Tema.

Conceptul opertiunilor bancare active

1. Notiune, concept, principiile operaţiunilor bancare active.

Banca efectuiează 3 tipuri de operaţiuni active :

 Operaţiuni de trezorerie – care se referă la formarea şi menţinerea lichidităţilor
bancare;
 Operaţiuni de plasament cele mai importante active ale băncii. Ele sunt de două tipuri:
o - de creditare care duc la formarea portofoliului de credite bancare;
o investiţionale - formează portofoliul de VM.
Aceste operaţiuni la bancă sunt generatoare de profituri. De cantitatea cât şi calitatea lor
depinde nu numai profitabilitatea, dar şi stabilitatea băncii. Ele generează riscuri.
 Operaţiuni de creare a imobilizărilor - necesare pentru desfășurarea curentă a bănci.
imobilizări-operaţiuni de creare şi formare a mijloacelor fixe ale băncii şi a activelor
nemateriale (înnoirea softurilor bancare).
Bilanţul bancar consolidat
Active Pasive
Trezoreria Capital propriu
Plasamente(credite
, valoare mobiliare)
Capital atras
Imobilizări

Structura ideală a activelor ar fi:

 Active monetare − 10%
 Portofoliul de valoare mobiliare − 30%
 Credite − 50-55%
 Imobilizări − 2-5%

Procesul investiţional este un aspect vital al activităţii bancare şi, totodată, o componentă
esenţială în activitatea băncii. In acelaşi timp el constituie intermediarul financiar în cadrul
unei economii se ce întemeiază şi activează pe principii sănătoase.
Respectarea legalităţii, siguranţa investiţiilor, asigurarea lichidităţilor şi profitabilitatea
sunt principii fundamentale care stau la baza deciziilor manageriale privind investiţiile oferite
de bancă în scopul realizării obiectivului fundamental.
Cea mai mare parte a veniturilor bancare provin din plasamentele realizate în portofoliul
de credite acordate clienţilor, care trebuie să constituie circa 55% din totalul activelor
deţinute de bancă.
Portofoliul creditar reprezintă totalitatea creditelor acordate de bancă la un moment dat
de timp.
Portofoliul creditar al oricărei bănci este supus reglementării din partea autorităţilor
monetare deoarece anume de calitatea portofoliului, mai mult decît calitatea altor servicii
prestate, depinde nivelul riscurilor asumate şi siguranţa activităţii bancare.
Calitatea portofoliului creditar şi raţionalitatea politicii creditare a băncii sunt două
aspecte importante privind activitatea bancară de care ţin cont autorităţile monetare în
momentul realizării inspecţiei şi controlului băncii. În baza lor are loc evaluarea activităţii
băncii.
 Stabilitatea portofoliului creditar se analizează în funcţie de gradul de expunere la risc în
urma desfăşurării activităţii de creditare. Există un şir de reglementări oficiale de care trebuie
să ţină cont orice bancă în formarea portofoliului său.
Portofoliul investiţional este un alt tip de plasament bancar reprezintă totalitatea valorilor
mobiliare achiziţionate şi deţinute de bancă la un moment dat de timp.
În componenţa portofoliului investiţional al băncii pot fi:
- VMS;
- VM corporative:
- sub formă de acţiuni;
- sub formă de obligaţiuni.
- VM emise de alte bănci: cambii, certificate de depozit.
Motivele plasamentului bancar în VM sunt:
1. Portofoliu VM generează venituri sub formă de dobânzi sau dividente.
2. VM pot fi vîndute de bancă înainte de scadenţă, astfel banca majorează lichiditatea
activelor sale.
3. Banca prin portofoliul VM îşi diversifică riscul.
În funcţie de modificările produse asupra bilanţului bancar se disting:
Operaţiuni bilanţiere – sunt cele care generează modificări în bilant şi pot fi:
 operaţiuni pasive
 operaţiuni de modificare, formare a resurselor băncii
 operaţiuni active de plasament care formează investiţiile băncii
Operaţiunile bilanţiere pot fi:
 Operaţiuni active, operaţiuni care provoacă modificări pe activul bilanţului bancar şi se
caracterizează în cea mai mare parte prin plasamente bancare care generează venituri,
precum şi active ce nu generează venituri (numerar, mijloace fixe);
 Operaţiuni pasive, operaţiuni care provoacă modificări prin pasivul bilanţului bancar şi se
caracterizează prin formarea resurselor bancare atît proprii, cît şi atrase.
Operaţiunile extrabilanţiere - nu provoacă modificări în bilanţ, reprezintă cumpărarea ori
vânzarea de drepturi sau acordarea de servicii clientelei fără a se investi capital bancar.
Operaţiunile de comision sunt operaţiuni extrabilanţiere - operaţiuni pentru care banca
încasează un comision şi nu presupun cheltuiala de capital:
- de consultanţă financiară;
- de brokeraj;
- undrewriter (emisiune şi subscriere a VM);
- brokeraj (Operatiune de intermediere la bursa, efectuata de broker.Prestari de
servicii efectuate de catre o agentie de brokeraj pe baza unei autorizatii date de catre
comisia operatiunilor la termen, constand in:- negocieri de oferte de vanzare si/sau de
cumparare de valori mobiliare in contul unor terti sau in cont propriu-);
- underwriting (emisiune şi subscriere a VM); - Underwriting (subscriere engleză -.
«Abonament») servicii prestate de instituțiile financiare, cum ar fi băncile, societățile de
asigurare care garantează primirea de plată în caz de pierderi financiare. În funcție de sector
(bancar, asigurări), există mai multe tipuri de subscriere. Companiile care furnizează astfel
de servicii sunt numite subscriitori (underwriter engleză -. Garantului, asigurătorul).
Operaţiuni conexe - operaţiunile efectuate de bancă în virtutea funcţiilor sale care modifică
concomitent atît activul cît şi pasivul bancar pot fi efectuate atît din numele băncii cît şi din
numele clientului:
- decontările bancare,
- operaţiunile valutare,
- operaţiunile cu metale preţioase,
- operaţiuni de clearing.

Băncile nu pot desfăşura alte activităţi în afara celor permise potrivit prezentei legi. Băncile
nu se pot angaja în desfăşurarea activităţilor nominalizate în art.14 alin.(1) dacă acestea nu sînt
prevăzute în licenţă (art.15 Legea privind activitatea băncilor nr. 202 din 06 octombrie 2017)
cu excepţia:
a) gajarea propriilor acţiuni de tezaur pe contul datoriilor băncii;
b) acordarea de credite garantate cu acţiuni, alte titluri de capital sau cu obligaţiuni emise
de bancă şi/sau de o altă persoană afiliată, inclusiv de o entitate care aparţine grupului din
care face parte banca. 

Deoarece activitatea de creditare la bănci comportă un anumit risc, băncile formează anumite
rezerve pentru absorbirea pierderilor. Conform Regulamentului cu privire la clasificarea
activelor şi angajamentelor condiţionale aprobat prin HCA al BNM nr.231 din 27.10.2011,
se utilizează următoarele noţiuni:
a) activ expirat – activul, a cărui plată în vederea rambursării/stingerii n-a fost achitată mai mult
de 30 zile de la data scadenţei plăţilor prevăzute de contract. În cazul în care un activ
devine expirat şi soldul acestuia se consideră expirat;
b) activ renegociat – activul nerambursat/nestins (activ iniţial), la care ulterior, în baza unui
acord, au fost modificate termenele de efectuare a plăţilor expirate. Pentru calificarea
activului ca renegociat, în cadrul renegocierii oricărui activ, pot fi stabilite condiţii
preferenţiale prin reducerea ratei dobînzii şi/sau sumei activului iniţial (sumei specificate
în contract), ţinînd cont de înrăutăţirea situaţiei financiare a contrapărţii;
c) activ prelungit – activ al cărui termen de rambursare/stingere a plăţii, stabilite conform
contractului, este prelungit în baza unui acord. Pentru calificarea activului ca prelungit,
acordul trebuie să fie semnat înainte de calificarea activului ca expirat conform
termenului de plată prevăzut în contractul iniţial. Determinarea stării de expirare a
activului se efectuează în baza contractului iniţial şi conform noţiunii “activ expirat”;
d) contraparte – persoana care reprezintă parte a contractului încheiat cu banca şi are anumite
obligaţii faţă de bancă aferente activelor/angajamentelor condiţionale supuse riscului de
credit;
e) plată – dobînda sau suma iniţială a activului şi dobînda, sau o parte a activului şi dobînda, sau
o parte a activului achitată în conformitate cu condiţiile şi modul de rambursare/stingere a
activului prevăzute în contract;
f) reduceri pentru pierderi la active şi angajamente condiţionale – rezerve pentru absorbirea
pierderilor estimate ca urmare a evaluării activelor/angajamentelor condiţionale supuse
riscului de credit
g) situaţie financiară – totalitate sistematizată de indicatori ce caracterizează situaţia
patrimonială şi financiară, existenţa şi fluxul capitalului propriu şi al mijloacelor băneşti
 ale entităţii pe o perioadă de gestiune, inclusiv situaţiile financiare complete şi/sau
simplificate prevăzute la art.29 din Legea contabilităţii.

La evaluarea activelor şi angajamentelor condiţionale banca va ţine cont cel puţin de

următoarele:
a) situaţia financiară curentă a contrapărţii evaluată din punctul de vedere al capacităţii de onorare a
angajamentelor;
b) respectarea condiţiilor contractuale;
c) capacitatea de plată a contrapărţii bazată pe evoluţia istorică financiară şi estimările viitoare ale
fluxului mijloacelor băneşti;
d) valoarea curentă de comercializare a obiectului gajului şi gradul de lichiditate a acestuia pe piaţa
Republicii Moldova;
e) mediul de afacere al contrapărţii, starea sectorului economic în care activează şi poziţia în cadrul
acestui sector;
f) istoria de credit privind respectarea de către contraparte a obligaţiilor asumate prin contractele de
credit;
g) respectarea business-planului sau argumentării tehnico-economice (inclusiv cu modificările şi
completările ulterioare);
h) situaţia financiară şi capacitatea de plată a persoanei care constituie o garanţie personală (fidejusiune)
sau a asigurătorului;
i) alţi factori care pot afecta respectarea de către contraparte a condiţiilor contractuale.
Nu se supun clasificării următoarele active:
a) mijloacele băneşti datorate de Banca Naţională;
b) mijloacele băneşti înregistrate în conturile “Nostro” şi plasările în băncile din străinătate care au
ratingul nu mai mic de categoria A-/A3 atribuit de către cel puţin una din agenţiile Standard & Poor′s,
Moody′s şi Fitch-IBCA, cu condiţia că băncile în cauză sînt concomitent rezidente ale ţărilor cu
ratingurile menţionate. În cazul în care ratingul atribuit unei bănci/ţări diferă de la o agenţie la alta, se ia
în consideraţie ratingul agenţiei care a atribuit ratingul cel mai mic;
c) valorile mobiliare păstrate pînă la scadenţă; emise de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova sau
cele emise de Banca Naţională (Certificatele Băncii Naţionale) sau cele emise de Guvernul unei ţări-
membre a Organizaţiei de Colaborare Economică şi Dezvoltare (www.oecd.org) care are ratingul nu
mai mic de categoria A-/A3 atribuit de către cel puţin una din agenţiile Standard & Poor′s, Moody′s şi
Fitch-IBCA;
d) creanţele aferente decontărilor cu bugetul.

În baza Regulamentului cu privire la clasificarea activelor şi angajamentelor condiţionale

bancile utilizează următoarea clasificare a portofoliului de credite:
1. Activ/angajament condiţional supravegheat. (nu este nici un motiv de a considera că banca în
prezent sau pe viitor va fi expusă riscului pierderii. )
2. Activ/angajament condiţional supravegheat. (recuperarea plăţilor se face cu întîrziere de la 31
pînă la 90 de zile;)
3. Activ/angajament condiţional substandard (recuperarea plăţilor se face cu întîrziere de la 91
pînă la 180 de zile;)
4. Activ/angajament condiţional dubios (îndoielnic) (recuperarea plăţilor se face cu întîrziere de la
181 pînă la 360 de zile;)
 5. Activ/angajament condiţional compromis (pierderi).( recuperarea plăţilor se face cu întîrziere de
361 de zile şi mai mult;)
În procesul de creditare banca se confruntă cu riscul de creditare, pentru a acoperi pierderile
banca formează un fond special, pentru aceasta ea grupează toate creditele în 5 grupe mari în funcţie de
riscul de creditare. Suma necesară a mijloacelor privind reducerile pentru pierderi la active/angajamente
condiţionale se calculează în următoarele mărimi de la suma activelor/angajamentelor condiţionale:

1) Standard 2%
2) Supravegheate 5%
3) Substandard 30%
4) Dubioase (îndoielnice) 60%
5) Compromise (pierderi) 100%

Credite standarte-2% nu crează dubii faţă de rambursarea lor.

Credite supravegheate-5% debitorul a întîrziat cu 30 zile rambursarea.
Credite substandarte-30% Există riscul pierderilor mai înalt decât cel obişnuit, provocat de
unul din
următorii factori:
a) situaţia financiară a contrapărţii este nefavorabilă sau se înrăutăţeşte;
b) asigurarea (dacă aceasta există) este insuficientă sau se înrăutăţeşte;
c) alţi factori nefavorabili, care trezesc îngrijorarea privind posibilitatea contrapărţii de a
satisface pretenţiile băncii în conformitate cu condiţiile existente.
Asemenea activ/angajament condiţional necesită o atenţie deosebită din partea conducerii
băncii, deoarece există probabilitatea că banca va suporta pierderi, dacă nu vor fi înlăturate neajunsurile.
Credite dubioase-60% La momentul clasificării activului/angajamentului condiţional nu pot fi
satisfăcute pretenţiile actuale/viitoare ale băncii
Există probleme care pun la îndoială şi scad probabilitatea satisfacerii pretenţiilor
actuale/viitoare ale băncii aferente activului/angajamentului condiţional în volum deplin în baza
circumstanţelor, condiţiilor create, precum şi a valorii de piaţă a asigurării, în cazul în care activul este
asigurat.
Credite compromise-100% banca a pierdut banii pentru totdeauna. Le acoperă din beneficiul
său(în urma plătirii dobânzilor, profitului nerepartizat).
Pentru a aprecia nivelul stabilităţii portofoliului creditar managerii vor calcula gradul global de
expunere la risc (Gg) a portofoliului:

FR
Gg = ⋅100 % ≤20 %
P

FR - fondul de risc
P- portofoliul de credite.

În vederea determinării gradului de expunere la risc se determină ponderea fiecărui tip de

credite în total portofoliu:
s tan darde+sup ravegheate
C bune= ⋅100 % ↑
P
 compromise+dubioase
Criscante = ⋅100 % ↓
P
exp irate
Cexp irate = ⋅100 %
P

2. Esenta creditului bancar: functii, rol, principii

Tipologia creditului bancar.
Creditele bancare sunt oferite de către băncile comerciale.

Definire (Legea privind activitatea băncilor nr. 202 din 06 octombrie 2017)
credit  – orice angajament de a acorda bani ca împrumut, cu condiţia rambursării lor, a
plăţii dobînzii şi a altor plăţi aferente; orice prelungire a termenului de rambursare a datoriei;
orice garanţie emisă, precum şi orice angajament de a achiziţiona o creanţă sau alte drepturi de a
efectua o plată;

Elementele constitutive ale creditului bancar:

 obiectul creditului bancar este reprezentat de disponibilităţile băneşti sub formă de monedă
fiduciară sau monedă scripturală;
 participanţii (subiecţii) creditului bancar sunt: cel ce acordă creditul, numit creditor
(banca) şi cel care primeşte şi foloseşte creditul, numit debitor;
 scadenţa - momentul sau momentele stabilite pentru rambursarea creditului.
 asigurarea creditului, formată din bunuri ce se constituie la dispoziţia sau solicitarea
creditorului sau a unui terţ pentru a asigura îndeplinirea de către debitor a obligaţiunii de
rambursare a sumei creditului, achitării dobânzilor şi a taxelor de credit;
 dobânda este reprezentată de o sumă de bani plătită de către debitor creditorului său pentru
împrumutul acordat pe un termen determinat şi pentru riscul asumat de acesta în caz de
neonorare a obligaţiunilor de credit.
Funcţiile creditului:
- funcţia distributivă.
- funcţia de transformare a economiilor în investiţii.
- funcţia de emisiune monetară.
- funcţia de asigurare a stabilităţii preţurilor.
Principiile esenţiale ale în operaţiunea de creditare sunt:
- minimizarea riscurilor bancare,
- folosirea după destinaţie a creditelor,
- garantarea creditului,
- creditul se acordă contra unei plăţi,;
- solvabilitatea beneficiarului de credit
- exigibilitatea creditări
Tipologia creditului bancar
Creditele bancare sunt oferite de către băncile comerciale. Acestea acordă clienţilor săi diverse
tipuri de credite bancare care pot fi clasificate în baza mai multor criterii.
Clasificarea creditelor bancare:
1. în funcţie de perioada de acordare;
2. în funcţie de beneficiarul creditului;
 3. în funcţie de destinaţia creditului;
4. după modul de acordare şi de rambursare;
5. după tipul de garantare;
6. după nivelul de risc.

Creditele care se acordă în funcţie de perioadă se pot grupa în:

- credite la vedere;
- credite pe termen.
Creditele pe termen se împart în:
a) credite acordate pe termen scurt (pe o durată ce nu depăşeşte 12 luni);
b) credite acordate pe termen mediu (termene cuprinse între un an şi cinci ani);
c) credite acordate pe termen lung (cu o durată de cinci şi mai mulţi ani).
În funcţie de beneficiarul creditului se disting:
- credite acordate populaţiei;
- credite acordate agenţilor economici;
- credite acordate băncilor şi instituţiilor financiare;
- credite acordate statului.
Modalităţi şi tipuri de acordare a creditelor persoanelor juridice
Credite pentru cheltuieli curente: aprovizionări în vederea constituirii de stocuri de
materii prime şi materiale, energie, combustibil, mărfuri etc. necesare realizării şi finalizării
producţiei de mărfuri, executării de lucrări şi prestări de servicii cu desfacere asigurată.
Credite pentru stocuri şi cheltuieli sezoniere.
Credite pentru importul şi exportul de produse. Acestea presupun existenţa obligatorie a
contractelor sau comenzilor ferme de desfacere, a acreditivelor irevocabile deschise sau a altor
forme de plată garantate bancar.
a) Creditele pentru obiective de investiţie
b) Creditele de consum
c) Creditele productive
După modul de acordare şi de rambursare se disting:
a) credite ordinare - creditele se acorda integral prin deschiderea contului de împrumut în
baza unui document de plată. Rambursarea se face conform acordului părţilor, expus în contractul
de credit şi în graficul de rambursare a creditului şi de achitare a dobânzii aferente. Rambursarea
poate fi: integrală la data finală fixată în contractul de credit; în rate egale, periodic: lunar, trimestrial,
semestrial, anual; sume fixe la date fixe; alte modalităţi;
b) overdraftul - este un instrument al pieţei monetare, un credit pe termen scurt, de regulă,
până la o lună, destinat pentru executarea unor plăţi curente. Acest credit se utilizează în cazul
necesităţii executării unor plăţi curente, dar care depăşesc suma din contul curent al debitorului.
Costul overdraftului, adică dobânda şi comisionul, de obicei sunt mai mari decât la alte tipuri de
credit. în calitate de asigurare a overdraftului se utilizează frecvent mijloacele băneşti înregistrate în
contul curent al debitorului sau fideiusiunea unei terţe persoane juridice sau fizice. De aceea
overdraftul se acordă de regulă clienţilor disciplinaţi şi cu reputaţie bună privind utilizarea
serviciilor bancare;
c) avansurile în cont curent sau creditele de casă/trezorerie reprezintă un tip de raporturi
de credit ce se întemeiază pe o bună cunoaştere a activităţii întreprinderii, fără a fi consemnate prin
contracte relative la fiecare angajament. In fapt, aceste credite nu sunt acoperite prin garanţii reale
sau personale. Ele sunt menite să satisfacă necesităţile curente privind acoperirea cheltuielilor de
producţie cu caracter imprevizibil şi greu de localizat în obiecte care să reprezinte o garanţie
veridică. Aceste credite nu au termen de fixat rambursare;
d) linia de credit (de preferinţă) este o modalitate generală de acordare a creditelor, care
presupune efectuarea creditării în contul curent sau deschiderea unui cont separat de împrumut.
e) creditele de scont servesc pentru finanţarea subscrierii de titluri de credit şi pentru
finanţarea agenţilor economici la bursă. Băncile comerciale vor acorda astfel de credite în
următoarele condiţii:
• posesorul titlului de credit (trată, bilet de ordin etc.) trebuie să fie client al băncii la
care se solicită scontarea;
• titlul trebuie să fie acceptat legal la plată;
• intervalul de timp, din momentul prezentării la scont şi la scadenţă, nu va depăşi 12
luni.
Creditele acordate în funcţie de modul de asigurare
Creditele neasigurate
Creditele asigurate
Credite clasificate în funcţie de risc.
Băncile clasifică portofoliul său de credit în:
a) creditele standard -2%
b) creditele supravegheate -5%
d) creditele substandard -30%
e) creditele dubioase -60%
f) creditele compromise 100%