
leucocitele si eritrocitele si sa nu se expune la lumina soarelui pentru ca pot duce la oxidarea bilirubinei si a urobilinogenului.

Pentru determinări cantitative se folosește urina din 24 ore. Pentru colectarea acesteia se incepe la 8 dimineata( prima
urina se elimina) si urmatoarele mictiuni pana a doua zi la ora 8, se recolteaza intr-un recipient gradat in care este o substanta
conservanta.

Pentru determinări prezentei bacteriilor in urina, se realizeaza urocultura, respectandu-se metodele corecte de colectare in
recipient steril, prima urina de dimineata.

Examenul macroscopic al urinei cerceteaza cantitatea , aspectul, culoarea, mirosul si consistenta urinei.

Volumul de urină emis in 24 ore este cunoscut sub denumirea de diureza și reprezintă echilibrul dintre pierderea de lichide și
aportul exogen și endogen de lichide (lichide ingerate și lichid endogen, metabolic, obținut din degradarea alimentelor
ingerate).
Valori normale
Bărbați - 1200 - 1600 mL
Femei - 1000 - 1200 mL
Copii - 650 – 1000 mL.
Cel putin ¾ din diureza se elimina diurn si maxim ¼ nocturn.
Variaţii patologice
Poliurie (diureza >2000 mL)
- fiziologică: consum de lichide mare, după emoții, frig
- patologică (in condiții de aport hidric normal):
- cauze extrarenale: diabet insipid de tip central, diabet zaharat, poliurii pasagere in pneumonii, malarie, crize de astm
bronsic, angina pectorala, etc
- cauze renale: diabet insipid nefrogen, glomerulonefrita cronica, pielonefrita, TBC renală, nefroangioscleroza;

Oligurie (diureza 100 – 500 mL)

- fiziologica: consum redus de lichide, transpiratii abundente, munca in mediu cu temperaturi crescute
- patologica:
- cauze extrarenale: stari febrile, pneumonie, hepatita, ciroza hepatica, pierderi de lichide in: varsaturi, diaree, arsuri, etc
- cauze renale: glomerulonefrită acută, sindrom nefrotic, colici renale, scleroze renale

Anurie (diureza <100mL)

- patologica
- cauze extrarenale: traumatisme si zdrobiri masive de tesuturi, transfuzii de sânge incompatibile, hemoragii masive, avorturi
septice
- cauze renale: colici renale, nefropatii bilaterale cu necroze mari (IRA)

Proprietati fizice ale urinei( aspect, culoare, miros)

Aspectul urinei
La emisie este limpede, clară, transparentă, se poate tulbura pe parcursul păstrării.
Modificări de aspect
Turbiditate alba : -fosfati care precipita in urina alcalina
-piuria in infectii bacteriene sau fungice masive
-lipiduria in prezenta unui sindrom nefritic sau la contaminarea cu unguente
- proteinuria masiva( duce la spuma)

Culoarea urinei
- variaza de la galben pai (normala) la portocaliu-roșcat (concentrata, acida)
- culoarea este dată de pigmentii pe care-i conține: urocrom, urobilina,
- urini decolorate apar in poliurii de diferite cauze
- urini intens colorate apar in cazul consumului de alimente hiperproteice, dupa efort fizic intens, oligurii, febra, afectiuni
hepatice cronice .
Modificari patologice de culoare
- incolora-diabetul insipid, poliuria din IRA
- galben verzui: in sindroame icterice;
- roz-rosiatică in hematurie (tulbure), in hemoglobinurie (limpede), mioglobinurie , ingestia de sfecla rosie, uzul de laxatixe
generatoare de fenoftaleina, ingestia de rifampicina,
- roșie la emisie care devine maro-inchis, in porfirinurie;
- zeamă de carne in glomerulonefrită acută
- albastru verzui in cazul administrării de albastru de metil
- neagră in melanom, alcaptonurie (boala ereditara care se exprima sub forma unui deficit enzimatic in alcapton-oxidaza
hepatica si renala, cu acumulare secundara a alcaptonei in sange si urina urmata de colorarea bruna a urinei, si dureri
articulare).
Mirosul urinei
Caracteristic la emisie, amoniacal sau fad, se modifică in timpul păstrării
Modificări ale mirosului
- miros fetid in infecții (cistite, Proteus)
- miros de acetonă (mere putrede) in diabetul zaharat decompensat cu acidoză

Examenul fizico-chimic al urinei studiaza densitatea si ph-ul urinei.

Densitatea urinara masoara capacitatea rinichiului de a concentra urina si este dependenta de cantitatea de fluide ingerata
de pacient, dar poate fi influentata si de alti factori cum ar fi: transpiratii abundente, efectul temperaturilor scazute, agenti
diuretici activi (cafea si alte substante), astfel ca se pot intalni variatii foarte mari ale densitatii urinare (1000-1030) chiar si la
persoanele sanatoase. In general, densitatea variaza invers proportional cu cantitatea de urina excretata; in anumite conditii
aceasta relatie nu este valabila: diabet (volum si densitate urinara crescute), hipertensiune (volum normal, densitate scazuta),
boala renala cronica incipienta (volum crescut, densitate scazuta).
Conditiile patologice in care se modifica densitatea sunt asociate cu alterarea capacitatii rinichiului de a dilua sau concentra
urina:
- Densitate >1.022 (hiperstenurie): proteinurie, nefroze, diabet, pierderi excesive de apa (transpiratii abundente, stari febrile,
varsaturi, diaree), stres chirurgical (secretie crescuta de ADH), insuficienta cardiaca congestiva, toxemie de sarcina

- Densitate <1.015 (hipostenurie): aport excesiv de apa, diabet insipid, glomerulonefrite (densitatea poate fi scazuta, cu volum
de urina scazut), pielonefrite cronice (alterarea tubulara afecteaza capacitatea rinichiului de a concentra urina).

-Rinichiul sclerotic elimina o urina cu densitate aproape constanta 1010 – izostenurie. In aceasta situatie, leucocitele si
eritrocitele sufera o liza rapida.

pH-ul indica, capacitatea tubilor renali de a mentine echilibrul acido-bazic al plasmei si lichidului extracelular, care se
realizeaza prin reabsorbtia sodiului si secretia tubulara de hidrogen si ioni amoniu. Urina proaspata provenita de la subiecti
sanatosi prezinta un pH de 5-6. pH-ul urinar este influentat de factori fiziologici si patologici:
a. • Valori ale pH-ului ≥8 (urina alcalina) se intalnesc postprandial (raspunsul normal la secretia de acid clorhidric in sucul
gastric), dieta vegetariana (in particular citrice si legume), infectii ale cailor urinare (in special cu Proteus si Pseudomonas,
varsaturi abundente (alcaloza metabolica), alcaloza respiratorie cu hiperventilatie,
b. • Valori scazute ale pH-ului (urina acida) apar in urmatoarele situatii: mediu cald si uscat (urina foarte concentrata si
puternic acida), in timpul somnului (acidoza respiratorie prin reducerea ventilatiei), dieta bogata in carne si proteine,
diuretice, cetoacidoza diabetica, acidoza respiratorie, acidoza metabolica, diaree, inanitie, insuficienta renala decompensata
cu uremie, infectii urinare produse de Escherichia coli, tuberculoza renala, afectiuni reumatismale cronice.

Examenul microscopic al urinei

Sedimentul urinar se obține din urina proaspăt emisa, de preferat cea recoltată dimineata, deoarece este mai concentrata.
Sedimentul urinar poate fi :
- sediment organizat – presupune prezența de celule epiteliale, hematii, leucocite, cilindri, cilindroizi, pseudocilindri, celule
neoplazice, floră microbiană, paraziți, levuri, grăsimi;
- sediment neorganizat - presupune prezența de substanțe de natură organică (Cys, Leu, Tyr) sau minerală (fosfați, carbonați,
oxalați)
Rezultate normale pe o lama gasim:
- 1 - 2 hematii/camp
- 1 - 4 leucocite/ camp
- 1-2 cilindri
- rare celule epiteliale
- rare cristale
Când cantitatea lor este mare, atunci au semnificație patologică, astfel:
- Hematiile - in numar mare – hematurie - indică afecțiuni glomerulare, litiază, inflamații ale aparatului urinar, sindrom
hemoragic.
- Leucocitele -crescute – leucociturie –indica proces inflamator al tractului urinar, inflamatiile periuretrale(apendicita acuta,
boli inflamatorii ale intestinului). Poate aparea si in conditii noninfectioase, cum ar fi GN, acidoza tubulara renala, stari de
deshidratare, stres, leziuni iritative ale ureterelor, vezicii , uretrei.
- Cilindrii - formațiuni alungite, mulaje ale lumenului tubilor renali, pot fi
- eritrocitari sunt specifici glomerulopatiilor, indicand o hematurie de origine glomerulara

- leucocitari constau in leucocite frecvent intalnite in nefropatiile tubulo-interstitiale( inclusive pielonefrita acuta)

- epiteliali frecventi intalniti in necroza tubulara acuta.

- hialini sunt prezenti atat in urina normala , cat si in alte afectiuni.

- grăsoși si cirosi (sindromul nefrotic),

-Celule epiteliale –in mod normal se inalnesc ca urmare a descuamarii celulelor senescente.

-Cristale de
– acidul uric –in urina cu pH acid; se gasesc in urina normal, dar si in guta, stari febrile acute, nephrite cronice
- uratii- in urina cu pH acid;
- oxalatul de calciu- in urinile cu pH acid si neutru, pot fi prezente in urina normal,, in special dupa ingestia de alimente
bogate in oxalate: rosii, spanac, usturoi, portocale, si dupa consumul marit de vitamin C. se pot intalni in afectiuni precum
diabet, boli renale cornice.
- fosfatii amoniacomagnezieni- se intalnesc in bolile insotite de staza urinara asociata cu ITU, hipertrofia de prostata, cistita
cronica.; in urini alkaline
-cistina – apar in cistinuria congenitala si pot forma calculi
-leucina – in boal urinei cu miros de artar, boli hepatice severe
-tirozina –in tirozinoza
-colesterol – indica distructii tisulare extinse, in nephrite, in nefroze, chilurie
Alte structure ce pot fi prezente in urina include bacterii, levuri, cilindroizi,spermatozoizi, mucus, grasime, paraziti
(Trichomonas)