AUXOLOGIA ȘI ANTROPOMETRIA LA VÂRSTA EVOLUTIVĂ

AUXOLOGIA UMANĂ

Auxologia se ocupă cu studiul creșterii și dezvoltării încercând să descifreze mecanismele intime

ale acestui proces și modul în care el este influențat de factorii de mediu.
Ontogeneza = dezvoltarea individuală a organismului de la concepție, naștere și până la moarte.

Ontogeneza repetă pe scurt filogeneza, dar o și condiționează. Acest lucru este foarte bine ilustrat în
special în perioada embriogenezei (prima parte a ontogenezei).
Filogeneza este un proces de diferențiere a unui grup de organisme (specii, genuri, familii, etc.) în
cadrul evoluției lumii vii.
Perioadele ontogenezei:
 perioada de creștere și dezvoltare 0-22 ani;
 perioada adultă (de maturitate și reproducere) 22-60 ani;
 perioada de involuție (senescență) peste 60 ani.
1.Perioada de creștere și dezvoltare (0-22 ani) se caracterizează printr-o alternanță între creșterea
accentuată și creșterea lentă:
 0-3 ani – creștere accentuată;
 4-10 ani – creștere lentă;
 11-16 ani – creștere accentuată;
 17-22 ani – creștere lentă.
2.În perioada adultă (22-60 ani) parametrii morfologici și funcționali înregistrează următoarele
modificări:
 se atinge nivelul optim, care se menține în platou între 22-25 ani;
 apoi începe o pantă descendentă, lină până la 35-40 ani;
  panta descendentă continuă și după 35-40 ani, astfel încât la 50 ani, potențialul biologic este
cu 30% mai mic față de nivelul optim.
Perioada cuprinsă între 35-59 (51-60) ani este considerată de tranziție și denumită presenescență.
3.Senescența
 vârstnic 60-75 ani – la 70 ani potențialul biologic este cu 50% mai mic față de nivelul optim;
 bătrân 75-89;
 longeviv < 90 ani;
 ONU susține că vârsta de 65 ani = vârsta limită pentru încadrarea unui subiect în populația
vârstnică;
 OMS apreciază că vârstnic și bătrân = persoane de vârsta a 3-a.
Îmbătrânirea = proces fiziologic, insidios, continuu, ontogenetic, debutează în stadiul de zigot și se
încheie cu moartea.
Senescența se caracterizează prin reducerea continuă a performanțelor biologice și creșterea riscului
de încetare a vieții
Uneori involuția apare timpuriu, iar starea biologică se numește senilitate.

PERIOADA DE CREȘTERE ȘI DEZVOLTARE

Procesul de creștere și dezvoltare este o acțiune dinamică. Ea implică modificări morfofuncționale
și psihointelectuale permanente, care evoluează într-o secvență ordonată, specifică fiecărei specii.
Evoluția organismului de la faza de zigot (celula rezultată din fuziunea a doi gameți) la maturitate
este caracterizată prin două procese:
 Creșterea – proces de acumulare cantitativă;
 Dezvoltarea – proces calitativ, de diferențiere și perfecționare funcțională.

CREȘTEREA
Reprezentată de mărire a întregului organism – greutate, volum, dimensiuni. Se apreciază printr-o
serie de măsurători antropometrice, care se clasifică după planurile anatomice și forma segmentelor:
 dimensiuni longitudinale – înălțimea, lungimea segmentelor în ansamblu și pe segmente;
 dimensiuni transversale (orizontale) – anvergura, diametrul biacromial, lățimea palmei, etc.;
 dimensiuni sagitale – diametrul antero-posterior al capului, bazinului, toracelui, etc.;
 dimensiuni circulare (perimetre, circumferințe) – dimensiunea masei somatice reprezentată
de greutate.
Creșterea se efectuează prin 3 mecanisme:
 hiperplazie (multiplicare) celulară – creșterea numerică a celulelor (prin mitoză – celulele
somatice și meioză – celulele sexuale);
 ipertrofie celulară, caracterizată prin creșterea de volum a celulelor;
 apoptoza reprezintă moartea celulelor.
Hiperplazia celulară și apoptoza sunt programate genetic pentru a limita atât dimensiunile fiecărui
organ, cât și ale întregului corp.

DEZVOLTAREA
Este un proces calitativ de diferențiere celulară, care se exprimă prin modificări funcționale și
perfecționarea, specializarea și adaptarea aparatelor și sistemelor.
Este un proces de proporționalizare, care produce apariția unor relații noi între segmentele și părțile
corpului.
Creșterea și dezvoltarea sunt 2 noțiuni distincte, dar au o bază comună, apărând ca manifestări
/aspecte ale aceleași evoluții morfo-funcționale – sunt abordate împreună.

PERIOADELE CREȘTERII ȘI DEZVOLTĂRII

Dezvoltarea ființei umane se produce într-o succesiune de perioade distincte pe care le parcurge
fiecare individ.
I.Perioada prenatală (intrauterină) – fecundație-naștere, 40 săptămâni (280 +/- 10 zile)
 ou (zigot) – 0-14 zile;
 perioada embrionară – 14 zile-12 săptămâni;
 perioada fetală – 13 saptamâni-naștere;
 ritmul de creștere este cel mai accelerat din întreaga existență (de la 5 mm lungime în
săptămâna 6 de viață intrauterină se ajunge la cca 50 cm la naștere);
 incepe mielinizarea sistemului nervos (în săptămâna 3);
 se dezvoltă cel mai rapid ariile senzorială și motorie primară;
 vulnerabilitatea față de factorii de mediu este foarte mare (factori teratogeni).
II.Perioada postnatală
1.Prima coplilărie (naștere – 2 jumate-3 ani)
 nou-născut – 0-28 zile;
 sugar – 29 zile-12 luni;
 copil mic (antepreșcolar) – 1 an-2 ani jumate (3) ani (până la definitivarea erupției primare).
Caracteristici ale primei copilării:
 coloana vertebrală total cifotică la naștere își formează curburile fiziologice în primul an de
viață;
 tonusul muscular este crescut în primele luni (mai ales flexorii membrelor);
 in primul an de viață – creșterea în greutate și înălțime este spectaculoasă, apare dentiția de
lapte, începând cu 5-9 luni – se îmbunătățește degestia;
 intre 1-3 ani rata creșterii în lungime – 10-12 cm/an și în greutate – 2,5-3 kg/an;
 respectând ratele fiziologice de progres, în intervalul 0-3 ani, greutatea crește de 4x și
înalțimea de 2x;
 sistemul nervos continuă mielinizarea – la 6 luni aria motorie e mai dezvoltată decât aria
senzorială, proces care continuă și explică performanțele motrice progresive.
  aparatul respirator se caracterizează prin – căi nazale înguste, torace îngust cu baza dilatată,
FR la nou-născut = 35-40 respirații/min și scade treptat la 30 respirații/min, dezvoltarea
aparatului continuă postnatal până la vârsta de 8 ani, în prima fază prin creșterea numărului
de alveole (nou-născutul are 1/8 din nr de alveole ale adultului), urmată de creșterea
volumului alveolelor;
 aparatul cardiovascular se dezvoltă în concordanță cu cerințele organismului- cordul își
dublează greutatea la 1 an și jumătate și o triplează la 3 ani, frecvența cardiacă – la nou
născut = 130-150 bătăi/min și scade treptat (la 2 ani – 110-120 b/min și la 3 ani – 90-100
b/min) și TA crește cu vârsta, prin dezvoltarea musculaturii vaselor.
2.A doua copilărie (3-6/7 ani): perioada preșcolară de la 3 la 6/7 ani se încheie odată cu apariția
primilor dinți permanenți.
Caracteristici:
 scade rata creșterii în înălțime – 6,5 cm/an și de greutate – 2kg/an;
 aparatul locomotor la 6-7 ani, segmentele MI sunt de 2,5x mai lungi decât la naștere,
musculatura este slab și asimetric dezvoltată (extensorii se dezvoltă mai puțin) – dificultăți
în susținerea unui efort static/dinamic;
 sistemul nervos continuă mielinizarea, se dezvoltă lobii frontali și legatura cortical-
subcorticală;
 aparatul cardio-vascular se caracterizează prin creșterea semnificativă în greutate a cordului
(de 5-7 ori față de naștere) și dezvoltarea circulației capilare (FC=80-90 b/min la finele
etapei și TA=95/55 mmHg).
3.A treia copilărie
 etapa de școlar (include și pubertatea) – școlar mic 6/7 ani-11 ani fete și 6/7 ani-13 ani
băieții și școlarul mare de 11-14 ani fete și 13-15 ani băieții;
 adolescența dupa 14 ani – până la încheierea creșterii (18-21 ani) pentru fete și după 15 ani –
până la încheierea creșterii (21-24) pentru băieți.
4.Perioada de școlar este divizată în funcție de apariția pubertății, în etapa prepubertară, pubertară
și postpubertară. Durează în medie 4-5 ani și are următoarele caracteristici/perioade:
 prepubertatea se caracterizează prin saltul statural (domină secreția de STH);
 pubertatea propriu-zisă dominată de maturația sexuală (crește secreția de hormoni
gonadotropi și sexuali);
 postpubertatea (adolescența) – desăvârșirea maturației sexuale și maturizării neuro-psihice
(dominată de secreția de hormoni tiroidieni, care intervin în procesele de creștere și
diferențiere tisulară).
Se consideră că pubertatea începe la orice vârstă între 11-16 ani, media fiind de 13 ani, iar la fete se
instalează cu 1-2 ani mai devreme decât la băieți.
Achiziția secvențială a semnelor pubertare a fost descrisă de Tanner, care a stabilit 5 stadii ale
maturizării sexuale. Criteriile luate în considerare sunt:
 la baieți – dezvoltarea organelor genitale externe și apariția și forma pilozității pubiene;
 la fete – dezvoltarea săniilor și pilozitatea pubiană.
 LEGILE CREȘTERII ȘI DEZVOLTĂRII
1.Legea alternanței evidențiază că procesele de creștere și dezvoltare nu se desfășoară concomitent
cu aceeași rată de progres sau cu același coeficient, ci alternativ.
2.Legea proporțiilor – fiecare segment al corpului are alt ritm de creștere, ceea ce atrage
modificări ale proporțiilor.
3.Legea creșterii inegale și asimetrice între țesuturi și organe – fiecare organ și țesut are ritmul
său de creștere ( de ex sistemul nervos crește foarte mult în perioada prenatală, iar de la naștere la
maturitate crește de 4x)
4.Legea antagonismului morfologic și ponderal – în perioada de creștere acumulativă,
diferențierea este redusă și invers.
5.Legea creșterii diferite pe sexe (legea maturației sexuale) – pubertatea determină creșterea
diferențiată pe sexe, fetele având o creștere mai rapidă
6.Legea dependenței dezvoltării de maturizarea SNC – reacțiile motorii globale, necoordonate și
nespecifice ale noi-născutului, exteriorizate în scheme de mișcări stereotipe primare, se transformă
treptat în mișcări coordonate, precise, specifice.
7.Legea direcției cefalo-caudale și proximo-distale a dezvoltării – sensul dezvoltării controlului
motor este cranio-caudat și proximo-distal, consecințele fiind evidente în cronologia pattern-urilor
de apucare și deplasare, specifice copilului mic.

FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ CREȘTEREA ȘI

DEZVOLTAREA

Factorii genetici – ereditatea este determinantă, stabilind limitele creșterii, sexul și anomaliile
genetice.
Factorii nongenetici – factorii de mediu:
 modulează limitele impuse de factorii genetici – determină dacă aceste limite pot fi atinse
sau nu;
 pot interveni atât în perioada prenatală cât și în cea postnatală;
 in general putem interveni asupra lor.
Sunt numeroși – alimentația, activitatea fizică, boala, lifestyle (factorii sociali, culturali,
emoționali, etc)

ALIMENTAȚIA
1.Carențele alimentare pot întârzia creșterea, iar măsura în care este influențată creșterea depinde
de severitatea carenței, durata malnutriției și vârsta copilului:
 primul parametru afectat este greutatea;
 inalțimea este afectată în cazul în care subnutriția acționează mai mult timp (subnutriție
cronică);
  pot determina o serie de afecțiuni care inluențează și ele creșterea (anemii, rahitism).
2.Excesele alimentare determină supraponderalitatea și obezitatea. Efectele obezității la copil:
 pe termen scurt – boli cardio-vasculare, risc de diabet, afecțiuni musculoscheletale, apnee în
somn, etc;
 termen lung – obezitate la vârsta adultă cu risc cardiovascular, sindrom metabolic, diabet de
tip 2, cancer, artrite, etc.
Principalele cauze ale creșterii frecvenței obezității la copil sunt – alimentația dezechilibrată (bogată
în grăsimi și carbohidrați) și scăderea activității fizice (OMS)

BOALA
Afecțiuniile acute (rinofaringite, varicelă, rubeolă, etc) nu influențează creșterea, în timp ce
afecțiuniile cronice pot întârzia creșterea.
Întârzierea creșterii pe parcursul unei boli, de regulă, este recuperată după vindecare printr-un
proces de autoreglare a creșterii, proces încă neexplicat.

ACTIVITATEA FIZICĂ
Deoarece creșterea este influențată de numeroși factori, atât genetici cât și de mediu, este greu de
demonstrat și de cuantificat în ce măsură intervine în procesul creșterii.
Poate fi clasificată (după Broekhoff, J.):
 habituală (include și educația fizică);
 adițională/program de educație fizică special;
 program de antrenament intensiv (sport competițional).
Influența pe termen lung a activității fizice habituale asupra creșterii este relativ puțin cunoscută.
Pe de altă parte, antrenamentul intens poate produce leziuni de suprasolicitare cu afectarea
cartilajelor de creștere.

FACTORII LEGAȚI DE STILUL DE VIAȚĂ (LIFESTYLE)

Sunt reflectați de trend-ul secular al creșterii.
Trend-ul secular al creșterii rezultă din compararea modificăriilor parametrilor antropometrici și ai
maturicării sexuale ale unei generații față de generația precedentă. A devenit un indicator biologic
important utilizat în auxologie, evaluarea dezvoltării socioeconomice a unei țări/regiuni și în
elaborarea politicilor de sănătate publică.
Astăzi termenul de trend secular – care sugerează o tendință crescătoare – ar trebui înlocuit cu
modificare seculară a creșterii (secular growth change) deoarece parametrii luați în calcul pot crește,
descrește sau pot stagna (rămân nemodificați).
Vârsta de apariție a menarhei este considerată un marker sensibil și precoce care traduce
interacțiunea factorilor genetici și a celor legate de mediu. Un ansamblu de factori pot accelera sau
întarzia vârsta la care se instalează prima menstruație.