Sunteți pe pagina 1din 5

Când veţi urca pe scara vieţii, prietenia va fi singura

frânghie de care vă veţi putea agăţa. Din ziua aceea, de fiecare data când iese
afară , Benetton ,
stă cucu privirea în sus, așteptând să-i pice din cer un partener de joacă .
Anotimpul alb a picurat stropi aur în sufletele
noastre. Soarele strălucitor a învins norii supăraţi
de pe cerul lumilor noastre. Când am ajuns acasă
eram toţi îmbujoraţi şi veseli.
Aceasta zi îmi va rămâne mereu în suflet. Iată, a sosit iarna! Încă mai simt mirosul
îndepărtat al sorilor, care acum a fost îndepărtat
de tăria gerului .
Fulgi ca nişte fantasme albe plutesc în văzduh,
iar pe câmpul întins pe spate se aşterne un covor
din ce în ce mai pufos. Copacii opriţi din fuga
crivăţului se îmbracă cu o pătură de zăpadă şi par
ca nişte figuri de zahăr.
Crăiasa Zăpezilor a venit în caleaşca ei de
cristal şi a poposit la noi, aducând pânze de
crepuscul din aurora nopţilor polare. Ca o
adevărată regină, pune stăpânire pe pământ şi
ţine prizonier soarele sub norii cenuşii şi grei.
Face asta pentru că nu găseşte un bărbat care să-i
fie drag şi cu care să se întoarcă în palatul ei de
gheaţă. Au trecut trei luni de când Crăiasa îşi tot
caută alesul. Într-o zi, când risipea fulgii peste
lume, a văzut un bărbat de o frumuseţe
inimaginabilă. Acesta avea un păr lung şi auriu şi
era înveşmântat în strai verde. Când i-au întâlnit
privirea albastră ca cerul senin, inima de gheaţă a
Crăiesei s-a topit
De când a început acestã lunã, mã tot întreb de ce exista
anotimpuri? Încã nu mã împac cu ideea cã gerul si îngheþul
vor reveni...Ca un adevãrat detectiv încerc sã gãsesc un indiciu,
ceva , orice! Dar sunt în timpul orei ºi din pãcate nu prea am
multe lucruri de gãsit. O orã, douã, ºase ºi s-a terminat.
Clopoþelul sunã pentru ceilalþi terminarea cursurilor ,iar pentru
mine, libertatea de a gãsi secretul anotimpurilor. Mã gândesc, cã
dacã se spune cã ºcoala este palatul învaþãturii ºi al cunoaºerii
voi da sigur de ceva.
Coridorul este lung, imens, în comparaþie cu o biatã copilã
care se trezeºte cu idei trãznite la fiecare cinci minute. ªi bârrr!
ªcoala pustie este vizitatã de un vânt rece care îmi face pielea
de gãinã. În momentul acesta mã gândesc la toþi colegii mei care
probabil stau acum relaxaþi în pat ºi se uitã la televizor. Dar
acest gând mã pãrãseºte repede. Ideea mea pare mai intensã ca
niciodatã. Se pare cã îmi reiau rolul de detectiv ºi încep din nou
cãutarea.
- Pânã la urmã este doar o ºcoalã! O clãdire care...îmi spun
eu cu furie.Dar în acea clipã gãsesc pânã la urmã o uºã micã,
aproape cât un elf. Dacã aº putea sã mã strecor! Încã mai cred
cã este o cale! eram disperatã, curioasã sa aflu ce era în spatele
acelei uºiþe, aproape imposibil de vãzut. Din spatele ei o
melodie atât de frumoasã, de armonioasã se aude. Parcã îþi
umple inima de bucurie.
În clipele acestea de liniºte, iºi face apariþia un elf. Este
îmbrãcat în verde , din cap pânã în picioare si are o barbã lungã
ce îi atarnã pânã la glezne.
- Salutare, lume mare!
- Dar sunt una singurã! Eu, Lipi, elful cel mai vorbãreþ, te-am ajutat sã îl
dezlegi.Uraaa!
Am plecat uimitã, dar am învãþat ceva : ªcoala nu este doar
o clãdire imensã unde copiii învaþã ºi se joacã, are o poveste
lungã, interesantã ce nu o voi uita niciodatã. ªi cum spunea prietenul
meu elf :,,Acum am sã plec, am multe sã povestesc”.
Îmi poþi spune tu, secretul anotimpurilor?
- Sigur cã îþi spun, doar nu sunt om nebun! Fiecare ºcoalã are
anotimpul ºi ziua ei. Aceastã
ºcoalã, unde înveþi îþi aduce doar poveºti
ra o searã întârziatã de toamnã. M-am hotãrât sã mã
duc la culcare.În scurt timp porþile unei lumi imaginare
mi se deschid larg, iar eu intru sfios.
În jur era foarte frig ºi nu ºtiam de ce,dar pe urmã am observat
cã un paradis de marmurã ºi scântei cobora lin spre
mine.Pe urmã mi-am dat seama ºi am strigat: a venit ZÃPADA!
Totul pãrea ca o feerie de argint cristalizatã în þurþuri
lungi care aºteptau sã vin ca sã-i privesc îndeaproape.Atunci
m-am apropiat sfios ºi-am vãzut cã ei pot vorbi ºi mi-au spus
cã sunt în lumea viselor pe timpul iernii. Acolo mirosul de
gheaþã se transformã în ceva îmbietor,sorii albi semãnând cu
niºte fluturaºi care abia aºteptau sã-ºi termine zborul, iar copacii
colosali nu puteau fi opriþi din fuga crivãþului nãprasnic.
Deodatã se aude un clinchet lin de clopoþei ºi apare o doamnã
simpaticã îmbrãcatã într-o rochie lungã ºi albã ca spuma
laptelui, cu pãrul negru ca abanosul,obrajii roºii ca focul ºi Ninge ion agarbiceanu

mâinile limpezi. Ea mi-a spus cã este Zâna Gheþurilor ºi cã pe


timpul iernii ea este regina acestui þinut.Am fãcut o plecãciune
în faþa ei ºi am întrebat-o dacã aceastã lume este magicã,iar
ea mi-a spus cã totul este vrãjit.
M-a invitat sã cunosc împrejurimile arãtându-mi copacii
îngheþaþi cum se fereau de fulgii de nea care vroiau sã le ia viaþa
încet-încet pânã la primãvarã.Dupã ceva timp am mãrturisit
cã îmi era frig ºi zâna a fãcut o vrajã, în faþa nostrã apãrând o
casã luminatã ºi foarte cãlduroasã. Am intrat, iar eu am rãmas
în faþa geamului, vãzând cât de sensibilã este natura

Cu siguranță că această întâmplare va deveni o amintire de neuitat. B.


– prezentarea evenimentelor în succesiune logică: în totalitate – 4 p.; parțial – 2 p. 4 puncte

– respectarea regulilor de alcătuire a unui rezumat 8 puncte

● relatarea la persoana a III-a – 2 puncte

● tonul neutru/obiectivitate – 1 punct

● prezentarea ideilor fără utilizarea citatelor – 1 punct

● utilizarea verbelor la moduri și timpuri adecvate – 2 puncte

● transformarea dialogului în vorbire indirectă – 2 puncte


– utilizarea cuvintelor/grupurilor de cuvinte care asigură legătura dintre idei 2 puncte

– încadrarea în limita de cuvint